Vreti o „poveste” de Florii? Despre Floria de la Posada Prahovei, sigur nu stiti! Si nu numai…

Despre Floria de pe la noi, sigur nu ati auzit. Daca zic de valea Florei atunci multi au auzit. Valea Florei este in localitatea Posada. Stiti, Posada aceea celebra. Floria a fost un catun invecinat cu catunul Posada. Cum veneai de la Comarnic in sus, spre Sinaia, ajungeai la Posada si, imediat dupa Posada, la intrare in defileul Prahovei, gaseai catunul Floria. Ambele catune aveau in jurul anului 1800, la un loc, cateva zeci de gospodarii. Floria era asadar, chiar la intrare in defileu 😉

Floria sus, Lespezi adica schitul il vedeti pe la mijloc… si mai jos Podul Negrului. Retineti: Podul Negrului adica Podul lui Neag de azi. Negru Voda era tatal lui Basarab I. Podul Neagului era comuna care reunea la un moment dat toate localitatile de pe Valea Prahovei de la Posada la Predeal.

In acest defileu s-a dat lupta din anul 1330, celebra batalie in urma careia Tara Romaneasca a devenit independenta. Stiu ca sunt multe carti, articole, pareri ale unor mari istorici ca lupta s-a dat de fapt nu stiu pe unde. Dar, am citit toate aceste carti si am mers pe fiecare ipoteza. Niciun muzeu de istorie si nicio administratie locala, din nicio parte a tarii, nu a reusit sa-mi arate, pentru ca nu exista, o mica dovada in sprijinul celor sustinute de marii nostri istorici. E limpede ca nu au gasit dovezi si ca fiecare a scris dupa cum a crezut.

Aspect din Cronica pictata de la Viena

Vreti sa stiti mai departe?

Potrivit unor deductii personale care in niciun caz nu tin loc de adevar istoric, dar conduc spre acesta, armata maghiara avea o directie de deplasare impusa de asigurarea unor necesitati firesti, plus ca obiectiv… distrugerea armatei lui Basarab. Pana si totalitatea acestor deductii logice si identificarea asezarilor umane existente la acea data, sunt mai realiste decat consideratiile unor istorici. Insa, dovezile sunt situate in lumea reala. Asa ca?

Undeva trebuia sa fie informatia. Undeva trebuie sa existe date despre biserica lui Basarab I ridicata in cinstea evenimentului. Intr-o zi, aveam sa fac o descoperire importanta pe o harta straina. Nu a facut-o altcineva pentru ca nu avea cine. Logic! Cercetatorii istorici apartin unei bresle cu niste reguli, sunt inspaimantati in mare parte de asumarea unor responsabilitati 🙂 Ca sa vezi niste lucruri trebuie sa ai pasiune si credinta in ceva superior, sa asezi totul pe o baza solida si sa crezi in ce faci. Bun, si vad ceva ce nu vazuse nimeni altcineva. Stiti ce?

In defileul Prahovei se afla o biserica. Si nu era aceea a schitului Lespezi. Anterior, teoria mea se sprijinea pe doua dovezi. Una fiind marturia unui calator polonez care in anul 1574 spunea ca a vazut dincolo de Gherghita (localitate langa Ploiesti, in apropierea careia se uneste Doftana cu Prahova), biserica lui Basarab I. Alta, o gasisem prin hrisoavele lui Mircea cel Batran. Acesta inchina unei manastiri in anul 1409, o biserica ce se afla pe valea Prahovei, cu moara si metoc. Istoricii nostri nu au identificat niciodata despre ce biserica este vorba. Asta o recunostea chiar Petre P. Panaitescu! Aceasta biserica, Mircea nu o mentioneaza ca si ctitorie a sa, fiind anterioara anului 1386, an cand a preluat el domnia. Apoi?

Manastirea Lespezi in stanga si, sus, se observa biserica din defileu. Vedeti? Au fost 2 biserici de la Posada 🙂

Se intamplara si alte lucruri: Biserica Ortodoxa nu avea nicio informatie despre o biserica pe valea Prahovei iar cercetarile mele derulate de la Predeal la Ploiesti, au scos la iveala faptul ca o singura biserica a fost plasata langa apa Prahovei, dar abia din secolul XVII, deci nu are legatura. Hrisovul lui Mircea se refera evident la biserica ridicata de Basarab I. Acest Basarab I nu avea cum sa ridice biserica tot in 1330, pentru ca lupta s-a dat in luna noiembrie. Deci venea iarna. Asa ca a ridicat-o in anul urmator, in 1331. Stiti care era caracteristica acestei biserici?

Avea Trei Stalpi din piatra.

Cercetatorul Florian Micu-Smarandescu a identificat cu ocazia unor cercetari, in memoria populara din zona Posada, existenta unui schit cu numele… Ghiciti?

Cu numele Trei Lespezi! Doar ca dansul il asaza gresit sub actualul schit Lespezi, pe cand el era de fapt in preajma defileului.

Fix peste 330 de ani de la ridicarea bisericii de catre Basarab I, in anul 1661, se ridica schitul Lespezi pe care azi il stim cu totii. De ce s-a ridicat schitul Lespezi?

Pentru ca acei calugari de la biserica lui Basarab I erau in calea drumului. Basarab  o zidise chiar pe locul luptei cum se spune. Evident ca nu langa apa ci pe o inaltime din apropiere, dar in defileu. Cine stie de cate ori daramasera armatele straine, biserica ridicata in 1331. Ca atare, personalul monahal a gasit un boier care le-a ridicat o alta biserica dincolo de apa Prahovei, intr-o poiana impadurita pe laturi, la adapost. Iar biserica veche a ramas probabil ca monument, ingrijita de cei care aveau grija si de moara.

Arcul cu sageata a fost arma decisiva in aceasta lupta.

In arhive, cu ajutorul unui prieten, am identificat ca ambele biserici erau notate separat.

Unii zic, si e posibil asta, ca Floria vine de la floarea ostirii maghiare cazuta in defileu, loc in care au cazut o multime de nobili. Deci catunul Floria avea o biserica denumita Trei Lespezi. Faceti legatura, nu-i asa, cu cei trei stalpi de piatra ai bisericii lui Basarab I?

Continuarea?

Saptamani de zile am cautat vreo urma de fundatie a acelei biserici care nu mai exista astazi. Despre presupuneri, exercitii de logica, cautari, nu am sa va plictisesc. Pe 6 martie 2016 am gasit fundatia Bisericii. Nici nu o sa va spun despre semnificatia acestei zile in vietile unora care au legatura cu proiectul „Pasi in Timp”. Dar, pe 6 martie se sarbatoreste… „Aflarea Sfintei Cruci”. Un an mai tarziu, un prieten, un cautator specializat prin arhive, avea sa citeasca acea carte, traind emotia descoperirii.

Insa, initial, nu am dorit sa ma bucur prea tare. Poate era altceva. Nici nu aveam cum sa spun cuiva pentru ca ar fi zis ca sunt nebun 🙂 Si nebunul a vazut ca este un covor vegetal langa fundatie, ce acopera niste lespezi. Adica zidurile s-au prabusit in interior.

Colt fundatie. Un singur colt de piatra iesea din pamant. A fost un mare noroc ca am descoperit acest loc.

Daca aveti dubii ca nu am dreptate, va invit sa cititi relatarea regelui maghiar despre acea  lupta. Apoi, imaginati-va defileul din Posada prahoveana, daca il stiti cat de cat, fara… calea ferata. Daca scoateti calea ferata, care este liniara si a taiat versanti, veti obtine o cale cotita cum este descrisa de rege. Descrierea acestuia si peisajele din Cronica Pictata de la Viena similare cu cele de la Posada prahoveana, va vor lamuri suficient. In plus, masurand personal distanta dintre punctele unde se poate inchide cu succes defileul, a reiesit ca incap lejer 15.000 de oameni. Unii istorici militari au cazut in culmea penibilului, calculand cum merg cate 4 soldati in linie nu stiu prin ce defileu, in care o armata nu ar fi avut cum sa intre. Pentru ca nu erau practicanti hipnotizati ci oameni medievali cu instincte. Majoritatea istoricilor au mers pe cai batatorite de altii, pentru ca acei altii erau niste nume in istorie. Si ei fiind prea mici si ca oameni si ca stiinta, au incercat si ei sa mai urce un pic. Practic, nu au scris decat niste carti cu teoriile lor si atat.

Cand mai aveam timp, prin vara si toamna, mai veneam pe la acel loc si mai dadeam din bolovani la o parte. Pana la urma, adunand cele gasite, plus o moneda otomana ce intarea ipoteza mea cu anul daramarii bisericii, am luat legatura cu specialistii in arheologie, gandind eu ca sunt suficiente probe sa vina sa-si faca treaba. Ce s-a intamplat vreti sa stiti?

Spre defileu, jos Posada, departe Podul Oratiilor.

Le arat ce gasisem, discutam, stabilim. Convenim ca nu sunt probe din perioada 1330, nici nu aveau cum sa fie, de vreme ce erau la suprafata, printre bolovani si tinand cont de cate ori se daramase biserica. A ramas sa pun eu toate elementele intr-un studiu si sa-i caut. In poveste apar mai multe institutii ale statului.

Preocupat insa si de soarta unor monumente de pe Valea Prahovei, monumente valoroase pentru identitatea zonei si vazand ca sunt tot felul de actiuni prin care acestea se distrug, si stiind ca inca din anul 2014 solicitasem cu sprijinul primariilor din zona, clasarea acestora… l-am reclamat la Ministerul Culturii pe directorul Directiei de Cultura Prahova. El venea din comunism, cu o alta gandire, nu stiu ce meciuri mai avea cu unii primari de pe aici si nu facuse nimic. Nu stiu ce se intampla si aud ca omul dispare din functie. Ce urmeaza?

Directia de Cultura „descopera” mailul meu referitor la descoperirea din defileul Posadei, mail pe care eu l-am trimis la ei… in urma cu 4 luni de zile. Coincidenta? Nu, deloc! Erau suparati de incidentul cu directorul. Noua directoare face asadar o adresa la IPJ Prahova, unde subliniaza toate prevederile legale incalcate de mine, sugera exact ce trebuie sa faca Politia, amenzi, infractiuni, dosare. Ea nu aflase ca predasem obiectele, si nici probabil, de intalnirile cu alte institutii. Adica nu se ia oricine de don director. Ok…

Fiind oameni cu mintea intreaga pe la Politie, nu m-am trezit noaptea cu cineva pe acasa. M-au chemat si am dovedit cu un dosar intreg, ca exista o corespondenta intre mine si alte autoritati, ca predasem ce gasisem in momentul cand am finalizat acel studiu/carte. Am fost de cateva ori la Politie, va dati seama. Bun! Deci incercand sa faci un lucru bun dai de tot felul de oameni. Nici cum procedasem eu nu era ca la carte, dar tinand legatura cu niste institutii si specialisti, nu vedeam cum incalc legea. Mai ales ca ei nu considerau ceva important. M-am lamurit insa si cu greselile lor si cu ale mele, si cu interpretarea legii si am ales alt drum. Ce drum?

Cartea cu Posada… in ea sunt multe alte povesti si relatari. Din pacate, a fost o editie limitata, pentru specialisti mai ales. Editia a doua nu va mai avea imagini cu situl.

Al meu! Nu am nevoie de nimeni, de niciun specialist si de nicio institutie. Sa se spele pe cap cu potentialul sit pe care nici nu stiu daca s-au dus sa-l vada. Nu am mai calcat pe acolo ca nu vreau. Si cand nu vreau la mine, e nu vreau. Nici de ei nu vreau sa aud. Cata vreme nu incalc nicio lege, ma doare undeva de ei. Eu m-am straduit niste ani, sa caut prin arhive, sa cumpar carti vechi, sa merg prin muzee, sa cheltuiesc bani si sa risipesc timp, pentru a le pune „specialistilor” pe masa un fir serios de urmat. Nimeni cand vine vorba despre acea lupta din 1330 nu poate furniza atatea indicii si probe. Nefiind in bransa cu acesti oameni care sigur au priceput ca totul se leaga, dar s-au trezit cuprinsi de invidii si ca niste parsivi… au iesit cu legea care nu se respecta. Bun, si asa! Probabil pentru alti oameni nu inseamna nimic, ca asa sunt ei, pentru mine cu siguranta inseamna foarte mult. Pentru ca in viata asta sunt cetateni care lasa capul jos si pleaca acasa, cu gandul ca nu se schimba nimic, ca vai de noi, ca sabia de deasupra… Mai sunt si cetateni care lupta pentru ce cred, mai ales cand stiu ca au dreptate. Din prima categorie nu am facut niciodata parte. Ce am facut mai departe?

Moneda otomana

Le-am spus ca voi lua un detector de metale, adica voi fi autorizat sa-l folosesc si voi cauta in toata zona Posadei, unde e legal, mai putin in acel loc cu fundatia. Asta spre primavara, ca vad ca pe aici nu mai vine primavara, ci tot iarna. Le-am zis ca la adevar se ajunge si din alte directii, nu neaparat sapand. Si cand crezi in ce faci, mai este si Dumnezeu in schema, chiar se intampla. Astfel, la ora actuala, sunt identificate fonduri arhivistice, sunt gasite alte piste, alte dovezi documentare care sustin ce am spus de la inceput. In paralel, m-am consultat cu alti arheologi, nu din judetul nostru evident, care au zeci de ani de experienta si cu alti oameni de cultura si… au ramas consternati. Unul dinte acestia, rasfoind cartea spunea, nu mie.., „cand vezi asa ceva, te duci imediat, nu stai…”. Omul acesta in anul in care eu ma nasteam, 1979, publica lucrari si facea tot felul de descoperiri arheologice.

Altii care au vazut cartea cu Posada au inceput din primul moment sa urmareasca alte fire, sa fie sigur ca nu ne scapa ceva. Bomboana pe coliva este, si asta o stiu foarte putini, ca: am implicat o institutie maghiara in aceasta cercetare. Le-am trimis cartea, urmeaza ca ei sa faca alte cercetari pornind de la punctele de plecare din acea carte. Ai nostri nici nu au citit cartea si m-au trimis la Politie. Asa ca am zis sa nu-i mai incurc pe „specialistii” nostri, sa-si vada fiecare de treaba lui. Sunt suficienti cei implicati in noua cercetare si nu sapa nimeni ca nu e nevoie. Se vor face de rusine cand strainii le vor face treaba si va fi suficient.

Ai nostri pana vor incerca doar sa-si imagineze cum arata situl, pana vor discuta cu un proprietar pentru ca o parte din sit este pe terenul acestuia, va dura. Nu au timp, bani, dar pentru reclamatii ca am tinut mai mult decat spune legea o moneda care este 6 lei pe Okazii, au gasit timp. Am inteles ca oamenii acestia nu vor sa aiba de-a face cu cetatenii, ca noi ii incurcam, desi salariile lor sunt platite din banii cetatenilor. Ei descurajeaza orice astfel de actiune, doar ei stiu cel mai bine. Deci, de ce sa ne incurcam unii pe altii? Iar daca este vreo dovada din acea lupta, pe undeva, si nu le-au strans pe toate oamenii lui Basarab si nici nu le-a carat apa, cu siguranta o voi gasi in acest an. Pentru ca stiu unde sa le caut.

Peisaj la Posada

Un prieten si cativa specialisti m-au invitat la Bucuresti, la nu stiu ce conferinta cu arheologi, un fel de ce au mai facut ei in ultimul an, parca! Insa, nu ma vad stand pe langa nu stiu ce nume grele, ca sa ma vada si pe mine nu stiu cine. Nu am stat dupa nimeni niciodata si nici nu o sa ma duc sa ma ating de careva, sa iau un autograf de la nu stiu cine. Astea le pot face oamenii care nu pot sa faca anumite lucruri. Una este ca respecti ce face un om si alta sa ma duc sa-l vad, poate ma baga si pe mine in seama si sa rad pana acasa fericit 🙂 Da-o naibii de treaba! Un prieten spunea ca e bine sa ma duc ca poate ma ajuta vreunul cu o informatie. Eu nu am nevoie sa merg sa ma ajute pentru ca informatia nu o poseda niciunul. Pentru ca daca o avea cineva, o gaseam in cartile lor. Informatii clare despre Posada de la 1330 nu sunt la specialistii in viata pe care-i avem. Din simplul fapt ca nu s-au intalnit cu ea. Ei cu siguranta sunt buni in nu stiu cate, dar nu si pe acest subiect. Care este faza cu detectorul?

Intr-o discutie destul de inamicala, face to face cu un arheolog, acesta mi-a spus ca detectoristii ii duc pe arheologi in alte locuri decat cel initiale. M-am chinuit zile intregi sa inteleg de ce ar face acesti detectoristi asa ceva. Adica de ce sa nu vina arheologul si sa sape ca sa lamureasca problema? Si nu am inteles. Mi s-a parut ca exagereaza arheologul.

Sa stiti ca am inteles pana la urma de ce ar face un detectorist asa ceva. De teama! Pentru ca arheologul il poate reclama la Politie ca a sapat si a facut nu stiu ce pe acolo. Dar omului daca-i suna detectorul, nu poate chema la fiecare sunet un arheolog. Si cauta el. Daca gaseste o moneda cauta mai departe, cat suna detectorul. Se trezeste apoi ca a facut o groapa maricica. Se gandeste apoi ca arheologul poate spune ca doar el este abilitat sa sape si-l reclama la Politie. Prin urmare, un detectorist daca gaseste ceva valoros, cat de bineintentionat poate fi, este bagat in bucluc rapid de cate un specialist. Si asta pentru ca arheologii au o invidie incredibila pe cei cu detectoare si cauta sa descurajeze acest hobby prin orice mijloace. Daca ei te reclama, nu mai indeplinesti conditiile ca sa iti dea statul o recompensa. Deci e multa smecherie in treaba asta. Astfel ca, un detectorist mai prudent ii poate duce pe arheologi in alt loc, in care nu e nimic, de teama unor consecinte. Real, toti au de pierdut. Iata ceva de pe un forum, o sa caut link-ul ca l-am ratacit, despre cum intri usor in bucluc:

Sursa unul dintre forumurile detectoristilor. Exagereaza putin omul acesta, adica nu ti se iau lopetile, cizmele, noroiul 🙂 Dar acesta este cursul evenimentelor daca intri in el. Poti intra in el, la simpla idee a unuia de prin zona culturii si arheologiei.

Eu, fraier, nu mi-am dat seama, desi citisem pe forumuri tot felul de intamplari, cum oameni intelectuali, civilizati, au fost luati pe sus si dusi la politie si apoi prezentati ca braconieri 🙂 doar ca se uitau la un detector langa o plaja. Plus ca in ziare apareau stiri in care erau prezentati ca ultimii infractori. Deci nu e joaca! Mie imi trebuie un detector ca sa nu pierd timpul, intrucat stiu cam pe unde sa caut. Poate sa citeasca oricine cartea, ca e destul de greu sa vezi terenul, sa intelegi niste lucruri. Ideea este ca orice gasesti ca obiect de patrimoniu trebuie sa-l predai la Primarie in 72 ore. L-ai predat, nu ai nicio treaba, nici nu trebuie sa-ti pese ca mai exista directie de cultura, arheologi. Iar treaba cu recompensele… desi e lege, nu prea se aplica.  Nici dupa 3 ani, nu-ti dau banii, pentru ca unii asteapta bani evident, altii nu cer nimic, depinde. Cazul tipului din Horezu care a gasit 55 kg de monede de argint este ilustrativ. I-au spus ani in sir ca tot numara monedele 🙂 Marlani, ce sa le ceri 🙂 Daca retinea o singura moneda il prezentau ca pe un infractor. Omul i-a dat in judecata ca nu respecta legea si ca nu i-au dat 45% din valoarea descoperirii.

Problemele nu sunt doar acestea:

Asa ca, de Florii, v-am introdus in catunul Floria din Posada Prahovei dar si prin descoperiri, detectoristi si hatisurile legii. Sub semnul intrebarii este astazi… adica tot sub semnul meu al intrebarii, daca nu cumva acea casa veche postata intr-un articol anterior, existenta tot in zona fostului catun Floria, a apartinut lui Nicolae Grigorescu. Azi, denumirea de Floria nu mai exista, casele de acolo fac parte din localitatea Posada… care la randul ei, face parte din orasul Comarnic.

Posibila casa a pictorului

Si un link tot despre acest subiect cu Posada:

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/pe-urmele-bataliei-de-la-posada

Dar si despre aceeasi interpretare ciudata a legii. In articolul de mai jos, veti afla cum un detectorist a donat niste monede unui muzeu. Toti vorbesc de donatie. Treaba este ca nu e vorba de asa ceva. Donezi intotdeauna doar ce iti apartine. Ce este in pamant este al statului. Deci, nu-ti poti insusi si nici dona ce este al statului. Poti renunta la recompensa ca asa vrei si simti. Ce spun ei de donatie, nu are sens. Legea te obliga sa predai ce este de valoare, de patrimoniu, orice moneda dinainte de anul 1900, in 72 de ore de la descoperire. Deci predai, nu donezi. Donezi ceva cand este al tau, ceea ce nu este cazul de fata. Oricum, daca cercetezi problema in detaliu, o sa afli ca rare sunt cazurile in care statul respecta legea si le da recompensele 🙂 Trebuie sa mergi in instanta. In articol, o sa vedeti ca scrie ca statul nu le-a dat banii altora.

http://adevarul.ro/locale/focsani/foto-cautator-comori-pasiunea-unui-tanar-vrancean-descoperit-accele-turcesti-argint-vremea-sultanului-mustafa-iii-lea-1_58e360195ab6550cb8f2d40c/index.html

Aceste articole sunt binevenite, pentru ca se anuleaza acea etichetare a specialistilor, care propaga ideea ca toti care au un detector braconeaza situri. Simplul fapt ca te pozeaza unul umbland cu detectorul in preajma unei cetati, inseamna dosar penal si confiscarea detectorului. In afara de hoti care stiu cum sa vanda ce gasesc pe piata neagra si care folosesc detectoare pentru care nu au autorizatie, ca nu le trebuie evident, nu incalca nimeni in mod constient legea. Cea mai mare parte a detectoristilor sunt autorizati. Ei sunt oameni educati care vor sa participe la gasirea elementelor ce tin de istoria nationala. Este simplu! Dar, cum in cativa ani, detectoristii au predat statului cat au scos din pamant specialistii in 50 de ani, normal ca faci totul ca sa arati ca astia sunt niste hoti de fapt! 🙂

Anunțuri

Lipsa de viziune, atitudini si peisaje

In orice facem, ar trebui sa dam dovada de o gandire pe termen lung. Cu atat mai mult cu cat vedem ca mereu lumea este in continua schimbare si ca la baza acestei schimbari, de obicei, raman aceleasi motive.

Privim la Ucraina, privim si la ce spun politicienii nostri. Ai nostri dovedesc aceeasi lipsa de maturitate, aceeasi lipsa de imaginatie… aceiasi oameni slabi si vai de capul lor, ghidati dupa propriile interese, ne tot conduc de vreo 20 de ani.

Suntem la pamant, nu am invatat nimic din istorie. Noi trebuie sa profitam cat putem de mult de aceste vremuri in care razboaiele ne-au evitat. Ca tara mica, am fost mereu moneda de schimb pentru altii si periodic am gravitat in diverse sfere de influenta.

a

Optiunile sunt putine si vor ramane mereu putine, asta daca nu descoperim prin vreun noroc fantastic cine stie ce arma 🙂 Scenariu SF, evident…

In primul rand, ne trebuie o abila politica diplomatica si nu o avem. Pentru ca in functii ajung tot felul de neispraviti ce ne reprezinta pana si in Parlamentul European.

In al doilea rand, trebuie investit masiv in cercetare. Un procent important din PIB.

In al treilea rand, triplarea bugetelor si dimensionarea serviciilor de informatii externe, care trebuie sa FURE tot ce le cade in mana, de la secrete de stat, militare, economice, orice poate aduce un avantaj Romaniei. Si Mihai Viteazul a fost un mare roman, insa azi nu este suficient doar sa manuiesti sabia. Nu mai facem nimic cu iesitul tuturor la lupta, ca nu ai cu cine te lupta. Tehnicile moderne de lupta au evoluat, americanii ii vaneaza pe talibani cu dronele… ca exemplu. Noi, fara informatii si cercetare, nu contam si vom fi mereu o prada usoara.

In al patrulea rand, trebuie creat un program de stabilizare mentala nationala 🙂 🙂  … un fel de curatenie prin propria ograda.Trebuie vizati populatia roma prin programe de educatie prin munca si nu numai, majoritatea batranilor, aceia care ne vorbesc noua intelept, ca ei au vazut multe, ca sa avem rabdare, ca lasa, vedem atunci. Astia, ultimii, nici nu prea trebuie luati in considerare. Si-au trait tineretea, nu mai sunt capabili multi dintre ei decat de vorbe pe la colt, de atitudini de pietari speculanti, tot respectul pentru aceia care au mintea limpede si sange de cometa 🙂 Mai sunt si multi varstnici de la care ai de invatat, dar societatea noastra nici de ei nu are nevoie. Sa privim insa putin in spate, de unde vine generatia Facebook, praf pe toata linia, lipsiti de educatie, de cultura, circa 90% din ei…

Mai avem coruptia prezenta peste tot si o alta problema: Biserica Ortodoxa. Daca prima este clar ca trebuie starpita, cu a doua problema este mult mai grav. Rolul Bisericii este mult in scadere, multi preoti au alte prioritati, din punctul meu de vedere Biserica nu face nici macar 20% din ce ar putea sa faca pentru tara. De asemenea, trebuie sabotate activitatile acelora care au pus mana pe rezervele naturale nationale, inscenate accidente, facut totul pentru a le mari costurile si a-i forta sa tina banii in tara.

b

Deci, prin atatea probleme, este clar ca nu ai cu cine face treaba 🙂 Trebuie acolo, la varf, niste barbati puternici, loiali tarii si incet, urmand exemplul lor, s-ar mai ridica si esalonul 2 si esalonul 3…

Pe fondul escaladarii situatiei din Ucraina, noi ne trezim vorbind ca sa ne solidarizam cu aceasta tara vecina. Asa zicea mai ales acela care aspira la fotoliul de presedinte al tarii, culmea, si profesor de istorie. Pai, daca suntem nebuni, ar fi bine sa o facem si pe asta. Numai ca un calcul realist ne arata ca ne putem opune unei tari de nivelul nostru, nu unei tari cu statut de putere mondiala.

Rusii nu fac cadouri pe care sa nu le mai recupereze niciodata. Ucraina plateste azi pretul apropierii de Rusia, noi nu avem ce cauta intr-un astfel de conflict, pentru ca nu avem de ce, peninsula Crimeea a fost a rusilor care le-au dat-o cadou ucrainenilor. Acum le-o iau inapoi, nemultumiti de schimbarea politicii externe a Ucrainei. De ce trebuie sa ne solidarizam noi? Umanitar, poate. Ce sa le opunem noi rusilor? Potrivit unui scenariu verificat anul trecut de Marele Stat Major al armatei noastre, in cazul unui razboi cu rusii, acestia ne pot distruge capacitatea de reactie in cateva ore, si apoi vin bine-mersi spre Bucuresti. Pana vine NATO, pana se pun de acord daca meritam vreun sprijin, pana se gandeste americanul daca lasa ferma din preerie si petrolul din Iraq, ne-au luat astia pielea de trei ori 🙂

c

Chestia asta cu aliantele, reprezinta o siguranta, intr-adevar, dar noi suntem ca o prima linie pentru statele vestice… deci, suntem noi in tot felul de parteneriate strategice si aliante, dar efectiv nu prea contam. Ne-am nenorocit singuri tara, am fost in stare sa inchidem o vreme Institutul Cantacuzino care producea un vaccin 🙂 ce sa mai vorbim de alt tip de cercetare…

Mai bine le lasam naibii de avioane second-hand si ne axam pe furt tehnologic, mai bine furam planurile unui avion si-l facem noi, nu mai risipim banii pe avioane ruginite de prin alte tari. Iata cum gandeau altii de prin alte tari, pe cand puneau la cale nu un furt de planuri, ci de insusire a unui avion 🙂

“M-am trezit cu gândul la el. Mă gândeam la el sub duş şi în timp ce-mi luam cina. Mă gândeam la el de câte ori aveam un moment liber. Să ţii pasul cu sistemul de armament avansat al inamicului este o prioritate a oricărui serviciu secret. Iar să pui mâna pe aşa ceva nu se întâmplă aproape niciodată.”

Si, a fugit cu tot cu avion 🙂

Vorbesc si eu, sa ma aflu in treaba…  🙂 m-a surprins acea declaratie, ca sa ne solidarizam cu Ucraina. Cum am putea face noi acest lucru, la modul real? Poate sa le primim flota prin porturi, inainte de a o scufunda sau confisca rusii. Dar nici asa nu este bine, ca vin aia dupa ele chiar si in porturile noastre… si ni le iau si pe ale noastre, doar au mai facut ei astfel de „confuzii” 🙂 🙂 Trebuie sa contezi pe scena lumii, si cum noi ne furam intre noi, de vreo 20 de ani, axandu-ne pe tot felul de prostii ce nu vor asigura o dezvoltare sanatoasa generatiilor viitoare, nu contam in vreun fel. Chiar trebuie sa stam cuminti in banca noastra si sa ne gandim la solutii de viitor. Si a NU pleca din tara este una dintre solutii…

d

Viata in Pestera Ialomitei

Pestera Ialomitei, a doua pestera ca marime din Parcul Natural Bucegi, vizitabila pe o lungime de circa 500 m, reprezinta una dintre cele mai importante atractii turistice din aceasta arie protejata.

Cea mai mare pestera din Bucegi este insa Pestera Ratei, pestera de clasa A, cu o lungime de peste 5 km. Pestera nu este vizitabila…pentru ca majoritatea astora cu atributii in Bucegi, sunt batuti in cap. Nu le-o spune nimeni si ei s-au obisnuit sa le stationeze mintea…

1

Daca ii ia cineva la intrebari, recita pasaje din ce au auzit: ca legea nu permite vizitarea pesterilor din acea categorie, ca de acolo se alimenteaza cu apa o localitate intreaga… Insa acestea sunt spuse pentru ca nimeni nu este capabil sa alcatuiasca un proiect cu acea pestera, asa ca de ce sa se lege la cap. La fel si cu lacul Bolboci. Nu ai voie cu barca pentru ca este acumulare de apa potabila.

Pai foarte bine ca exista legi, dar ideea este ca omul sa interactioneze cu mediul de o maniera normala. O barca cu vasle cred ca nu produce impurificarea lacului…mai rau fac cirezile de vaci si turmele de oi care se baga in apa si o coloreaza pe zeci de metri patrati. Degeaba ai anumite lucruri frumoase in Bucegi daca nu le poti vizita, exploata rational, dupa anumite reguli.

Cui pasa ca vine X de la Apele Romane sau de unde o fi, si face galagie ca nu ai voie sa intri in Pestera Ratei sau sa te plimbi cu barca pe lacul Bolboci? Il asezi la o masa si-i spui sa-ti arate cate argumente are el si cate au ceilalti. Si apoi ii dai doua suturi in fund…daca demonstrezi ca este o activitate controlata, fara impact negativ, si se mai incaseaza si bani din asta.

Nu au tupeu, initiativa, curaj, nu cunosc legislatia de mediu, nu au habar de turism…de aceea nu se face ceva. Sau daca se face atunci sunt investitii moarte din start menite doar a cheltui banul public…au bagat cate 20 miliarde lei vechi in trei constructii care nu functioneaza si nici nu vor produce vreodata ceva, fiind doar consumatoare mai departe de bani publici.

Oricum eu ma voi duce de cate ori voi avea ocazia cu barca pe lacul Bolboci. Nu are nimeni barca, deci nicio sansa sa fii prins. Apoi vreau sa vad neaparat un pastrav de circa un metru, cum se spune ca sunt prin lac :)) In instanta, daca stii legile contesti amenda si o castigi…

2

Legat de Pestera Ialomitei sunt cateva chestii interesante:

Din prima sala, Mihnea Voda, se trece in urmatoarea printr-un fel de tunel. Potrivit informatiilor culese  si aprecierilor mele, pe acolo curgea acum mult timp un parau cu debit mare. Acest parau a sapat in calcar si astfel a iesit la zi. Insa, nu s-a intrat de exemplu in Sala Ursilor, mai devreme de acum cel mult 150 ani pentru ca apa nu sapase in stanca decat atat cat ii era volumul. Motiv pentru care, primii intrati prin acea albie au mers vara cand nivelul apei era scazut. Dupa care au spus ce au vazut, ca pestera se continua. A venit apoi Cezar Bolliac si alti iubitori ai muntilor pe la sfarsitul secolului XIX si au largit tunelul. Pana acum 50 de ani s-a tot sapat manual la acel tunel astfel ca s-a amenajat un circuit vizitabil prin accesibilizarea celorlalte sali.

Este la fel de evident ca nu este vorba despre actualul paraias ce strabate azi pestera si pe care il vedem imediat ce intram. Acesta nu ar fi avut forta puternica de erodare, fiind mai degraba valabila ipoteza ca exista sub Pestera Ialomitei un fel de rau care s-a infiltrat din ce in ce mai jos pana a ajuns in raul Ialomita. Posibil sa fie si alte sali sub aceste sali cunoscute in prezent.

Apoi in Sala Ursilor s-au gasit schelete, oase ale ursilor de caverna (ursus speleus), acestia nu puteau intra pe unde se intra astazi, neexistand acea intrare. Primele mentiuni despre deblocarea acelui tunel vorbesc despre o inaintare pe burta, anevoioasa. Probabil ursii au intrat prin alta parte, o intrare ce s-a acoperit la vreun cutremur si ei au ramas prinsi in pestera. Conform unor date recente, ursii de caverna nu au disparut acum 15.000 de ani ci acum vreo 27.000 ani. Specialistii considera ca erau vegetarieni, lucru pe care eu nu-l cred…dantura, ghearele ii incadreaza la carnivore. Probabil erau si vegetarieni si carnivori, nu se stie de ce au disparut ca specie…

In Pestera Ialomitei s-au gasit diferite nevertebrate, o specie fiind considerata existenta doar in aceasta cavitate, deci unica in lume. Cercetarile insa nu au mai continuat. Cu toata grija calugarilor de la manastirea de la gura pesterii, lipsa de educatie se vede la tot pasul prin aceasta pestera.

Un lucru deosebit de interesant este existenta unei forme de viata, un fel de muschi, la circa 400 de metri de intrare…am observat chestia asta in vara anului trecut. Va dati seama, viata la o distanta de 400 m, in adancul muntelui… Fenomenul poate fi explicat prin doua lucruri esentiale: existenta unui climat umed si a unei surse de lumina.

3Viata

4Pana aici se viziteaza Pestera, locul se numeste „La Altar”

Pestera Ialomitei, desi un mediu antropizat, mai are multe surprize, multe de aratat…pana aproape de pestera este si un drum de acces, acum se poate ajunge cu masina pana la circa 300 m de intrare…sa vedeti de ce:

Imediat dupa Platoul cu poieni de la Padina vine un pod peste Ialomita. La capatul lui era o bariera ce inchidea accesul, intrucat in acea zona este interzis prin lege accesul motorizat, cu exceptia celor care au acolo constructii, padurarii adica.

Garda de Mediu Dambovita a cerut Directiei Silvice Targoviste sa ia masuri de blocare a accesului auto prin albia raului. Intelegeti ca unii soferi treceau prin apa ca sa ocoleasca bariera.

„Desteptii” din Romsilva au procedat cum sunt obisnuiti…ce credeti ca au facut? In loc sa protejeze mediul au smuls bariera ca sa treaca oricine, numai ca sa nu munceasca vreun pic la amplasarea unor obstacole langa pod, cum le ceruse Garda de Mediu. Bine ca au lasat macar bariera de dupa cabana lor, de aceea astazi se ajunge cu masina pana la 300 m de Pestera Ialomitei. Intelegeti ca drumul acela inchis prin lege incurca printre altele si interesele imobiliare, asa ca desi exista lege, aceasta este doar pe hartie.

Se intampla destule lucruri ciudate prin acea zona…la circa 200 metri distanta de acel pod este sediul POLITIEI, o cladire pe mai multe etaje. M-am gandit sa-i contactez sa vedem cu ce se ocupa, pentru ca eu de vreo 20 ani nu am auzit ca au facut vreun lucru bun. Bine, au o groapa de gunoi cat toate zilele langa cladirea lor, i-am lasat in pace, le-am dat timp sa le stranga singuri…vedem in primavara. Adica este jenant sa le spui ceva. Vor scoate si ei zeci de saci de acolo 🙂 trebuie sa-i aduc si pe ei intre limitele civilizatiei. Bine, groapa lor de gunoi era mica in comparatie cu tonele de gunoaie de la cabanele celor din Romsilva.

AM INCERCAT SA SI VORBESC CU EI, CAM PESTE TOT PRIN BUCEGI am OARECARE HABAR DE CE SE INTAMPLA. ASTFEL CA, MI S-A SPUS… de fapt sa redau intamplarea :)) O discutie telefonica:

-„Cine te intereseaza din politia de la Padina?”

-„Nu conteaza cine este, daca sunt ok. Sunt de treaba, au legatura cu muntele?”

-„SUNT BRACONIERI!”

Am inchis imediat! 🙂

😉 Evident ca eu sunt contrariat de acest zvon complet neintemeiat, o mare nedreptate, motiv pentru care nu l-am crezut si nici nu-l cred, dar am simtit nevoia sa-l scriu aici, ca sa stie cat mai multi ce rautati gratuite sunt raspandite prin Valea Ialomitei. Cat rau pot face unii oameni, ce ticalosi!

Va dati seama ca si acum sunt tot contrariat, cu trecerea timpului sunt tot mai contrariat. Oare oamenii astia, au avut vreodata o imagine pozitiva?! Ce inseamna omul? Cum pot spune cetatenii asemenea cuvinte neadevarate? Nu stiu, ma intreb si eu…! As fi mers eu sa reclam aceasta nedreptate profunda la Politie, dar nu aveam cum dovedi, cel care ma sunase isi ascunsese numarul. Si mi-am zis ca nu au cum sa-l identifice…ai naibii pungasi auzi la ei…adica astia cu telefonul, ca probabil erau mai multi langa acel telefon 🙂

Un fost sef al Mossad-ului spunea: „Uneori, cateva cuvinte aruncate in vant, iti pot schimba punctul de vedere”…eu as mai adauga …sau pot constitui cativa pasi intr-o anumita directie”.

Pana una-alta, este zi de week-end, sa ascultam mai bine o alta voce magnifica 🙂 😉