Dezbaterea no.23: Ce trebuie sa protejam mai intai: mediul sau oamenii?

Intrebarea, in vremuri de sanatate mintala, are un raspuns simplu, elementar. Dar nu prea traim in astfel de vremuri si cadem adesea in extreme. Ok, mediul este casa noastra, depindem de acesta total. Nu cumva insa ne scapa imaginea de ansamblu, ma intreb si eu?

E adevarat, s-a defrisat iresponsabil, clasa politica a distrus Romania timp de decenii… si si-a umplut buzunarele. De abia de cativa ani se aplica legea pe bune si la noi in tara. Bine, nu stiu cat de pe bune ar fi, ca scapari mai sunt si dosare facute la comanda sigur se mai fac. Dar nu cumva totul evolueaza si noi ramanem prinsi in mentalitati paguboase si in razboaie personale? Sa privim un pic…

Agent Green blocheaza un transport de lemne pe Transfagarasan. Suna ministrul, vine Garda Forestiera, Politia, vorbim de blocarea unui drum national, mai e si legal transportul. Nu cumva exageram? Adica astia de la Revolutie incoace au tot furat, au distrus padurile Romaniei. Dar acum, cu DNA-ul pe cap sa faca tot la fel? Ma gandesc ca mai risca unul, doi, zece, dar nu toti. Nu e mai putin adevarat ca mediul ar trebui sa ne preocupe pe toti, cu toate ca pe altii doar din prisma umplerii buzunarelor. Asa ca, ne-am impartit in doua mari tabere: una care protejeaza mediul si alta care cauta accesul la resursele acestuia. Toti cei din industria lemnului au devenit brusc hoti fara nicio discriminare. Cei cu mediul planteaza puieti in padure sau la gol alpin ca atat ne duce mintea, puieti care imbogatesc pe unii si pe altii ca doar se cumpara cu bani. Speculand intentiile cu protejarea mediului, faci bani seriosi. Eu, dar cu siguranta si multi altii, pot dovedi ca poti scoate din padure, mii si mii de puieti care nu costa si care nu aduc vreo paguba locului din care ii scoti. Pentru ca oricum vor muri dupa un timp, crescand cate trei-patru la un loc. Astfel, impaduresti acolo unde s-a defrisat, nu unde nu este nevoie. Mai bine incercam sa impadurim mai repede decat se poate taia. Asta poate fi o provocare nationala. Unde s-a taiat un hectar, sa impaduresti acel hectar plus alte doua prin apropiere.

Sa privim in Parcul Natural Bucegi:

1. Valea Cerbului se umple vara de oameni. Si daca ai drum asfaltat si daca nu ai, oamenii tot vin. Din motive ce tin de civilizatie si de turism, nu ai cum sa-i lasi pe oamenii aceia sa tot vina pe un drum plin de gropi… si sa le iei si bani la intrare pe un asa-zis drum. Ce este acum pe acolo, nu seamana decat a maidan, ulita periferica de la sat. Multi spun ca nu e bine ca se asfalteaza. Ma intreb daca suntem normali? Pai mai repede se distrug imprejurimile drumului daca nu asfaltezi, doar daca ne gandim la praful depus in centimetri pe sol si prin copaci, pe ambele parti ale drumului.

De la inceputul lunii mai si pana in septembrie-octombrie, se locuieste la rulota pe Valea Cerbului. Asfaltarea drumului trebuie pusa in practica alaturi de multe alte masuri complementare.

2. Intr-o zi, Consiliul Judetean Dambovita care nu a avut niciodata si nici nu o sa aiba o echipa de specialisti adevarati, care sa inteleaga ca aplicarea proiectelor turistice se face in primul rand cu protejarea mediului si punerea in valoare a acestuia, a avut o idee. Bineinteles ca nu una buna. Voiau sa instituie o taxa speciala Salvamont prin Valea Ialomitei 🙂 Proiectul lor nu s-a materializat pentru ca aceia care fac turism pe acolo,  le-au demonstrat frumos ca sunt paraleli cu turismul si ce mai vor ei.

Asociatia care a combatut „filmul” Consiliului Judetean.

3. Vor pe la Busteni sa faca nu stiu ce pe la conductele de apa. Nu se pot apuca de lucrari pentru ca Romsilva cere niste garantii uriase, cam cat valoarea proiectului. Si stai si te gandesti daca nu cumva mai multi, prin diferite locuri, o iau pe campii? Cica e vorba de protejarea mediului. Deci omul nu are acces la apa, nu se pot repara conducte ca se distruge mediul. Cat poate sa se distruga mediul daca se schimba, se intervine, se face nu stiu ce la o conducta? In opinia mea, omul trebuie pus inainte. Scopul declararii Bucegilor Parc Natural este si acela de a veni in sprijinul comunitatilor locale. Nu vorbim de unul care taie padurea, isi face o cabana, ci de o comunitate. De cand accesul la apa a devenit o chestie negociabila, restrictiva?

Azi sunt exact 6 ani de la aceasta poza si lucrurile sunt tot la fel.

4. S-a asfaltat DJ 713. El trebuia deschis de ani buni dar nu-l deschide nimeni. Nu pentru ca nu e practicabil ci pentru ca nu e facut cum trebuie, si le este frica sa nu se moara pe acolo. Dar oricine poate circula pe el, desi nu este deschis 🙂 Ok, l-ai asfaltat ca ideea era de a dirija controlat milioane de euro, ai deschis muntele tuturor, ai mintit ca vor fi 3000 de masini pe an abia in 2030. Din 2014 si pana in 2016, au circulat minim 20.000 de masini pe an pe acel drum. Si totusi oficial ramane inchis. Te intrebi totusi, bai dar cat mai trebuie sa se fure ca sa se deschida drumul? Oficial!

Poza de acum vreo 2 saptamani.

5. Au asfaltat cam toate drumurile de pe Valea Ialomitei. Prima asfaltare pe acolo a realizat-o Directia Silvica, si arata doar starea de anormalitate din Bucegi. Nu Primaria, Consiliul Judetean etc, s-a apucat de asfaltarea unui drum prin paduri, ci Directia Silvica. In fine, tot prezentandu-se ideea cu dezvoltarea turistica, este normal sa treci cu asfalt pe la locatiile turistice din zona. Chestia asta s-a facut recent, de vreun an si ceva. Dar intai au asfaltat padurea.

Ca sa dezvolti o zona, ai nevoie de infrastructura. Cea turistica exista, cu drumurile era nasol. Gata, s-a asfaltat. Stiti, care este ironia sau mai bine zis prostia? Berbecii astia cu dezvoltarea lor si cu asfaltarea, au accesibilizat zona la ochi, pana unde li s-a parut. Le mai trebuia circa un kilometru si jumatate de asfalt si ar fi accesibilizat si cabana Padina, si postul de politie montana, si cabana Horoabele, si pensiunile Octavian si Cocora, si statia de telecabina Pestera, si refugiul Salvamont Pestera, si postul de jandarmi montani, si punctul de informare turistica de langa telecabina. Dar nu, au lasat institutiile statului in afara 🙂 Zambesc, dar nu e de ras. Vorbesti de dezvoltare turistica, asfaltezi aproape toata Valea Ialomitei, dar lasi in afara conditiilor civilizate chiar pe cei care ar trebui sa protejeze zona. Eu asa inteleg… ca hotii au stat in spatele asfaltarilor, pentru ca ei nu au nevoie de Salvamont, Politie, Jandarmerie, Telecabina, Punct de Informare.

Recent, Gazeta de Dambovita a publicat un material ilustrat, despre cum a ramas masina de politie de la Padina, suspendata pe un drum de noroi. Cam toata lumea a inghitit pastila cu omul legii. Eu inteleg ca are dreptate, dar da-o naibii ca nu am coborat toti din copaci 🙂 Aia a fost o regie in toata regula. Am ras doua zile, de cate ori imi aminteam 🙂 Am scris un material in care ma amuzam tare de tot, ca e de ras, dar m-am gandit ca omul e de inteles, s-a saturat, ca asta e bataia de joc. Asfalteaza unii peste tot si pe tine Politie, te lasa pe dinafara. Ca si cum nu ai exista. In toiul iuresului, nu avea rost sa mai torn si eu gaz pe foc. Treaba este ca vrei dezvoltarea unei zone dar nu iei in calcul si institutiile statului de pe acolo. Tu asfaltezi binemersi, vorbesti, propui, vorbesti de civilizatie intr-un parc natural. Dar astia, politisti, jandarmi, salvamontisti, ce naiba sunt pe acolo?

Cand santul este o varianta mai buna ca drumul. Corect, nu? 🙂 Daca erai pe drum, nu exista stire.

Cu sageata rosie este o varianta creata de alti soferi, ca sa nu-si murdareasca masina prin noroi. Cu sageata galbena este locul unde a ramas suspendata masina Politiei. Neintentionat nu te bagi prin sant, ci te bagi ca sa ramai acolo. Prin alte imagini apar muncitori cu sape si lopeti. Dar, dupa ce este scoasa masina, se vede ca nu exista urme ca a folosit cineva uneltele 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la tragedia cinematografiei nationale… De aceea, nu mai avem mari actori, mari regizori, ca sunt mai toti pe scena Bucegilor. Ma gandesc ca acesta este un episod pilot 🙂 daca nu se asfalteaza mai repede drumul.

Pozele apartin Gazetei de Dambovita, cotidian online.

6. Ministerul Apararii Nationale vrea sa restaureze Crucea de pe Caraiman, un simbol national. Bai, e ministerul, nu este Vasile sau SRL-ul nu stiu care. Este un gest frumos, care face cinste Armatei. Dar a aparut o problema 🙂 Cica directorul Parcului Natural e de acord cu restaurarea, dar sa nu se intre cu masina, sa se gaseasca o solutie… aeriana. Adica sa scoata astia bani in plus, de la buget, ca au de unde. Cand intrau zeci de jeepuri pe drumul spre Babele, nu vedea nimeni. Si se mai intra dar nu ca altadata. Acum daca intra Armata, nu e voie 🙂 Cine poate fi atat de nebun, incat sa impiedice un camion militar?

Cei de la Armata, zic ca ei vor respecta legea. Care naiba lege? Cand tu Armata reprezinti interesul national, cum se poate pune problema incalcarii legilor? Cred ca nu mai vedem lucrurile normal si cadem in tot felul de scenarii… si ramanem acolo socati, nauciti, incapabili. Asta mi se pare culmea culmilor, sa pui conditii Armatei, de orice fel ar fi acestea. Prioritatile nationale sunt peste orice cerinta, fie ea de mediu sau de orice vrei. Vii tu, sa spui Armatei ce si cum sa faca. Pai un elicopter care face du-te vino pe la Cruce, nu stiu cate zile, sperie orice vietate, din muntii Caraiman si Costila. Exista un drum de pamant pana la 300 metri distanta de Cruce. Le puteai recomanda sa circule cu senile din cauciuc, gaseai alte solutii. Cand s-a aplicat proiectul cu telescaunul din Valea Soarelui, i-ai lasat sa faca drum cu buldozerul. Atunci se proteja mediul, fie si cu buldozerul 🙂 Acum ai un drum deja existent, chiar daca e inchis circulatiei publice si tu nu lasi Armata sa mearga.

In America si cam peste tot, nimeni nu pune intrebari ce cauta Armata prin unele locuri. Pentru ca in orice stat, se stie ca Armata protejeaza tara, nu o distruge. Noua ne place sa interpretam pana la absurd o lege si sa complicam totul. Ma gandesc ca mai sunt oameni cu caracter prin Armata, care sa nu ia de la gura soldatului pentru zborul cu elicopterul la Cruce. Interesul national spune ca trebuie sa ai grija de trecutul tarii. Astia care apar asa din senin, nici nu trebuie bagati in seama, pentru ca au visat ceva urat si cand isi vor reveni, isi vor cere scuze. Noi ar trebui sa fim mult mai realisti si mai pragmatici, cu atat mai mult cu cat te numesti Armata. Ca au mai venit din astia care si-au permis sa-si bata joc de toleranta acesteia.

La Predeal de exemplu, la usa unitatii vanatorilor de munte, au batut intr-o zi reprezentantii Casei Regale. Actionasera unitatea in instanta, ziceau ca totul apartine regelui. Si mergeau prin unitate, indicau ca aia e a lor, cealalta corespunde cu documentele. Real, niciodata Casa Regala nu a detinut acele terenuri sau cladiri, ci statul roman. Astia, reprezentantii, trebuiau insfacati de gulere si aruncati in paraul din apropierea unitatii. Doar la noi s-a mai vazut asa ceva. Sa-ti colinde niste civili prin unitate militara. Noi vorbim de aplicatii tactice, armata profesionista si ne impiedicam de niste smecherasi. Daca un civil iti spune tie armata NATO, sa folosesti elicopterul si nu masina, si tu faci asta, atunci te duci si arunci uniforma ca e fara valoare. Iar cu unitatea militara… presupunand prin cel mai absurd mod ca ar castiga Casa regala, desi e imposibil, dar presupunand asta, nu pleci de acolo, ca nu are nimeni ce sa-ti faca. Doar in tara prostilor condusi de hoti se poate intampla asa ceva: sa evacuezi o unitate militara. Ma gandesc ca totusi Romania e departe de asemenea „paradis”. Curtea Europeana daca ti-ar cere asta, nu pleci. Nu pleci pentru ca NU VREI si NU TREBUIE. Datoria Armatei este sa nu renunte la o palma de pamant romanesc. Ratacitii astia cu nebuniile lor, cu tot respectul, fie ca… conduc arii protejate sau lucreaza la curti regale, sunt nuli si inexistenti in problematici de acest fel.

In ceea ce priveste protectia mediului, in special la Cruce, chiar e cazul sa ne amintim ca de teama politicului, au stat toti cuminti, in timp ce se doreau focuri de artificii la acest monument. Pana le-am explicat ce inseamna protectia mediului, ca nu e bine si au avut curaj sa spuna si ei ca trebuie alta locatie. Deci nu poti veni sa vorbesti de protectia mediului la Cruce, cand doar te dai dupa cum bate vantul. Ca sa se vada ca esti si tu pe acolo, incepi sa scoti povesti cu cerinte de mediu. Acum mergi pe ideea ca Armata nu are incotro, ca sti bine ca se poate vorbi de abuz in serviciu, daca trec cu un camion. Un om care isi iubeste tara, nu se opune reabilitarii unui astfel de monument si nu are in minte astfel de idei. S-ar putea ca cineva sa se pacaleasca foarte rau cu astia de la Armata.

7. Tot mai multi, inclusiv factori implicati in turism, iau atitudine in privinta festivalului Padina Fest din Valea Ialomitei. Ca nu e bine, ca raman gunoaie, ca se fac mici cu maini nespalate, ca igiena, ca se iau lemne din padure, ca nu se iau taxe de campare. Acest festival aflat la nu stiu a cata editie, intr-adevar are niste probleme, dar organizatorii s-au straduit mereu sa iasa cat mai bine. Singura majora ar fi zgomotul facut seara de trupele rock. Dar nu poti sa ai festival fara muzica. Si cateva zile pe an, nu cred ca e neaparat o problema. Ideea pleaca doar de la faptul ca eu fac un anumit tip de turism si tu nu faci turism, poluezi.

Daca am fi putin mai toleranti am intelege ca nu ai de ce sa te iei, de cei care fac gratare pe Valea Ialomitei sau de cei care promoveaza acel festival. Toti care vin sa viziteze Parcul Natural sunt turisti, incap in definitia turismului, alaturi de cabanieri, soferi care aduc turisti etc. Este perfect ca oamenii vin in natura, important este sa fie instruiti sa nu lase gunoaie, sa nu-si spele masinile in apele de munte. Revenind la acel festival la care vin vreo 15-25.000 de oameni pe parcursul celor cinci zile cat dureaza, mie mi se pare ca lucrurile sunt foarte bine organizate. Nu poti cumpara nimic, nici mici, nici bere, decat in baza unor jetoane. Deci banii sunt centralizati, nu intra in contact cu ei decat o persoana 🙂 Si cine a gandit procedeul nu e un oarecare care ar face lucrurile prost. Tot acest organizator de festival are zona speciala de campare. Nu face de capul lui ci are acordul autoritatilor.

De altfel, orice om care vine in Valea Ialomitei are voie sa puna cortul pe platoul de la Padina, ca asa spune Administratia Parcului. Pentru ca, nici astia de la Parc nu sunt nebuni, lasa pe cat mai multi sa se bucure gratis de natura. Nu suntem in oras, unde ne impartim in unitati clasificate si unitati la negru. In Parcul Natural Bucegi se deruleaza multe forme de turism si Administratia Parcului Natural a reglementat suficient de bine aceasta problema. Ca grataragii au umplut poienile din Valea Ialomitei, ca rulotistii pe cele din Valea Cerbului… deodata vedem totul in negru. Mie mi se pare perfect daca vin nu stiu cati cu masinile, cu familiile, pun o patura, fac focul. Nu o sa taie nimeni un copac din picioare ca sa faca focul la gratar 🙂 Culege ce gaseste prin padure pe jos, nu face niciun rau. Toti trebuie sa ne bucuram de cadrul natural in egala masura. Ideea este sa nu se arunce gunoaie, sa se aduca toalete ecologice, omul sa aiba o conduita normala.

Asa cum soferul de jeep aduce turisti, asa poate veni oricine cu propria masina. Diferenta o face cunostintele despre natura, istorie etc, ale soferului de jeep. Exista o taxa de acces in Parcul Natural, nu poti pune oamenilor taxe peste tot, ba de foc, ba de campare etc. Omul trebuie sa umble liber si sa se bucure de natura, nu trebuie puse restrictii peste tot. Cine vrea sa stea la cort, cine vrea sa aprinda focul. In Valea Ialomitei ai zone clare unde poti face aceste lucruri, stabilite de Administratia Parcului. Cine doreste, se cazeaza la unitati turistice la Padina-Pestera, Bolboci sau la casute la Zanoaga. A face turism inseamna a lasa cat mai mult spatiu de manevra turistului, sa aiba el de unde alege.

Daca anulezi acel festival, ai cu 20.000 de turisti mai putin in Valea Ialomitei. Ca iau lemne de prin padure cei care fac focuri… Daca Administratia Parcului si Ocoalele Silvice credeau ca se distruge natura prin culegerea lemnelor de pe jos, interziceau aprinderea focurilor. E foarte bine ca se merge dupa lemne de foc. Prinsi in regulile unui turism de tipul de dai jos din masina, te cazezi, mananci si dormi, pierzi contactul cu natura. In acest ritm, nu o sa mai stim la ce se foloseste de exemplu toporul. Chestia cu sisteme austriece, nemtesti etc, este neaplicabila la noi, ca noua ne place sa fim liberi.

8. O sa rog cateva cunostinte care au intrat in Parlament, sa adreseze niste intrebari ministrilor de la Interne si de la Mediu daca nu cumva anumite autoritati isi depasesc atributiile si fac exces de zel in cazul cetatenilor de rand, lipsiti de venituri. O sumedenie de persoane fac focul cu lemne pentru ca locuiesc langa padure, si traiesc fie din ajutorul social, fie lucreaza ca zilieri. Din ce vad, de la Sinaia la Azuga multi au luat frica de unii reprezentanti ai legii. Le este frica sa ridice de pe jos din padure, o creanga si sa o duca acasa, ca nu cumva sa fie prinsi si amendati. Nici pe timpul lui Ceausescu nu era asemenea teroare. Pe atunci, mergeau oamenii kilometri prin padure ca sa gaseasca o creanga de fag, iar acum stau arbori intregi doborati de vant la marginea padurii si nimeni nu indrazneste sa le ia crengile. Timp in care tot felul de nesimtiti strabat drumurile forestiere si arunca din dube zeci de saci de gunoaie. Si niciunul nu este prins. E mult mai usor sa prinzi amaratul decat smecherul. Este o aberatie in aceste caz sa sustii ca aplici legea, ca esti un simplu executant, ca iti faci datoria si protejezi mediul. Simplul fapt ca opresti un amarat care trage dupa el niste crengi de foc, in alt scop decat acela de a-l saluta si a-l intreba ce mai face, te dezonoreaza ca om, nu zic de uniforma. In asemenea situatii nu exista alta lege decat a omeniei. Este sinonim cu aiuritii care confisca patrunjelul vandut de cate o baba la colt de strada. Nu-mi pot imagina ce sef este acela care isi vede subordonatul intrand in birou cu niste legaturi de patrunjel pe care le numeste ilegale.

Crengi rezultate din exploatari, pe care nu le va lua nimeni. Daca anumiti jandarmi sau padurari prind pe vreun cetatean cu o creanga in spinare, amenda este de sute de lei. Mi se pare o aplicare oarba si iresponsabila a legii.

Nu am vazut niciun comunicat, nicio filmare, cu vreun echipaj de jandarmi sau cu padurari pe la noi, care intalnind un batran cu crengi in spate, l-au ajutat sa le duca pana acasa. Ca nu se face asa ceva, ca nu simt sa faca asta.

Iata asadar cateva aspecte prin care punem orice altceva inainte, mai putin omul!

Planorul disparut, recorduri la Pestera Ialomitei, Salonul de Carte si Muzica la Sinaia, Alergatori montani pe podium in Serbia, O remarcabila poveste de iubire

Ca de obicei, nu exista o ordine de prezentare. Insa o sa incep cu povestea de iubire. Citeam pe undeva ceva de genul: „ca adesea trec pe langa noi oameni exceptionali, dar despre care nu stim nimic… pentru ca nu vorbeste presa de ei”. Ca acesti oameni sunt cu mult mai valorosi decat modelele impuse si promovate excesiv, este dincolo de orice indoiala. Cunosc un domn, virtual doar, mare pasionat de muntii Bucegi, vine pe aici de cate ori poate… se numeste Silviu Manciulea si multi il cunosc de pe Facebook. Oamenii de munte, in general, poarta niste povesti extraordinare, sunt de alta calitate. Am admirat periodic imaginile vechi ale acestui domn, uneori le-am si postat aici, vedeam cum isi duce sotia imobilizata intr-un carucior, an de an, pe Bucegi. Dansul are un loc preferat, care si mie imi place foarte mult, cu mentiunea ca eu fiind mai tanar, acel loc este ceva mai intins: culmea muntilor Laptici-Nucet, la mine si Cocora.

Prin acele locuri veneau si pozau, vorbeau, ii vedeam in natura, printre flori si anotimpuri. De prin anii ’70 mergeau in acelasi grup, apoi s-au casatorit si au ramas impreuna pana de curand. Toti care vedeam acele poze si ne placeau, ii admiram, neintelegand o clipa ce ar putea sa insemne unul fara celalalt, noi ii vedeam, ne placeau. Intr-o zi, d-na Manciulea a murit. Din postarile sotului, din cuvintele folosite, reiese cat de profunda si de puternica era povestea lor de iubire. Este o tragedie, ceva impresionant, cand iti dai seama prin ce trece acest domn. Bietul de el a venit de curand singur prin acele locuri, pe unde umbla nu demult cu sotia sa… Iata si o poza cu un crampei din povestea lor, ce avea ca numitor comun: Muntele!

smDumnezeu sa o ierte si sper sa-i dea multa putere d-lui Silviu Manciulea.

Trec la un articol impresionant, la cel mai interesant proiect aplicat in Bucegi cu rezultate imediate. Proiectul de modernizare a Pesterii Ialomitei, initiat de Consiliul Judetean Dambovita, a fost finalizat, iar acest obiectiv a fost inaugurat pe 25 iulie. Ei bine, de la acea data si pana pe 3 august, Pestera Ialomitei a fost vizitata de aproape 12.000 de turisti, incasarile fiind de 84.740 lei.

In prima zi a inaugurarii, cand accesul a fost liber, in Pestera au intrat circa 1800 de persoane.

pestera ITrebuie spus ca intregul proiect a avut o valoare de 6,4 milioane de lei din care 4,6 milioane a reprezentat finantare nerambursabila. O suma de aproape 518.000 lei a fost contributia Consiliului Judetean Dambovita.

Acest proiect este singurul pe care l-a aplicat cu succes, in Bucegi, respectivul Consiliu Judetean. De cand a plecat Florin Popescu, normalul a devenit mult mai prezent pe acest munte. Acel om a risipit o multime de bani si nu a iesit nimic cum trebuie. Pe ce a pus mana, s-a ales praful.

Biletul de intrare este de 10 lei/adult, 5 lei/copil si programul de vizitare este de marti pana duminica intre orele 9-18.

In ceea ce priveste administrarea Pesterii, ma gandeam ca a fost un parteneriat intre manastirea de acolo si Consiliul Judetean. Trebuie intrebat ca sa stim cu totii, cine ia banii din acea taxa si ce se face cu ea. Cred ca acest Consiliu isi va scoate banii investiti chiar in acest an, destul de repede. In opinia mea, de astfel de proiecte are nevoie tara noastra. Faci ceva util, sunt doar  atatea de facut si scoti banii tai repede… o investitie cu folos din bani europeni. In sfarsit, vad si eu ceva facut bine cu bani europeni, cu rezultate imediate, vizibile 🙂

Ne oprim pe plaiurile sinaiene, unde maine se deschide Salonul de Carte si Muzica. Ceea ce impresioneaza in aceasta statiune, este faptul ca mereu se intampla cate ceva. Si oamenii vin sa admire cadrul natural, pentru aer, dar vor sa-si umple timpul si cu altceva, util. La Sinaia chiar ai ce face, in orice zi:

afis salonNici Busteniul nu sta rau in perioada asta… insa daca orasul vrea sa atraga si mai multi turisti, atunci trebuie demarat un program de refacere a tuturor traseelor turistice din zona sa. Dintre toate statiunile de pe Valea Prahovei, Busteniul este cel mai avantajat de cadrul natural. Mii de oameni merg spre obiective insuficient puse in valoare: Crucea Eroilor, Cascada Urlatoarea, Valea Cerbului, Sfinxul. Traseul spre Cascada trebuie facut perfect, cu podete din lemn peste noroaie, trepte, balustrade, amenajate imprejurimile caderii de apa… la turismul montan, deocamdata nu vedem salturi impresionante niciunde. Poti intelege anumite lucruri doar cand iti iei rucsacul in spate si mergi pe poteci.

Ia uitati ce mai circula pe Facebook… cum lipsa unora de educatie, afecteaza pe altii:

initiativaPetitie pentru campare

Pai la ce sa ne asteptam, cand devine subiect de senzatie faptul ca un om este surprins in vreo statie de autobuz sau la gara, privind la altii si nu intr-o tableta sau la un telefon 🙂 Cand ne pozam cu masina lui Guta, cu acordeonul lui Jean de nu stiu unde, cand bem bere in parc si aruncam coji de seminte pe jos, cand multi barbati dau fuga dis-de-dimineata la chioscul de ziare, sa cumpere un cotidian care mereu prezinta cate o tanti in fundul gol 🙂 🙂 Deci la ce sa ne asteptam, ce progres al societatii, cu asemenea abrutizari? Stai in coloana si din cand in cand mai arunca unul cate un pet sau tigara pe geam… de la educatie pleaca totul.

Va prezint si niste poze luate de pe Facebook, de la Marcel Balan. Pe acesta l-am cunoscut intr-un an la Padina Fest, la un concurs de alergare montana, el a iesit pe locul I, eu pe locul II. Lucreaza in cadrul Armatei si alaturi de colegii sai, a reusit in Serbia sa duca numele Romaniei pe primul loc. Multe felicitari 🙂

1

2

3

Subiectul de incheiere este Planorul disparut, pe care toata lumea il cauta. La bordul sau se afla o persoana experimentata, trebuia sa fie un zbor de proba de cateva ore, pe la pranz omul a decolat, a fost semnalat deasupra Predealului si gata, nu s-a mai auzit nimic de el.

Deci, de joi, acel om, cu planor cu tot, a disparut fara urma. Toata lumea il cauta cu: elicoptere, oameni la sol, drone, alte planoare, avioane, dar parca a intrat in pamant, nimeni nu a gasit nicio urma. Duminica, pe cand mergeam spre concursul Busteni SkyRace, l-am vazut pe Georgica padurarul si pe inca un coleg al sau, pregatindu-se sa plece in traseu de cautare prin muntii Baiului cel mai probabil.

Intr-un comentariu la aceasta stire, citisem ce spunea un drumet. Ca in acea zi, in muntii Ciucas s-a pornit o ploaie rapida cu fulgere, tunete si presupunea ca aceasta a determinat caderea planorului. Fapt destul de probabil zic si eu, mai ales ca, daca acesta se prabusea in zona Bucegilor sau Baiului, o zona intens circulata in aceasta perioada, il vedea cineva. Nu stiu de ce dar eu m-as duce prin zonele acelea izolate din bazinul Vaii Azugii si de la lacul Gavan (Rosu) incolo, spre Ciucas. Poate ca a incercat sa aterizeze pe vreo pajiste si a alunecat cu planorul pe vreo panta si s-a oprit in vreo vale plina de vegetatie.

Datele arata ca la 12:30 a decolat de la Ghimbav si ca la 13:06 era la Predeal. Pilotul a spus ca doreste sa zboare 2-3 ore, sa verifice aparatul. Deci a facut 30 minute de la Ghimbav la Predeal, si stim cati kilometri parcurge in 30 minute. Eu as trasa in jurul Ghimbavului un cerc care sa acopere 30 minute venind din orice directie. Ar fi o ora, adica 30 la dus, inca 30 la intors. Deci unde ar fi putut el umbla inca o ora sau doua?

E clar ca zbura spre Sud si la un moment dat trebuia sa faca ori stanga spre Est, ori dreapta spre Vest. Nu pare credibil sa cada prin Postavaru, pentru ca dintr-acolo a venit si logic ca nu s-a intors pe acelasi drum. Sunt 2 zone delimitate de Valea Prahovei: Bucegi-Leaota-culoarul Rucar-Bran si o parte din Piatra Craiului (zona locuita si intens circulata in aceasta perioada si din care nu a venit nicio informatie) si muntii Baiului-Grohotis-Bazinele Azugii, Doftanei-muntii Ciucas-muntii Piatra Mare (zona salbatica, dupa mine mai putin cercetata).

Pilotul a plecat spre sud, deci el nu avea cum, la experienta lui, sa se intoarca pe acelasi drum 🙂 In plus, testa planorul, deci l-a incercat in diverse moduri, probabil a traversat munti, creste, a coborat prin diferite zone mai joase, iar a urcat, el nu avea cum sa aiba un traseu stabil, cu aceeasi altitudine, etc. Nici nu stiu de ce l-au cautat in Postavaru.

Una peste alta, suntem marti, 11 august, parca a fost o eclipsa prin 1999, nu? Mai aveti hartia de 2000 lei cu eclipsa?… si, din pacate, omul acesta, cu tot cu planor, este de negasit. Mai citisem ca nu ai obligatia de a declara ce traseu parcurgi, cand pleci, detalii de-astea. Va dati seama ce poti face cu o chestie de-asta zburatoare? Cel mai interesant este faptul ca te poti plimba intr-o zona de spatiu aerian, fara sa fii obligat sa depui un plan de zbor. Practic, daca te ai bine, si la noi in tara functioneaza perfect chestia asta, cu un sef de aerodrom sau cu cel din turn, poti face o groaza de chestii.

eclipsa Azi, pretul unei astfel de bancnote este de la 100 lei pana pe la 2000 lei 🙂

Cum arata Pestera Ialomitei dupa programul de modernizare

Pe 4 mai 2012, Consiliul Judetean Dambovita a semnat contractul de finantare pentru reabilitarea infrastructurii de acces/vizitare in Pestera Ialomitei. Durata de implementare a fost de 36 luni. Bine, ei nu s-au apucat de treaba imediat, ci abia anul trecut… si ar trebui sa fie gata in mai 2015.  Asta ca sa-l citez pe presedintele CJ DB, eu parca vazusem pe un panou de pe langa pestera scris cu totul altceva.

In fine, partea buna este ca s-au scos din pestera toate podetele din lemn, pline de apa, pe care se putea aluneca si s-au montat altele in loc, metalice.

Cateva date despre proiect: valoarea totala: 6.415.828, 68 lei, din care 4.665.725,12 lei – finanţare nerambursabila de la Fondul European de Dezvoltare Regionala si bugetul national, iar 517.413,88 lei reprezinta contributia din partea Consiliului Judeţean Dambovita.

Pestera Ialomitei ar urma sa se deschida pentru vizitatori in luna noiembrie a acestui an. Inca nu mi-e clar cine va lua taxa, personalul manastirii din apropiere, care a administrat/folosit pestera de sute de ani sau Consiliul Judetean Dambovita?!

Iata si cateva poze, multumesc pentru acestea d-lui Sebastian Geana:

Acces Pestera Ialomitei 1

Acces Pestera Ialomitei 2

Acces Pestera Ialomitei 3
Acces Pestera Ialomitei 4
Acces Pestera Ialomitei 5
Acces Pestera Ialomitei 6

Trail running la Padina Fest

Adica o alergare montana in cadrul evenimentului denumit Padina Fest, cel mai mare eveniment realizat vreodata in Parcul Natural Bucegi… cred ca in fiecare zi de festival au fost minim 1000 de oameni pe acolo…

SAMSUNGAnul acesta a fost a cincea editie… ca de obicei, nu trebuia sa ratez concursul de alergare.  Am mai povestit de-a lungul anilor despre acest concurs si despre diferite activitati propuse de organizatori. Insa cine sustine acest eveniment?! O intrebare ce mi-a fost pusa recent, astfel ca voi cita de pe site-ul padinafest:

„Padina Fest este un eveniment finanţat de Administraţia Fondului Cultural Naţional şi organizat cu susţinerea partenerilor şi sponsorilor precum Consiliul Judeţean Dâmboviţa, Centrul Judeţean de Cultură Dâmboviţa, Primăria Moroeni, Administraţia Parcului Natural Bucegi, Hotel Peştera, SUPERCOM Dâmboviţa, Coca Cola, Heineken România, Vodafone România, Generali România, Smartatletic, Lowden, Bububooking, Asociaţia Salvatorilor Montani din România, KISS FM, Chris Simion, 360 Revolution, Compania Roche prin brandul Accu-Chek şi alţii.”

Spre deosebire de alti ani, nu am mai plecat cu cortul pentru a fi acolo cu o zi inainte de concursul de alergare. Am gasit alta solutie, m-am gandit eu ce m-am gandit, mai aveam si treaba, nu aveam cum sa pierd 3 zile. Adica una de plecare, a doua de concurs si a treia de intoarcere. Solutia? 3 in 1.

Astfel, la 6 si cateva minute, sambata, 26 iulie, am iesit eu din casa cu rucsacul pentru a urca pe Jepii Mici, a ajunge la Padina pana in 9:30 si a lua startul la ora 10 intr-un semimaraton de 26 km. Traseul de alergare a fost urmatorul: START de pe platoul Padina spre cabana Diana – drumul auto spre hotelul Pestera – traseul turistic marcat cu banda albastra spre Complexul Piatra Arsa prin Padurea Cocora – traseul turistic marcat cu banda galbena spre Babele – pe acelasi marcaj spre Vf. Omu – coborare pe langa Vf. Bucura si Mecetul Turcesc si pe marcaj banda albastra pe Valea Ialomitei – trecere pe langa Manastirea Pestera – SOSIRE pe platoul de la Padina.

SAMSUNGBucegii dimineata

SAMSUNGDe aici se urca pe Jepii Mici

La 6:45 eram la intrarea in traseul de pe Jepii Mici, hotarat sa urc nici prea repede, nici prea incet, sa ajung la timp si aceasta urcare sa fie incalzirea pentru concurs… de regula, eu ma incalzesc mai greu, trebuie sa alerg cativa kilometri, pana casc bine, dureaza pana constientizez ca este un concurs, mai depasesc cateva reprize de plictiseala… deci, cunoscandu-ma, a fost o varianta foarte buna. Inainte mancasem ceva si urcam asa… in pace 🙂 Nu era nimeni pe traseu, doar mai sus am intalnit un turist solitar ce cobora… am vazut o capra si doi iezi, urmele unei ursoaice cu pui, telecabina circula pe la 7:30, cascada Caraiman curgea din nou (in timpul marathonului 7500 nu avea apa)…

SAMSUNGPrima trecere peste apa Vaii Jepilor… pana aici traseul este doar prin padure, se urca binisor 🙂

SAMSUNGCascada Caraiman

SAMSUNGFosta cabana Caraiman

Era 8:10 cand pozam indicatorul din fata fostei cabane Caraiman… adica am urcat in 85 de minute Valea Jepilor. Binisor, tinand cont ca nu am fugit, am mai facut poze, nu am urcat cu viteza, ca sa nu ma obosesc prea tare. La Vertical Trail Race Busteni, in 2013, distanta telecabina Busteni – telecabina Babele am parcurs-o in alergare in 73 de minute… cred ca anul acesta, in august, voi reusi sa castig 10 minute si in loc de 73, sa fie 63 de minute.

SAMSUNGImi place asa… sa scrie pe indicator ca se coboara in 2-3 ore si sa urc in circa o ora si jumatate 🙂

SAMSUNGPrima biserica a manastirii de la Pestera si spatii de cazare… cu ocazia evenimentului Padina Fest, toate locurile de cazare din Valea Ialomitei au fost ocupate

Mai departe a fost usor, am trecut de Babele, am coborat la Pestera si am ajuns la locul de start de la Padina. Pe acolo, un pic de vorba cu prietenii, am avut ocazia sa-l revad pe Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om extraordinar, de la care ai ce invata… apoi, la 9:30, a inceput sedinta tehnica. Ni s-au furnizat detaliile, locurile unde sunt amplasate punctele de control, hidratare, reguli. Alergatorii de la traseul scurt de 16 kilometri au luat startul putin mai tarziu decat noi.

La ora 10 vine startul, noi, cei de la tura lunga de 26 km, facem stanga spre cabana Diana, pe cand cei de la tura scurta au facut dreapta cateva minute mai tarziu spre Pestera. Urma sa ne intersectam pe Platoul Bucegilor.

SAMSUNGLa Start

SAMSUNG

SAMSUNGCentrul National Salvamont de la Padina… acolo era camera live despre care am vorbit in articolul de vineri

SAMSUNGMai erau cateva minute… si apoi,

Alergam pe drumul forestier trecand de cabana Diana si indreptandu-ne spre hotelul Pestera, noi eram pe drumul auto, cei de la tura scurta pe traseul turistic. Imediat dupa start alergarea a decurs in viteza, se fugea foarte bine, foarte tare.  Eram 30-40 de persoane care stateam destul de aproape, pana la padurea Cocora. Incepe urcusul prin padure, loc in care depasesc multi concurenti, pe mine ma avantajeaza mult urcarile… Nici nu stiu cand m-am trezit la gol alpin, cu un tip foarte de treaba in apropiere. Mai vorbeam, mai ne depaseam, pana la Piatra Arsa eram al 18-lea…  ca eu mereu sunt cu calculele dupa mine… el insa s-a distantat apoi bine de tot. Primul punct de alimentare a fost aproape de bariera de la inceputul drumului de pamant spre Babele. Acolo erau apa, jeleuri, ciocolata, nu am retinut tot ce era 🙂 M-am plictisit putin pe drumul de masina pana la complexul Piatra Arsa. Am trecut printre jnepeni si am continuat spre Babele.

La circa 15 minute distanta de Babele, m-am intersectat cu primii alergatori de la traseul scurt, acestia urmau sa ajunga la Padina pe unde urcasem noi… prin padurea Cocora. Langa cabana Babele era un alt punct de hidratare, cu pepeni, ciocolata… trec de Sfinx si incep sa urc spre baza salvamont de la Baba Mare. Pe tot traseul, organizatorii au avut voluntari plasati la intersectii cat si oameni ce notau numerele concurentilor. Practic era imposibil sa te ratacesti.

Nu prea am stralucit fugind pe drumul spre Omu, adica se putea si mai bine, totusi am mai urcat niste locuri in clasament. Pana la Omu am facut cunostinta cu un baiat de aceeasi varsta care fugea dupa mine ca un iepure. Mi-am dat seama ca ma va depasi pana la Omu si nu avea rost sa-mi dau sufletul pana la varf stand aproape de el 🙂 M-am gandit sa ma odihnesc mergand repede si sa-l depasesc la coborarea pe Valea Ialomitei. Peste 95% din traseul de alergare l-am avut reper in fata pe Geo Badea, trecand la cateva minute dupa el linia de sosire.

De la Omu, am coborat foarte repede, probabil cea mai rapida coborare pe care am facut-o pe aceasta vale pana in prezent. L-am ajuns si pe tipul ce ma lasase in urma pe la Piatra Arsa, si pe cel care ma „pierduse” pana la Omu, si pe altii… ajung la Pestera si imediat dupa podul de mai jos de manastire era unul dintre organizatori care imi facea semn sa urc niste trepte spre dreapta care duceau la Pestera Ialomitei. Nu am mai stat de intrebari de ce sau cum, imi conservam energia, mai aveam 5-7 minute pana la Sosire. Ii urmez indicatiile privind in spate, spre el, ma gandeam atunci ca trebuie sa mai fie si un post de control la acea pestera… dar decizia am luat-o in cateva secunde. El s-a intors spre pod sa astepte alti concurenti, eu imediat am facut stanga si pe aici ti-e drumul. De fapt, si altii au facut la fel, ulterior aveam sa aflu… era doar o mica bucla, nu prea am inteles eu logica de ce sa mai urci scarile ca sa revii tot la drum, dar in fine, organizatorii au ales asa.

Pe la podul de langa valea Horoabei ma intalnesc cu Matrix, apoi cu seful Parcului, dl. Iuncu, acesta imi spune sa fug, ca eu mergeam la vorba cu Matrix… insa vedeam in spate ca nu vine nimeni pe o distanta de cam 500 metri, finish-ul era la vreo 350 metri, deci nu avea rost vreo graba. De regula, la multe concursuri, reusesc performanta de a alerga singur, unii sunt mult inainte, altii destul de in urma, si fug asa, cu mintea la cine stie ce lucruri… Cand am ajuns la vreo 100 de metri, am fugit si eu, ca asa se face 🙂 🙂 Era o asa de mare aglomeratie pe drum, incat faptul ca mergeam sau alergam era totuna, trecea neobservat 🙂 In clasamentul general am ocupat locul 11 si la categoria de varsta, locul 4 sau 5, traseul de 26 km incheindu-l dupa 3 ore si 7 minute.

SAMSUNGPrimii 30 de alergatori, apoi nu s-a mai afisat nimic, pe la 13:20 a inceput, pentru circa o ora, ploaia. Am pozat clasamentul, pentru ca pe site-ul organizatorilor nu am mai gasit clasamentele din anii anteriori, nu m-oi fi uitat eu bine… si am zis sa fie aici. Primul sosit are peste 40 de ani si este legitimat la un club din Campina… din cate am inteles.

Am venit pana in ora 14, asa cum mi-am propus… apoi am mai stat pe acolo, organizatorii aveau un loc special pentru cei sositi din cursa, unde ne-au dat pepene, apa, suc… in linii mari, a fost un concurs bine organizat. Au fost multe plusuri, dar si cateva minusuri.

S-a simtit ca nu este mana unui om obisnuit cu astfel de concursuri montane, a unui profesionist, care sa organizeze in detaliu cursa si tot ce tine de ea. Cred ca trebuiau sa consulte pe cineva care a mai organizat astfel de intreceri… prin posturi am vazut tineri inimosi, dar fara experienta in domeniul unor astfel de alergari. Ca o comparatie, Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat in urma cu o luna de zile de catre Salvamont Dambovita, a fost net superior trail-runningului de la Padina Fest, desi a fost mult mai dificil, avand 55 km si desfasurandu-se in 2 munti. Salvamontul a folosit in posturi de control, hidratare, doar voluntari cu experienta montana… tricourile acordate alergatorilor au fost dintr-un material de calitate, cele de la Padina Fest erau ca orice tricou… peste 90% din organizatorii de alergari montane acorda concurentilor tricouri profesionale, au un cost mai ridicat, dar asa se face… medaliile au fost din lemn, respectandu-se poate stilul eco, desi o medalie nu se face din lemn… diplomele de participant le luai dupa festivitate, de la cortul organizatorilor, nefiind completate pana la ora 16 cand a fost festivitatea de premiere… cel care a prezentat festivitatea de premiere nu avea nicio treaba cu astfel de evenimente sportive. A incercat sa prezinte cat mai bine, dar erau altii mult mai in masura, dintre organizatori, sa conduca festivitatea… intrebarile sale erau putin puerile, ii intreba pe toti cei urcati pe podium daca sunt prima oara la „Maratonul Bucegilor” si de unde sunt. Daca stia, nu ar fi pus prima intrebare, deoarece era prima oara cand sub sigla „Maratonul Bucegilor” se desfasurau un concurs de alergare si un concurs de biciclete. Pana in 2013, inclusiv, la Padina Fest au fost organizate curse de tipul „Directia Omu”, unde atingeai varful montan si reveneai. Acum a fost altceva, deci eram toti pentru prima oara la „Maratonul Bucegilor”, dupa cum intreba el. Pana la urma, a dat de Radu Milea, sosit pe locul 3, unul dintre cei mai buni alergatori de la noi din tara, care l-a temperat. Acesta, cand a fost intrebat de unde este, o intrebare obsesiva, pentru ca nu exista in repertoriu altceva, i-a spus ca „el este de peste tot, si acum este de pe aici, de pe la Padina” 🙂 Un raspuns potrivit… Radu Milea a luat parte la zeci si zeci de festivitati de premiere, un prezentator cu experienta se informeaza cine sunt cei de pe podium… Cum sa organizezi un concurs de alergare montana si sa nu cunosti vedetele, sportivii de performanta? Mii de oameni stiu cine este Radu Milea si de unde este, altceva trebuia sa-l intrebe…

La festivitate au fost premiate primele 3 locuri, primii trei sositi, nu primii trei la fiecare categorie de varsta, cum se face peste tot si cum faceau si organizatorii in anii precedenti. Adica sunt niste pretentii de la un astfel de eveniment sustinut de atatia sponsori si institutii publice… Salvamontul, la concursul lor, desi nu sunt atat de potenti material, au acordat premii primilor 3 sositi la fiecare categorie de varsta, pana si ungurii de la Semimaratonul din Piatra Mare, un concurs mic din orice punct ai privi, organizeaza la final o tombola cu premii, cu sejur la nu stiu ce pensiune si altele, pe langa premiile date. La un asemenea eveniment, totul trebuia facut mai cu atentie. O alta eroare a fost cand premiantii au trebuit sa paraseasca scena aplecati de niste baxuri de sucuri primite… sau ajutati de cate un prieten sa le care 🙂 Nu se face asa ceva, nu am vazut nicaieri ca primii clasati sa primeasca baxuri de sucuri. Cand ai partener un Consiliu Judetean si atatia altii, trebuie sa faci altceva, sa ridici putin stacheta, ca sa ai si mai multi sportivi la editia urmatoare.  Nu este o critica, este doar o comparatie cu ce fac altii… au nevoie pentru la anul, daca nu vor uita pana atunci, de sfaturile unor organizatori de asemenea concursuri… Padina Fest fiind un eveniment profi, nu ceva pe care-l uiti dupa o zi, doua.

SAMSUNGFestivalul Padina Fest a avut de toate, bine organizat, la unele detalii s-au mai incurcat, in rest a fost foarte bine…

SAMSUNG

SAMSUNGUnii au crezut ca vor fi premiati si pe categorii de varsta… la inscriere erai incadrat la o anume categorie de varsta, logica unei astfel de inscrieri asta si arata, o diferentiere. Cu ocazia ultramaratonului din luna iunie, competitie la care ma raportez fiind asemanatoare ca si organizare, pe categorii de varsta, eu am luat locul 2 la categoria mea de varsta si locul 3 in clasamentul general… ceea ce nu inseamna ca am primit premiul 3 🙂 Daca s-ar fi respectat regulile unei astfel de competitii, atunci, de exemplu, la categoria de varsta 18-29 ani, Radu Milea era pe locul I… la categoria 30-39 de ani, Radu Stanciu, de pe locul 2 in clasamentul general, ar fi luat locul I, si nu ma insel cand spun ca la categoria peste 40 de ani, dupa Daniel Stroescu, locul I la general, locul 2 sau locul 3 ar fi fost ocupat de salvamontistul Geo Badea. Sunt cateva exceptii de buni alergatori peste 40 de ani, dar una este sa ai 40 de ani si alta, 25 de ani 🙂

SAMSUNGCu baxul dupa tine, mi se pare putin jenant… la Vertical Trail Race Busteni, anul trecut, cei de la Red Bull, tot o firma ce produce energizante, le dadeau astfel de bauturi, fara limita, tuturor participantilor. Iar la varful Leaota, la Ultramaraton, departe de civilizatie, iti luai cate sucuri doreai… deci nu le poti da celor mai buni… baxuri. Premiile pentru cei mai buni sunt ceva ce ii diferentiaza de ceilalti. In rest, firma producatoare de bauturi energizante ce se vad in imagine si careia nu i-am retinut numele, nu a fost prezentata ca sponsor la microfon in timpul festivitatii.

Un plus care trebuie evidentiat cu aceasta ocazie… la sosirea din concurs, organizatorii sau reprezentantii acelei firme ne cautau prin tabara sa ne ofere acele sucuri…  un gest frumos, dar care nu avea ce cauta pe scena… parerea mea, din ce am mai vazut ca se intampla la zeci de concursuri de alergare montana.

Consecvent  ideii 3 in 1, m-am intors acasa… pe ruta: Padurea Laptici – Platou Bucegi – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cota 1400 – Sinaia, apoi, cu trenul, acasa… Am plecat, asadar, pe la 6 dimineata si pe la ora 21 eram inapoi in Busteni.

SAMSUNGLa intrarea in traseul ce urca prin Padurea Laptici… era 16:45, deci, cam in 2 ore, nu la Valea Dorului trebuia sa fiu, ci pe versantul estic al Bucegilor, pe la Cota 1400. La 18:45 eram deja la Cota 1400 si mi-a mai luat o ora pana la gara…

SAMSUNGAproape de Valea Soarelui

SAMSUNGDe vanzare, fosta cabana Varful cu Dor… ce a mai ramas din ea, plus vreo 1500 mp de pajiste

SAMSUNGCota 1400… de aici, a fost o joaca sa ajung in Sinaia, incheind o zi plina, frumoasa, cu multe peisaje, lume, prieteni…

Vine, pe 9 august, Vertical Trail Race Busteni 🙂

Model de promovare a proiectelor cu fonduri europene… si un muzeu si o ninsoare desprinse din povesti

Am stat 2 zile si m-am gandit sa postez aceste imagini sau sa nu le postez. Nici nu poti sa pui o eticheta, nu poti sa spui nimic…

Veti vedea niste pagini alb-negru, in unele locuri nici nu intelegi ce scrie, ca le-a dat rateuri  imprimanta.

Stiti ca exista un proiect cu fonduri europene aplicat in Parcul Natural Bucegi de Consiliul Judetean Dambovita prin care se urmaresc doua specii periclitate: rasul si liliacul Barbastella.  Pana la aceasta data, institutia responsabila cu aplicarea acestui proiect nu a observat niciun liliac Barbastella chiar daca au sprijinul si celor de la ICAS. Pentru acest lucru trebuie oameni care sa cunoasca aceasta arie protejata si sa stie sa diferentieze speciile de lilieci. Si ei nu au si nu vor avea…

Probabil vor imprumuta cativa lilieci de pe undeva ca sa dea bine cu proiectul, alta solutie nu vad. Daca aruncati o privire asupra a ceea ce a facut Consiliul Judetean Dambovita in Parcul Natural Bucegi nu o sa vedeti prea multe lucruri utile cetatenilor, turistilor, mediului. Tot ceea ce fac difera total de ceea ce este nevoie in acest sit Natura 2000. Nu au experienta dar le stiu pe toate si vor sa faca nu stiu cate alte proiecte.

Proiectele sunt de un amatorism fantastic. Ia sa vedeti ce am observat la marginea padurii langa traseul ce leaga Poiana Tapului de Cascada Urlatoarea.

1Aici si mai sus, cineva a prins niste pagini A4 alb-negru, despre ce fac liliecii si rasul

2Incredibil… nadajduiesc ca niste copii de clasa II-a nu aveau ce face si au prins asemenea caraghioslacuri de copaci cu pioneze

3Si pe panoul Administratiei Parcului Natural Bucegi

4Le-o fi postat cineva in bataie de joc, sa poata sa spuna ca s-a lucrat la educatia copiilor… si poate copiii nu au nicio treaba. Indiferent cine a facut aceasta „promovare” a proiectului nu are nicio treaba cu proiectul in sine… doar daca nu a fost o regie ca sa aiba ce scrie, ca s-au implicat clase de elevi in proiect

5

Imi propun sa va redau cateva fraze luate de pe site-ul Administratiei Parcului Natural Bucegi, referitor la acest proiect:

„Evaluarea stării de conservare a speciilor şi habitatelor din Parcul Natural Bucegi şi conştientizarea publicului şi a factorilor de interes  pentru un management protectiv al acestuia” este un proiect finanţat prin Programul Operaţional Sectorial Mediu 2007-2013, Axa Prioritară 4. Proiectul este implementat de Consiliul Județean Dâmbovița, în parteneriat cu Administrația Parcului Natural Bucegi.

Proiectul are ca scop asigurarea stării favorabile de conservare a biodiversităţii din Parcul Natural Bucegi (PNB), unul dintre obiectivele secundare ale acestuia fiind colectarea informaţiilor necesare pentru menținerea și îmbunătățirea stării favorabile de conservare a speciilor și habitatelor pentru populațiile de Lynx lynx și Barbastella barbastellus.”

Bazat pe ceea ce vad de ani de zile prin Bucegi si zilnic uneori, acest proiect nu va imbunatati in vreun fel starea biodiversitatii din aria protejata ci este sursa perfecta pentru risipirea banilor, si fiecare trage ce concluzie doreste din exprimarea -risipirea banilor- nefiind obligatoriu sa gandim la fel 😉

Un proiect nemernic prin care se vor face mici lucruri bune si se vor cheltui sume mari de bani, circa 3 milioane lei noi. Este si asta ceva, sa umbli de zapacit pe hartie sau pe teren, dupa un liliac si un ras, cu o traista de milioane de lei. Unui om normal ii ia 30 de zile sa scrie o enciclopedie bazata pe observatii reale la Barbastella si la Ras, lor le trebuie mai bine de 2 ani si au nevoie de sume colosale. De aceea eu spun ca este doar un proiect NEMERNIC! Evident ca fituicile de prin padure cred ca au si cazut… a plouat si a nins si ieri si azi. Mai polueaza naibii si natura…

Zic eu ca nu trebuie sa ne fie rusine sa spunem lucrurilor pe nume atunci cand se impune, ca pe Bucegi merg sute de mii de turisti si cam 1% isi dau interesul sa se mai pastreze cate ceva din valorile acestui munte, de orice fel ar fi ele… Nu ma dau exemplu, pentru ca mereu este loc de mai bine si se pot face cu mult mai multe…

6Poate le doneaza cineva un cartus pentru imprimanta

DESEORI SCRIU SI DE BINE SI DE RAU DESPRE CATE UNELE INSTITUTII SAU PERSOANE. MAINE POATE FACE CEVA POZITIV CONSILIUL JUDETEAN DAMBOVITA SI ATUNCI O SA FIE DE BINE. AZI INSA ESTE DE RAU. SI PENTRU A NU PRESARA PREA MULT NEGATIVISM IN ACEST ARTICOL O SA VA PREZINT UN EXEMPLU EXTRAORDINAR.

O fata de 21 de ani, studenta, a amenajat un Muzeu al Satului Romanesc din Transilvania si i-a pus numele sau: „Muzeul de Arta Populara Ligia Alexandra Bodea”. In casa bunicii sale, tanara a infiintat muzeul si l-a dotat cu tot felul de obiecte stranse de ea de cand era mica. Unele obiecte au o vechime de peste 150 de ani. A amenajat si o locuinta unde primeste oaspeti, s-a pregatit in acest sens si pentru sarbatorile pascale.

Inca de la 12 ani aduna cu pasiune obiecte vechi si a muncit singura ani de zile. La 21 de ani a realizat ceva extraordinar, si-a urmat propriul vis, nu a avut nevoie de fonduri europene. Cu siguranta, micul muzeu este mai profitabil decat drumul judetean 713 ce strabate Platoul Bucegilor, drum care nu aduce vreun profit realizatorilor, dar in schimb a inghitit cateva milioane de euro… bani inutil ingropati, fiindca acel drum nu a fost realizat in baza unei dezvoltarii durabile a muntelui. Trebuiau la vremea respectiva cheltuiti niste bani, partidul era darnic si mai trebuie inca cheltuiti astfel ca s-au orientat pe asfaltarea muntelui. Drumul nu a accesibilizat decat proprietati private si se opreste brusc, la capatul sau nefiind nicio locatie turistica… Noroc cu aceasta prabusire a imobiliarelor ca se ridicau vile pe toate pantele muntelui.  Noroc ca sunt doar niste oameni mici…

Au facut un drum care nu foloseste cu nimic turismului… o mare diferenta intre acea studenta si cei din Consiliile Judetene responsabile de realizarea acelui drum… astia au orasele-resedinta de judet pline de gropi si au venit sa puna asfalt in varf de munte mintind lumea si cetatenii ca pentru ei lucreaza, aplica proiecte…

Ati vazut o comparatie intre un cetatean simplu, de o mare valoare morala si niste nimicuri de politicieni ce vor infunda puscaria mai devreme sau mai tarziu.

Mai multe despre muzeul din Transilvania: http://paginadeagricultura.ro/icoana-din-inima-mea-poposeste-azi15-aprilie-la-casa-poporului/

Inchei cu o repriza de ninsoare de astazi:

 

Contractul dintre Consiliul Judetean Dambovita si Manastirea Pestera Ialomitei, Ploi si Ninsori, declaratie Catalin Tolontan, Atitudini fara Subiect

Ma intereseaza in mod special proiectul de reabilitare, de dezvoltare a turismului, pe care Consiliul Judetean Dambovita il aplica la Pestera Ialomitei. Periodic, voi fi pe acolo si voi scrie pe aici ce se intampla. Iata forma unui contract ce va fi incheiat intre CJ Dambovita si reprezentantii manastirii:

a

b

c

d

eCred ca pe orice iubitor de Bucegi, ar trebui sa-l intereseze acest proiect

Mai departe, peisaje cu ploi si ninsori, pe munte la peste 1500 m altitudine este iarna. Sa vedem acum cand va cobori in Valea Prahovei.

1

Sa va spun ce a declarat Catalin Tolontan de la Gazeta Sporturilor, intr-un interviu pentru Hotnews, referitor la condamnarile din Dosarul Transferurilor:

„Mie mi se pare o pedeapsa exemplara pe care publicul o primeste cu foarte mare satisfactie.”

„Poate ca si politicienii simt ceea ce simtim si noi. Ceea ce a spus emisarul Statelor Unite, ceea ce a spus SRI de curand, si anume ca in Romania coruptia a ajuns la cote care nemultumesc atat de mult populatia incat oamenii sunt in pragul unei revolte. Ideea este <Daca nu reformati ce se poate reforma in sistemul asta, daca nu recredibilizati institutiile, justitia, va veti trezi cu oamenii in strada>. Din punctul asta de vedere, verdictul din Dosarul Transferurilor, dramatic pentru cei opt, functioneaza ca o supapa sociala.”

Exact! Eu sunt unul dintre aceia care a primit cu mare satisfactie condamnarea acelor smecheri din fotbal.  Verdictul a fost dat din ce am auzit de un complet alcatuit din femei. Eu v-am mai spus ca doar femeile mai pot ridica din imoralitate aceasta societate decazuta, se vede ce pot face barbatii romani politicieni… poate ca nu ar strica o pondere in politica de 50-50, poate s-ar echilibra lucrurile.

Bineinteles ca sunt si vedete, de exemplu Ilie Nastase, care le ataca pe judecatoare. I-auziti ce spune: „Dacă eram într-o ţară civilizată, opinia publică avea ceva de spus. Eu pun o întrebare: ce se întîmplă dacă domnişoarele acelea au greşit? Cine plăteşte?”, a declarat fostul mare tenisman la sportro.”

Tara civilizata auzi… acum nu se mai crede intr-o tara civilizata 🙂 ma intreb de ce nu a plecat din tara, daca nu-i convine. Ei bine… opinia publica are insa altceva mai bun de facut: exulta ca va vine randul, ca va ia la puscarie, fi… de nenorociti…

Pentru mine, ca bustenar, mi se pare o rusine ca omul acesta, tenismenul, este cetatean de onoare la noi in orasul Busteni. Poate imi da cineva o adresa a dumnealui de mail, postala, sa-i scriu, sa-l rog, poate are bun simt si renunta la aceasta calitate.

2

3

4

11Uite asa trecu un corb prin fata aparatului foto

12Aleea Carmen Sylva, o placere sa mergi pe aici dupa ce a fost reabilitata

13Pe munte este clar, ninge

14La poale ploua, sus ninge..

Si acum Atitudinile. Nu mai scrie Adrian ce se mai intampla rau, nimeni nu face ceva 🙂

5

5aSa va mai amintesc ca barierele montate prin padurile Bucegilor, le-au montat silvilcutorii dupa ce am adresat cateva sesizari? Ca acum in prezent, au furat hotii bariera de la Oppler, si au spart-o pe cea de la Valea Babei si nimeni nu are nicio problema? Dar cui pasa… ce era bariera cuiva? Era a ocolului silvic, a statului, ce ne intereseaza daca nu se petrece la noi in curte…

Din pacate, in urmatoarea perioada cat si in prezent, am un volum urias de munca, asa ca mai vedem cum va mai fi.  Dar este limpede ca daca nu le spune cineva, nu face nimeni ceva… este liniste deocamdata… cam de vreo 70 de sesizari au fost scutiti cate unii, acum in 2014.

6Imaginea mea preferata 🙂

„Avalansa” de stiri…daca tot nu este zapada; ATE Bucovina si Tango Cafee Busteni

Primarul din Busteni, Emanoil Savin, a plecat in Bahamas, declarandu-se exasperat de traficul aglomerat de pe DN1 din perioada sarbatorilor de iarna. In opinia dumnealui, autostrada Comarnic-Brasov trebuie sa devina o prioritate nationala.

Pe de alta parte, presedintele Consiliului Judetean Prahova, Mircea Cosma, anunta ca la 15 februarie va prezenta detaliile tehnice ale autostrazii.

Cine stie, daca se va face si aceasta autostrada? Pana se intocmesc actele, pana se hotarasc unii cum sa fure, pana se iau si de treaba, hai ca se va circula prin 2020. Pana fac astia tunele prin paduri si munti, schimbam 3 masini, mai prindem si pensie.

Consiliul Judetean Dambovita va aloca in 2014, 30 mii lei pentru „Evaluarea starii de conservare a speciilor si habitatelor din Parcul National Bucegi si constientizarea publicului si a factorilor de interes pentru un management protectiv al acestuia”. O fi tot acel proiect cu liliacul carn si rasul? 🙂 Trebuie sa le spuna si lor cineva ca, Bucegii au alt statut… tot il declara de ani buni „National”. Daca era National nu se mai faceau multe alte lucruri…

Tot Consiliul Judetean Dambovita va directiona suma de 108 mii lei pentru reabilitarea lui DJ 713… v-am spus eu de ani buni, ca aceasta gaura neagra, cunoscuta sub numele de DJ 713, va absorbi in fiecare an, sume imense…

In ceea ce priveste turismul, acesta este aproape prabusit in Valea Prahovei si Valea Ialomitei. Au trecut si sarbatorile, nu este nici zapada. Sunt hoteluri fara nicio rezervare, in week-end-uri.

Totusi, maine, are loc la Busteni, un eveniment interesant. Unul dintre putinele locuri unde nu gasesti betivi sau tot felul de inculti, este Tango Cafee. In acel loc, se intalnesc doar anumiti oameni. Pentru altii, raman atatea solutii.

Acest Tango Cafee este gazda unui eveniment. Se canta muzica de munte iar banii stransi vor ajunge intr-un proiect de ridicare a unui centru pentru copii. O initiativa frumoasa la care Bert, persoana ce detine acest Tango Cafee, nu avea cum sa nu raspunda pozitiv. Bert este unul dintre cei mai buni tati pe care-i cunosc 🙂 Am mai zis-o! 🙂

Mai bine, niste poze, ca sa vedeti ce isi propun acesti oameni:

slide-1-638

slide-2-638

slide-3-638

slide-4-638

slide-18-638

slide-20-638Proiectele lor

slide-21-638

afis evenimentAfisul evenimentului de maine

Alte stiri???…

Cei din Sinaia sunt in scandal…pe tema domeniului schiabil. Primaria are o serie de proiecte in derulare in zona muntelui Furnica. Detine instalatii de transport pe cablu, in acea zona mai exista insa un operator de transport pe cablu ce am inteles ca ar apartine lui Adrian Sarbu.

Primaria vrea telegondola intre Cota 1400 si Cota 2000, dorind sa lege propriile instalatii, adica telegondola Sinaia-Cota 1400, cu telescaunul de la Cota 2000-Valea Soarelui. Realizarea acestei investitii aduce beneficii turistilor, Primariei, dar celalalt operator va avea o soarta incerta.

Intr-un astfel de context, mi s-a relatat ca a avut loc o intalnire intre primarul Sinaiei si Adrian Sarbu. Nu s-a ajuns la niciun rezultat. Mi se pare imposibil sa poata cineva pune presiune pe primarul din Sinaia. Eu nu pricep de ce nu vorbesc normal, nu au loc altfel de discutii. A te lua la cearta cu primarul Vlad Oprea este o decizie nefericita. Am citit si declaratia primarului, in care spunea ca „nimeni si nimic nu va impiedica dezvoltarea domeniului schiabil” deci este clar, este razboi in toata regula.

Mai auzisem si ca le demoleaza restaurantul de la Cota 1400. Nu prea se joaca nimeni cu primarul din Sinaia, exista precedentul demolarii in anii trecuti a altor constructii situate la Cota 1400. Am inteles ca sunt implicati in procese, poate daca era zapada, uitau unii de altii 🙂 pentru un timp.

Ar mai fi sambata meciul lui Bute cu Pascal. Nu ma uit, ca nu am timp de asa ceva, o sa vad ultima repriza in reluare pe vreun site. Am vazut insa cateva meciuri cu Pascal, cred ca l-au subestimat ai nostri 🙂 Ca roman, as vrea sa castige Bute, dar dupa cum l-am vazut boxand pe acel Pascal…cred ca o sa primeasca o bataie groaznica, in urma careia se va lasa de sportul acesta.