Printre umbre si lumini deasupra plafonului de nori

Mergi si mergi prin ceata. Deodata ceata parca nu mai este ceata si razele soarelui isi fac loc… printre crengi, arbori. Nici melodia parca nu mai suna la fel. Din intunericul padurii ieseam la lumina pe o linie melodica superba:

Piesa incepe de pe la primul minut.

Cu muzica aceasta in urechi, cu peisajele de mai jos in fata… si poti spune ca totul e fabulos 🙂

dscf6781Mergeam asa, prin ceata.

Apoi:

dscf6790

dscf6801

dscf6808

dscf6809

dscf6810

dscf6812

dscf6816

dscf6817

dscf6819

dscf6823

dscf6824De aici, am iesit din ceata.

Am ajuns la Cota 1400:

dscf6829

dscf6841

dscf6843Dedesubt, Valea Prahovei infrigurata.

dscf6845

Concluzia? Ar trebui montate prin Valea Prahovei niste ecrane si pe munte niste camere, sa se uite turistul… cum dincolo de plafon se intampla vreme buna 😉 Multi au plecat la casele lor, luandu-se dupa prognoza meteo si dupa frigul din statiuni. Cine a urcat azi pe Bucegi sau Baiului a avut parte de o surpriza frumoasa! Cald, fara vant, soare, peisaje…

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – fosta cabana Caraiman – Babele – Hotel Pestera – Manastirea Pestera Ialomitei si retur

29 iunie, o deplasare traditionala pana la Pestera. Bine, nu mai este ca altadata ca traditia s-a cam pierdut. In trecut, se pleca cu corturi cu o zi inainte sau la cabane. Acum… sunt alte „prioritati”!

Bineinteles ca nu am mers… doar ca este hramul manastirii, mai aveam niste treburi pe acolo.

Intrare in traseu la 8:22. Nu inainte de a analiza un pic albia Vaii Jepilor. De cand seful Salvamont Busteni, d-l Gigel Haiduc, a postat un torent peste cascada Caraiman, ne uitam cam toti la apa asta dupa fiecare ploaie. Si cum tot a plouat… 🙂

a

bViitura suprinsa de d-l Haiduc. Mi-aminteste de acum cativa ani de cea din valea Gaura… cand auzeam stancile cum se lovesc unele de altele sub apa.

Deci privirea de control asupra apei 🙂

DSCF0933In noaptea precedenta, venise apa mare, asa cum se observa in dreapta… iarba este culcata. Asa ca, daca nu ploua prea tare nu se intampla nimic. Si ploua marunt, usor, era in regula, apa era limpede.

La intrare in padure, un panou nou, cum ar trebui sa existe peste tot in Bucegi:

DSCF0935

Poze din Valea Jepilor:

DSCF0937

DSCF0938

DSCF0945

DSCF0946

DSCF0947

DSCF0950

DSCF0952Cascada Caraiman

Pana aici ploaie marunta, mai departe ceata…

Trec de fosta cabana Caraiman, o intalnire neplacuta cu niste caini de stana… neplacuta pentru ei, evident! De la Babele coborare spre Valea Ialomitei la Pestera. Parca era alta lume. In Valea Ialomitei, nu era ceata, ploaie, era un timp frumos. Mai erau nori dar nu chiar ca in Valea Prahovei, unde abia spre seara s-a mai luminat.

Mai jos de zona Cimitirul Elefantilor, o denumire cel putin prosteasca in opinia mea, alta era denumirea in trecutul cand mai erau oamenii normali, vad ceva tolanit chiar in traseu. Cainele incepe sa latre, insa cum mancam niste biscuiti ii arunc si lui unul, apoi si inca unul altuia. Dar nimic! 🙂 Sau cum ar spune iubitorii de animale de orice fel: isi faceau datoria. Cum tin la hainele mele mi-am zis sa nu caut cu dinadinsul sa vad cum isi fac datoria asta a lor. Deci, daca treceti pe traseul Babele-Pestera si vedeti patrupede din acestea mergand in trei picioare sa-mi multumiti. Ideea era ca acesti caini nu stateau langa turma de oi ci mult mai sus, in traseul turistic. Ce turist trecea, il atacau. In acest timp ciobanul statea undeva mai jos, la somn.

M-am gandit ca de ce sa umblu eu pe la doctor din cauza unor caini, prietenii omului? Nu am chef! Sa umble ei in trei picioare! Pacat ca doar atat am reusit!

DSCF0962Dupa ce am trecut, tot in traseu au ramas… se mai dadeau si la alti turisti. Chiar imi spunea un prieten, ca pe munte sunt mult mai mari sansele sa fii atacat de caini decat de ursi 🙂 Corect! Acum depinde si daca stai sa fii atacat, sa vina ciobanul, ca bietii caini… sa iubim animalele chiar daca ne ataca. Trebuie sa fii inconstient sa te bazezi pe cioban, pe bucuria animalelor de a te vedea, alte basme din acestea.

DSCF0966

DSCF0961Si ciobanul somn de voie 🙂

DSCF0968Zona Pestera-Padina

DSCF0971Coborare printre oile altei turme… ce avea caini mai constienti, latrau de la distanta.

DSCF0972

DSCF0973

DSCF0974

DSCF0977

DSCF0978

DSCF0979Padurea Cocora, pe unde trece traseul spre Piatra Arsa

DSCF0980Cascada Doamnei

DSCF0987Cu albastru… postul Jandarmeriei

DSCF0988Se lucra la drumul spre manastire si hotel

DSCF0989

DSCF0991

DSCF0998Un loc excelent amenajat

DSCF0995

DSCF0997Frumos de tot 🙂

Putin de vorba cu parintele staret, vizitat biserica veche, apoi la altele ca timpul e scurt.

DSCF0992Biserica veche, locul unde gasiti cruci cu semiluna.

Crucile cu semiluna nu semnifica victoria crestinismului asupra islamismului. O sulita in care se gaseste semiluna semnifica de fapt acest lucru. Istoria acestor cruci este detaliata in cartea „100 de pasi in timp…” la paginile 162-165.

DSCF1002

DSCF1004Asta mi s-a parut geniala 🙂 Cum trage acela…

DSCF1005

DSCF1007

DSCF1011Biserica noua, Sf. Nifon

DSCF1015Hotelul Pestera

DSCF1016Pensiunea Cocora

DSCF1017Pensiunea Octavian

DSCF1019Un punct de informare turistic…

DSCF1020Sediul Salvamont Dambovita

DSCF1021Pensiunea Piciorul Babelor

DSCF1023La urcare spre Babele

DSCF1027Cladirea manastirii din fata intrarii in Pestera Ialomitei

DSCF1031

DSCF1033

DSCF1036Babele.. evident am intrat in alt timp, ceata, umezeala… Coborare tot pe Valea Jepilor, ca e mai scurt traseul.

DSCF1039

DSCF1041

DSCF1043

DSCF1046Macesul de acest tip are niste flori parfumate, diferit…

DSCF1049

DSCF1050

DSCF1052

Printre tufisuri si o capra neagra venita de la apa:

DSCF1055

DSCF1058

DSCF1060

DSCF1064Imagine spre Valea Spumoasa… pe la 15:30 ieseam din padure… peste cateva ore eram prin alt oras deja…

Decoruri…

1Stanci, conifere si ceaţă

2„Ganditorul” de pe Muchia Lunga

3„Cuibul salamandrelor”

4

5

6Vechi pastrat

7

8DN 1 la Predeal

9Nou in decor

10

11Decor verde… covor de leurda printre fagi

12

Piesa de final nu se putea numi decat… tot la fel 🙂

Traseul turistic: Busteni – Drum forestier Poiana Tapului – Drumul Vechi al Cotei 1400 – Cota 1400 – Curmatura Vf. cu Dor -Valea Dorului – DJ 713 – Muntele Nucet – Lacul Bolboci – Cabana Podu cu Florile – Saua Lucacila – Muntele Lespezi – Bolboci – Camping Zanoaga – Cabana Dichiu – Drumul Vechi de la Cuibul Dorului – Sinaia

Am pus denumirea de traseu turistic acestei excursii lungi desi, in mare parte nu prea se potriveste. A fost o zi acordata muntelui, nu neaparat doar pe trasee turistice. Insa am vazut ca sunt oameni interesati de excursiile postate aici si, cine stie, poate gasesc un element de legatura cu propriul lor traseu 🙂

Am plecat pe la 7:30, tinta fiind Pestera cu Oalele din muntele Lespezi, aflat in extremitatea sudica a Bucegilor. De ce m-am dus pana acolo, nu as putea sa va spun pentru ca si eu am analizat treaba asta si nu pot spune cu certitudine de ce am vrut sa merg. Ideea imi incoltise in minte de pe la inceputul saptamanii, „sa merg pana acolo” asa, din senin.

loc 1Busteanul pe care am stat odata, a putrezit

Initial am vrut sa plec miercuri singur, apoi chiar nu aveam atat timp liber, si prin urmare am comasat toate treburile, in miercuri, joi si vineri, astfel incat sambata sa fiu liber. Cum traseul era foarte lung, am vorbit cu prieteni de cursa lunga 🙂 Astfel de persoane daca este vorba de munte, merg oriunde, munte sa fie 🙂

Am fixat locul de intalnire si la 7:30 am ajuns acolo primul 🙂 Dupa o ora si ceva treceam de Stancile Sf. Ana – drumul spre Stana Regala si intram pe Drumul Vechi al Cotei 1400. La ora 9:00 cand se dadea startul la concursul de biciclete On Top of The World, tot pe ultimul drum eram. Ziua se anunta ca aceea de ieri, innorata, dar asta nu inseamna ca nu se poate merge pe munte. Cu echipament adecvat se poate, adica o pelerina de ploaie, o haina de schimb… Bine, echipamentul meu adecvat a ramas prin rucsac pana ne-am intors de pe muntele Lespezi. Pentru ca eram atat de nerabdator sa ajung incat nu mai contau ploaia marunta, umezeala, ceata, vantul, frigul, picaturile de pe molizii care se scuturau pe mine.

panouCred ca a vrut cineva sa scape de acest panou si l-a montat in loc gresit. Valea Babei este la cativa kilometri, iar drumul de mai jos se numeste deja „Vulparie” 😉 Se vede panoul pus de ani buni, mai jos, cu albastru.

maria chalet 1Din acest anunt amplasat la inceputul drumului spre Stana Regala, se intelege ca s-a deschis o noua locatie: Maria Chalet. De pe Facebook, am luat si ofertele lor…

3c

panouri drumPanouri aproape de Cota 1400

Trecem de Cota 1400, intram pe Drumul de Vara si ne indreptam spre Curmatura Vf. cu Dor. La 10:15 eram in dreptul ruinelor cabanei Vf. cu Dor si niciun participant de la concursul de biciclete nu ne-a ajuns din urma. Mi s-a parut cam ciudat… s-o fi dat startul mai tarziu.

intersectieTraseul de concurs mergea pe langa acel indicator

Trecem pe langa niste caini ce insoteau o turma de ovine, acestia stateau tolaniti pe drum, i-am observat cand am ajuns la cativa metri de ei.

caini

ruine si panouPanou langa ruinele fostei cabane Vf. cu Dor

curmatura panouPanou turistic la Curmatura Vf. cu Dor

Dincolo de Curmatura Vf. cu Dor am vazut ca se risipea si ceata si am putut cuprinde inca 3 turme de oi risipite pe pajistile montane.

valea dorului

ceata

dj 713

Trecem DJ 713, intram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena ce iese la Bolboci, niste caini ne latra de la o stana, ceata insa venise… asa ca nu i-am vazut. Apoi am trecut pe langa niste tarcuri, puse exact la un metru de traseul turistic… un caine negru statea prin iarba apatic. Mergem ce mergem, cu gandul ca va iesi soarele, dar a fost o iluzie si inainte de a ajunge intr-o mare poiana, incerc sa sar peste un sant, figura nu-mi iese si imbratisez de mama focului pamantul, iarba, totul ud. Cum aveam o durere de spate de vreo 2 zile, ma iluzionez cu gandul ca „mi-am pus oasele la loc” 🙂 Ce este drept nu o mai simt, deci iluzia chiar isi face treaba…

cruce galbena

poianaPoiana de dinainte de a se intra in padure.

masa

La masa veche din lemn din poiana, decretam popas si ne punem pe mancat rosii cu branza si ceapa 🙂 Traseul insa ne astepta, trecem pe langa ruinele unui stalp de funicular, cand vine o scurtatura eu prefer sa nu ma ud la picioare si pe pantaloni si mai mult, prin tot felul de vegetatie, asa ca ocolesc de unul singur si ne intalnim dupa vreo 15 minute. In pas grabit, nu am bagat de seama ca ajung imediat in drumul asfaltat si tot tropaind, dau o curba, si vad o tanti fugind in fundul gol spre masina. Bine ca nu a trecut nicio masina atunci ca sigur o lovea. Am un „noroc” fantastic la treburile astea. M-am dus mai departe bombanind… incepuse si o ploaie marunta, dar nu era cine stie, asa ca am continuat tot in tricou.

stalpFundatii stalp

borna bolboci mal stangAm ajuns cam aici, pe drumul Bolboci Mal Stang

lacLacul Bolboci, cabana…

La digul lacului Bolboci puzderie de masini, de oameni, toti pe baraj sa faca poze. Ne facem loc printre ei, cand un domn ne intreaba de unde venim. Deosebit de politicos ii raspund ca de acasa, el insista cu de unde am coborat, ii spun ca de la Cota 2000, el face o legatura imaginara, o impartaseste sotiei, ne salutam, la revedere si oricum niciodata nu va face  acel traseu… nu parea genul, si era si in slapi, deci avea masina pe acolo. Cea mai tare faza a fost cand urechile au prins intrebarea unui domn catre prietenii sai: „Cum ii zice la lacul asta?” 🙂 Eu chiar nu stiu de ce mai pleaca unii de acasa, daca nu stiu unde merg!?

la digCrapaturi, na, din 1988 si pana acum a trecut ceva

Eu imi faceam loc printre cetatenii de pe dig pentru ca vazusem ceva foarte interesant: barci pe lac. Imi place la culme sa merg cu barca pe lac. As vasli ore in sir fara sa ma plictisesc, mi se pare o chestie foarte faina. Bineinteles, cu masuri de siguranta, sa nu ajung precum submarinul 🙂 De retinut ca apa acestui lac, indiferent cat este de cald afara, are doar cateva grade, 8-10 ceva de genu’.

barci

barca alba

Ochii mi s-au lipit de o barca alba si in loc sa urcam spre Podu cu Florile, eu am coborat la lac sa studiez barca. Vazusem ca nu are vasle si nici pe ce sa stai in ea. Dar asta nu era o problema, cabana Bolboci era in apropiere, cateva scanduri sa le modelez as fi gasit pe acolo. Ajung la barca, o studiez un pic, o misc, imi dau seama ca o pot impinge si singur si ma uit prin jur dupa figuri cunoscute, ca sa facem planul cum o luam si sa iesim pe lac cu ea, pe neintrebate. Numai ca figurile cunoscute disparusera din peisaj, deloc incantate de o astfel de aventura. In opinia mea, nu avea nimeni ce sa-ti faca, am gasit o barca abandonata, am facut niste vasle, faceam un tur complet de lac si o aduceam inapoi. Bine, nu tot de unde am luat-o, ca nu eram atat de tampit. Un pic mai sus, apoi sunam la cabana sa vina sa o ia 🙂 Aderenti la idee nu am gasit, ba mai mult, mi s-a spus ca exista si o barca… cu motor prin preajma. Logic! Cu atatea caiace pe lac, trebuia sa existe si o astfel de barca. Ma duc, vad barca, si eu care ma gandeam ca o data ajuns la cativa metri de mal, nu are nimeni cum sa ajunga la tine…

barca 1

barca 2

caiacCa fain 🙂

Poate totusi barca fara vasle nu era a lor, poate ca era a celor de la cabana. Trebuie sa intreb pe un sofer de jeep ca ei tot merg pe acolo, daca mai este barca pe mal.

Bun, si plecam pe drumul spre cabana Podu cu Florile, trecem de cabana aceasta unde cica au intrat 20 miliarde lei vechi, banii cetatenilor, pe vremea cand se taiau salariile oamenilor pentru a se acoperi furturile celor aflati la conducerea tarii… moment in care ultimii isi stabilizau macroeconomic propriile buzunare…

drum podu cu florile

curbe

cabana podu cu florileCabana Podu cu Florile

O viitura a stricat drumul putin mai sus de cabana spre cariera Podu cu Florile.

viitura 1

cabanaUrat amplasament, urata constructie, intai au rupt muntele cu buldozerele… Viitura a adus bustenii pana aproape de gardul acestei vile. Poate urmatoarea ii ia de acolo sau macar versantul acela sa vina peste ei… In afara de sanatoriu pentru nebuni alta destinatie mai buna pentru acea constructie nu exista…

drum viituraPe unde trebuie sa treci cu masina, depinde si de masina

drum stricatAlta portiune a drumului unde apa a sapat

Am lasat drumul pentru drumeagul marcat cu cruce rosie ce duce la cantonul Bratei. Cand ajungem in Sa, nu stiu de unde naiba au aparut valuri de ceata, de nu vedeai la 3 metri. In zapaceala de acolo, noi vorbeam intruna, unii cu un jeep de Bucuresti si cu un Renault Scenic urcasera la o stana, cainii latrau de zor, vaci pe langa noi si treceam la un pas de ele, pe unele mangaindu-le… astfel ca ne-am pierdut in ceata. Nu am intrat pe poteca nemarcata pe care trebuia. Prin urmare, am haladuit pe poteci si pe pante vreo 30 de minute, cand am luat initiativa si nedorind sa iesim prin Cheile Zanoagei, am schimbat unghiul/directia si am inceput sa urcam mult spre stanga… iesind sub platoul Podu cu Florile. Trebuia sa ajung eu si pe acolo, dar nu atunci si nu in astfel de conditii. Cateva vorbe adecvate intamplarii si ajungem iar de unde plecasem 🙂 🙂 Stam 5 minute si cand s-a creat o bresa in ceata, vad un reper mai vechi si gata, gasisem traseul. A fost cu noroc, pentru ca de jur-mprejur totul era la fel: iarba, ceata, animale, molizi.

potecaPe poteci din acestea umblam

podu cu floriSub Podu cu Florile

O luam din loc, eu primul, grabit sa recuperez timpul pierdut 🙂 intru in padure, si un caine ciobanesc cat toate zilele tasneste brusc din decor si se pierde in padure. Imi zic ca nu sunt eu fioros sa se sperie, deci o fi vreun urs prin preajma. Dar ce sa vezi prin 5-10 metri, cat se putea vedea? Asa ca, mergem mai departe, mai vedem caini risipiti pe langa poteca, la fel de socati, nu stiu ce naiba aveau, dar cum ne vedeau fugeau prin padure 🙂

Ceata nu mai voia sa plece, burnita usor, schimbam potecile una dupa alta pe masura ce recunosteam reperele, am luat pe parcurs puncte si cu GPS-ul sa fim siguri ca nimerim la intoarcere… stiti ca din sens opus se schimba peisajul 🙂 si pe ceata este foarte nasol.

Vizitam putin pestera, si pornim spre niste stanci necercetate de noi, le venise si lor randul. Eu ma duc mereu cu cate un scop, cum zice Micutul morocanos, si acasa adun datele, iar apoi, in alta zi, merg pentru altceva dar tot acolo, si tot asa, pana pot sta linistit ca am inchis subiectul. Nu contabilizez pesteri, nu intretin un palmares, fac lucrurile asa, mai detaliat, dupa cum cred. Prin acele locuri, este doar natura virgina, neatinsa, cu muschi gros si de 40-50 cm pe stanci, locuri unde viata se naste in tacere si moare la fel, locuri pe unde intri ca intr-o biserica a naturii… este altceva. Nici nu am mai simtit ca sunt in tricou, ca apa rece de pe crengi se scutura pe mine, a fost o splendoare sa te strecori printre stanci uriase, pline de grote, inca necercetate toate, gasind si un aven. Clar ca nu este Avenul Lespezi, acesta este in zona carierei, si din unele surse este mic, neinteresant, si chiar infundat…

natura 1Taram de propagat visuri

natura 2

peisaj salbatic

avenAvenul… nu aveam o coarda la noi, ca nu ne-am gandit ca ne va folosi la un astfel de traseu, deci, nu am coborat in acel intuneric. Data viitoare…

Am iesit si la Claia de Piatra, daca va uitati pe harta pare greu sa ajungi intr-o zi, noi ne-am si dus pana acolo, ne-am si intors… nu este chiar ceva de speriat. La intoarcere am mai facut 2 popasuri pentru hrana, dulciuri, pe parcursul excursiei nu am baut niciun strop de apa ca nu mi-a fost sete, in schimb am gasit o multime de fragi.

claia de piatraIn mijlocul unui platou inierbat se ridica un bloc masiv de piatra

stancaTot prin acea zona

stana parasitaStana parasita

Pe la ora 16 eram langa Campingul Zanoaga, o multime de oameni, corturi si masini acolo, chestia chiar functioneaza. Mie mi s-a parut un proiect util de la inceput, dar m-am aratat si sunt foarte curios cum naiba au obtinut avizele? Un astfel de camping este necesar mai ales in zona Padina. Teoretic, nu ai voie sa amplasezi constructii in zonele pe unde sunt diguri, ca daca se rupe digul, dispare orice aflat in proximitatea sa. Ori campingul este la cativa metri de albie si la vreo 300-400 metri distanta de baraj. Stiam ca in astfel de locuri sunt permise de Legea Apelor doar constructii provizorii. Autorii proiectului or fi considerat ca oamenii nu stau in corturi si casute din lemn iarna, deci se incadreaza la provizoriu 🙂

Langa baza Salvamont Zanoaga, si aici au intrat vreo 20 miliarde lei vechi 🙂 🙂 supraveghea circulatia o masina de Politie 🙂

teren 1Peste drum de Baza Salvamont a mai aparut o imprejmuire. Se vede si o parte din Camping ceva mai departe. Suprafata imprejmuita este 80% acoperita cu molizi, sunt vreo 200 si mai mari si mai mici. Cu siguranta vor fi taiati. Pana luni nu-i vor taia, asa ca este timp sa intrebam la Ministerul Mediului, ce naiba au astia de gand prin Valea Ialomitei, ca in fiecare an apar noi constructii, cu fundatii din beton, ziduri, etaje.

teren2Acolo unde au imprejmuit era un loc de popas amenajat de Administratia Parcului. Dincoace unde sunt stalpii fara scanduri este doar padure.

dj 714Pana la Zanoaga DJ 714 a fost asfaltat, nu va ganditi ca si curbele acelea nasoale spre cabana Bolboci au avut aceeasi soarta 🙂 Cred ca urmeaza.

Am ajuns la intersectie de drumuri, in stanga mergi la Sinaia, in dreapta spre Moroeni:

directiiCred ca am mers si noi vreo 45 km: 5 km are drumul forestier Poiana Tapului, mai punem 4 km pana la Cota 1400, inca vreo 3 km pana in Curmatura Vf. cu Dor, vreo 2 km pana la Dj 713, alti 4 km pana la lacul Bolboci, 2 km pe drumul de acolo, 3 km pana la cabana Podu cu Florile, vreo 6 km minimum la Lespezi dus-intors, alti 3 km pana la Bolboci, vreo 2 pana la intersectia din poza de mai sus… plus ce scrie pe panou 23 km, plus inca 2 km pana la Gara Sinaia. Deci: 59 km. Mai taiem din scurtaturi, erori si lasam 50 km sa fie cifra rotunda 🙂

panou cast

panou distanteDistante inapoi

cabana DichiuCabana Dichiu

La ora 17 eram in Saua Dichiului si pe la ora 19:15 prin centrul Sinaiei, am luat IR 1643 ce mergea in directia Mures-Beclean, pleca la 19:45, am coborat in Busteni ca mai aveam treburi si pe la ora 21 eram pe acasa: baie, masina de spalat, poze de descarcat, niste placinte, Pepsi, concluzii si obiective atinse, adidasi plini de apa de la iarba mare de pe Platoul Lespezi, a fost bine, ce mai! 🙂

Ca un sfat, in week-end, CFR a avut o idee geniala si o tine functionala de vreo cativa ani. Daca veniti in Valea Prahovei si doriti sa calatoriti intre statiunile Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, se poate renunta la propria masina sau la maxi-taxi si folosi trenurile Regio sau IR. Biletele la trenurile IR, intre statiunile mentionate au pret de Regio. Deci Sinaia-Predeal este vreo 4 lei. Nu mai stai in coloana pe DN 1, ajungi mai repede… In cursul saptamanii, tarifele sunt normale pentru IR.

Povesti-imagini din zone de abrupt si nu numai

Cateva imagini din ultimele zile:

a

b

c

d

ePeisajele cu ceata sunt la categoria Favorite

f

SAMSUNGBureti negri de pamant

h

i

SAMSUNGPoiana Stanei Regale

kMereu m-am intrebat cine a sapat in stanca chestia asta adanca de circa 10-12 metri… si cu ce…

SAMSUNG

m

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul Vaii Cerbului – Cabana si Vf. Omu – Vf. Bucura – Poiana Vaii Cerbului – Poiana Costilei – Plaiul Fanului – Busteni

O sa am pe viitor si altfel de prezentari de trasee, ideea mi-a venit de la un domn intalnit luna trecuta pe Valea Jepilor… el cautase ceva pe net si nu gasise. Acum o sa continui ca si cu descrierea traseelor anterioare…

Paranteza de rigoare 🙂 porneste de la faptul ca se considera, (adica unii considera, fiecare credem in ce dorim), ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant si, prin urmare, ma gandesc eu ca mintea nu va putea opri niciodata ceea ce isi propune sufletul sa traiasca 🙂

Prima poza este cu o masa si un trandafir, aflate in fata unui bar pe langa care treceam 🙂 Doua persoane s-au intalnit cred ca sambata seara, probabil ea a lasat acolo trandafirul, acesta se ofilise… urat gest, ce mai.

37

Despre traseu:

O sa sar peste distanta Busteni-Babele prin Valea Jepilor, am mai descris-o de cateva ori, in ultima vreme. Pana la Babele am ajuns cu telecabina, o varianta perfecta atunci cand vrei sa realizezi un traseu mai lung si potrivit pentru toti participantii… fiind si copii, era necesar transportul pe cablu.  Am coborat pe la 10:45 din telecabina si ne-am indreptat spre Sfinx.

Vremea a fost potrivita pentru excursie pe munte, fara nori de ploaie, nu a fost soare puternic, vantul sufla slab, ceata ne-a mai impiedicat pe alocuri vizualizarea peisajului, dar noi cum mergeam, peisajul era divers…

SAMSUNGEroziune la Sfinx, acum circa 75 de ani aceasta stanca era inconjurata doar de covor vegetal, in cateva zeci de ani s-a distrus totul si fenomenul nu poate fi oprit… pentru a se face ceva util, trebuie facut un proiect mare care sa implice multe costuri, altfel nu se va obosi nimeni… cam tot ce se face pe acest munte trebuie sa coste mult, altfel nu este interesant si util 😉

SAMSUNGSfinxul din Bucegi… stiti concluzia mea 🙂 Acest chip nu are o vechime nici macar de 100 de ani, cat mi-as dori eu sa fie o sculptura a dacilor, nu are cum sa fie… abia in 1935 apare o informatie despre el. Ca sa nu va mai spun ce ar fi insemnat pentru voievozii Tarii Romanesti, pentru localitatile din Valea Prahovei, pentru Casa Regala sau pentru Densusianu si Badea Cartan, pentru deschizatorii portilor acestor munti, francezul Vaillant, Nestor Urechia, Mihai Haret-autorul primului ghid turistic de la noi din tara, Societatea Carpatina Sinaia condusa de staretul manastirii Sinaia, Bucura Dumbrava, etc si etc. Daca acest chip venea din negura mileniilor, atunci informatia s-ar fi pastrat… prin urmare, neexistand documente sau informatiile unor autori renumiti, mentionati mai sus, care au periat la propriu Bucegii la inceput de secol XX, orice altceva este pura imaginatie, acest chip superb sculptat de om, nu are nici macar 100 de ani. Dar este frumos, a devenit un obiectiv turistic, mai reflectam si noi la istorie, la radacinile noastre dacice si la degeneratii ce au condus tara dupa 1989…

SAMSUNGDe la Sfinx si de la imprejurimile sale, am revenit in traseul turistic spre Vf. Omu, traseu marcat cu banda galbena. Distanta Babele-Vf. Omu poate fi parcursa la pas lejer, de om obisnuit nu doar sa mearga pe loc drept… in circa 2 ore

1Ne apropiam de baza salvamont de la Baba Mare

Pana la Cerdac, locul unde gasim doua poteci spre Omu, una de vara si alta de iarna, am intalnit multe oi, o frumusete sa le privesti, sa mergi printre ele:

SAMSUNG

SAMSUNG

7

8

Aproape de Cerdac am facut insa un popas printre tufele mici de rododendron:

9

Oile le-am reintalnit in zona Cerdacului ce domina Valea Cerbului:

10

11

12Poteca de sub Cerdac

SAMSUNGPunct de belvedere, putin mai departe se vede poteca… acolo este Saua Vaii Cerbului

SAMSUNGCabana si varful Omu, 2507 metri

SAMSUNGIn cabana la ceaiuri si ciocolata calda. Peretii cabanei spun istoria acestui loc, bine, se poate si mai bine 🙂

SAMSUNGUna din crucile de la varful Bucura… crucea veche o vedeti in dreapta pe iarba, iar cea metalica de pe varf este in ceata 😉 De la Omu si pana la acest varf se fac cam 10 minute, cel mult. Noi in jurul orei 14 am plecat din cabana Omu

17Cabana, stancile de la Omu si statia meteo… imagine luata de pe Bucura

SAMSUNGTraseul turistic prin Valea Cerbului este reprezentat initial de poteca aceea in serpentine ce se zareste… marcajul este acelasi, banda galbena, timpul ar fi de cel mult 4 ore pana la Busteni-zona drumului spre Gura Diham. Verticalitatea este doar o impresie mult dimensionata, in realitate, poteca este accesibila montaniarzilor, altfel salvamontistii nu ar fi marcat traseul 🙂

SAMSUNGCoborare in valea glaciara a Cerbului… cu sageata rosie este poteca turistica. In timpul competitiei Marathon 7500, majoritatea concurentilor coboara de-a dreptul 🙂

21Totul este la superlativ, doar trebuie sa cobori aceasta vale si iti faci o imagine corecta despre ceea ce inseamna marathonul 7500 cu o lungime de 90 km… Valea Cerbului este doar o mica, mica portiune… mai ales ca acest traseu este simplu, doar de coborare 🙂 … eu trebuie sa ajung de la Omu la cabana Gura Diham cam intr-o ora si 45 de minute cel mult, si nu este un timp prea grozav, insa vine apoi urcarea Gura Diham-Bucsoiu-Omu si trebuie parcursa in 3 ore… Marathonul 7500 este ceva ce daca ai incercat, nu prea te mai vindeci, anul acesta merg a 5-a oara.

22Alti turisti mai jos de noi

SAMSUNG

SAMSUNGIn dreapta traseului turistic, un bordei de oi

25Magarusi

SAMSUNGPanselute – Viola declinata

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

28

29

SAMSUNGIn poiana Vaii Cerbului… cu sageata rosie se observa marcajul turistic banda galbena, mai sus turisti si Valea Malinului. Este o privire inapoi, turistii coboara din partea dreapta, asadar Valea Cerbului este in dreapta, nu se vede in imagine

SAMSUNG„Parca ar fi niste piramide”…

32Poiana Costilei, locul unui alt binemeritat popas. Am facut in total 5 popasuri, pentru ca un traseu se parcurge in diferite moduri, la pas domol, in alergare, etc, astfel: inainte de Cerdac, la cabana Omu, la circa o ora de la coborarea pe Valea Cerbului, in Poiana Costilei si la iesirea din padure.

SAMSUNGDesi erau urme proaspete de oi, nu se vedea ca stana si imprejurimile ar fi fost locuite

SAMSUNGSi inca o poza din aceeasi poiana, parca era prea frumoasa 🙂 De altfel, unul dintre primii bucegisti, Nestor Urechia, a carui casa inca se mai pastreaza in Busteni, o descria extraordinar de frumos. Si ar trebui sa amintesc de cartea sa, „Vraja Bucegilor”:

225

317

417

58

78Astazi este plin netul de tembeli ce scriu cum au intrat pe sub Sfinx, pe cand oamenii acestia nici macar nu pomenesc de el… in cabana Omu, un domn spunea ceva despre un anume Carl nu stiu care si caruia alpinistul Baticu ii furase pozele, nu auzise de primii care au scris despre Bucegi, culesese si el ca multi altii, franturi din articole fara corespodent real… azi nu mai invatam cate eforturi s-au depus pentru ridicarea cabanelor in Bucegi ci cum stau reptilienii si alte civilizatii pe sub Platoul Bucegilor.

Sa scriu si un fragment din cartea mentionata:

Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.

Iata si o ilustratie in creion din acea carte, cu Poiana Costilei:

99

Precum si o poza superba din prezent:

SAMSUNGNoi am simtit acest peisaj, am fost in el 🙂

Excursia s-a terminat cum trebuie:

SAMSUNG

Un alt iris…

Zile ploioase… dar eu as vrea sa vad un camp de flori galbene alternand cu suprafete intinse de maci rosii!

Zile ploioase… cand padurea Bucegilor parca a devenit luxurianta. Un verde greu, totul plin de umezeala, vegetatia a crescut incredibil de mult…

1aIntai am fost pe aici… ce hatis, ce salbaticie, si cand te gandesti ca pe aici, acum 100 de ani, nu era niciun copac

1bNu aveam cum sa ratez o asemenea frumusete de peisaj

1cUnde mergeam prin acest cadru…in care ceata le soptea povesti frunzelor? 🙂

Un prieten mi-a zis de niste irisi, adica sa merg pe un drum, de la pod urc pana la o brana, la baza unor stanci sunt niste irisi. Eu intai treburile obligatorii, niste verificari pe teren, dupa care sa mergem si la irisi.

1dNu am urcat chiar mult

1e

1fUn lucru este cert, nu sunt ca irisii din muntele Vanturis. Sunt doua specii diferite. Acestia cresc mult mai inalti, mai mari.