Traseul turistic: Telecabina Pestera – Muntele Doamnele – Drumul Granicerilor – Valea Horoabei – Pestera

Un traseu prin Parcul Natural Bucegi…

Startul era de la telecabina Pestera. Initial am trecut cu masina pe langa lacul Bolboci:

Podul cu Florile oglindit in apele lacului Bolboci

Cabana Bolboci

Nu, nu functiona. o tineau asa. Era marti si aveau revizie pana la 10:30, ca asa este programul. Cu toate acestea, in geam era pusa o hartie cu scris de mana, ca la 12 o vor pune in functiune. Asa ca turistii care ajungeau, fie se intorceau la Pestera Ialomitei, fie porneau pe jos spre Babele.

Muntele Doamnele si zona pe unde urca traseul turistic marcat cu punct rosu.

Imagine spre Obarsia Ialomitei

Cascada Doamnei, monument natural

Natura virgina

In alte timpuri, astfel de arbori se numerotau pentru ca sunt foarte rari.

Perete de stanca

Mecetul Turcesc, alt monument natural

In varful stancii, flori

Se vede jos un stalp. De la acesta, abia mai sus se vede poteca marcata. De la stalp mai pleaca o poteca insa nemarcata, spre dreapta cum se priveste poza… trebuie putina atentie.

Stanca

Coltul Doamnei, in stanga

Tarcul oilor

Flori de colt abia deschise

Vedere de pe muntele Doamnele pana la lacul Bolboci, peste zona Pestera-Padina

🙂

Un buchet prin care se regaseste si o planta numita popular busuioc salbatic.

Un buchet adevarat de flori de colt 🙂

Cascada Obarsiei Ialomitei mereu impunatoare

Atentie, daca veti folosi traseul marcat cu triunghi rosu ce strabate Valea Doamnele. Exista o stana de oi chiar langa traseul turistic.

Traseul turistic ce urca de la Pestera la Vf. Omu. In vederile vechi, langa stanca de jos era un bolovan imens care pana la urma s-a erodat si a cazut prin jnepeni.

Sfinxul din Bucegi, vedere de pe culmea muntelui Doamnele

Din Drumul Granicerilor privire peste Valea Gaura spre muntele Scara

Am stat de cateva ori pe acel pod de piatra

Se vedeau niste animale pe muntele Scara

Erau 4 magari

Poiana Gutanului vazuta din preajma Drumului Granicerilor. Acest drum, azi traseu turistic marcat cu banda rosie, nu este chiar un drum propriu-zis, ci o poteca lata pe care patrulau in trecut granicerii romani si austro-ungari. Azi traseul turistic leaga Vf. Omu de zona Padina.

Refugiul din Saua Batrana

Pe astfel de portiuni ale Drumului Granicerilor se poate merge in picioarele goale 🙂

Din traseul turistic am coborat direct in Valea Horoabei, ca sa intram pe drumul de pamant si piatra ce leaga Valea Horoabei de Valea Ialomitei. Aceasta portiune de traseu din Drumul Granicerilor-Valea Horoabei-Valea Ialomitei ar trebui marcata turistic. O sa fac o propunere.

Cabana Diana cu verde si o noua constructie. Ne uitam dupa masina parcata 🙂

Hotelul Pestera, in mod sigur cea mai buna unitate turistica din Parcul Natural Bucegi, din mai multe puncte de vedere.

Lacuri in apropiere de Cheile Ursilor

Parca e plin de viata muntele cu atatea animale

Prea erau frumosi acesti cai, sa mai tin cont si de soare 🙂

Cam asta a fost, o excursie de vreo 6 ore lejera…

Reclame

Traseu pe Bucegi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Complexul Piatra Arsa – Padurea Cocora – Telecabina Pestera – Cascada Doamnei – Lacurile de langa Cheile Ursilor – Cheile Ursilor – Manastirea si Pestera Ialomitei – Pestera Pustnicului – Cabana Padina – Izbucul Coteanu – Turbaria Laptici – Drum Bolboci Mal Stang – Lacul Bolboci – Padurea Nucet – DJ 713 – Valea Soarelui – Valea Dorului – Saua Vf. cu Dor – Cabana La Sami – Castel Peles – Sinaia

Am ales si parcurs acest traseu a doua zi de Pasti. Cum bine spunea cineva care citeste acest blog de mult timp, a fost al treilea an consecutiv cand am ajuns la Manastirea Pestera Ialomitei, a doua zi de Pasti. Adica am trecut muntii Bucegi din Valea Prahovei in Valea Ialomitei, si inapoi 😉

Prima zi de Pasti nu mi-a placut. Pentru mine a fost o zi foarte aiurea. Astfel ca, pentru a doua zi aveam nevoie de un traseu lung si frumos. Nu am luat cu mine decat pe cine stiam ca poate parcurge acest traseu. Am mai zis, cu unii prieteni merg in drumetii scurte si fac gratare, cu altii alerg zeci de kilometri pe Bucegi, si o alta categorie sunt cei care merg cu mine oriunde, prin orice loc posibil sau mai putin posibil.

Abia ieri m-am gandit sa deschid telefoanele, multumesc tuturor pentru mesaje sau comentarii pe blog. Cand nu vreau sa stric buna-dispozitie a altora, imi vad de ale mele, nu deranjez pe nimeni, nu raspund la nimeni.

O sa ma lungesc putin cu aceasta introducere, desi articolul va fi el destul de lung, cu zeci de poze. Trebuie sa explic niste lucruri cu un astfel de traseu. Prin Bucegi, stiu cam orice  coltisor de munte, mereu am variante de retragere din traseu, mereu stiu distantele exacte intre locul in care ma aflu si cel mai apropiat loc de adapost. Mai toate excursiile organizate de mine ies bine pentru ca in spatele lor, sunt o multime de solutii si calcule. Poate ca pare, dar niciodata nu plec undeva sa ma plimb, doar asa.

Nu-mi place superficialitatea. Am in rucsac haine de schimb, chiar daca vremea pare buna, am trusa de prim ajutor, stiu ce trebuie sa mananc si cat, stiu de unde sa beau apa si de unde nu, etc. Intotdeauna trebuie sa ai toate datele problemei. Pe munte daca gresesti consecintele pot fi destul de neplacute. Nu pleci la drum, cu gandul ca „vedem noi acolo ce facem!”.

In Parcul Natural Bucegi, si o spun din experienta mea de localnic, sunt vreo 20 de ani de cand merg pe munte, trebuie sa ai incredere in tine, sa te cunosti, sa te gandesti ce faci daca ramai singur intr-un anumit loc. Opreste-te intr-un loc si intreaba-te: „daca as fi aici singur, ce as face?”

Nu acordati importanta sfaturilor date de salvamontisti. Ascultati-le cu o ureche. Ce spun ei sunt sabloane clasice, spuse in special ca sa nu faca nimic, sa stea la televizor si la alte prostii. Daca-i pui sa urce un traseu turistic de genul Valea Caraimanului sau Abruptul Bucsoiului, nu doar ca ajungi inaintea lor la destinatie, dar mai si dormi o ora-doua pana ajung si ei. Asta daca mai ajung si nu se intorc inapoi. Ma refer indeosebi la echipa din Busteni, astia au nevoie de un ATV sa se deplaseze pe o distanta de 800 m, cat este intre statia de telecabina si baza salvamont. Scoateti-va din minte ca vine Salvamontul sa va scoata din ce stie ce cotloane. Pana vin, s-ar putea sa fie cam tarziu. Va dau exemplu si o stire recenta. Nu trebuie sa mergi pe munte ca sa-ti dai seama de niste lucruri: lenea si incompetenta sunt la ele acasa. Ce au recomandat ei? Sa nu urcati pe munte, de Paste, ca puteti provoca avalanse sau va puteti rataci! De ce sa mai ajungi atunci la munte, daca te poti rataci? Unde sunt marcajele turistice? Poate ar trebui dati afara pe motiv de prostie continua…

Cand merg pe munte, ma opresc sa mananc cand am pofta, sa ma odihnesc atunci cand vreau. Acesta este un lucru important: sa faci ce simti, cand simti. Nu la comanda cuiva, ca nu functionam toti la fel. Dar totul trebuie facut cu atentie si moderatie. Nu dai ospat daca urci pana la 2500 m altitudine. Nu bei 1 litru de apa la fiecare popas.

Nu te urci pe stanci, nu te duci pe margini de prapastii sa faci poze, nu faci nimic din ce ar presupune un risc inutil. Te gandesti inainte, de ce sa fac asta? Daca esti la Cerdac si vezi fulgere la Vf. Omu, nu continui pe ideea ca acolo este cabana si te adapostesti, ci te intorci repejor spre Babele. Mai bine ocolesti turmele de oi ce au caini multi sau ai petarde la tine, decat sa te lasi in baza ciobanului.  Nu fugi incolo si incoace pe un traseu lung, iti conservi fortele.

Acasa cand ajungi nu te repezi dupa mancare si apa. Organismului ii trebuie cel putin 30 minute sa intre in alt tempo. In acest interval de timp, te speli pe maini, faci un dus, bagi la spalat tot ce ai avut pe tine, de la rucsac la adidasi, tot ce inseamna accesorii vestimentare. Iti pui ordine in idei, recapitulezi drumetia, initiezi discutii cu familia, apoi te asezi la masa. Exact acum este 12 noaptea, am facut o ora baie, mi-am spalat tot, am baut 3 cani de ceai din 15 plante indulcit cu miere, am mancat salata de boeuf, niste kiwi si sunt ca nou, nu ma doare nimic si am mers peste 50 km.

Cam atat! Restul data viitoare! 🙂 Acum, desfasurarea excursiei:

DE CE AM ALES ACEST TRASEU?

Nu am postat pe blog niciodata imagini cu Izbucul Coteanu sau Cascada Doamnei. Acesta a fost un alt motiv. Pozele fie au fost mai putin reusite, fie cascada avea apa putina. Azi le-am prins cum am vrut!

2In urcare spre Stana Regala

1Poiana Stanii

3Iesirea din padure, pe Piciorul Pietrei Arse

4Aproape de Complexul Piatra Arsa, pe Platoul Bucegilor… la 2 ore si 20 minute de la plecarea din oras

5Drumul spre Babele mai are zapada 😉

6Au si rupt panoul 🙂 Nu avea cine sa o faca decat soferii de jeepuri din Busteni sau vreun salvamontist, tot din Busteni.

7

8Covoare intregi de branduse. Acum ies ele pe Bucegi

9Crucea unei eleve, stiti, aici se simte ceva de cate ori treci. Este un loc sinistru, pe cruce era o poezie de acelasi gen. Numai ca, a rezistat zeci de ani aici. Cineva nu a mai vrut sa fie nimic, care sa aminteasca de intamplarea si persoana decedata in acest loc. Asa ca, atunci cand am trecut nu mai era decat crucea…orice altceva disparuse. Au mai ramas pozele publicate pe blog, in anii trecuti.

10Asa sunt adaptati molizii la altitudine

11Vedere din Padurea Cocora spre Cascada Doamnei

12Telecabina Pestera si postul Jandarmeriei Montane (cu albastru)

13Functiona telecabina, de regula este pornita dupa 15 iunie

14Langa telecabina

15Spre cascada

16Podet improvizat peste raul Ialomita

17Raul Ialomita la circa 2 km de izvoarele sale. Ceva mai sus se observa Cascada Obarsia Ialomitei

18Un rai al florilor am intalnit mai sus de Cheile Ursilor

19Stana de sub Piciorul muntelui Doamnele

20Aproape am ajuns 🙂

21Peisaj, muntele Doamnele. Mergeam spre o grota vazuta de la distanta.

22O grota cu doi ochi 😉

23Superba aceasta grota

24In interior

28

30Mi-a placut mult aici, pana la urma in acest loc am si facut popas

31Am dat si cojile pe jos… acesta este primul ou de Pasti si singurul, anul trecut nu am mancat niciunul. Nu stiu de ce, dar nu prea pot sa mananc oua de Pasti, nu am pofta 🙂

32Cascada fiind cam aproape, am mai si ajuns 🙂

33Poti sta destul de bine in spatele cascadei

34

35Este si o mica grota in spatele caderii de apa

36Imagine din spatele cascadei

37O ultima privire spre acea grota interesanta. Si prin 2011, daca nu ma insel, am avut o discutie pe marginea unei pesteri, cu o anume persoana, aici pe blog. Gasisem o mica pestera cu o vulpe strivita in ea de caderi de bolovani. Si din vorba in vorba am ajuns la o concluzie. Urmatoarea cavitate in munte va avea numele acelei persoane. Intrucat nu am mai gasit ceva interesant, nu am reusit sa pun acea denumire. Dar eu cand zic ceva, mai si fac, mai devreme sau mai tarziu. Astfel ca, adunand toate detaliile, cautand, intreband, stiind acum tot ce inseamna acea grota, am aflat ca nu are nume si ca, de acum inainte, trebuie sa se stie ca acea grota se va numi: Grota Cameliei!

Sunt multe argumente, dar nu le insir acum 🙂

38Tot pe langa Cheile Ursilor, un lac frumos, acum, primavara

39Toate aceste lacuri, servesc… la adapatul animalelor: oi, cai

40Oua de broasca pe pamant… nasteri in afara „spitalului”

41Prin Cheile Ursilor, peste acel copac am trecut

42Privire in urma

43Raul Ialomita in Cheile Ursilor

45In fata Pesterii Ialomitei

44Biserica din pestera

46In Pestera Pustnicului

48Atingerea unui alt obiectiv

49Un suvoi de apa curat iese din aceasta pestera

50Turbaria Laptici, traseu de vizitare amenajat de Administratia Parcului Natural Bucegi. Trebuie insa un panou montat, sa stie turistul rostul acelor podete, ce semnifica.

51Acest panou este insuficient

52Lacul Bolboci

53Cabana Bolboci vazuta de la intrarea in traseul marcat cu cruce galbena, ce urca prin padurea Nucet

54Am iesit din padure in circa 20 minute

56DJ 713, ce strabate Platoul Bucegilor, o alta lovitura data bugetului statului

55Cantonul Pajistea Alpina si covoare de branduse

57Valea Soarelui, Valea Dorului, trebuia sa trecem peste muntele din fata pentru a cobori spre Cota 1400

58Vedere de la Cota 1500 spre Cota 1400

59Peste 45 de minute de la Cota 1500 eram in curtea Pelesului. Ora corecta, asa cum v-ati obisnuit 🙂 este 19:43

Cand faci cate o astfel de iesire in natura, chiar ai ce spune zile in sir. Au ramas multe altele nescrise. Mai revin eu! 😉

Filmari, la Cascada Doamnei si in Cheile Ursilor: