Monumentul Eroilor din WW2 de la Sinaia; Podul de lemn din Valea Cerbului; Despre dezbateri si…ceaiuri!

Pe la inceputul lunii, am fost intrebat despre un monument al orasului Sinaia. Este vorba de cel din zona Setu-Izvorul Rece, adica de monumentul eroilor din cel De-Al Doilea Razboi Mondial. Culmea, 🙂 nu prea stiam cine stie ce despre el. E ridicat in perioada comunista si poate de aceea. Nici pe net nu o sa gasiti detalii prea multe despre monument si cimitirul aferent.

Tot in apropiere de acest loc se afla atat cimitirul civil Setu cat si cimitirul eroilor sovietici.

Respectivul monument este singurul de altfel, care mai sta in picioare in zona Sinaia-Predeal din timpul WW2. A mai fost unul, al vanatorilor de munte dar l-au transformat comunistii. In anii trecuti, am semnalat Oficiului National pentru Cultul Eroilor ca mai trebuie tunsa iarba, rescrise numele eroilor ca abia se mai vedeau. Prin 2016/2017 au venit elevii Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza si au refacut scrisul. Plus ca au facut si curatenie.

Cimitirul Eroilor Sovietici, prin comparatie, este de vreo 10 ani, mult mai bine ingrijit decat cel romanesc. Am fost de curand si amandoua sunt azi la fel de curate. Abia de vreun an-doi, sunt la acelasi nivel.

Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial

Soclul monumentului

Monumentul din WW2

Acestea sunt singurele informatii gasite despre cimitirul de la Sinaia din WW2:

….

Tot inainte de Pasti, am vazut pe Valea Cerbului cum un exploatator de padure a „asternut” peste parau un pod din busteni, peste care a pus pietris. O solutie foarte utila gasita in colaborare cu Jandarmeria Montana Busteni. Au fost dese reclamatiile ca distrugea albia, ca trecea prin apa, ca polua…

Acum s-a facut un pod! Deci s-a gasit o solutie buna pentru mediu.

Cica: ”bai, cat taie astia!” 🙂 Omul, cine o fi nu stiu, dar taie pentru ca este autorizat sa taie. Nu e pe acolo de capul lui!

Ma simteam obligat sa postez imagini cu podul pe care l-au observat cu siguranta si altii, pentru ca nu prea am vazut astfel de masuri:

Revin cu cateva consideratii referitoare la articolele cu dezbaterea de la Busteni, aceea din 12.04.2018:

  • s-a vazut ca reprezentantii Ministerului Mediului au venit cu vechiul Plan, au vorbit de o harta pe care se fac modificari dar care „era prea mare” ca sa fie publicata. Deci nu merge asa! Vorbesc ca prostul si treci tu ce vrei, iar eu vad cand s-o aproba Planul, daca ai introdus ce propun sau nu. Bine, eu macar nu am vorbit ca nu avea rost. Nu se inregistra nimic, nu se nota nimic. Imi pierdeam timpul. Nici modificari/propuneri nu am trimis. Daca nu ai trecut nimic din cele propuse de vreo doi ani si ai venit tot cu Planul vechi, nu are rost! Consider si acum ca e pierdere de timp.
  • am solicitat Ministerului Mediului organizarea altei dezbateri publice, unde sa fie prezenti TOTI cei din Parcul Natural Bucegi. Si sa nu fie ultima, ci sa mai fie inca o dezbatere sau daca nu, sa se raspunda argumentat fiecaruia de ce nu i s-au introdus modificari in Plan sau de ce i s-au introdus.
  • de asemenea harta de care spun ei ca ar exista si Planul cu propunerile, sa fie incarcate pe site inainte de aprobare. Nu una sa fie pe site si alta sa se aprobe.
  • daca nu filmam cu telefonul nu ramanea nimic din aceasta „dezbatere”. Nu ati fi vazut discursurile d-lui director Iuncu, d-lui primar Oprea, d-nei de la APIA…
  • multumesc celor care au trimis si la alte institutii link-uri catre acele articole cat si pentru distribuire 🙂 Am vazut cum personalitati ale zonei, distribuiau filmarile care-i avantajau si nu articolul dupa ce initial il apreciasera pe FB. Si-au retras repede aprecierea cand au vazut „buceginatura2000” 🙂 Haha! 🙂 Blogul asta nu e chiar pentru oricine. A comenta pe blog nu este un drept ci un privilegiu, in sensul ca nu public orice tip de comentariu, de dragul traficului, conversatiei. Cand o sa vreau trafic, o sa-mi fac un alt blog si vand biscuiti si pufuleti. Nu le place unora, acestea sunt regulile din 2009.
  • important este ca de ani de zile, acest blog are o abordare serioasa a realitatii, construieste, prezinta, observa… este in acord cu ideea mea de a pune o pietricica la o societate mai buna.
  • spunea cineva ca degeaba, ce am scris nu ajunge la cine trebuie din Minister. Si o sa-i raspund si aici ca intamplarea face sa am adresa personala a ministrului data chiar de cei din staff-ul dumneaei. Poate intreba si la orice institutie din Bucegi daca s-a auzit de ce am scris! In general, acest blog a tintit persoanele si institutiile de decizie care pot schimba si face ceva. Este o greseala sa se creada ca scriu ca nu am somn etc.

Si apropo de vizite, poate ca nu sunt chiar 2-3 cei care au citit articolul de duminica:

Eu vorbesc de un public tintit, nu de persoane intrate accidental pe blog. Poti avea 10.000 de cititori pe zi, veniti din toate colturile netului, se cheama ca ai trafic, dar impactul articolului e minim. Foarte putini au tangenta cu subiectul tau. Deci, chiar daca nu ne convine, blogul acesta are o paleta de cititori mai diferiti. Pentru astfel de oameni, merita sa-ti dai interesul.

M-a tot rugat un prieten sa-i dau niste ceaiuri… de multa vreme. Intre timp, a plecat din tara. Efectiv nu am avut timp sa ma ocup de problema. Ocazia s-a ivit cand asteptam un alt prieten si m-am gandit eu sa-l surprind cu un ceai, zic eu, nu chiar de ici, de colea. Adica iti trebuie timp si rabdare, sa-l aduni, sa-l usuci in anumite conditii, sa-l prelucrezi in anumite conditii.

O sa explic…

Florile de soc de exemplu, se usuca doar la soare, asa isi pastreaza culoarea. Important este sa nu-l misti prea mult ca se piarde polenul. Daca ti-l prinde vreun pic ploaia, trebuie sa-l arunci, fiindca prinde mucegai in timp. Apoi, mai trebuie rabdare pana polenul se transforma intr-un praf mai solid. Depozitarea si ambalajul sunt alti factori importanti si nici nu-ti dai seama cat de mult conteaza astfel de detalii in procesul final.

Fiecare planta cu regulile ei… cu momentul sau cand se culege. Afinul cu tulpina si fructe nu se usuca in buchet la verticala cum faceau batranii, pentru ca la uscare toate fructele cad pe jos si la revedere, ci la orizontala. La fel si chimenul, se taie cu foarfeca partea cu boabele…

Legat de asta, tot e primavara, as recomanda culegerea si uscarea florilor si frunzelor de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Planta e mica si cam greu de cules dar asta nu mai conteaza 🙂 Acum e de cules cat e verde crud.

Dupa ce aduni din aprilie pana in octombrie plante de ceai, abia atunci poti spune ca ai toate ingredientele pentru un ceai adevarat de munte. Nu inseamna ca-l si ai pe loc. Mai dureaza pana ajungi la prelucrare.

Pana la urma, iese ceva cam asa:

Un lucru foarte important este ca plantele sa-si pastreze culoarea. De asemenea si mirosul specific. Nu poti tine menta langa zmeur…

Ce avem in acest ceai: afin (fructe, frunze si tulpina), sunatoare, o anumita cantitate de coada soricelului, fructe de macese, de corn, flori de trandafir de munte (o specie mai mica de maces cu flori ce miros puternic), soc (flori), menta in proportie mai mica (unele plante puse in cantitati mari schimba gustul), frunze de zmeur, frunze de mur, chimen, sovarv de munte (o planta care se pune in cantitati mici din anumite motive 🙂 ), cimbrisor de piatra, o planta careia i se spune busuioc de munte dar nu are treaba cu busuiocul, putina patlagina… si mai sunt cateva! E probat de ani de zile…

Sa nu inchei inainte de a spune ceva antologic…

Eram anul trecut la 7 Izvoare, in munte, langa lac. Nu singur, evident. Luam niste apa, doar e „a lui Zamolxe”, iesim si stam pe la drum o vreme, sa ne pregatim de intoarcere. „Lumea” bea apa pura din munte, subsemnatul savura 7Up… spre stupefactia unui prieten bun. Nu-i venea sa creada ca din atatea buruieni cunoscute si etc, eu beam o astfel de „nenorocire” 🙂 7 Izvoare, 7Up… fiecare cu ce are chef in unele momente.

Anunțuri

In bazinul Floreiului: istoric, peisaje, cuib, flori, gratar, bureti

Istoric:

I. „Cu mila lui Dumnezeu, Io Radu Voevod domn a toată Ţara Ungrovlahiei, fiul preabunului Radu Voevod, dă domnia mea această poruncă a domniei mele boerului şi jupânului Mihnea vistierul şi fii săi, câţi îi va da Dumnezeu, ca să-i fie la muntele Floreai, partea fratelui lui, Radu, toată, şi partea fratelui său Vlad, toată…”.

Extras dintr-un document din 22 iunie 1540.

II.„Adecă eu Dumitraşco căpitan, ci am fost la Gherghiţa, scriu si mărturisescu cu acest al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mâna dumnealui jupânului Pano vel spătar, cum să se ştie că am avut eu un munte ce să chiamă Floreaiu între munţii dumnealor pe Praova. Deci eu pentru păsul şi lipsa ci-am avut făcutu-l-am acest munte vânzător şi fiind dumnealui mai volnecu a-l cumpăra că iaste între munţii dumnealor, tocmitu-m-am dă i l-am vândut dumnealui drept bani gata aspri 14.000 de a mea bunăvoe făr dă nici o silă.”

Extras din actul de vanzare-cumparare dintre capitanul Dumitrascu si spatarul Pana Filipescu, prin care s-a vandut muntele Florei, la data de 10 septembrie 1655.

Aproape 500 de ani de atestare documentara a muntelui Florei din Posada. Aceasta denumire nu se aude ca si cuvantul „floră” ci se pune accent pe „ei” de la final. Astfel, nu mai aduce cu ceva derivat din floare. Cine stie de cand vine aceasta denumire, inainte de a fi inregistrata in acte… Si cartierul de azi, Podul lui Neag, avea in trecut o alta denumire si anume: Podul Negrului.

Peisaje din zona Floreiului si imprejurimi:

Adapost pastoral pe muntele Florei

Locul unde timpul pare ca nu exista

Dincolo de bazinul hidrografic

Nenumarate animale domestice pe acest munte

Spre localitatea Secaria

Departe, Ciucasul

Bureti:

Doar pozati

Cuib:

Jos

Sus

Gratar… pentru ca in unele locuri, trebuie si poti sa mai faci si asta:

La o felie de paine

Ceaiul din 12 plante

La joaca… incercari strengaresti, sa vedem cum arde

Flori de maces:

Zi de duminica

„Trei ore doar ca sa facem mancare!” 🙂 Exprimarea zilei…

Bine, nu au fost 3 ore, focul a tinut vreo 4 ore 🙂 … gratarul vreo 2. Pana la urma chiar asa si este, alocam prea mult timp din viata noastra mancarii…

aLoc special amenajat

bCe mai ramasese, ca nu am stat prea bine la capitolul poze deoarece ne-am intalnit cu multi prieteni, turisti…

cPeste o ora de la aprinderea focului faceam ciupercile, asta inseamna ca terminasem cu pieptul de pui, deci, poftim, nu sunt 3 ore, deja este una… cu indulgenta, mai adaugam o ora, pentru ciuperci si altele…

dBineinteles, focul trebuie sa arda intr-o parte, pentru ca daca mai este nevoie de jar, doar il tragi sub gratar. Intr-o zi, un prieten, cu care mergeam si mai merg pe munte, mi-a spus ca el stia lucrul acesta. Adica sa faci focul intr-o parte si gratarul in alta, dar nu foarte departe unul de celalalt. El stia de cand era mic, desi nu locuise la munte. De fapt, nu stia, dar tot i-am repetat mereu, incat i s-a parut ca stia de cand lumea. La vreo luna de zile distanta, deci i-a luat ceva, imi spune tot cu o astfel de ocazie, ca nu vazuse asta pana sa iesim mai multi pe munte 🙂 Dar eu m-am obisnuit, dupa un timp de gandire, il rascolesc amintirile… tot asa, iar si iar. Cand mergem pe un traseu pe care nu a mai fost si il mai si repetam curand, deja el a fost de mic pe acolo… 🙂 🙂 Cu alta ocazie, pe care noi, evident, nu aveam cum sa o cunoastem…

eNu am scapat ocazia sa facem si un ceai din mai multe plante… vine acum vara si o sa refac stocul…

kSunt peste 10 plante

Postasem intr-o zi o poza cu un prieten catarat pe niste stanci, -voi filma cand voi avea ocazia acea zona-, langa care era un mic platou. Acel platou este la o inaltime de vreo 20  metri, inclus in peretele aproape vertical. De jos pare greu accesibil, dar de curand, la o analiza mai atenta, am gasit si alta alternativa.  Niciun animal mare de prin Bucegi nu se poate catara acolo… excluzand rasul.

lPlatoul… de peste 10 ani il vazusem de jos, dar inca nu venise timpul…

mMa asteptam sa fie oase, ceva interesant 🙂 Dar si stancile sunt frumoase 🙂

iFoarte frumos si interesant

Dar sa revenim la foc:

f

g

hUn tablou natural perfect

Si ceva frumos la final, un mic cadou pentru un prieten ce se crede un fel de Andre Rieu. Sa stii ca mi-am luat bilet la ultimul tau concert pe un loc cat mai in fata 🙂 Au inceput sa-mi placa piesele tale, cu siguranta iti vor placea si tie ale mele 🙂

Poze diverse

Un post fara prea multe cuvinte 🙂

Rasarit de toamna:

Ceaiuri:

Domeniul Nastasia este vizibil din oras…a mai ridicat din cate se vede inca o constructie, mai in dreapta, ceva mai departe:

Coboram prin padure si vad niste ghebe. Deci nu au fost afectate de bruma si mai pot fi culese. Acestea…acolo au ramas.

Ocean de verdeata:

Doua specii de ciuperci lemnoase, necomestibile:

si a doua:

Specii de flora ocrotite in Parcul Natural Bucegi

Un articol de constientizare, un post despre nestematele floristice existente in cel mai vizitat munte al tarii, mici povesti despre aceste specii care, parca simtind, se retrag din calea oamenilor pentru a creste in locuri mai ferite…

Sunt atat de frumoase aceste flori, fiecare in parte constituie un unicat, incat nu poti spune decat ca este una mai deosebita ca alta.

Elementele de flora prezentate in acest post sunt puse sub protectia legii, in special datorita faptului ca sunt pe cale de disparitie.

I. Prima floare pe care doresc sa o prezint este Macul galben (Papaver alpinum ssp. corona-sancti-stephani)

O floare destul de rara in cuprinsul Bucegilor, intalnita pe grohotisuri calcaroase, fiind un relict glaciar ce a rezistat glaciatiunilor pentru a fi pus in pericol de om. Exista in Bucegi, pe un olistolit din calcare ce reprezinta o adevarata cronica geologica, exista cateva sute de exemplare de maci galbeni care cresc agatati de colturi stancoase, alcatuind o veritabila gradina suspendata. Cine vede un astfel de peisaj, turnulete calcaroase albe presarate cu manunchiuri galbene, ramane pentru mult timp cu o astfel de imagine…o imagine a perfectiunii naturii. In alte locuri din Bucegi se intalneste sporadic, dar nu mai jos de 1200 m altitudine.

II. Iedera Alba (Daphne blagayana)

Este o specie declarata monument al naturii, cu un miros inconfundabil, foarte placut. Se prezinta ca un mic arbust tarator, cu radacini intinse pe mai multi metri. Popular mai este denumita si Ciurul Zanelor. In Bucegi exista pana in anul 2009 un singur loc atestat oficial, de altfel si cel mai numeros din punct de vedere al numarului de exemplare. Potrivit oamenilor de munte cu studii in domeniu, si aici citez pe cineva, neoficial este cel mai bun biolog al Parcului, real este un as in domeniu, Iedera Alba, desi este atestata pe un versant al Caraimanului, nu exista in acel loc. Probabil a disparut. In anul 2009, am descoperit personal exemplare de iedera alba intr-o zona salbatica din Bucsoiul Mare, fiind adusa in atentia Academiei Romane acea mica statiune floristica. Asadar, in Bucegi, iedera alba se gaseste numai in doua locuri.

III. Bulbucii de munte (Trollius europaeus)

Bulbucul de munte este denumit de cei mai putini cunoscatori bujor galben. Este destul de raspandit in Bucegi, in cuprinsul caruia se regasesc cateva mii de exemplare. O planta subalpina ce creste in asociatie cu alte flori, este declarata monument al naturii, culegerea ei fiind interzisa. Cu toate acestea, florile sunt culese de turisti indeosebi din rezervatia de la Poiana Stanii. Majoritatea oamenilor legii din Parcul Natural Bucegi nu cunosc aceasta floare, motiv pentru care nu au cum sa dea amenzi, nu au cum sa previna culegerea acestei specii. Florile nu au un miros pregnant, felul in care petalele se acopera una pe alta, si unicitatea acestora in raport cu cele care cresc in vecinatate, atrag pseudo-iubitorii muntelui.

IV. Floarea de colt (Leontopodiun alpinum)

Poate cea mai cunoscuta floare din zona montana, denumita si „regina florilor” sau albumita, aceasta floare dispare cu o repeziciune uluitoare din Bucegi. Fara doar si poate, in ultimii 5 ani nimeni nu a fost sanctionat pentru culegerea acestui monument al naturii, un relict glaciar cu petale catifelate. In zona Crucii Eroilor de pe muntele Caraiman, aceasta floare este culeasa an de an, cu toate acestea lupta pentru supravietuire, iesind ici-colo cate o floare. Insa aceasta nu are cum sa atinga maturitatea deplina fiind culeasa de montaniarzii cu experienta, care o gasesc repede prin iarba. Sunt locuri in Bucegi unde floarea de colt a disparut, sunt insa si locuri unde se gasesc sute de exemplare. Astfel de locuri sunt mai greu accesibile, florile cresc in buchet si inalte aproximativ cat o garofita. Un astfel de loc ma atrage in fiecare an, prilej cu care fotografiez cele mai mari flori. Desi nu sunt un impatimit al alpinsmului, pentru ca nu am motivatia necesara, personal nu inteleg rostul catararii pe peretii alcatuiti din stanca goala, nu ezit a cobori prin locuri abrupte daca acolo sunt specii ocrotite…

V. Bujorii de munte (Rhododendron Kotschyi)

Pe florile de rododendron un fluture interesant, foarte rapid,  Vanessa cardui.
Florile acestui arbust cunoscut popular si ca smirdar, sunt foarte cautate de oamenii de munte pentru ceaiuri, dulceturi, bauturi alcoolice. Amenda pentru culegerea florilor acestui monument al naturii este uriasa, circa 50 milioane lei vechi. Aici, sunt de parere ca s-a gresit cumva legea, aceasta amenda ar fi trebuit aplicata pentru toate speciile de flora ocrotite. Ar fi trebuit sa existe o distinctie, de mii de ani oamenii au folosit florile pentru ceai, iar astazi nimeni nu-l mai poate culege, indiferent cat este de raspandit. In Bucegi, acest monument al naturii nu este amenintat decat in acele locuri unde se aplica proiecte de genul instalatiilor de transport pe cablu. In cursul anului 2010, un membru din Consiliul Stiintific al Parcului Natural Bucegi, ce lucreaza in cadrul unei societati care realizeaza studii pe biodiversitate, a omis in mod intentionat intr-un astfel de studiu sa scrie despre existenta a multor mii de metri patrati de rododendron in zona Valea Soarelui.

Urmare a acestui fapt, constructorii telescaunului au distrus/afectat cu buldozerele acele mii de metri patrati, lucru consemnat ulterior si de o comisie a Ministerului Mediului. Cu toate acestea, ca dovada a coruptiei din acest Parc Natural, academicianul autor al acelor studii masluite este in continuare evaluator atestat, desfasurand in continuare studii pe mediul inconjurator.

Bujorii de munte alcatuiesc pajisti intinse pe multe hectare din Parcul Natural Bucegi, nu se aclimatizeaza in curtile oamenilor sau in ghivece, inregistrand un regres vizibil atunci cand este afectat de actiunile umane.

VI. Ghintura galbena (Gentiana lutea)

O specie de gentiana declarata monument al naturii, care infloreste dupa aproape 10 ani, unii specialisti vorbind chiar si de 20 de ani. In momentul cand infloreste se considera ca a atins maturitatea si atunci dusmanii naturii sapa si ii scot radacina. Ulterior o folosesc la prepararea unei tincturi. In Bucegi a ajuns sa fie foarte greu de observat, ma refer la plante inflorite, tocmai din cauza culegerii ilegale. Tinctura din Gentiana lutea se comercializeaza de ani buni si in locuri publice din Sinaia, tocmai din cauza necunoasterii legislatiei de mediu.

VII. Sangele voinicului (Nigritella rubra)

Exista si o varietate mai rara, denumita Nigritella nigra. Ambele sunt insa ocrotite de lege fiind declarate monumente ale naturii. In Parcul Natural Bucegi cel mai mare dusman al acestei specii o constituie turmele de ovine/bovine. Aceste flori fie ca sunt N. rubra sau nigra, nu sunt foarte raspandite, intalnindu-se in diverse locuri, cate 5-20 exemplare pe cateva sute de metri patrati, sau in zonele de pasunat, o floare la circa 500 mp.

Specia din fotografie este mai raspandita in Bucegi decat N. nigra, are un miros placut, si nu este culeasa de turisti pentru ca se distinge mai greu printre ierburi, si nu este nici prea inalta. Pana la acest moment in lunile iunie-iulie am numarat 287 de exemplare atat Nigritella rubra cat si Nigritella nigra.

Ramane pe altadata o prezentare si despre alte specii de flora din perimetrul Parcului Natural Bucegi: tisa, stanjenelul, crucea voinicului, zambrul, salix myrtilloides, crinul de padure, garofita alba, strugurii ursului, si multe altele, despre unele mai aducand vorba si in alte postari pe aici…

In timp, am realizat o mica harta a raspandirii speciilor de flora ocrotita din Bucegi, am o evidenta a numarului de arbori de tisa sau zambru, un numar aproximativ la anumite flori, zonele din Bucegi cele mai bogate in flora…acest lucru este posibil si datorita faptului ca in acest Parc Natural sunt singura persoana ce detine o autorizatie pentru diferite cercetari, etc. O autorizatie care nu poate fi obtinuta depunand o cerere, ea se castiga prin eforturi si rezultate.

Ar mai fi multe de spus despre florile prezentate mai sus. Daca aveti cumva ocazia sa le intalniti, ganditi-va ca o fotografie este mult mai utila decat culegerea unei flori. Poate veti observa mai multe flori din aceeasi specie si veti gandi ca ruperea unei flori nu inseamna nimic. Asa este…dar in Bucegi vin peste un milion de turisti, din acestia mai bine de jumatate se intorc cu amintiri palpabile, chiar daca acestea se ofilesc si sfarsesc la gunoi. Pentru ca nu stiu unii de altii, de aceea se considera ca ruperea unei flori este un gest nesemnificativ. Nicio institutie cu atributii in Bucegi nu a demonstrat ca poate proteja flora, este foarte greu acest lucru…si daca noi nu ne dam interesul, vom ramane doar cu amintirea.

Si uitasem ceva despre floarea de colt…de peste 10 ani disparuse de pe muntele Furnica. In anul 2010 am observat pe acolo 2-3 exemplare, in acest an numarul lor ajunsese la 9.

Din Busteni peste Bucegi…o “fuga” pana in Bran si inapoi (partea a II-a)

In mod normal am fi plecat ieri in traseul de antrenament mult mai devreme, dar trebuia sa ne adunam, prietenul Razvan ajunsese din Cluj in Brasov (acolo locuieste) la 3 dimineata, obosit, totusi pe la 9 era in Busteni. Inaintea lui, ceilalti sosisera cu un motor din Bucuresti…ne-am intalnit si am pornit spre Jepii Mici.

Pana sa intram in padure ne-am potrivit rucsacii, am setat niste aparate si am pornit. Dupa putin timp, colegul de viitor maraton, Mihaita :))), ne-a lasat mai in urma. Cand am depasit etajul forestier era undeva la 10 minute distanta si am inceput sa alerg si mai repede…abia pe la cabana Caraiman l-am ajuns. Ulterior cand ne-am regrupat numele lui pentru toata ziua nu a mai fost Mihaita ci Carbid.

In drum spre Vf. Omu, fugea si vorbea la telefon incat îi exasperase pe ceilalti…”il prind, il bat si il trimit acasa, ma enerveaza :)))” Ideea era ca nu putea fi ajuns…

La Omu ne-am oprit la un ceai, cabana era full, asa ca am iesit afara la o vorba cu Soso, unul dintre cei mai buni la schi extrem din Bucegi.

Un experiment reusit…obtinerea unei flori de colt mari 😉

Poteca ce suie Caraimanul

Zapada spre Vf. Omu

Coborarea de la Omu, colegul Carbid e in fata…incepea urcusul pe muntele Scara

Peretii caldarii Ciubotea

Urcarea spre Valea Gaura, prin padure spre Saua La Polite…pe aici vom urca la maratonul de 90 km al Bucegilor, dupa calculele noastre,  noaptea

Mic canion pe vale

Valea Gaura, unul dintre cele mai frumoase locuri din Bucegi, un adevarat rai, niciodata nu am prins vreme inchisa pe aceasta vale

Aspect din urcare

Hornul Mare…o coborare ingreunata de zapada, inclinatia era mare, daca alunecai in stanci te opreai

A trebuit sa coboram prin crapaturi de stanci in detrimentul zapezii

Si pe poteca de vara ce coboara in valea Malaiesti era zapada, nu doar pe Hornul Mare

Asadar atentie pentru cine parcurge Valea Malaiesti. Printre altele trebuie stiut ca nu mai sunt stane pe Valea Ciubotea si Valea Gaura. Prietenul Razvan avea un aparat multifunctional care arata diverse…chiar si consumul caloric,  peste 6000 calorii. Spunea sa il incerc si eu data viitoare, dar nu doresc sa ma subminez :))) E mult…6000 calorii

Asta e tot Hornul, in „splendoarea” lui

Undeva departe, peste culmile din fata este si Vf. Omu

La cabana Malaiesti…

Un bebe a devenit cel mai precoce om al muntelui…parintii l-au adus pana aici, o lectie de viata data tuturor celor care au copii…altii nici macar la varsta scolara nu-i scot din casa, chipurile sa nu raceasca. Cam asta a fost in linii mari traseul, am fugit pana la Omu, am aruncat o privire spre Bran si am venit inapoi :))) peste munti, adica zeci de kilometri.

Prin jurul Bucegilor…o tura destul de lunga

Ieri, cum stabilisem cu niste prieteni am plecat din Busteni la ora 7:30 spre cabana Gura Diham

Apoi de la cabana am inceput sa urcam spre Poiana Izvoarelor

Cu doua garduri zici ca nu e unitate turistica…

Am inceput sa urcam pe la Pichetul Rosu spre Prepeleag si de acolo pe Abruptul Bucsoiului spre cabana de la Vf. Omu

Vedere de pe traseul turistic spre Valea Malaiesti…jos, cabana si refugiul salvamont de la Malaiesti

Una din pantele solicitante de pe muntele Bucsoiu…urcusul este naucitor 🙂

Si de pe Vf.Bucsoiu o privire spre ultima portiune de creasta pana la Vf. Omu

Si o privire in spate…Vf. Bucsoiu de pe care am coborat, se observa si poteca turistica

Dupa mai putin de trei ore de la cabana Gura Diham am ajuns la 2 minute distanta de cabana Omu…evident a fost un antrenament cu altii, pentru maratonul Bucegilor si nu numai…

Si ne-am invartit prin jurul cabanei, am mancat ceva, prin interior am luat cate un ceai, 3 lei cana, cazarea este pe la 30-35 lei/persoana. Am fost foarte surprins de atitudinea celor doua persoane de la cabana, o doamna si o fata, cred ca este prima oara dupa ani de zile cand aud cuvinte de genul: ce doriti, o zi buna, mai poftiti pe la noi, drum bun, la aceasta cabana. Cuvinte spuse cu zambetul pe buze, incredibil asa ceva…parca am nimerit in alta locatie :))) De obicei, toata lumea era morocanoasa, neprietenoasa la Omu. Bine ca mai intra lucrurile in normal…

Si coborarea in fuga de la Vf. Omu pe Drumul Granicerilor pana in Saua Batrana…dupa ce am ras zdravan, unul beat spunea referitor la competitiile de alergare montana, maratoane, duatloane, organizate in toti muntii tarii…”io nu-i inteleg pe astia cu truri-ruringu asta al lor. Ce atata fuga?”

Printre jnepeni spre refugiul Batrana

Si am ajuns destul de repede…

Dupa 5 minute de popas am inceput coborarea spre Poiana Gutanului

In Poiana Gutanului…la o aruncatura de bat de Bran, Simon, Moeciu, observam si ca au fost urcate oile, vacile, caii, pe munte

Traseul turistic spre Saua Strunga trece chiar pe langa o stana, ne-au latrat cainii o vreme apoi am apucat sa facem niste poze

In Saua Strunga am avut parte de o surpriza. Cainii au fugit de noi, dar daca priviti atent veti vedea ca in refugiul turistic se adapostesc nu turisti ci oi…daca e cioban, ce sa-i ceri :)))

Coborarea spre cabana Padina

Cabana Padina, una dintre cele mai atractive si primitoare cabane din Bucegi, aici un ceai era 1 leu, preturi ca in oras. Am ramas cam 45 de minute…La ora 16 am plecat.

Prin Padurea Laptici

Am ajuns apoi in DJ 713 pe Platoul Bucegilor

In drum spre Valea Dorului am intalnit niste caluti frumosi

Cabana Valea Dorului

Zona Cota 2000 dupa ce am trecut de Curmatura Vf. cu Dor

In Poiana Stanii Regale dupa un popas de 30 minute

Am coborat in Poiana Tapului, la ora 20:03 eram la primele case. Acasa o baie, mancare ceva mai usor, in schimb nu ma hotaram ce lichide sa beau…pana la urma nu stiu de ce dar asa aveam pofta am luat un pet de Pepsi. Nici pe la ora 2 noaptea nu aveam somn…si venea o alta zi 🙂 graficul arata ca azi se urca Jepii Mari-Piatra Arsa-Vf. Furnica-drum de vara-Cota 1400-Sinaia 🙂