Descoperiti Brasovul! Istoria veche si recenta a Brasovului (V)

Am ajuns iar pe la Brasov, trebuia!

Intai, urmarind anumite fapte istorice relevante, am ajuns la monumentul de la „Transeea Mortii” din Bartolomeu.

1Monumentul este incadrat cu lanturi prinse de 8 obuze din piatra. Pe fundal se vede cea mai veche biserica din Brasov

2Pana la venirea comunistilor, pe monument se aflau si insemnele regale. Pata de deasupra inscripitiei aminteste de blazonul regal

3

4Mult mai multe despre acest monument gasiti aici:

http://art-historia.blogspot.ro/2009/01/masacrul-de-la-bartolomeu-brasov-sau.html

5Plecau la botez

6Biserica din Bartolomeu, ridicata in a doua jumatate a secolului XIII

9Am pozat zidul din jurul bisericii, pentru ca tot nu gaseam intrarea 🙂 Eu am crezut ca se intra din alta directie, insa se intra din str. Lunga

7O vedere de vis-a-vis de gara Bartolomeu 🙂

8Pana la urma, am ajuns la intrare

11Turnuletul acesta este imediat cum se intra, pe partea dreapta. A cazut de pe casa parohiala in trecut

12

13Un fel de calendar, cu altfel de cifre romane, acestea fiind astfel: I, II, III, IIII, V, VI, VII, VIII, VIIII, X, XI, XII… inca nu m-am interesat cum functiona, am auzit vag despre el…

14Pe monument sunt trecute numele unor sasi deportati de comunisti in Ucraina

16

17Dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a desfasurat o adevarata prigoana impotriva romanilor de etnie germana, mai multe mii de sasi fiind inchisi sau deportati in bazinele miniere ucrainene, pentru a contribui, chipurile, prin munca, la reconstructia Rusiei.

15

18De jur imprejurul bisericii sunt mormintele sasilor. Am stat de vorba si noi cu un domn nascut in 1932 si care venise sa aduca un buchet de flori la mormantul in care se gaseau bunici, frati, surori si unde va ajunge si el. Ce poveste a putut sa ne spuna omul acesta… cred ca noi am pierdut enorm ca au plecat sasii din tara. Cel mai important mi s-a parut… si trebuie sa scriu, o exprimare: „Nu am inteles de ce ne-au deportat; noi, sasii, am fost mereu loiali statului roman”.

19Pana la urma era o intrare si pe acolo, pe unde mi se paruse mie de la inceput…

20…dar nu mai era folosita. Pe acolo se intra, cine stie cand…

21Inscriptia deteriorata de deasupra fostei intrari

22Mormintele unor sasi cazuti in cele doua razboaie mondiale

 

23Locuri de popas prin cimitir

24De pe acolo cazuse turnuletul

25O casa veche frumos renovata, cu muscate rosii la fereastra

26„Program Vesnic”

27

28

29Oare ce o insemna acel 5?

30Cladirea este astazi hotelul Armatti

31Toate urarile de bine d-nei Magda 🙂 Ne-am adus aminte, trecand pe aici, pe la consulatul onorific al regatului Iordaniei

32La cofetaria „Vatra Ardealului”, o cofetarie care imi place, bine, mai este una in Brasov, care are un acvariu foarte frumos cu pesti. Tu mananci prajituri si pestii se uita 🙂 Deci, poza este facuta la cofetaria „Vatra Ardealului”, iar in imagine este o ciocolata calda. Cand am comandat produsele apetisante de prin vitrine, am cerut si ciocolata. Doar ca aceasta nu mi-au dat-o imediat. Cand am intrebat de ce, am primit o explicatie superioara, care mi-a placut, ca nu este ciocolata la plic, ca dureaza pana se pregateste, ca este naturala, ca nu stiu ce… pretul 10 lei. Bun, si dupa vreo 7-8 minute a venit si ciocolata, foarte buna. Nu stiu cum a adus cana, care era plina, fara sa curga nimic din ea, pe langa…

Totusi, nu pot sa nu scriu ca am baut un cappucino care bate orice, la restaurantul hotelului Ramada Nord din Bucuresti 🙂

33

36Corpul de cladire cu alb este locul in care a locuit Vaida-Voievod

34

35In Piata Sfatului, o lectie de istorie despre Basarabia

38

37Un urs care „spune” ceva despre campania WWF cu protectia ursilor

39Biserica Blumana

40De fapt, aici trebuia sa fie biserica, iar actuala, din lemn, trebuia sa fie provizorie

41Am dat putin coroana si apoi am prins-o la loc… deci, se vede ca aici trebuia sa fie biserica.  Cum rade moartea… 🙂 🙂 Mie mi s-a parut ca nu au ce cauta astfel de simboluri pe cruci, biserici… chiar daca semnifica altceva.

42La plecare, un curcubeu

Reclame

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Am simtit eu ca vine ceva… :)

Ieri am intalnit un frig foarte insistent…de inghetat mi-au inghetat degetele, neuronii 🙂 cum se va vedea si mai jos :)))

Bun, si azi „a mers” o plimbare scurta, doar in doi…la intoarcere m-am oprit o fuga prin targul din centrul Sinaiei. Chiar frumos, interesant, fara manele, fum, bere…

Dupa 40 de ani…oare o mai trai „autorul”?

Produse de patiserie, apicultura, branzeturi, pastrama, carnati, legume, fructe…si ce o mai fi fost! Preturi si ce mi-a ramas in minte…pastrama de vitel costa 30 de kg, marturisesc ca nu am auzit de o astfel de pastrama. M-am uitat dar vanzatorul o taia acolo pe ceva tare dupa care o trantea pe cantar, fara o hartie,  o punga, cantarul era murdar de cate ori se cantarise…acum cine vrea cumpara cine nu, nu cumpara.

Batoane de ciocolata la 5 lei, nu erau cine stie ce, am trecut mai departe si m-am oprit la locul ce ma interesa…prajituri sau placinte maramuresene. Stau si studiez terenul, cine ce cumpara si miscarile vanzatoarei. Aratau bine placintele, ma uit la un domn cumpara o bucata nu prea mare, de la cantar soseste sentinta: 15 lei. Fiind asa mica  mai cumpara o bucata, vanzatoarea i strecoara una mai mare…pretul 42 lei. Mai sa fie! :))) Da, kilogramul de orice era 38 lei. Eu, cunoscator bun in domeniu, ghicesc mare parte din ingrediente, stiu si ce gust au unele prajituri doar cand le vad, am vazut eu ca blatul e cam uscat, prajitura se taia cam greu…nu m-a captivat. Am zis sa revin maine poate vad ceva nou, interesant.

Nici nu stiu de ce ma duc, acasa am ditamai borcanul de ciocolata, fara zahar, adus de prin afara. Cumpar de la cineva, 15 lei/borcanul, la inceput imi dadea bon pe care scria costita, salam, peste :)…e singurul loc din Valea Prahovei unde gasesti astfel de ciocolata. Maine e zi de placinte de casa…

Taramuri regale, taramuri de vis…

Si azi intamplator am citit prin Jurnalul National un articol legat de cazul baschetbalistului omorat de unii pe la Giurgiu. Adevarul este ca pe american l-au batut mai multi si medicii nu au mai avut cum sa-l mai salveze. Totodata, in articol, ce poate fi citit la:

http://www.jurnalul.ro/special/anchete/hardy-murea-oricum-nu-e-traumatism-prin-cadere-l-au-zdrobit-593679.html

se mentioneaza ca „Prin oras se zvoneşte că Ionuţ Tănăsoaia, cel care a recunoscut fapta, ar fi primit de la clanul  Butoane câteva sute de mii de euro”.  Daca va uitati la postul meu din 12 octombrie, veti vedea ca am spus la final ceva interesant: „Este clar ca acolo toti stau la masa, nu exista lege, se mimeaza ca in multe locuri din tara. L-au impins pe agresorul baschetbalistului sa se predea de bunavoie asigurandu-l ca-l vor ajuta tocmai pentru a nu atrage atentia asupra lor”. Nu ma intrebati de unde stiu, nu stau doar prin Bucegi!

Si credeti-ma peste cativa ani totul se va uita si baiatul acela va iesi de la inchisoare daca nu se sapa mai adanc, oricum va trai ca un boier dupa gratii. Si nu va vorbi, cine este fraier sa vorbeasca cand ti se dau atatia bani ca sa taci…cateva sute de mii de euro. In Romania poti face astfel de chestii pentru ca lipseste ceva din sistem: agresivitatea unor institutii. La noi este cu „avem drepturi”, „trebuie probe”, „sa vedem ce zice domnu’ procuror”…pierdere de timp si de bani de la bugetul statului.

Stiu ca suna aiurea, a bravada, sau anormalitate, dar eu cred ca asa trebuie facut, urmat modelul rusesc pentru o vreme. Bataie cat cuprinde, privatiuni, le dai exemple infractorilor ca pot disparea si nu va intreba nimeni de ei, mai fortezi nota cu cei mai rai si care nu se mai pot schimba…prin teroare poti starpi coruptia si clanurile mafiote asociate. Dupa ce l-ai fortat pe unul sa-si marturiseasca faptele inscenezi o conferinta de presa. I spui dinainte ce sa vorbeasca aduci niste camere de filmat, lipesti abtibilduri cu antena1, protv, etc, pe ele si-l lasi sa raspunda la intrebari. Daca pica testul si incepe sa spuna altceva decat trebuie, le spui „cameramanilor” sa-l bata :))) Filmezi si chemi cativa prieteni de-ai lui mafioti si le arati filmarea. Dupa aceea, mai faci o alta conferinta, aproape reala, dar sa ai un control totusi, si dupa ce spune ce trebuie adica: „multumesc statului ca imi asigura un proces corect”, „imi sunt respectate drepturile”, „am ramas surprins ca vine cineva sa ma trezeasca la ora mesei”, vorbesti ca om al legii despre respectarea drepturilor in Romania, ca suntem o tara democratica, siguranta cetateanului…dar o mai buna lovitura psihica decat o astfel de regie pentru mafioti, care stiu adevarul nu poate fi. Minti, deformezi realitatea, exact ca ei, diferenta este ca tu o faci la intimidare si cu alte scopuri. Si in plus, creste increderea populatiei in lege, stat.

Bine, pare o poveste, ca ne intoarcem in timp, bla, bla, dar e de ajuns sa instruiesti in prima faza 20-30 de astfel de persoane, investite cu toate actele posibile, si intr-un an de zile faci liniste in toata tara. Avantajele rezultate din astfel de actiuni sunt inmiit mai mari decat dezavantajul suferit de un individ prin restrangerea unor drepturi, un rebut al societatii, pentru care fiecare secunda de retinere inseamna o cheltuiala bugetara.

Coruptia este atat de elevata incat nu se mai poate lupta cu armele clasice: „dovezi, mandat de arestare, probatoriu, daca sunt intrunite conditiile legii”, trebuie tinut ritmul. Societatea romaneasca a ajuns la un astfel de nivel pentru ca oamenii de bun simt tac si ingaduie, sunt prea buni si iertatori…or raul nu poate fi inlaturat decat cu propriile arme. Nu pot decat sa-i compatimesc pe cei care spun „ca incheiem socotelile la urmatoarele alegeri”…sunt cam aceiasi de la revolutie incoace, virusati de coruptie, nepasatori la problemele oamenilor. Altfel de tratament este necesar… astia la puscarie nu vor intra rugati, manati de constiinta lor 🙂

Seful IPJ Giurgiu demis de ministrul de interne pentru zeci de abateri disciplinare a fost reinstalat in functie de un judecator. In Rusia, sau in Occident credeti ca acela mai era la ora asta judecator?! Daca coruptia poate invinge un ministru atunci orice este posibil la noi in tara!

Si ninsoarea…a fost ea mai scurta aici la poalele muntelui, dar maine vedem si ce a fost pe sus 🙂

O pestera necunoscuta cu un aven…si vulpea moarta din acesta!

Sunt cu siguranta o persoana dificila, greu de inteles…am obiceiuri culinare ciudate, as da oricand orice fel de ciorba pe o portie de coliva, sau orice mancare pe o prajitura, sunt abonat la un magazin unde patronul aduce niste borcane de ciocolata de prin Germania de vreo doi ani, ciocolata este fara zahar asta o spun ca am vazut pe eticheta nu ca ar conta prea mult, pe bon cand platesc nu scrie niciodata ciocolata ci mereu altceva, cica mezeluri :))))

Iubesc muntii, Bucegii in special, au o atractie irezistibila…si anul acesta am o lista mare de locuri de explorat, re-explorat.

Pe la 12-13 ani am fugit de acasa cu un prieten si am pus un cort exact in Cheile Ursilor, atunci nu era decat statia de telecabina pe acolo, dar noi am luat distanta, ne-am dus pe la marginea Ialomitei, mare mirare ca nu a dat ursul peste noi…la 11 noaptea noi faceam mici :))) A doua zi ne-au prins si ne-au adus acasa.

De atunci merg prin fiecare colt al Bucegilor, unde mi se pare ca este ceva interesant ma si duc imediat cum se iveste ocazia. Sunt atat de multe lucruri putin stiute din acest munte, dar nu este bine sa le publice cineva…astia care au interese prin Bucegi ar fi in stare sa vanda si bolovani nu mai sa scoata bani.

Si acum cateva zile umblam printr-o zona cu mai multe scopuri. Printre altele, lucrez la o lucrare de licenta a unei cunostinte, si reprezinta o cercetare a reliefului ramurei rasaritene a Bucegilor, morfologie, martori de eroziune, este ceva foarte interesant ce ma preocupa. Intr-o vale este ceva, in alta alte roci, izvoarele ies de la anume altitudine din munte…

Umblam asa cu doi prieteni, pe o panta inclinata acoperita cu arbori si stanci de tot felul. La un moment dat de undeva de sus s-au rostogolit niste pietre, cum capre negre nu aveau cum sa fie am presupus ca este un urs. Am pregatit aparatul si am incercat sa ma apropii…ceva biped fugea undeva la cateva sute de metri distanta. Ce era nu am reusit sa aflam, desi ne-am uitat dupa urme…daca era zapada ar fi fost simplu, dar pe grohotis nu raman urme.

Nu am mai urcat si am mers pe o asa-zisa curba de nivel, evident noi eram in zona Bucegilor ce tine de Sinaia, vad un pinten stancos destul departe de noi, si ma gandesc ca este aceiasi prelungire cu strate permeabile ca si la Cariera Piatra Arsa apoi i conving pe prieteni sa mergem pana acolo.

Uneori pare ca sunt temerar, poate ca asa si este, dar pe munte sunt o persoana foarte prudenta, abandonez un traseu chiar daca mai sunt cateva sute de metri pana la capat daca vreun fenomen atmosferic sau altceva ar pune in pericol vreo persoana ce este cu mine. Niciodata nu imi iau riscuri inutile…daca insa trebuie ca eu sa ajung la ora 1 noaptea la Vf. Omu si exista un motiv temeinic atunci poate sa fie orice ca tot plec la drum.

Am ajuns in 20 minute si la acea stanca uriasa cu gandul sa o inconjuram si apoi sa urcam deasupra ei. Pe una din parti se vedea o deschizatura :))) si unul din prieteni comentase inainte „ca cine stie ce mai gasim pe acolo”. Bietul de el este resemnat, a vazut atatea chestii incat tine niste evidente, nu stiu ce vrea sa demonstreze, dar eu i-am mai zis de multe ori ca asa trebuie sa fie…

Deschizatura in stanca este destul de ingusta, daca esti solid nu poti intra, nu ca eu sunt solid, dar la cele aproape 80 kg ale mele m-am chinuit putin. Dupa circa doi metri este spatiu suficient pentru ca trei persoane sa stea lejer. Inainte era o grota de circa 8 metri lungime, 2-3 m inaltime cu multi bolovani suspendati. Am avut o stare de nesiguranta imediat cum am vazut acei bolovani, presupunerea corecta era ca dincolo de ei grota continua. Ne-am intors spre iesire si in dreapta era un aven de cel putin 10 metri, in care se putea cobori chiar si fara o coarda. Am analizat tavanul, de undeva de sus cazusera multi bolovani, era foarte interesant cum stateau prinsi unul de altul.

Totul era ok cat timp nu i atingi, nu-i misti…dar vroiam sa coboram in aven. Am privit peste tot sa gasesc vreo vietate pentru a face cateva poze dar nu era nimic…pentru ca nu poate trai ceva acolo…totul este intr-o continua transformare, din cauza bolovanilor ce alcatuiesc un asa-zis tavan.

Toate teoriile mele s-au adeverit la o distanta de cateva minute. Pentru ca am dorit sa coboram in acel aven pentru a vedea daca continua, am ales o suprafata alcatuita din stanca compacta. Pana la ea trebuiau mutati 2-3 bolovani ca sa nu vina peste noi accidental in timp ce ne aflam si mai jos. Si am inceput mutarea acestora…

Sub bolovani am dat de fostul locatar, o vulpe. Doar oasele i mai ramasesera, a murit acoperita de pietrele cazute din tavan. Cateva fotografii apoi am mai coborat cativa metri si am dat de o stanca uriasa tot intr-un echilibru precar, am mai privit spre fundul avenului, am aruncat o piatra mica si se pare ca acesta continua inca cel putin 10 metri de unde nu mai puteam vedea noi cu lanterna…si ne-am intors. Explorarea este deosebit de periculoasa, un singur bolovan de cade nu ai spatiu ca sa-l eviti.

Conform legii daca gasesti orice cavitate de acest gen trebuie sa-i anunti pe cei abilitati. Cum nu stiu cine sunt cei abilitati nu am anuntat pe nimeni, si nici nu o sa anunt. Am gasit si pretextul potrivit: nu m-ai stiu sa ajung in acel loc 😉 batranetea, cei 18 ani de scoala…se aduna.

Am zis ultima propozitie cu voce tare, am un microfon prin care mai vorbesc cu anumiti prieteni pe net, am si niste casti pe la urechi, (Starship-Nothing’s gonna stop us now) si se pare ca vorbesc prea tare. Sotia mi-a spus ca ma aude cel cu care vorbesc nu e cazul sa zbier asa :))). Ideea este ca vorbesc tare nu ca sa ma auda el ci ca sa ma aud eu 😉

Sa revin si sa inchei, de fapt, cand vine vorba de a anunta pe cei abilitati nu stiu de ce 🙂 dar mintea mea i asociaza pe majoritatea dintre acestia cu alte lucruri. Poate asta inseamna definitia abilitarii !?

Ce a mai ramas din locatarul ghinionist, cateva coaste, o parte din craniu

Colectia de bolovani suspendati

Cred ca in Bucegi, in ultimii ani am gasit cam 8-9 astfel de cavitati, trag speranta sa le trec pe ceva inainte de a fi prea batran 🙂 … categoric pentru a-i anunta pe abilitati :))))