Printre povesti cu pastravi, padure si castravan

Stiti cum facea Chirila cu plecatul in Vama?.. „Gata, plec!” 🙂 Asa am zis si eu de curand, cand mi s-a nazarit ca trebuie sa fac niste poze la buretii de primavara. Numai ca plecatul vine la pachet si cu povestile sale. Tot vazand ca posteaza unii montaniarzi poze cu pastravi si bureti negri, zic sa merg sa pozez si eu. Cu adunatul mai greu pentru ca nu m-a pasionat vreodata subiectul. Cunosc persoane cu pasiunea asta, imi place, ii respect, dar nu o pot intelege in profunzime 🙂

Ca orice poveste trebuie sa treci mai intai prin tot felul de locuri, cu atat mai bine daca sunt regale. Foste sau actuale 🙂

Cred ca aveam mai degraba nevoie de o alergare prin padure, aer curat, alte alea. Destul de ciudat pentru ca tocmai avusesem un traseu lung-lung. O sa scriu despre el in zilele urmatoare…

Mi-am propus sa merg spre Poiana Stanei si de acolo sa urc pe Piciorul Pietrei Arse o vreme… Ca de acolo pe o poteca, hop la un paltin pe care se fac pastravi. Mie mi se parea din ce postasera ceilalti ca sunt cam mici pastravii, buretii negri, dar zic ca daca merg pentru poze, nu e asta o problema.

Pe la ora 16 si ceva eram prin Poiana Stanei. Atentie pe acolo ca sunt multi caini liberi, nu stiu de unde provin, care sunt destul de periculosi. Acum vreo 2 saptamani au sfartecat cainele unui localnic care trecea prin poiana. In Bucegi, ca de altfel si in alti munti, nu ursul este un pericol ci cainii.

Traseul spre Piatra Arsa este oarecum blocat:

Poiana Stanei Regale

Evident am trecut pe langa fosta Vulparie regala, poiana aceea cu cateva constructii, situata in padure, mai sus de Peles. Poate stiti ca la tv s-a tot dat o actiune de impadurire cu figuri regale si alte prostii. Deci astia au fost acolo si au umplut poiana cu puieti. Cat de usor pot fi prostiti astfel de oameni si opinia publica!!! Si-au impadurit propria poiana din padure. O poiana aveau si ei 🙂 Nicio defrisare prin apropiere, macar la 2-3 km nu era. Ei au plantat in mijlocul padurii, pentru imagine si viitorul prostiei. Sunt mii de terenuri degradate in tara asta si tu plantezi unde nu are nicio logica. Du-te si planteaza o perdea forestiera pe la campie, spre Slobozia incolo, spre Giurgiu, nu in inima padurii… Cand „destinul” vrea sa pedepseasca pe cineva, il face prost. Ca sa devina exemplu pentru ceilalti!

Urc prin padure, ajung si la paltin. Intre timp vad 2 caprioare… s-au inmultit bine si acestea. Ceea ce e foarte bine…

Cum credeam, pastravii erau destul de mici.

Erau 24 de buchete. Pe cele mai serioase le-am pozat. Daca mai trec dupa o saptamana pe acolo, e recolta 🙂 Daca nu, nu e asa important. Mai mari mi s-au parut pastravii care se vad din poteca regala, an de an, pe la jumatatea unui fag. Nu-i culege nimeni ca nu se poate ajunge pana acolo unde cresc.

Bureti negri nu am gasit decat doua manunchiuri pipernicite si decolorate, cat un pumn asa. Urati si fara valoare foto! E, as fi putut merge sa pozez copacii altora, poate faceam poze mai ca lumea. Dar, merg la ce gasesc eu, nu la ai altora. Stiu de exemplu, de vreo 3 ani, fagul lui Bebe, in opinia mea cel mai mare buretar al zonei, de unde a cules peste 20 kg de bureti, dar este al lui, e bucuria lui. Bine, nu scrie pe el ca e al lui, dar e fain sa se bucure el. Ca si alte persoane pe care le stiu, ei pornesc de acasa, cu mancare, cateva beri, spre copacii lor. Se creaza o anumita atmosfera si bucuria lor e si mai mare cand vad ca acel copac are si bureti.

Si cu niste domni profesori cand mergeam, tot cu pozele eram si niciodata nu m-am dus la copacii lor fara ei. Nu mi se pare mie corect. Fiecare om isi are bucuriile sale, e drept ca nu prea le inteleg in cazul buretilor, dar vazand de copil ce inseamna pentru unii, nu le-as culege niciodata pe ale altora. De ani de zile, iti dai seama al cui este copacul X, copacul Y… E nasol tare sa-i iei bucuria unui om, ca asa vrei tu, de foame sau alt orgoliu stupid. E fain sa auzi ca ei traiesc aceeasi bucurie an de an…

Am coborat si spre Valea Pelesului dar la fel, buretii negri erau foarte mici. Deci nu am avut noroc cu sedinta foto, e prea devreme. Poate dupa o saptamana, doua, daca mai am timp si chef sa mai plec asa. Probabil nu, ca sigur am de facut altele mai utile.

Insa, nu de mult, parca saptamana trecuta, vorbeam cu o persoana imposibila despre niste verdeturi. Ca pe aici nu prea se culege stevia ci mai degraba castravanul si mai rar macrisul. Bineinteles, ca foarte putini mai stiu ce este acela castravan. Denumirea latina a plantei nu o stiu, nici nu am cautat-o, dar o recunosc oriunde. Cand eram mic-mic, 7-8 ani, vedeam pe acasa si pe la vecini cum se facea ciorba de castravan… cu lapte batut, parca si ou… Nu mai stiu exact, pentru ca de fel, nu mananc ciorbe. Se mai intampla totusi dar destul rar si atunci ciorba nu trebuie sa fie prea lunga…cine stie care e contextul! La mine mancarea este o problema foarte dificila. Eu mananc ce vad ca mananca altii, altfel nu prea stiu ce vreau. Intr-un loc public, intai ma uit ce mananca altii si daca pare interesant iau la fel… Plus ca nu mananc la orice ora ci cand am pofta. Nu mi-e foame, nu mananc. Nu respect nicio ora de masa. Dupa 65 de ani, ma gandesc totusi sa-mi pun astfel de probleme.

La mancare si la haine sunt praf. Imi ia ore bune sa aleg o pereche de pantaloni. Noroc ca mai am repere prin apropiere. Daca vad o pereche faina la cineva, il intreb si ma duc sa iau una la fel 🙂 E moarte sigura sa ma plimb prin nu stiu ce mall. Ies in depresie de acolo. Nici nu am habar ce marimi am la haine :)) Cred ca „destinul” da un bis, ziceam eu ceva mai sus de o paralela intre destin si exemple! 😉 Incep sa cred ca sunt chiar in perfecta cunostinta de cauza :))

Castravan… se culege planta cand e mica si in special frunzele de un verde crud, care sunt foarte moi. Ar parea un fel de spanac.

Pe vremuri, adica inainte de 1989, cand Poiana Tapului era plina de poieni, acum toate sunt cu sute de constructii pe ele, oamenii de pe aici aveau si animale de tot felul. Tin minte ca plecau cu sacii la cules de castravan, apoi faceau un foc mare din lemne, puneau niste cazane… in acestea era apa, adaugau porumb, tarate, paine, coji de cartofi si tot fierbeau si mestecau cateva ore. Apoi se dadea porcilor de mancare. Noi, copiii, eram prezenti mereu pentru ca la foc ne lasau sa coacem cartofi…

Reclame

Neprevazut

Iarna nu pleaca prea usor de la munte. Azi-noapte un val de ninsoare a maturat Bucegii si Valea Prahovei si chiar si dupa pranz, fulguie ici-colo. Planurile multora, de drumetie, de focuri, stat la soare, sunt cu siguranta amanate pentru alte week-enduri 🙂

Asa ningea pe la orele 10:00 a.m.

Cine se mai astepta sa ninga iar? 🙂 Bine, intr-o zi cu soare se va topi tot, dar pana vine acea zi…

Tot neprevazut au lansat si americanii un val de rachete in Siria. Nu mai putin de 59. Ca replica la un atac cu gaz sarin al armatei siriene realizat asupra populatiei civile. Deci armata a ucis proprii conationali: 30 de copi, 20 de femei… Nu stie nimeni de ce; neprevazut. Asa ca, S.U.A. le-a bombardat baza unde aveau armele chimice. Vedem ca marile puteri transeaza cu forta cam orice, ceea ce ne obliga pe noi ca tara sa avem o pozitie foarte echilibrata si diplomatica. O racheta lansata costa peste 1 milion de dolari, unii ziceau ca ajunge la 1,5 milioane. Zeci de milioane dati focului intr-o clipa. Poate a fost bine ca au distrus baza, poate nu a fost bine. Ideea este ca se duc banii pe razboaie si nu pe cauze umanitare. Cu siguranta, lumea va fi inca multa vreme impartita in zone de influenta, azi dicteaza cineva razboiul aici, maine dincolo… pentru ca asa cum stim, o elita conduce lumea.

Dar sa ne mai intoarcem mai bine privirea spre natura, in asteptare de zile mai bune:

Un saculet cu tot felul de chestii folosite in alpinism

Le-am lasat si noi in crapatura stancii. Parca acum doi ani erau acolo, acum le-am gasit pe jos.

Vor sa marcheze cred, un traseu de catarare prin acest perete.

Clar, in stanga este vorba de interventia omului

Neprevazut si neasteptat, a plecat dintre noi anul trecut, d-l Gabriel Panac de la telecabina din Busteni. Azi ar fi fost ziua lui… Dumnezeu sa-l odihneasca!

Poza a postat-o pe Facebook, sotia dansului.

Vad ca ninge bine si acum la ora 13:00…

In fine, daca veniti in Valea Prahovei sunt cateva chestii de facut: drumetii usoare, vizite pe la Castelul Cantacuzino din Busteni, la Muzeul Orasului Sinaia sau la Predeal unde iubitorii de caini, ii pot privi 🙂 E vorba de un campionat 🙂

Pe munte, la cabane… care cabane? Ca la Sinaia este inchis cam tot ce inseamna cabana, mai putin cabana Tarle. Dar aceea este mult prea selecta pentru un om de munte cu rucsacul in spate. Totusi, la Cota 1400 sunt doua locatii faine: terasa „La Sami” si „La Ceaunul Crapat”. Merge si o plimbare cu telegondola la Cota 2000 pentru admiratul peisajului, ca altceva nu ai ce face pe acolo: cabana Miorita este inchisa si, de asemenea si restaurantul de la Cota 2000. La Busteni mai sunt Manastirea Caraiman… sigur pana la cascada Urlatoarea va fi noroi, sau cu telecabina la Babele ca sa vezi Sfinxul. Mai merge si sa te duci pana la cabana veche Trei Brazi din Predeal, faceau aceia niste cozonaci foarte buni. Cred ca trebuie sunat inainte daca au. Mai pot fi facute drumetii cu jeep-ul pe munte, nu stiu pana unde cu vremea aceasta, dar daca tot au dat cu asfalt cam pe peste tot pe munte… Iar o pizza buna am mancat la Pizzeria Carpati, parca pizza Carpati se numea sau a casei. Maine sunt deschise sigur Centrele de Informare Turistica din Sinaia si Predeal, unde sunt oameni pregatiti cu tot felul de informatii.

Ideea de final este ca trebuie sa accepti ca poate interveni neprevazutul in orice situatie 🙂

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – fosta cabana Caraiman – Babele – Hotel Pestera – Manastirea Pestera Ialomitei si retur

29 iunie, o deplasare traditionala pana la Pestera. Bine, nu mai este ca altadata ca traditia s-a cam pierdut. In trecut, se pleca cu corturi cu o zi inainte sau la cabane. Acum… sunt alte „prioritati”!

Bineinteles ca nu am mers… doar ca este hramul manastirii, mai aveam niste treburi pe acolo.

Intrare in traseu la 8:22. Nu inainte de a analiza un pic albia Vaii Jepilor. De cand seful Salvamont Busteni, d-l Gigel Haiduc, a postat un torent peste cascada Caraiman, ne uitam cam toti la apa asta dupa fiecare ploaie. Si cum tot a plouat… 🙂

a

bViitura suprinsa de d-l Haiduc. Mi-aminteste de acum cativa ani de cea din valea Gaura… cand auzeam stancile cum se lovesc unele de altele sub apa.

Deci privirea de control asupra apei 🙂

DSCF0933In noaptea precedenta, venise apa mare, asa cum se observa in dreapta… iarba este culcata. Asa ca, daca nu ploua prea tare nu se intampla nimic. Si ploua marunt, usor, era in regula, apa era limpede.

La intrare in padure, un panou nou, cum ar trebui sa existe peste tot in Bucegi:

DSCF0935

Poze din Valea Jepilor:

DSCF0937

DSCF0938

DSCF0945

DSCF0946

DSCF0947

DSCF0950

DSCF0952Cascada Caraiman

Pana aici ploaie marunta, mai departe ceata…

Trec de fosta cabana Caraiman, o intalnire neplacuta cu niste caini de stana… neplacuta pentru ei, evident! De la Babele coborare spre Valea Ialomitei la Pestera. Parca era alta lume. In Valea Ialomitei, nu era ceata, ploaie, era un timp frumos. Mai erau nori dar nu chiar ca in Valea Prahovei, unde abia spre seara s-a mai luminat.

Mai jos de zona Cimitirul Elefantilor, o denumire cel putin prosteasca in opinia mea, alta era denumirea in trecutul cand mai erau oamenii normali, vad ceva tolanit chiar in traseu. Cainele incepe sa latre, insa cum mancam niste biscuiti ii arunc si lui unul, apoi si inca unul altuia. Dar nimic! 🙂 Sau cum ar spune iubitorii de animale de orice fel: isi faceau datoria. Cum tin la hainele mele mi-am zis sa nu caut cu dinadinsul sa vad cum isi fac datoria asta a lor. Deci, daca treceti pe traseul Babele-Pestera si vedeti patrupede din acestea mergand in trei picioare sa-mi multumiti. Ideea era ca acesti caini nu stateau langa turma de oi ci mult mai sus, in traseul turistic. Ce turist trecea, il atacau. In acest timp ciobanul statea undeva mai jos, la somn.

M-am gandit ca de ce sa umblu eu pe la doctor din cauza unor caini, prietenii omului? Nu am chef! Sa umble ei in trei picioare! Pacat ca doar atat am reusit!

DSCF0962Dupa ce am trecut, tot in traseu au ramas… se mai dadeau si la alti turisti. Chiar imi spunea un prieten, ca pe munte sunt mult mai mari sansele sa fii atacat de caini decat de ursi 🙂 Corect! Acum depinde si daca stai sa fii atacat, sa vina ciobanul, ca bietii caini… sa iubim animalele chiar daca ne ataca. Trebuie sa fii inconstient sa te bazezi pe cioban, pe bucuria animalelor de a te vedea, alte basme din acestea.

DSCF0966

DSCF0961Si ciobanul somn de voie 🙂

DSCF0968Zona Pestera-Padina

DSCF0971Coborare printre oile altei turme… ce avea caini mai constienti, latrau de la distanta.

DSCF0972

DSCF0973

DSCF0974

DSCF0977

DSCF0978

DSCF0979Padurea Cocora, pe unde trece traseul spre Piatra Arsa

DSCF0980Cascada Doamnei

DSCF0987Cu albastru… postul Jandarmeriei

DSCF0988Se lucra la drumul spre manastire si hotel

DSCF0989

DSCF0991

DSCF0998Un loc excelent amenajat

DSCF0995

DSCF0997Frumos de tot 🙂

Putin de vorba cu parintele staret, vizitat biserica veche, apoi la altele ca timpul e scurt.

DSCF0992Biserica veche, locul unde gasiti cruci cu semiluna.

Crucile cu semiluna nu semnifica victoria crestinismului asupra islamismului. O sulita in care se gaseste semiluna semnifica de fapt acest lucru. Istoria acestor cruci este detaliata in cartea „100 de pasi in timp…” la paginile 162-165.

DSCF1002

DSCF1004Asta mi s-a parut geniala 🙂 Cum trage acela…

DSCF1005

DSCF1007

DSCF1011Biserica noua, Sf. Nifon

DSCF1015Hotelul Pestera

DSCF1016Pensiunea Cocora

DSCF1017Pensiunea Octavian

DSCF1019Un punct de informare turistic…

DSCF1020Sediul Salvamont Dambovita

DSCF1021Pensiunea Piciorul Babelor

DSCF1023La urcare spre Babele

DSCF1027Cladirea manastirii din fata intrarii in Pestera Ialomitei

DSCF1031

DSCF1033

DSCF1036Babele.. evident am intrat in alt timp, ceata, umezeala… Coborare tot pe Valea Jepilor, ca e mai scurt traseul.

DSCF1039

DSCF1041

DSCF1043

DSCF1046Macesul de acest tip are niste flori parfumate, diferit…

DSCF1049

DSCF1050

DSCF1052

Printre tufisuri si o capra neagra venita de la apa:

DSCF1055

DSCF1058

DSCF1060

DSCF1064Imagine spre Valea Spumoasa… pe la 15:30 ieseam din padure… peste cateva ore eram prin alt oras deja…

Ciobanii, cainii si Parcul Natural Bucegi

S-au dus ciobanii cu batele la Bucuresti, ca legea nu e buna. Corect, nu e buna! Trei caini la o stana in zona montana chiar este putin.

Pastoritul, stim, este o activitate traditionala… transhumanta si romanismul, trimiteri si spre daco-geti. In ideea ca legea nu ne convine si noi suntem multi, trebuie asadar sa protestam. Daca mai dam si o bata, doua, in stanga si in dreapta, na, soarta! Voia „fu” insa alta. Astia mai agitati au luat amenzi de la jandarmi.

Nu intotdeauna daca suntem multi si de aceeasi parte a baricadei avem si dreptate! Eu nu zic altceva, da, trei caini la o stana este putin, cel putin in zona montana, dublul acestora mi se pare deja suficient. Guvernul spunea in dimineata asta, prin vocea ministrului Agriculturii ca maxim 10 caini vor fi la o stana. Nu sunt multi… daca exista prevederea ca 5 dintre acestia sa fie legati permanent langa stana… precum si obligatia cand se coboara pe meleagurile natale ale oilor, adica pe la proprietarii  acestora de prin sate, sa aiba tot 10 caini. Intri in Parcul Natural cu 10 caini, iesi tot cu 10.

Ce inseamna caine de la stana sau caine fara stapan in Parcul Natural Bucegi? Sa vedem un pic! Nu ma intereseaza prin alte parti sa prezint ce aud sau ce se spune, ci ceea ce pot relata cu probe de pe aici. Cand ciobanii vin pe Bucegi si evident in oricare alt munte, trebuie sa stie ca au niste responsabilitati. Ai stana de oi, nu de caini, nu vii cu toti cainii care-i aduni de pe drum si la plecare ii lasi pe munte. Ca aia trebuie sa manance si incep sa atace animalele salbatice.

43Caprior mancat de caini (I)

Ideal in Parcul Natural Bucegi ar fi ca la o stana sa fie 5 caini si unul dintre acestia legat. Astfel, nu este niciun pericol pentru animalele salbatice. In prezent, prin Bucegi este aproape imposibil sa le spui ciobanilor sa le puna la caini, batul ala la gat, jujeu… cum spune in regulamentul Parcului. Nu doar ca nu tin cont de ce spune regulamentul, dar daca nu stai dupa ei, tin oile doar in habitatele caprelor negre si nu vad nicio problema cand cainii mai alearga si ei cate o capra. Caini care raportat la numarul de mioare sunt foarte multi si nu sunt un pericol doar pentru animale ci si pentru turisti.

cainii de la o stanaCea mai mare parte din cainii de la o stana din Bucegi. Mai sunt vreo 5 prin padure, in total erau vreo 15 caini. Eram cu masina pe DJ 713. Daca as fi fost pe jos?

Va dati seama sa fii singur si sa treci pe langa atatia caini, invatati sa sara si sa latre la orice este strain de turma/stana? Cativa caini latrau nu stiu la ce prin padure, probabil la vreun om suit prin copaci, bine ca erau copaci, si restul stateau ca la spectacol. Se dusese si ciobanul sa vada ce este!

Deci oamenii astia, pastorii mioritici, s-au dus la Bucuresti cu protestul… in fapt, ei vor sa aiba caini multi si neconditionati de ceva, de vreo regula, lege. Nu a zis nimeni dintre acestia, noi vrem doar 5, 7, 10 caini! Ei au protestat ca legea prevede sa aiba caini putini!

Vazandu-i multi, autoritatile cedeaza dar nu multimea inseamna uneori normalitate. Oierii au zis ca nu e bine sa aiba doar 3 caini. Aveau dreptate, pentru munte sunt putini. Dar nici nu au zis un numar. Eu cred ca nu exista stana si pastor in muntii Romaniei care sa nu aiba mai multi caini decat este normal, sa nu duca oile prin habitatele altor specii de fauna.

bursucBursuc prins de caini. Cealalta jumatate lipseste. Mai am destule poze cu resturi de animale mancate de caini: cap de cerboaica, iepure…

Aici, in Bucegi, niciun cioban nu se conformeaza regulilor ariei protejate. Cainii sunt si multi, nu au jujeu toti, oile sunt duse in habitatele caprelor negre sau tinute in preajma traseelor turistice. Deci astia produc un impact asupra biodiversitatii mult mai mare decat se intelege:

1. pe locurile de tarlire nu mai creste cu anii iarba, fiind terenuri degradate, 2. sunt mult mai multe oi raportat la suprafata de pasunat… si vorbim asadar de un suprapasunat cu efecte negative multiple, 3. cainii fiind multi ataca animalele salbatice observate, 4. ciobanii la plecarea de pe munte nu-i mai iau pe toti, asa ca raman prin paduri sa manance caprioare si ce mai pot prinde, 5. in habitatele altor specii, protejate, se intra cu oile aproape zilnic.

Ciobanul roman nu are un respect fata de mediu… dovada si ca pe langa stane ramane an de an o mizerie de nedescris. Am vazut atatea cazuri cand angajatii fondului cinegetic sau inspectorii Parcului Natural, le spun sa nu duca oile in zonele protejate, sa mai tina cainii legati daca au stane langa traseele turistice pentru a nu musca turistii, sa le puna jujeu.

Este degeaba! Ei zic azi da si maine fac aceleasi lucruri. Discutia a fost limitata de catre unii „specialisti”, dintre aceia care stiu orice, la un simplu conflict: cioban-vanator. Adica, acesta, ciobanul milenar este amenintat de vanatorul oportunist. Pui imagini de la Balc cu goana mistretilor si gata, ai schimbat perceptia oamenilor! Problema insa este mult mai complexa, este vorba de relatia: activitate pastorala-biodiversitate.

Un fond cinegetic este in responsabilitatea unor persoane, eu nu am auzit pana acum ca in Bucegi, sa iasa de prin paduri sau din masini, astfel de persoane si sa numere cainii de la o turma si sa-i impuste pe unii, ca sunt in plus. Intotdeauna s-a discutat civilizat dar nu ai cu cine. De fapt, eu sunt singurul care s-a oferit sa impuste cainii observati prin ariile protejate, aflati la vanatoare de specii faunistice protejate, cu acordul prealabil al celor responsabili. Bine, eu inteleg foarte bine ca nu acel caine care alearga capre negre este vinovat, ci ciobanii care l-au abandonat.

Avem: localnici care abandoneaza caini prin paduri cat si ciobanii care lasa cainii pe munte. Pana la urma haitele de caini fuzioneaza si prada in voie prin paduri. Pai cate cazuri nu sunt an de an de animale salbatice mancate de caini, prin padurile Bucegilor? Deci, chestiunea cu cainii la o stana e destul de complicata.

13Resturi dintr-un caprior prins de caini (II)

Eu nu as putea sa adun catelusii mici, abandonati si sa-i cresc. Poate as lua unul. Dar nu am nici spatiu si nu sunt atat de bun ca alti iubitori de animale. Pentru mine oamenii sunt pe primul plan.

Legat de oameni, un turism civilizat in Bucegi se poate derula doar cu respectarea unor reguli. Trebuie sa ai caini la o stana proportional cu numarul oilor si sa nu pasunezi langa traseele turistice. Alearga cate un turist sau se plimba, auzi ca l-au muscat cainii. Si mai departe nu se intampla nimic. Nu intreaba nimeni, nu se duce nimeni sa vada cati caini sunt la o stana. Nu se duc de frica sa nu fie muscati si ei sau pentru ca nu stiu sa-si faca datoria, ori e prea buna branza!

De cele mai multe ori, dupa un astfel de incident, se da vina pe turist: a trecut prea aproape de stana, era un traseu nemarcat etc. Si multi sunt de partea ciobanilor, aici este ironia sau inconstienta. Iar o parte dintre cei cu catelusii nevinovati care au reactionat, merg chiar ei pe trasee nemarcate, gen brane din Costila, Jepi, vai alpine… diferenta ar fi ca nu sunt caini si oi pe acolo, dar tot traseu nemarcat ramane.

Din ce vad iar vor sa plaseze o explicatie ambigua in textul legii, „de pana la cel mult 10 caini”. In loc sa se stabileasca la un numar de oi cati caini sunt necesari sau sa lase numarul de caini la latitudinea administratorului acelei pasuni, care cunoaste specificul zonei. Ca poate in Bucegi nu ai nevoie de 10 caini la o turma, dar in Fagarasi poate ai.

In Bucegi sunt vreo 38-40 de stane. Daca tu le dai voie sa aiba fiecare cate 10 caini, atunci vor fi cateva sute de caini prin Parcul Natural. Asta la un calcul teoretic, ca in teren vor fi peste 500 de caini, cum sunt an de an. Fara sa mai punem la socoteala pe cei abandonati prin paduri. Clar, ca nu este vina cainilor, ci ei vor trebui impuscati ca sa nu atace fauna salbatica, si asta ca o consecinta a iresponsabilitatii unor oameni care nu-si urmaresc decat propriul interes.

Dupa cum s-a vazut la tv, se instiga la atacarea fortelor de ordine. Din pacate, noi traim o tragedie nationala si vedem cum femeile invata sa fie barbati, iar barbati merg pe… sa fie bine pentru toata lumea, merge si asa. Ca sa faci treaba in Romania, la astfel de chestii, trebuie pus mana pe instigatori, batuti bine, retinuti, amendati si pusi la munca in folosul comunitatii. Asa trebuie facut oriunde in tara, fie ca e la Sf. Gheorghe, Baia Mare, Bucuresti sau Iasi. Incerci prin puterea numarului sa schimbi ordinea si sa incalci legea, locul iti este in alta parte, nu in societate.

Si, apropo, cate stane curate ati vazut dupa plecarea ciobanilor? Un numar insignifiant.

Muntele fara animale, oi, vaci, cai, este gol, lipsit de viata si ne dam seama cu totii de acest lucru. Dar exista un cadru legal in care fiecare isi poate desfasura activitatea. Din ce vad eu, de cand ma stiu, ciobanii nu respecta nimic. Personal nu am nimic cu nimeni, dupa mintea mea si slava Domnului ca nu au fost cei in drept de acord cu mine, as fi avut 100 de caini impuscati pe an, in Bucegi. La cati sunt nici nu se cunoastea prea tare. Dar problema nu este cainele, el este efectul, omul e de vina. Trebuie numarati cainii de la o stana, imediat ce vin ciobanii cu oile pe munte, au mai multi atunci sa-i duca inapoi, daca la urmatorul control iar il prinzi cu caini in plus, ii dai 500 lei amenda pentru fiecare caine. Fotografiezi cainii si te intorci si a doua zi. Pozele sunt bune, ca exista posibilitatea sa gasesti un caine abandonat cine stie pe unde.

Trist este ca nu am auzit pana acum, sa fii depistat cineva dubele de Dambovita care abandoneaza caini in zona Cota 1000-Sinaia! Ideea este ca intr-o societate toti respectam niste reguli, niste legi. Fiecare trebuie sa ne respectam munca si unii pe ceilalti. Tie iti place sa ai 10 caini prin curte, este treaba ta, mult respect ca te ocupi de atatea suflete. Daca ies pe strada si musca oameni, este cu totul altceva. Dupa cum nu poti suna la 112 non-stop ca taie Cutarescu lemne zi de zi. Trebuie verificat intai, poate omul ala a platit sa taie copaci, acum nu toata lumea taie ilegal. Deci noi traim intr-o lume a absurditatilor, si in comun nu prea stim sa functionam. Gandim doar asa: daca eu pot sa fur, da-i naibii pe ceilalti. Pentru ca un segment important din societate gandeste astfel, nu functioneaza Romania cum ar trebui!

Iata si niste link-uri clare cu ce fac cainii de la stana:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2010/03/22/cainii-vagabonzi-pun-stapanire-pe-parcul-natural-bucegi/ Un articol ce va face peste cateva luni… 6 ani. Problema cu cainii e veche in Bucegi.

http://adevarul.ro/locale/targoviste/turist-maghiar-atacat-caini-muntii-bucegi-1_55b9aa35f5eaafab2c150d06/index.html

Si un articol din care oricine poate invata ce inseamna cainii de la o stana:

http://nicolaecristianbadescu.blogspot.ro/2013/06/asaltati-de-cainii-ciobanesti-in-muntii.html

Cand vorbim de oameni si de integritatea lor fizica, lasam iubirea pentru caini un pic mai la o parte!

Traseul turistic: Busteni – Drum forestier Poiana Tapului – Drumul Vechi al Cotei 1400 – Cota 1400 – Curmatura Vf. cu Dor -Valea Dorului – DJ 713 – Muntele Nucet – Lacul Bolboci – Cabana Podu cu Florile – Saua Lucacila – Muntele Lespezi – Bolboci – Camping Zanoaga – Cabana Dichiu – Drumul Vechi de la Cuibul Dorului – Sinaia

Am pus denumirea de traseu turistic acestei excursii lungi desi, in mare parte nu prea se potriveste. A fost o zi acordata muntelui, nu neaparat doar pe trasee turistice. Insa am vazut ca sunt oameni interesati de excursiile postate aici si, cine stie, poate gasesc un element de legatura cu propriul lor traseu 🙂

Am plecat pe la 7:30, tinta fiind Pestera cu Oalele din muntele Lespezi, aflat in extremitatea sudica a Bucegilor. De ce m-am dus pana acolo, nu as putea sa va spun pentru ca si eu am analizat treaba asta si nu pot spune cu certitudine de ce am vrut sa merg. Ideea imi incoltise in minte de pe la inceputul saptamanii, „sa merg pana acolo” asa, din senin.

loc 1Busteanul pe care am stat odata, a putrezit

Initial am vrut sa plec miercuri singur, apoi chiar nu aveam atat timp liber, si prin urmare am comasat toate treburile, in miercuri, joi si vineri, astfel incat sambata sa fiu liber. Cum traseul era foarte lung, am vorbit cu prieteni de cursa lunga 🙂 Astfel de persoane daca este vorba de munte, merg oriunde, munte sa fie 🙂

Am fixat locul de intalnire si la 7:30 am ajuns acolo primul 🙂 Dupa o ora si ceva treceam de Stancile Sf. Ana – drumul spre Stana Regala si intram pe Drumul Vechi al Cotei 1400. La ora 9:00 cand se dadea startul la concursul de biciclete On Top of The World, tot pe ultimul drum eram. Ziua se anunta ca aceea de ieri, innorata, dar asta nu inseamna ca nu se poate merge pe munte. Cu echipament adecvat se poate, adica o pelerina de ploaie, o haina de schimb… Bine, echipamentul meu adecvat a ramas prin rucsac pana ne-am intors de pe muntele Lespezi. Pentru ca eram atat de nerabdator sa ajung incat nu mai contau ploaia marunta, umezeala, ceata, vantul, frigul, picaturile de pe molizii care se scuturau pe mine.

panouCred ca a vrut cineva sa scape de acest panou si l-a montat in loc gresit. Valea Babei este la cativa kilometri, iar drumul de mai jos se numeste deja „Vulparie” 😉 Se vede panoul pus de ani buni, mai jos, cu albastru.

maria chalet 1Din acest anunt amplasat la inceputul drumului spre Stana Regala, se intelege ca s-a deschis o noua locatie: Maria Chalet. De pe Facebook, am luat si ofertele lor…

3c

panouri drumPanouri aproape de Cota 1400

Trecem de Cota 1400, intram pe Drumul de Vara si ne indreptam spre Curmatura Vf. cu Dor. La 10:15 eram in dreptul ruinelor cabanei Vf. cu Dor si niciun participant de la concursul de biciclete nu ne-a ajuns din urma. Mi s-a parut cam ciudat… s-o fi dat startul mai tarziu.

intersectieTraseul de concurs mergea pe langa acel indicator

Trecem pe langa niste caini ce insoteau o turma de ovine, acestia stateau tolaniti pe drum, i-am observat cand am ajuns la cativa metri de ei.

caini

ruine si panouPanou langa ruinele fostei cabane Vf. cu Dor

curmatura panouPanou turistic la Curmatura Vf. cu Dor

Dincolo de Curmatura Vf. cu Dor am vazut ca se risipea si ceata si am putut cuprinde inca 3 turme de oi risipite pe pajistile montane.

valea dorului

ceata

dj 713

Trecem DJ 713, intram pe traseul turistic marcat cu cruce galbena ce iese la Bolboci, niste caini ne latra de la o stana, ceata insa venise… asa ca nu i-am vazut. Apoi am trecut pe langa niste tarcuri, puse exact la un metru de traseul turistic… un caine negru statea prin iarba apatic. Mergem ce mergem, cu gandul ca va iesi soarele, dar a fost o iluzie si inainte de a ajunge intr-o mare poiana, incerc sa sar peste un sant, figura nu-mi iese si imbratisez de mama focului pamantul, iarba, totul ud. Cum aveam o durere de spate de vreo 2 zile, ma iluzionez cu gandul ca „mi-am pus oasele la loc” 🙂 Ce este drept nu o mai simt, deci iluzia chiar isi face treaba…

cruce galbena

poianaPoiana de dinainte de a se intra in padure.

masa

La masa veche din lemn din poiana, decretam popas si ne punem pe mancat rosii cu branza si ceapa 🙂 Traseul insa ne astepta, trecem pe langa ruinele unui stalp de funicular, cand vine o scurtatura eu prefer sa nu ma ud la picioare si pe pantaloni si mai mult, prin tot felul de vegetatie, asa ca ocolesc de unul singur si ne intalnim dupa vreo 15 minute. In pas grabit, nu am bagat de seama ca ajung imediat in drumul asfaltat si tot tropaind, dau o curba, si vad o tanti fugind in fundul gol spre masina. Bine ca nu a trecut nicio masina atunci ca sigur o lovea. Am un „noroc” fantastic la treburile astea. M-am dus mai departe bombanind… incepuse si o ploaie marunta, dar nu era cine stie, asa ca am continuat tot in tricou.

stalpFundatii stalp

borna bolboci mal stangAm ajuns cam aici, pe drumul Bolboci Mal Stang

lacLacul Bolboci, cabana…

La digul lacului Bolboci puzderie de masini, de oameni, toti pe baraj sa faca poze. Ne facem loc printre ei, cand un domn ne intreaba de unde venim. Deosebit de politicos ii raspund ca de acasa, el insista cu de unde am coborat, ii spun ca de la Cota 2000, el face o legatura imaginara, o impartaseste sotiei, ne salutam, la revedere si oricum niciodata nu va face  acel traseu… nu parea genul, si era si in slapi, deci avea masina pe acolo. Cea mai tare faza a fost cand urechile au prins intrebarea unui domn catre prietenii sai: „Cum ii zice la lacul asta?” 🙂 Eu chiar nu stiu de ce mai pleaca unii de acasa, daca nu stiu unde merg!?

la digCrapaturi, na, din 1988 si pana acum a trecut ceva

Eu imi faceam loc printre cetatenii de pe dig pentru ca vazusem ceva foarte interesant: barci pe lac. Imi place la culme sa merg cu barca pe lac. As vasli ore in sir fara sa ma plictisesc, mi se pare o chestie foarte faina. Bineinteles, cu masuri de siguranta, sa nu ajung precum submarinul 🙂 De retinut ca apa acestui lac, indiferent cat este de cald afara, are doar cateva grade, 8-10 ceva de genu’.

barci

barca alba

Ochii mi s-au lipit de o barca alba si in loc sa urcam spre Podu cu Florile, eu am coborat la lac sa studiez barca. Vazusem ca nu are vasle si nici pe ce sa stai in ea. Dar asta nu era o problema, cabana Bolboci era in apropiere, cateva scanduri sa le modelez as fi gasit pe acolo. Ajung la barca, o studiez un pic, o misc, imi dau seama ca o pot impinge si singur si ma uit prin jur dupa figuri cunoscute, ca sa facem planul cum o luam si sa iesim pe lac cu ea, pe neintrebate. Numai ca figurile cunoscute disparusera din peisaj, deloc incantate de o astfel de aventura. In opinia mea, nu avea nimeni ce sa-ti faca, am gasit o barca abandonata, am facut niste vasle, faceam un tur complet de lac si o aduceam inapoi. Bine, nu tot de unde am luat-o, ca nu eram atat de tampit. Un pic mai sus, apoi sunam la cabana sa vina sa o ia 🙂 Aderenti la idee nu am gasit, ba mai mult, mi s-a spus ca exista si o barca… cu motor prin preajma. Logic! Cu atatea caiace pe lac, trebuia sa existe si o astfel de barca. Ma duc, vad barca, si eu care ma gandeam ca o data ajuns la cativa metri de mal, nu are nimeni cum sa ajunga la tine…

barca 1

barca 2

caiacCa fain 🙂

Poate totusi barca fara vasle nu era a lor, poate ca era a celor de la cabana. Trebuie sa intreb pe un sofer de jeep ca ei tot merg pe acolo, daca mai este barca pe mal.

Bun, si plecam pe drumul spre cabana Podu cu Florile, trecem de cabana aceasta unde cica au intrat 20 miliarde lei vechi, banii cetatenilor, pe vremea cand se taiau salariile oamenilor pentru a se acoperi furturile celor aflati la conducerea tarii… moment in care ultimii isi stabilizau macroeconomic propriile buzunare…

drum podu cu florile

curbe

cabana podu cu florileCabana Podu cu Florile

O viitura a stricat drumul putin mai sus de cabana spre cariera Podu cu Florile.

viitura 1

cabanaUrat amplasament, urata constructie, intai au rupt muntele cu buldozerele… Viitura a adus bustenii pana aproape de gardul acestei vile. Poate urmatoarea ii ia de acolo sau macar versantul acela sa vina peste ei… In afara de sanatoriu pentru nebuni alta destinatie mai buna pentru acea constructie nu exista…

drum viituraPe unde trebuie sa treci cu masina, depinde si de masina

drum stricatAlta portiune a drumului unde apa a sapat

Am lasat drumul pentru drumeagul marcat cu cruce rosie ce duce la cantonul Bratei. Cand ajungem in Sa, nu stiu de unde naiba au aparut valuri de ceata, de nu vedeai la 3 metri. In zapaceala de acolo, noi vorbeam intruna, unii cu un jeep de Bucuresti si cu un Renault Scenic urcasera la o stana, cainii latrau de zor, vaci pe langa noi si treceam la un pas de ele, pe unele mangaindu-le… astfel ca ne-am pierdut in ceata. Nu am intrat pe poteca nemarcata pe care trebuia. Prin urmare, am haladuit pe poteci si pe pante vreo 30 de minute, cand am luat initiativa si nedorind sa iesim prin Cheile Zanoagei, am schimbat unghiul/directia si am inceput sa urcam mult spre stanga… iesind sub platoul Podu cu Florile. Trebuia sa ajung eu si pe acolo, dar nu atunci si nu in astfel de conditii. Cateva vorbe adecvate intamplarii si ajungem iar de unde plecasem 🙂 🙂 Stam 5 minute si cand s-a creat o bresa in ceata, vad un reper mai vechi si gata, gasisem traseul. A fost cu noroc, pentru ca de jur-mprejur totul era la fel: iarba, ceata, animale, molizi.

potecaPe poteci din acestea umblam

podu cu floriSub Podu cu Florile

O luam din loc, eu primul, grabit sa recuperez timpul pierdut 🙂 intru in padure, si un caine ciobanesc cat toate zilele tasneste brusc din decor si se pierde in padure. Imi zic ca nu sunt eu fioros sa se sperie, deci o fi vreun urs prin preajma. Dar ce sa vezi prin 5-10 metri, cat se putea vedea? Asa ca, mergem mai departe, mai vedem caini risipiti pe langa poteca, la fel de socati, nu stiu ce naiba aveau, dar cum ne vedeau fugeau prin padure 🙂

Ceata nu mai voia sa plece, burnita usor, schimbam potecile una dupa alta pe masura ce recunosteam reperele, am luat pe parcurs puncte si cu GPS-ul sa fim siguri ca nimerim la intoarcere… stiti ca din sens opus se schimba peisajul 🙂 si pe ceata este foarte nasol.

Vizitam putin pestera, si pornim spre niste stanci necercetate de noi, le venise si lor randul. Eu ma duc mereu cu cate un scop, cum zice Micutul morocanos, si acasa adun datele, iar apoi, in alta zi, merg pentru altceva dar tot acolo, si tot asa, pana pot sta linistit ca am inchis subiectul. Nu contabilizez pesteri, nu intretin un palmares, fac lucrurile asa, mai detaliat, dupa cum cred. Prin acele locuri, este doar natura virgina, neatinsa, cu muschi gros si de 40-50 cm pe stanci, locuri unde viata se naste in tacere si moare la fel, locuri pe unde intri ca intr-o biserica a naturii… este altceva. Nici nu am mai simtit ca sunt in tricou, ca apa rece de pe crengi se scutura pe mine, a fost o splendoare sa te strecori printre stanci uriase, pline de grote, inca necercetate toate, gasind si un aven. Clar ca nu este Avenul Lespezi, acesta este in zona carierei, si din unele surse este mic, neinteresant, si chiar infundat…

natura 1Taram de propagat visuri

natura 2

peisaj salbatic

avenAvenul… nu aveam o coarda la noi, ca nu ne-am gandit ca ne va folosi la un astfel de traseu, deci, nu am coborat in acel intuneric. Data viitoare…

Am iesit si la Claia de Piatra, daca va uitati pe harta pare greu sa ajungi intr-o zi, noi ne-am si dus pana acolo, ne-am si intors… nu este chiar ceva de speriat. La intoarcere am mai facut 2 popasuri pentru hrana, dulciuri, pe parcursul excursiei nu am baut niciun strop de apa ca nu mi-a fost sete, in schimb am gasit o multime de fragi.

claia de piatraIn mijlocul unui platou inierbat se ridica un bloc masiv de piatra

stancaTot prin acea zona

stana parasitaStana parasita

Pe la ora 16 eram langa Campingul Zanoaga, o multime de oameni, corturi si masini acolo, chestia chiar functioneaza. Mie mi s-a parut un proiect util de la inceput, dar m-am aratat si sunt foarte curios cum naiba au obtinut avizele? Un astfel de camping este necesar mai ales in zona Padina. Teoretic, nu ai voie sa amplasezi constructii in zonele pe unde sunt diguri, ca daca se rupe digul, dispare orice aflat in proximitatea sa. Ori campingul este la cativa metri de albie si la vreo 300-400 metri distanta de baraj. Stiam ca in astfel de locuri sunt permise de Legea Apelor doar constructii provizorii. Autorii proiectului or fi considerat ca oamenii nu stau in corturi si casute din lemn iarna, deci se incadreaza la provizoriu 🙂

Langa baza Salvamont Zanoaga, si aici au intrat vreo 20 miliarde lei vechi 🙂 🙂 supraveghea circulatia o masina de Politie 🙂

teren 1Peste drum de Baza Salvamont a mai aparut o imprejmuire. Se vede si o parte din Camping ceva mai departe. Suprafata imprejmuita este 80% acoperita cu molizi, sunt vreo 200 si mai mari si mai mici. Cu siguranta vor fi taiati. Pana luni nu-i vor taia, asa ca este timp sa intrebam la Ministerul Mediului, ce naiba au astia de gand prin Valea Ialomitei, ca in fiecare an apar noi constructii, cu fundatii din beton, ziduri, etaje.

teren2Acolo unde au imprejmuit era un loc de popas amenajat de Administratia Parcului. Dincoace unde sunt stalpii fara scanduri este doar padure.

dj 714Pana la Zanoaga DJ 714 a fost asfaltat, nu va ganditi ca si curbele acelea nasoale spre cabana Bolboci au avut aceeasi soarta 🙂 Cred ca urmeaza.

Am ajuns la intersectie de drumuri, in stanga mergi la Sinaia, in dreapta spre Moroeni:

directiiCred ca am mers si noi vreo 45 km: 5 km are drumul forestier Poiana Tapului, mai punem 4 km pana la Cota 1400, inca vreo 3 km pana in Curmatura Vf. cu Dor, vreo 2 km pana la Dj 713, alti 4 km pana la lacul Bolboci, 2 km pe drumul de acolo, 3 km pana la cabana Podu cu Florile, vreo 6 km minimum la Lespezi dus-intors, alti 3 km pana la Bolboci, vreo 2 pana la intersectia din poza de mai sus… plus ce scrie pe panou 23 km, plus inca 2 km pana la Gara Sinaia. Deci: 59 km. Mai taiem din scurtaturi, erori si lasam 50 km sa fie cifra rotunda 🙂

panou cast

panou distanteDistante inapoi

cabana DichiuCabana Dichiu

La ora 17 eram in Saua Dichiului si pe la ora 19:15 prin centrul Sinaiei, am luat IR 1643 ce mergea in directia Mures-Beclean, pleca la 19:45, am coborat in Busteni ca mai aveam treburi si pe la ora 21 eram pe acasa: baie, masina de spalat, poze de descarcat, niste placinte, Pepsi, concluzii si obiective atinse, adidasi plini de apa de la iarba mare de pe Platoul Lespezi, a fost bine, ce mai! 🙂

Ca un sfat, in week-end, CFR a avut o idee geniala si o tine functionala de vreo cativa ani. Daca veniti in Valea Prahovei si doriti sa calatoriti intre statiunile Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, se poate renunta la propria masina sau la maxi-taxi si folosi trenurile Regio sau IR. Biletele la trenurile IR, intre statiunile mentionate au pret de Regio. Deci Sinaia-Predeal este vreo 4 lei. Nu mai stai in coloana pe DN 1, ajungi mai repede… In cursul saptamanii, tarifele sunt normale pentru IR.

Antologie: Poiana Braşov, turist atacat de caini in Bucegi, expoziţie şi zmeură

Dupa excursia de vis din Postavaru cand nu am avut niciun obiectiv serios, poate ca trebuia sa postez ceva mai serios, macar indicatoarele cu trasee turistice. Poate cine stie, interesa pe cineva. Poate!

Insa mai am si alte poze:

casa postavaruO casa superba langa cabana Postavaru

biserica poianaBiserica Sf. Ioan Botezatorul din Poiana Brasov

interior restaurantInteriorul unui restaurant din Poiana Brasov

Adevarul de Targoviste scrie ca un turist a fost muscat de caini pe muntele Dichiu in Bucegi si ca a fost salvat de jandarmii montani.

http://adevarul.ro/locale/targoviste/turist-maghiar-atacat-caini-muntii-bucegi-1_55b9aa35f5eaafab2c150d06/index.html?ref=yfp

Cand mai spun eu ca in Bucegi primul pericol sunt cainii de la stana, la multi nu le vine sa creada 😉 Ursul chiar este cu totul altceva, o chestie mult mai inteligenta care nu ataca omul din senin, cand il vede. Dar, indiferent de animal, siguranta omului trebuie sa fie prioritara.

Practic, turistul se plimba, facea poze si de pe langa o stana au tabarat cainii pe el. Nu pot posta astfel de imagini, este de ajuns link-ul. Dar cine nu stie ce pericole poate ascunde un munte superb, sa stea acasa, muntele este altceva… este forta bruta. Nu face el ca tine, tu te dai dupa el. Ca mai sunt cate unii care merg pe munte doar pentru ca si altii merg. Deci nu este cine stie, daca mai merg si altii 🙂 🙂

O expozitie interesanta va asteapta la Sinaia:

afis expozitiePacat ca este doar in cursul saptamanii.

Daca vedeti pe calea ferata, masinaria de mai jos, pozati-o pentru eternitate, zilele-i sunt sigur numarate:

utilaj de intretinere

Iata si 2 imagini cu dulceata mea de zmeura. Nu inainte de a povesti un pic. Merg sa adun zmeura cand am timp. Nu prea am dar mai reusesc sa rup vreo 2-3 ore, dupa amiaza, cand si riscul este pe masura. Deoarece nu adun de pe la marginea padurii. Ma duc acolo unde intra mai intai ursul ca sa faca poteca prin vegetatie, altfel greu razbesti prin tufisuri 🙂

Intr-o zi am vazut ca a facut ursul poteca 🙂 Ursul mananca si el, si tot colinda zmeurisul de jos pana in varful versantului. Nu mananca nici macar 0,5% din zmeura 🙂 dar face poteca. In alta zi am fost sa adun. Strangeam si aud mai sus de mine, dar prin padure, trosnete de crengi. Cum gasisem zmeura foarte multa si cum zgomotele se tot mutau cand in dreapta cand in stanga mea, mi-am zis ca ursul dadea tarcoale. De cand l-am auzit aveam timp sa plec dar nu am vrut. Si m-am apucat sa-i strig: „Ba’ du-te de aici, mai sus, ca eu nu plec”. Buuun! Si peste cateva minute se aud zgomotele din ce in ce mai sus. Atunci m-am simtit foarte bucuros. M-am uitat eu sa vad animalul dar ce sa vezi, era jungla, nu se vedea nimic. Partea interesanta stiti care este???

Putin mai sus s-a pornit ursul sa fluiere o melodie lautareasca 🙂 Deci mai avea unul curaj sa se bage pe acolo, prin vegetatie 🙂

Tot vorbeam cu cineva despre culesul zmeurei. Evident i s-a parut ceva lesne de facut 🙂 Cand auzi asa ceva mori de ras. Orice este foarte simplu. Adica nu trebuie sa faci cine stie ce, stai si culegi. Daca ar fi atat de simplu… a, daca vrei doar sa aduni 2-3 pumni ca sa mananci nu este greu. Dar sa asezi cateva kilograme, implica si altele. Zmeura cu bob mic, o fi ea cu bob mic, dar fiind la soare este mai dulce decat aceea de la umbra, care uneori are bob mare. Of, tot felul de chestii plictisitoare. Ca si retetele, plin netul, nu? Insa este foarte important in ce recipient pregatesti zmeura. Altfel nu iese asa:

zmeura 1Nu as putea spune cat de buna poate fi… 🙂

Cu atentie, si la cules si acasa la pregatirea ei, iese ceva ca lumea. Noi, pe aici pe la munte, culegem zmeura de mici copii, asistam de o jumatate de viata la pregatirea dulcetei si vin cate unii care nu au cules in viata lor zmeura, sa spuna ca totul este foarte simplu. Ca si mersul pe munte… ca mai merg si altii 🙂

La zmeura te uiti unde calci pentru ca deseori poti pune piciorul pe cate un musuroi de furnici rosii, mari, care pisca bine 🙂 urzicile sunt cat tine de mari, deci cand te atinge una pe la obraz nu stiu cat de placut este, sa nu mai punem tantarii care stau cu duiumul la umbra, printre frunzele de zmeur… te duci cu un anumit recipient, nu cu punga. Daca iei dupa tine un astfel de om care le stie pe toate, este un dezastru. Nu va strange nimic pentru ca nu a ascultat ce i-ai zis si se va supara ca tu ai strans si el nu 🙂

Apoi mai este o chestie, zmeura nu se spala. Unii o spala ca nu o aduna ei. O aduna tot felul de persoane. Dar, pe aici este regula ancestrala, zmeura nu se spala!

zmeuraAm pozat dintr-o parte ca sa se vada ca dulceata are o crusta, luceste… asta depinde in ce o faci, cat de mult ai atins-o, la ce foc o tii, cat zahar adaugi… Mai avem prieteni, vecini care vin la noi sa le facem dulceata asta, ca nu le iese, din diferite motive. Bine, este si o mica satisfactie cand vezi dulceata unei gospodine trecuta de 55 de ani, in care indoi lingurita 🙂 De regula nu prea sunt cooperant din lipsa de timp si-i pasez sotiei. Ca la inceput nici ea nu stia „mecanismul”,  dar se invata. Bine, eu am invatat de la mama si de alte femei care aveau barbatii mari iubitori de munte. Astia chiar erau oameni harnici, adunau intr-o zi pe la 15 kg 🙂 🙂 Ceva astronomic pentru mine si acum… le lua toata ziua, se intelege…

Si, mai este ceva, cica am promis unei fete aici pe blog ca merg sa adun zmeura cu ea, sau merg sa-i adun zmeura. I-auzi! Asa de nebun sa fi fost? 🙂 Chestia ar fi veche de cativa ani. Cred ca a uitat si ea si eu. Dar nu au uitat altii 🙂