Monumentul Eroilor din WW2 de la Sinaia; Podul de lemn din Valea Cerbului; Despre dezbateri si…ceaiuri!

Pe la inceputul lunii, am fost intrebat despre un monument al orasului Sinaia. Este vorba de cel din zona Setu-Izvorul Rece, adica de monumentul eroilor din cel De-Al Doilea Razboi Mondial. Culmea, 🙂 nu prea stiam cine stie ce despre el. E ridicat in perioada comunista si poate de aceea. Nici pe net nu o sa gasiti detalii prea multe despre monument si cimitirul aferent.

Tot in apropiere de acest loc se afla atat cimitirul civil Setu cat si cimitirul eroilor sovietici.

Respectivul monument este singurul de altfel, care mai sta in picioare in zona Sinaia-Predeal din timpul WW2. A mai fost unul, al vanatorilor de munte dar l-au transformat comunistii. In anii trecuti, am semnalat Oficiului National pentru Cultul Eroilor ca mai trebuie tunsa iarba, rescrise numele eroilor ca abia se mai vedeau. Prin 2016/2017 au venit elevii Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza si au refacut scrisul. Plus ca au facut si curatenie.

Cimitirul Eroilor Sovietici, prin comparatie, este de vreo 10 ani, mult mai bine ingrijit decat cel romanesc. Am fost de curand si amandoua sunt azi la fel de curate. Abia de vreun an-doi, sunt la acelasi nivel.

Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial

Soclul monumentului

Monumentul din WW2

Acestea sunt singurele informatii gasite despre cimitirul de la Sinaia din WW2:

….

Tot inainte de Pasti, am vazut pe Valea Cerbului cum un exploatator de padure a „asternut” peste parau un pod din busteni, peste care a pus pietris. O solutie foarte utila gasita in colaborare cu Jandarmeria Montana Busteni. Au fost dese reclamatiile ca distrugea albia, ca trecea prin apa, ca polua…

Acum s-a facut un pod! Deci s-a gasit o solutie buna pentru mediu.

Cica: ”bai, cat taie astia!” 🙂 Omul, cine o fi nu stiu, dar taie pentru ca este autorizat sa taie. Nu e pe acolo de capul lui!

Ma simteam obligat sa postez imagini cu podul pe care l-au observat cu siguranta si altii, pentru ca nu prea am vazut astfel de masuri:

Revin cu cateva consideratii referitoare la articolele cu dezbaterea de la Busteni, aceea din 12.04.2018:

  • s-a vazut ca reprezentantii Ministerului Mediului au venit cu vechiul Plan, au vorbit de o harta pe care se fac modificari dar care „era prea mare” ca sa fie publicata. Deci nu merge asa! Vorbesc ca prostul si treci tu ce vrei, iar eu vad cand s-o aproba Planul, daca ai introdus ce propun sau nu. Bine, eu macar nu am vorbit ca nu avea rost. Nu se inregistra nimic, nu se nota nimic. Imi pierdeam timpul. Nici modificari/propuneri nu am trimis. Daca nu ai trecut nimic din cele propuse de vreo doi ani si ai venit tot cu Planul vechi, nu are rost! Consider si acum ca e pierdere de timp.
  • am solicitat Ministerului Mediului organizarea altei dezbateri publice, unde sa fie prezenti TOTI cei din Parcul Natural Bucegi. Si sa nu fie ultima, ci sa mai fie inca o dezbatere sau daca nu, sa se raspunda argumentat fiecaruia de ce nu i s-au introdus modificari in Plan sau de ce i s-au introdus.
  • de asemenea harta de care spun ei ca ar exista si Planul cu propunerile, sa fie incarcate pe site inainte de aprobare. Nu una sa fie pe site si alta sa se aprobe.
  • daca nu filmam cu telefonul nu ramanea nimic din aceasta „dezbatere”. Nu ati fi vazut discursurile d-lui director Iuncu, d-lui primar Oprea, d-nei de la APIA…
  • multumesc celor care au trimis si la alte institutii link-uri catre acele articole cat si pentru distribuire 🙂 Am vazut cum personalitati ale zonei, distribuiau filmarile care-i avantajau si nu articolul dupa ce initial il apreciasera pe FB. Si-au retras repede aprecierea cand au vazut „buceginatura2000” 🙂 Haha! 🙂 Blogul asta nu e chiar pentru oricine. A comenta pe blog nu este un drept ci un privilegiu, in sensul ca nu public orice tip de comentariu, de dragul traficului, conversatiei. Cand o sa vreau trafic, o sa-mi fac un alt blog si vand biscuiti si pufuleti. Nu le place unora, acestea sunt regulile din 2009.
  • important este ca de ani de zile, acest blog are o abordare serioasa a realitatii, construieste, prezinta, observa… este in acord cu ideea mea de a pune o pietricica la o societate mai buna.
  • spunea cineva ca degeaba, ce am scris nu ajunge la cine trebuie din Minister. Si o sa-i raspund si aici ca intamplarea face sa am adresa personala a ministrului data chiar de cei din staff-ul dumneaei. Poate intreba si la orice institutie din Bucegi daca s-a auzit de ce am scris! In general, acest blog a tintit persoanele si institutiile de decizie care pot schimba si face ceva. Este o greseala sa se creada ca scriu ca nu am somn etc.

Si apropo de vizite, poate ca nu sunt chiar 2-3 cei care au citit articolul de duminica:

Eu vorbesc de un public tintit, nu de persoane intrate accidental pe blog. Poti avea 10.000 de cititori pe zi, veniti din toate colturile netului, se cheama ca ai trafic, dar impactul articolului e minim. Foarte putini au tangenta cu subiectul tau. Deci, chiar daca nu ne convine, blogul acesta are o paleta de cititori mai diferiti. Pentru astfel de oameni, merita sa-ti dai interesul.

M-a tot rugat un prieten sa-i dau niste ceaiuri… de multa vreme. Intre timp, a plecat din tara. Efectiv nu am avut timp sa ma ocup de problema. Ocazia s-a ivit cand asteptam un alt prieten si m-am gandit eu sa-l surprind cu un ceai, zic eu, nu chiar de ici, de colea. Adica iti trebuie timp si rabdare, sa-l aduni, sa-l usuci in anumite conditii, sa-l prelucrezi in anumite conditii.

O sa explic…

Florile de soc de exemplu, se usuca doar la soare, asa isi pastreaza culoarea. Important este sa nu-l misti prea mult ca se piarde polenul. Daca ti-l prinde vreun pic ploaia, trebuie sa-l arunci, fiindca prinde mucegai in timp. Apoi, mai trebuie rabdare pana polenul se transforma intr-un praf mai solid. Depozitarea si ambalajul sunt alti factori importanti si nici nu-ti dai seama cat de mult conteaza astfel de detalii in procesul final.

Fiecare planta cu regulile ei… cu momentul sau cand se culege. Afinul cu tulpina si fructe nu se usuca in buchet la verticala cum faceau batranii, pentru ca la uscare toate fructele cad pe jos si la revedere, ci la orizontala. La fel si chimenul, se taie cu foarfeca partea cu boabele…

Legat de asta, tot e primavara, as recomanda culegerea si uscarea florilor si frunzelor de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Planta e mica si cam greu de cules dar asta nu mai conteaza 🙂 Acum e de cules cat e verde crud.

Dupa ce aduni din aprilie pana in octombrie plante de ceai, abia atunci poti spune ca ai toate ingredientele pentru un ceai adevarat de munte. Nu inseamna ca-l si ai pe loc. Mai dureaza pana ajungi la prelucrare.

Pana la urma, iese ceva cam asa:

Un lucru foarte important este ca plantele sa-si pastreze culoarea. De asemenea si mirosul specific. Nu poti tine menta langa zmeur…

Ce avem in acest ceai: afin (fructe, frunze si tulpina), sunatoare, o anumita cantitate de coada soricelului, fructe de macese, de corn, flori de trandafir de munte (o specie mai mica de maces cu flori ce miros puternic), soc (flori), menta in proportie mai mica (unele plante puse in cantitati mari schimba gustul), frunze de zmeur, frunze de mur, chimen, sovarv de munte (o planta care se pune in cantitati mici din anumite motive 🙂 ), cimbrisor de piatra, o planta careia i se spune busuioc de munte dar nu are treaba cu busuiocul, putina patlagina… si mai sunt cateva! E probat de ani de zile…

Sa nu inchei inainte de a spune ceva antologic…

Eram anul trecut la 7 Izvoare, in munte, langa lac. Nu singur, evident. Luam niste apa, doar e „a lui Zamolxe”, iesim si stam pe la drum o vreme, sa ne pregatim de intoarcere. „Lumea” bea apa pura din munte, subsemnatul savura 7Up… spre stupefactia unui prieten bun. Nu-i venea sa creada ca din atatea buruieni cunoscute si etc, eu beam o astfel de „nenorocire” 🙂 7 Izvoare, 7Up… fiecare cu ce are chef in unele momente.

Reclame

Manastirea Ghighiu… si Sinaia Forever, Teatrul Zamora, ineptiile unor politicieni

Tot ziceam de niste poze de cand am fost pe la Manastirea Ghighiu… situata pe langa Ploiesti.

Biserica mare mai departe si biserica din cimitir. Prima e pictata de Gheorghe Tattarescu dar nu cred ca se poate intra in ea din cauza lucrarilor.

Se lucra serios in septembrie

Serviciul religios se desfasoara intr-un paraclis nou, in cladirea din imagine. Acolo, in interior, este si celebra icoana „Siriana” sau „Siriaca”. Mie mi se pare corect „Siriana” 🙂

Mai multe despre icoana aceasta gasiti aici: http://www.manastireaghighiu.ro/index.php/icoana

Istoricul manastirii

Interior biserica mica

Am aruncat niste priviri prin cimitir gasind ca „povestea” ce sta la baza manastirii cu o mosie data acesteia, are si corespondent real. In cimitir se gaseste mormantul comun al mamei si fiicei care au donat o mosie intreaga manastirii, calugarindu-se aici sub numele de Anastasia si Mavra:

In mod sigur, crucea este mai veche si placa a fost prinsa ulterior.

A lucrat la spitalul din Azuga

Monahia Tatiana Neagu

O placa de mormant rezemata de un perete

Cam atat se mai vede din ea

Aleea care duce la un izvor considerat tamaduitor

In mare, cam asa arata manastirea… in articolele anterioare mai postasem imagini cu manastirea vazuta de la iesirea din Ploiesti.

….

Mai departe, cum stiti a inceput Sinaia Forever, iata ce se intampla la Muzeul Sinaia:

Si la Centrul Cultural…

Am zis sa nu amestec si sa nu zic nimic de politica, politicieni dar… poti sa nu zici? Un parlamentar plecat bine de tot cu sorcova, s-a trezit din somn si a vorbit… ca fiecare ou consumat in gospodarie inseamna o pierdere de 50 bani la buget. Un mai mare prost ca asta nu ne este dat mereu sa vedem. Si Vosganian acesta, nu e de ieri de azi in politica. Deci in capul lui, daca a gandit asta, nu e nimic… Times New Roman a venit cu replica potrivita. Zic ei ca taranii i-au transmis ca decat sa manance … ca el, mai bine mananca oua! 🙂

Nu departe de bozganian sunt cei din Ministerul Apararii care au ingropat osemintele militarilor romani cazuti in Rusia… in cutii de carton. De aceea ma uit rar la tv, ca vad astfel de idioti. Genul acesta, vosganian si astia cu oseminte in cutii de carton, arata cumplita realitate pe care o traim. Noi suntem condusi de astfel de papagali analfabeti, fara niciun respect fata de cetatean si de istoria acestei tari. Idiotii acestia reprezinta un intreg popor. Rusii, atat de blamati, i-au lasat sa identifice oseminte, sa le ingroape cum se cuvine si boii au venit cu cutii de carton.

Astia din imagine sunt incultii nostri… sper ca ii va da cineva afara din sistem. Am inteles ca s-a organizat o comisie… dar, bine, sperantele sunt desarte, gasesc ei vreo minciuna.

Eroii Revolutiei de la Busteni

„Spuneti generatiilor viitoare ca noi ne-am facut datoria!”

Poate ca nu au fost uitati. Poate ca nu vor fi uitati. Si-au dat viata pentru libertatea noastra. Poate ca ar trebui sa ne amintim mai des de sacrificiul lor.

1Pilotul Chifor Ioan… al carui avion ce zbura sa aduca sange pentru ranitii Revolutiei, a fost doborat de o racheta… trasa tot de ai nostri. Vinovatii nu au fost stabiliti niciodata.

Boteanu 1Boteanu Bogdan Mihai, impuscat pe cand efectua serviciul de garda la Clubul A.S.A Brasov. Autorul a ramas necunoscut.

Boteanu 2

Boteanu 3

SAMSUNGNeagu Sebastian Catalin, militar in termen, impuscat in zona parcului 1 Mai din Brasov. Autorul a ramas necunoscut.

Neagu 2Nu sunt singurii eroi ai Revolutiei din Busteni. Insa, in cimitirul eroilor din curtea Bisericii Domnesti sunt doar ei… alaturi de militari cazuti in cele doua razboaie mondiale.

Martori, participanti si eroi ai Revolutiei mai sunt si urmatorii:

Aurel Tantu si Samoila Gheorghe din Sinaia, care, alaturi de alti cetateni, au blocat intrarile in Sinaia si au pazit castelul Peles.

Moroldi Gabriel din Poiana Tapului, plecat in Bucuresti, in acele zile, pentru a se alatura manifestantilor.

Actualul director al Telecabinei din Busteni, colonelul Panac, ranit la Brasov.

Acestia au multe de povestit…

Si altii…

Dumnezeu sa-i odihneasca pe aceia care nu mai sunt!

Dezbaterea no.12: Unde sunt ingropati poetul-erou Mihail Saulescu si scriitorul Nestor Urechia?

Un nou motiv de dezbatere… unde sunt ingropate aceste doua personalitati ale Vaii Superioare a Prahovei?! Deocamdata nu am reusit sa aflu. Am intrebat in diferite locuri, se pare ca nimeni nu detine aceste informatii. Sa-i luam pe rand:

1. MIHAIL SAULESCU, tatal sau luptase in razboiul de independenta 1877-1878… la randul sau, si el pleaca voluntar pe campul de lupta. Incepuse Primul Razboi Mondial. Romania intrase in razboi impotriva Austro-Ungariei la 14/27 august 1916. Cand a plecat la razboi, Mihail Saulescu i-a spus logodnicei sale astfel: „Ma duc sa imi beau svartul pe culmile Carpatilor, sa ma casatoresc cu Transilvania”. Si asa s-a si intamplat, poetul cazand pe frontul de la Predeal. Armata romana, aflata in retragere din Transilvania, oprise ofensiva germano-austro-ungara pe un aliniament cuprins intre Susai-Clabucetul Taurului-Predeal-Muchea Lunga-Bucegi. Printre miile de soldati cazuti in luptele pentru apararea Vaii Prahovei s-a numarat si poetul Mihail Saulescu.

Astazi, in orasul Predeal, un monument aminteste de acest erou, iar un liceu si bulevardul central ii poarta numele. Nimeni nu stie, insa, unde ar fi ingropat. Am cautat prin toate cimitirele din zona, astazi am fost si la manastirea din Predeal, dar nimic. Preotul de acolo mi-a spus ca nu stie unde este inmormantat Mihail Saulescu. M-am uitat, oricum, si prin cea mai mare parte din cimitirul civil.

Iata si o strofa dintr-o poezie a sa… aceasta se numeste „Cei Singuri”:

„Cei singuri cu adevarat
Sunt toti acei ce se pricep sa taca —
Sunt cei ce merg si nu se mai opresc,
Sunt cei ce duc sub haina lor saraca,
Sub lutul omenesc,
Secrete bogatii necunoscute —
În alte lumi setosi sa le stramute…”

De asemenea, inca 2 strofe din poezia „Celei asteptate”:

„Tu ce ma faci sa cânt si sa visez acuma,
Eu vad ca esti departe, si poate n’ai sa vii…
Si cine esti, eu nu stiu, cum cine sunt, nu stii;
Dar simt ca esti frumoasa, ca ochi albastri ai,
Ca porti ceva în tine din rozele de Mai,
Tu, care esti departe — si poate n’ai sa vii…

… Si cine stie? Poate e visul meu de vina,
Caci el îti dete viata, si doar în el traesti,
Tu, care azi nu esti —
Si poate nici odata aevea n’ai sa fii…”

Va spuneam intr-un articol, nu demult, ca Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi au si o alta istorie…mai putin cunoscuta. Mi se pare important sa aflam unde este ingropat acest poet-erou, cazut la datorie la data de 30 septembrie 1916.  Avea doar 28 de ani. Poate nu voi uita sa-i duc la monument doi trandafiri… unul rosu si altul alb… si o lumanare.

2. Al doilea nume mare in istoria Bucegilor este scriitorul NESTOR URECHIA. Autorul celor mai frumoase carti scrise pana acum despre acesti munti. La Busteni inca mai exista casa in care a locuit, pe Valea Cerbului, iar o scoala si o strada ii poarta numele. Nici despre acesta nu se stie unde este inmormantat. Deci cine poate da vreun detaliu… poate scrie mai jos.

Pozele ce insotesc articolul sunt realizate la manastirea „Sf. Nicolae” din  Predeal si in cimitirul din apropierea acesteia:

SAMSUNG

SAMSUNGIn interiorul bisericii vechi de aproape 200 de ani se restaureaza pictura veche

SAMSUNG

SAMSUNGCimitirul legionarilor… ce a mai ramas din el. In perioada comunista a fost profanat, dupa Revolutie s-a ridicat monumentul din marmura neagra

SAMSUNG

SAMSUNGA fost asasinat in Bucuresti

SAMSUNG

SAMSUNGCitim ca Adina a fost o doamna de Curte

SAMSUNGSi ca „Teodorescu a fost un sportiv mondial”

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGSunt tot felul de povesti pe care le afli cautand prin cimitire…

….

Cu aceasta ocazie, spun si eu „Dumnezeu sa-l odihneasca” pe Claudiu Roman de la Radio 21. Am vorbit de cateva ori la telefon cu el, avand un prieten comun.  Iata ce spunea pe Facebook, comentariu preluat si de Yahoo News, un apropiat al sau:

„Ultima dată mi-ai spus să nu las nimic să întrerupă bucuria vieții și spuneai că profiți de orice moment să te regăsești în natură. Mi-ai mai spus că nimic în lume nu e mai important decât sănătatea, viața și să nu pun preț pe locul de muncă.

Am făcut, ai avut dreptate. Viața trebuie trăită, nu muncită. Mi-ai promis că mă iei cu tine la o oră de emisie. Nu am apucat. De ce ai facut asta? Ai fost un exemplu, mereu. Vei rămâne unul. În inima mea și în mintea mea!Love you, bro’!”

Altii i-au criticat decizia… nu cred ca a fost o solutie sinuciderea. Dar cine stie ce apasari avea si noi poate nu vom sti niciodata. Totusi, avea doar 34 de ani si a renuntat sa mai traiasca…

O piesa muzicala destul de reprezentativa:

Pe urmele eroilor… si nu doar ale lor!

Trebuia sa ma uit eu de cateva lucruri, pentru o imagine cat mai clara si corecta… astfel ca, au iesit si unele poze:

1Eram aici pe la Azuga… in timp ce la Busteni ploua

2Si un marcaj turistic privit printre ruine

3

4Mi-am largit putin cunostintele despre zona Vaii Prahovei, intalnind o persoana in varsta de 85 de ani… pasionata de istoria locurilor, stia o multime de lucruri, spunea ca trebuie sa-mi arate niste scrisori vechi, alte chestii din acestea…

5Pe la un cimitir

6

7Constantin Dragoi si Ioan Negoescu, doua nume despre care ar trebui sa stie orice cetatean al Azugii… persoana cu care ma intalnisem intamplator chiar i-a cunoscut

8

9

10

11Sunt zeci de cruci asemanatoare… aceasta este unica pe care se mai poate citi scrisul cu negru. De fapt, pe ele scrie fie „eroi romani necunoscuti”, fie „erou roman necunoscut”. Mai bine zis, scria…

12De aici, a trebuit sa ma intorc cam 1 km pana la o statie de autobuz, pierdusem trenul de 17 si ceva spre Predeal, evident ca am pierdut si maxi-taxi… dar nu era nimic, trece statornicul microbuz de Craiova-Brasov si el mereu opreste 🙂 Cursa aceasta este foarte utila, pentru ca in Valea Prahovei acopera un segment de o ora, timp in care nu prea vezi nimic pe ruta Busteni-Brasov, nici tren, nici autobuz.

Pana sa vina microbuzul, a incercat un domn o afacere, sa ia mai multi din statie spre Predeal si Brasov. Chiar nu conta ca la maxi-taxi platesti 3 lei si la el 5 lei, important este sa ajungi acolo unde trebuie. Doar ca nu am mai si plecat 🙂 A venit din spate o duba, soferul acesteia nu a fost atent si gata accidentul. Ce era sa facem? Am coborat 🙂 Eu impasibil, soarta, destinul… ce se mai poate intampla, cand  saptamana trecuta era sa o patesc de doua ori, ca pieton, ultima oara in fata blocului, dar au fost soferii pe faza. Deci, daca in fata blocului se poate intampla, nu mai are ce sa ma surprinda. Soferii au coborat si ei sa se „minuneze” de ce au realizat, eu sa ma uit de acel maxi-taxi ce vine de la Craiova. Posibil ca atunci cand avem diferite stari sa provocam intamplarile, rele sau bune… zic si eu.

A venit microbuzul, m-am urcat si am ajuns in timp util la Predeal… unde se vedea ca si aici plouase.

13Aveam de mers… intai, pe aici

14In orice faci, trebuie sa fii informat. Sa stii ce cauti, unde, pe unde, sa stii ce vrei… asa mi se pare mie in regula. Trebuia sa merg dincolo de Predeal, spre Timis. Planul il aveam in minte, de la gara, repede spre un pod rutier din apropierea hotelului Carpati, apoi pe o alee ce insoteste calea ferata… bine, pe acolo nu este recomandat sa mergi, sunt tot felul de specimene ratacite prin boscheti si case mai paraginite.

Mi se parea mai scurt si, apoi, nu are cum sa fie o problema care sa ma retina din atingerea obiectivului. Dupa ce am ajuns unde era doar vegetatie si poteca, de la vreo 50 de meri venea un miros de tigara. Ma opresc si ma uit si eu mai bine, prin verdele de jur imprejur. Cand ma uit mai bine, vad cateva persoane ce stateau ascunse, asteptau sa trec 🙂 Furasera ceva, ca atunci cand au vazut ca ma uit inspre ei, ascundeau ceva prin tufisuri si un fel de bidoane pe sub haine… ce mai, toti nenorocitii prin astfel de locuri 🙂 Bine, tot pe acolo m-am intors …

15In sfarsit, am ajuns si la acest cimitir. Va dati seama ca nu aveam de gand sa scriu acest articol, dar trebuie lamurite niste aspecte 🙂 Pe aici, eu, casca-gurist, am uitat ca sunt pe marginea soselei… Si care prieten sau cunoscut trecea, fie claxona, fie oprea. Doamne, ce jenant! Va dati seama ce credeau oamenii, ca am ramas pe acolo la 7 seara, oare ce naiba fac… 🙂 🙂 Cand am vazut un prieten de la ProTV oprind si el, am zis, gata, nu am cum sa raman pe undeva izolat 🙂 dar trebuie si sa lamuresc lucrurile scriind…

16Un roman si un ungur impart mormantul…

17Cei mai multi sunt soldati germani si maghiari

18

19Cam atat. Ideea este ca am gasit ce cautam si, ca de aici, in cel mult 25 de minute, eram la gara din Predeal… este o carare prin padure si nu mai esti nevoit sa ocolesti mult pe sosea…

Trebuie subliniat ca mormintele/cimitirele erau ingrijite, nu cresteau buruieni, se mai ocupa cineva de ele, din cand in cand.

Descoperiti Brasovul! Istoria veche si recenta a Brasovului (V)

Am ajuns iar pe la Brasov, trebuia!

Intai, urmarind anumite fapte istorice relevante, am ajuns la monumentul de la „Transeea Mortii” din Bartolomeu.

1Monumentul este incadrat cu lanturi prinse de 8 obuze din piatra. Pe fundal se vede cea mai veche biserica din Brasov

2Pana la venirea comunistilor, pe monument se aflau si insemnele regale. Pata de deasupra inscripitiei aminteste de blazonul regal

3

4Mult mai multe despre acest monument gasiti aici:

http://art-historia.blogspot.ro/2009/01/masacrul-de-la-bartolomeu-brasov-sau.html

5Plecau la botez

6Biserica din Bartolomeu, ridicata in a doua jumatate a secolului XIII

9Am pozat zidul din jurul bisericii, pentru ca tot nu gaseam intrarea 🙂 Eu am crezut ca se intra din alta directie, insa se intra din str. Lunga

7O vedere de vis-a-vis de gara Bartolomeu 🙂

8Pana la urma, am ajuns la intrare

11Turnuletul acesta este imediat cum se intra, pe partea dreapta. A cazut de pe casa parohiala in trecut

12

13Un fel de calendar, cu altfel de cifre romane, acestea fiind astfel: I, II, III, IIII, V, VI, VII, VIII, VIIII, X, XI, XII… inca nu m-am interesat cum functiona, am auzit vag despre el…

14Pe monument sunt trecute numele unor sasi deportati de comunisti in Ucraina

16

17Dupa cel de-al doilea razboi mondial, s-a desfasurat o adevarata prigoana impotriva romanilor de etnie germana, mai multe mii de sasi fiind inchisi sau deportati in bazinele miniere ucrainene, pentru a contribui, chipurile, prin munca, la reconstructia Rusiei.

15

18De jur imprejurul bisericii sunt mormintele sasilor. Am stat de vorba si noi cu un domn nascut in 1932 si care venise sa aduca un buchet de flori la mormantul in care se gaseau bunici, frati, surori si unde va ajunge si el. Ce poveste a putut sa ne spuna omul acesta… cred ca noi am pierdut enorm ca au plecat sasii din tara. Cel mai important mi s-a parut… si trebuie sa scriu, o exprimare: „Nu am inteles de ce ne-au deportat; noi, sasii, am fost mereu loiali statului roman”.

19Pana la urma era o intrare si pe acolo, pe unde mi se paruse mie de la inceput…

20…dar nu mai era folosita. Pe acolo se intra, cine stie cand…

21Inscriptia deteriorata de deasupra fostei intrari

22Mormintele unor sasi cazuti in cele doua razboaie mondiale

 

23Locuri de popas prin cimitir

24De pe acolo cazuse turnuletul

25O casa veche frumos renovata, cu muscate rosii la fereastra

26„Program Vesnic”

27

28

29Oare ce o insemna acel 5?

30Cladirea este astazi hotelul Armatti

31Toate urarile de bine d-nei Magda 🙂 Ne-am adus aminte, trecand pe aici, pe la consulatul onorific al regatului Iordaniei

32La cofetaria „Vatra Ardealului”, o cofetarie care imi place, bine, mai este una in Brasov, care are un acvariu foarte frumos cu pesti. Tu mananci prajituri si pestii se uita 🙂 Deci, poza este facuta la cofetaria „Vatra Ardealului”, iar in imagine este o ciocolata calda. Cand am comandat produsele apetisante de prin vitrine, am cerut si ciocolata. Doar ca aceasta nu mi-au dat-o imediat. Cand am intrebat de ce, am primit o explicatie superioara, care mi-a placut, ca nu este ciocolata la plic, ca dureaza pana se pregateste, ca este naturala, ca nu stiu ce… pretul 10 lei. Bun, si dupa vreo 7-8 minute a venit si ciocolata, foarte buna. Nu stiu cum a adus cana, care era plina, fara sa curga nimic din ea, pe langa…

Totusi, nu pot sa nu scriu ca am baut un cappucino care bate orice, la restaurantul hotelului Ramada Nord din Bucuresti 🙂

33

36Corpul de cladire cu alb este locul in care a locuit Vaida-Voievod

34

35In Piata Sfatului, o lectie de istorie despre Basarabia

38

37Un urs care „spune” ceva despre campania WWF cu protectia ursilor

39Biserica Blumana

40De fapt, aici trebuia sa fie biserica, iar actuala, din lemn, trebuia sa fie provizorie

41Am dat putin coroana si apoi am prins-o la loc… deci, se vede ca aici trebuia sa fie biserica.  Cum rade moartea… 🙂 🙂 Mie mi s-a parut ca nu au ce cauta astfel de simboluri pe cruci, biserici… chiar daca semnifica altceva.

42La plecare, un curcubeu

Manastirea Sf. Nicolae din Predeal: traditie, istorie, legionari, picturi, cruci vechi si noi

Manastire – un termen ce pare doar religios.

Va invit la o scurta plimbare pe la manastirea din Predeal.

Traditia spune ca primul intemeietor al schitului a fost calugarul Ioanichie. Acesta a ridicat un schit de lemn in anul 1774. In timpul razboaielor dintre turci si austrieci, schitul a fost ars si ulterior reconstruit in anul 1819, din piatra adusa din cariera de sub muntele Caraiman. In prezent, aceasta biserica nu se viziteaza, fiind in curs de restaurare interioara.

12aBiserica veche

Manastirea mai cuprinde insa si o biserica ridicata pe la mijlocul secolului XIX, unde in prezent se tine serviciul religios. In aceasta am sa va invit mai jos, nu inainte  de a mentiona ca intreg ansamblul monahal a fost inchis de comunisti in anul 1959. A devenit manastire de maici in 1993, an in care viata religioasa s-a intors pe aceste meleaguri.

Manastirea are o istorie cuprinzatoare, ce nu poate fi redata intr-un singur articol. Demna de mentionat este Povestea Legionara.

La data de 21 septembrie 1939, o echipa legionara condusa de Miti Dumitrescu il executa pe primul ministru Armand Calinescu, in centrul Capitalei. Acestia l-au impuscat din cauza implicarii sale in asasinarea liderului Legiunii Arhanghelului Mihail, Corneliu Zelea Codreanu. Echipa legionara s-a predat politiei, care i-a executat a doua zi, chiar pe locul unde murise primul ministru. In acelasi timp, in fiecare judet din tara au fost executati legionari, fara judecata, din ordinul regelui Carol al II-lea. Numarul acestora s-a ridicat la 252.

Carol al II-lea a dorit sa razbune astfel moartea omului sau de incredere. Ulterior, in 1940, cand s-a proclamat Statul National Legionar, s-au inversat rolurile, legionarii platindu-le cu varf si indesat. Deci ati inteles, un rege destrabalat conducea o tara, societatea era vai de ea, fiecare cum venea la guvernare il elimina pe celalalt. In acest context, au murit si mari oameni de cultura, de stiinta, politicieni.

Imediat dupa venirea legionarilor la guvernare, 80 de fruntasi legionari executati pe 22 septembrie 1939 au fost dezgropati si inmormantati la Predeal, la manastirea care face subiectul acestui articol. Acestia au fost inmormantati langa biserica veche a manastirii in cadrul unei mari ceremonii.

abAsa arata cimitirul legionar de la Predeal in anul 1940. Astazi se mai pastreaza bucati din gard, o cruce veche si cateva gropi ce adaposteau cenusa unora dintre cei ucisi

cToate aceste cruci au fost arse in perioada comunista

Dupa sfarsitul monarhiei, comunistii au distrus aproape in intregime acest cimitir legionar, urmele si ce se mai pastreaza astazi, le veti vedea mai jos.

Tot dupa Revolutie, a fost refacut oarecum acel cimitir, si inaltat un monument din marmura neagra pe care figureaza numele celor ucisi. Monumentul a fost ridicat cu binecuvantarea Mitropolitului Ardealului in anul 1998.

Sa va arat imagini din „incursiunea” prin aceste locuri incarcate de istorie:

1Aproape de manastire, pe stanga cum urci, se afla o cladire veche, parasita de foarte multi ani

2In fata manastirii

3In stanga intrarii Sf. Petru cu celebrele chei. Nu stiu de ce a fost sters numele sau, destul de grosolan…a dat cineva cu mortar

4Vedem ca Sf. Apostol Pavel a fost pictat in anul 1976

5

…si intram…pentru a vedea mai multe reprezentari cu Maica Domnului, Sf. Nicolae

6

7

8

9

10

11

12In fata bisericii vechi

13Pisania veche este aproape stearsa…cum va spuneam, biserica veche este inchisa, asa ca am mers la cimitirul legionar

14Monumentul si micul cimitir

15Singura cruce legionara

16Coroane depuse de Noua Dreapta

17Numele legionarilor ingropati in anul 1940 la manastirea din Predeal

18Aici a fost asezata cenusa unor legionari incinerati…una este acoperita, alta este goala

19Bisericile manastirii, cea mai veche este aceasta cu acoperis negru

20Monumentul legionarilor

21

22

23Tot langa biserica veche se afla mormantul unui erou al Revolutiei din 1989

24Pe mormantul eroului era o coroana. Felicitari Politiei din Predeal ca nu au uitat de el

25Primul si al doilea mormant apartin staretilor manastirii: Pantelimon si Antonie Naescu

26

27In fata bisericii noi

28Foarte frumos interiorul

29

30Icoana si moaste

33Pe unde merg intalnesc moastele sau picturi cu Sf. Mucenita Ecaterina…chiar si aici

32Candelabru de o frumusete remarcabila

34Un simbol al manastirii regasit pe multe pliante sau in carti cu manastirea

Din biserica, am plecat si in cimitirul din apropiere, cimitirul orasului:

35Imediat ce intri in cimitir esti in intampinat de un monument al unui erou din zilele noastre. Este vorba de Gheorghe Dumitru Lala, ucis pe 29 ianuarie 2009 -se implinesc 5 ani peste cateva saptamani-, in timp ce incerca sa opreasca un individ ce jefuise o casa de schimb valutar In Brasov. Povestea aceasta a facut multa valva in acel an si a aratat ca printre noi mai sunt si altfel de oameni…

36Decorat de Presedinte. Trebuie sa marturisesc ca mi s-au inmuiat picioarele si mi s-a strans inima, vazand acest monument!

37

38

39

40

41Undeva in stanga sunt afisate si preturile la botezuri, cununii, etc

42

Iar de aici, am plecat spre centrul statiunii Predeal, cateva poze la biserica impunatoare cu hramul Sf. Imparati Constantin si Elena, dupa care pentru a evita coloana de masini, am ales trenul de 15:10.

43Am stat pe banca, pe ganduri, pana la ora 15…in compania devenita clasica: Milka si Pepsi

Pozele facute si informatiile aflate au fost mult mai numeroase. Ca reper, pozele vechi cu cimitirul de la Predeal le-am luat de la:

http://www.frontpress.ro/2012/09/masacrul-din-21-22-septembrie-1939-252-de-legionari-ucisi-fara-proces-din-ordinul-regelui-carol-al-ii-lea-galerie-fotovideo.html

De Boboteaza obisnuiam sa fac poze, sa merg la manastirea Caraiman. In acest an, probabil nu voi merge.