Traseul turistic: Platoul Bucegi (intersectia auto Piatra Arsa-Babele) – Babele – Sfinxul – Cerdac – Vf. Omu – Vf. Bucura – Vf. Gavanu – Valea Ialomitei – Cascada Obarsiei – Padurea Cocora – DJ 713

Sa vedem cat mai multe, sa nu fie nici prea mult de mers, sa fie si vremea buna, sa mergem si cu masina… un traseu de genu’. Cam cum gandesc unele doamne 🙂

Pana la urma a ramas sa ne auzim dimineata devreme, sa ne uitam la vreme. Acum, sa ma bag un pic in seama… pai daca te iei mereu dupa vreme nu mai faci nimic. Citeam ca si Radu-UnBolovan a fost cu altii ca el, pasionati de foto, si au prins o vreme capricioasa, postase poze faine. La un moment dat intervenise unul care merge si el pe munte si-i trasese un pic de maneca, adica ei cand pleaca pe munte nu se uita si la meteo? Cam cum vine asta? 🙂 Ce oameni de munte sunt? :))

Eu zic ca daca stai mereu stresat de vreme faci un traseu propus din alte 5. La vreme te uiti cand ai de gand sa strabati trasee de creasta, sa ramai pe undeva cateva zile, nu cand te duci cateva ore si mai ai si masina prin apropiere. Iar vara pe munte, in afara de trasnet pe creasta nu prea vad alte pericole 🙂 In rest, daca ai tot ce-ti trebuie la tine, cunosti zona, aia este, pleci la drum. Acestea sunt reguli cand pleci cu alti oameni care au experienta montana, gen cei care participa la Marathon 7500, stiu sa se orienteze… cand pleci cu familie, copii, persoane mai putin experimentate te uiti si la vreme si la traseu, iei in calcul mai multe.

Plecam si noi, luni, pe la 8 dimineata, urcam pe Dichiu, trecem de cabana, ziua se anunta foarte buna… ajungem in spatele a doua masini, una de IF alta de OT. Primul il sicana pe cel de-al doilea, nu-l lasa sa-l depaseasca, si mergea fix pe mijlocul drumului. Noi la fel stateam dupa ei, asistand la spectacol. Niste claxoane dar degeaba, ca boul din fata era absent. Nu voia sa stea pe banda lui ci pe mijlocul drumului. Probabil mai studia si peisajul, il enerva si pe ala din spatele lui… Prindem insa un culoar si viteza pe langa ei, cu claxoane si cuvinte frumoase. Eu propusesem sa le dam niste suturi la Piatra Arsa acestor „tarani”. Bine, ramasesem asa, intr-o aripa, dupa duminica Rusaliilor.

La Piatra Arsa, din masina de IF coboara un nene la vreo 50 de ani, niste copii, o femeie, inca o baba, din masina de Olt niste pustani, fete si baieti, cam de liceu. Oricum astia ultimii, daca ascultau manele nu puteau fi la facultate. De cand e drumul asfaltat, oricine poate ajunge pe munte, adica e si rau si bine.

Ne luam rucsacii si pornim de la intersectia drumului auto spre Piatra Arsa cu cel de pamant spre Babele… spre inaltimile Bucegilor, spre Omu 🙂

DSCF0392Spre Babele, privind la stalpul de telecabina si la Cruce

DSCF0395Cu acoperis verde cabana Babele, mai la dreapta statia de telecabina, telecabina oprita in dreptul… releului Costila 🙂 Zic sa fac o poza cand „se ciocnesc”. Este o iluzie evident.

DSCF0400La Babele

DSCF0404George pe un petec de zapada, mai incolo era si mai multa…

DSCF0409Gentiene… superb amestecul de alb si albastru

DSCF0418Aproape de varful Omu

DSCF0421

DSCF0430Varful Bucura

DSCF0435Stanca de la Omu, statia meteo, cabana la adapostul stancii…

Am stat vreo ora la Omu, pe un vant cum rar am intalnit 🙂 Sufla vantul din toate directiile.

DSCF0444Predealul… hmmm!

DSCF0452Gandacel in catarare pe stanca de la Omu… voia sa ajunga in varf, mda 🙂

DSCF0459Pe varful Bucura… si aici un vant din povesti

DSCF0460

DSCF0462Echilibristica… din cauza vantului. Insa era foarte frumos varful inconjurat de flori. Bine, in folclorul unora vf. Bucura sau vf. Ocolit cum se mai numeste, mai inseamna ca orice vietate il ocoleste din cauza energiilor, ca nu creste nimic, basme din acestea. Se numeste varful Ocolit ca e mai simplu sa urmaresti curba de nivel decat sa urci pe el, de-a dreptul. Deci poteca ocoleste varful… si din acest motiv varful se numeste si Ocolit.

DSCF0466La varful Gavanu situat la o aruncatura de bat distanta de vf. Bucura

DSCF0473

DSCF0477„Chipul din Mecetul Turcesc”… poza pe cand coboram in Valea Ialomitei

DSCF0479

DSCF0480

DSCF0485Versant din muntele Doamnele

DSCF0486Pe aici se duce apa Ialomitei pentru a se pravali in renumita sa cascada… eu si Hogas ce ne mai tragem de sireturi cu astfel de exprimari 🙂

DSCF0487Pare un volum mic de apa, dar nu e chiar asa… e destul de adanca

DSCF0489

DSCF0490Inceputul caderii…

DSCF0494

DSCF0500

DSCF0501

DSCF0503

DSCF0505

Acum si cateva din pozele prietenilor… am stat vreo ora si jumatate pe la cascada. Nu mai era vant, era perfect… turisti urcau si coborau.

SONY DSCCu LucicaKONICA MINOLTA DIGITAL CAMERACu Cezar… impotriva vantului 🙂

SONY DSCDupa aproape 19 ani… din nou cu George la cascada Obarsiei Ialomitei. Ultima oara am fost amandoi cand eram la liceu… pe 21 iulie 1997. De regula, retin destule, unele zile se tin minte. Atunci urcasem pe valea Cerbului la Omu, coborasem pe valea Ialomitei, urcasem spre Piatra Arsa prin padurea Cocora, ne prinsese o ploaie zdravana, ne-am intalnit cu ursul mai sus de cascada Urlatoare…

Unii uita si cand este ziua de nastere a apropiatilor, nu tin minte nicio excursie, uita orice moment frumos… pentru ca sunt prinsi prea mult in realitate, inainte de orice le este foame, daca nu le da nimeni nimic, nu stiu cu cine sa voteze. Cu cine naiba sa votez daca nu mi-a dat nimeni nimic??? Cand auzi asa ceva, mai le dai dreptate si celor care spun ca ne meritam soarta. Mi se pare important sa marchezi, sa tii minte anumite zile, momente, sa ai un portofoliu sufletesc, adica o anumita sensibilitate, sa-ti pese un pic… Bine, nu ai ce sa ceri de la multi. Chiar ieri ii spuneam cuiva, ce avea liceul si i se parea ca are un handicap ca nu a urmat o facultate, ca bunul simt face cat zece facultati. Si, apoi, chiar era excelent vazuta la locul de munca si fara nu stiu ce facultate, din cauza acestui bun simt.

Stiu persoane sclipitoare, cu multa scoala, perfecte in domeniile care lucreaza… dar ca oameni sunt praf, sunt de o golanie, si de o nesimtire aidoma alora din cartiere rau-famate. Deci incap in anumiti oameni si multa scoala si multa nesimtire. Asta pentru ca invatand mecanic nu inteleg trairile din spate, exemplele, si raman niste roboti idioti, in stare doar de operatii matematice. Totul se invarte in jurul cifrelor, al sabloanelor, daca apare unul la tv care vorbeste mult si spune ceva care ei nu ar putea gandi, memoreaza repede ce spun aia si citeaza si ei, cand si cand, sa dea impresia ca sunt oameni cititi. Fac doar ce fac si altii, nu au identitate, originalitate, iar cand ajung in fata unor situatii de genul… a fi in sala unui concert simfonic, nu stiu cum sa se poarte, se apuca sa manance, fac ce nu trebuie. Pentru ca mai poti copia comportamente, gesturi, dar pana la urma cade cortina si se vede ca nu faci casa buna cu  bunul simt.

De aceea, merg doar cu persoane cu o anumita educatie, oameni dincolo de invelis, nu neaparat cu studii la Oxford 🙂 La Buzau am fost cu niste oameni minunati, pe traseul acesta la fel. Este important sa mergi cu oameni ca si tine, care nu iti vaneaza greselile, vorbele, pentru a le folosi apoi impotriva ta. Care ce spun, aia si gandesc! Oamenii educati au o anumita toleranta la ceilalti, vad altfel viata. Chiar se arata surprins un prieten, ca mai ramasesem cu niste accese de furie si el nu ma stia asa… am sucit-o un pic, ca nu avea rost sa-i zic ca am cunoscut pe cineva de cea mai ordinara nesimtire, fiindca m-as fi incurcat in injuraturi, ca nu e posibil asa ceva… sa constati ca ditamai geniul, ca stiu un astfel de om perfect din multe puncte de vedere, este ca om, ceva de cea mai joasa speta.

SONY DSCCascada Obarsiei

KONICA MINOLTA DIGITAL CAMERAPrin padurea Cocora, acolo unde mai multi molizi blocheaza poteca turistica. Ia sa dau un mesaj la Salvamont Dambovita, ca ar trebui eliberata poteca…

Prin padure… o caldura… iar cand am iesit in poteca de la golul alpin, din Plaiul lui Pacala era si mai si… Am ajuns la drumul asfaltat, in masina si asa s-a terminat excursia. Treaba este ca nu am vazut rododendron inflorit, pe Vanturis si Varful cu Dor, ca in alti ani. Ori l-au terminat ploile, ori nu a inflorit. Pe la cascada Obarsiei era inflorit.

Reclame

Traseul turistic: Busteni – Babele – Sfinx – Cerdacul Vaii Cerbului – Cabana si Vf. Omu – Vf. Bucura – Poiana Vaii Cerbului – Poiana Costilei – Plaiul Fanului – Busteni

O sa am pe viitor si altfel de prezentari de trasee, ideea mi-a venit de la un domn intalnit luna trecuta pe Valea Jepilor… el cautase ceva pe net si nu gasise. Acum o sa continui ca si cu descrierea traseelor anterioare…

Paranteza de rigoare 🙂 porneste de la faptul ca se considera, (adica unii considera, fiecare credem in ce dorim), ca trupurile noastre sunt temple ale Duhului Sfant si, prin urmare, ma gandesc eu ca mintea nu va putea opri niciodata ceea ce isi propune sufletul sa traiasca 🙂

Prima poza este cu o masa si un trandafir, aflate in fata unui bar pe langa care treceam 🙂 Doua persoane s-au intalnit cred ca sambata seara, probabil ea a lasat acolo trandafirul, acesta se ofilise… urat gest, ce mai.

37

Despre traseu:

O sa sar peste distanta Busteni-Babele prin Valea Jepilor, am mai descris-o de cateva ori, in ultima vreme. Pana la Babele am ajuns cu telecabina, o varianta perfecta atunci cand vrei sa realizezi un traseu mai lung si potrivit pentru toti participantii… fiind si copii, era necesar transportul pe cablu.  Am coborat pe la 10:45 din telecabina si ne-am indreptat spre Sfinx.

Vremea a fost potrivita pentru excursie pe munte, fara nori de ploaie, nu a fost soare puternic, vantul sufla slab, ceata ne-a mai impiedicat pe alocuri vizualizarea peisajului, dar noi cum mergeam, peisajul era divers…

SAMSUNGEroziune la Sfinx, acum circa 75 de ani aceasta stanca era inconjurata doar de covor vegetal, in cateva zeci de ani s-a distrus totul si fenomenul nu poate fi oprit… pentru a se face ceva util, trebuie facut un proiect mare care sa implice multe costuri, altfel nu se va obosi nimeni… cam tot ce se face pe acest munte trebuie sa coste mult, altfel nu este interesant si util 😉

SAMSUNGSfinxul din Bucegi… stiti concluzia mea 🙂 Acest chip nu are o vechime nici macar de 100 de ani, cat mi-as dori eu sa fie o sculptura a dacilor, nu are cum sa fie… abia in 1935 apare o informatie despre el. Ca sa nu va mai spun ce ar fi insemnat pentru voievozii Tarii Romanesti, pentru localitatile din Valea Prahovei, pentru Casa Regala sau pentru Densusianu si Badea Cartan, pentru deschizatorii portilor acestor munti, francezul Vaillant, Nestor Urechia, Mihai Haret-autorul primului ghid turistic de la noi din tara, Societatea Carpatina Sinaia condusa de staretul manastirii Sinaia, Bucura Dumbrava, etc si etc. Daca acest chip venea din negura mileniilor, atunci informatia s-ar fi pastrat… prin urmare, neexistand documente sau informatiile unor autori renumiti, mentionati mai sus, care au periat la propriu Bucegii la inceput de secol XX, orice altceva este pura imaginatie, acest chip superb sculptat de om, nu are nici macar 100 de ani. Dar este frumos, a devenit un obiectiv turistic, mai reflectam si noi la istorie, la radacinile noastre dacice si la degeneratii ce au condus tara dupa 1989…

SAMSUNGDe la Sfinx si de la imprejurimile sale, am revenit in traseul turistic spre Vf. Omu, traseu marcat cu banda galbena. Distanta Babele-Vf. Omu poate fi parcursa la pas lejer, de om obisnuit nu doar sa mearga pe loc drept… in circa 2 ore

1Ne apropiam de baza salvamont de la Baba Mare

Pana la Cerdac, locul unde gasim doua poteci spre Omu, una de vara si alta de iarna, am intalnit multe oi, o frumusete sa le privesti, sa mergi printre ele:

SAMSUNG

SAMSUNG

7

8

Aproape de Cerdac am facut insa un popas printre tufele mici de rododendron:

9

Oile le-am reintalnit in zona Cerdacului ce domina Valea Cerbului:

10

11

12Poteca de sub Cerdac

SAMSUNGPunct de belvedere, putin mai departe se vede poteca… acolo este Saua Vaii Cerbului

SAMSUNGCabana si varful Omu, 2507 metri

SAMSUNGIn cabana la ceaiuri si ciocolata calda. Peretii cabanei spun istoria acestui loc, bine, se poate si mai bine 🙂

SAMSUNGUna din crucile de la varful Bucura… crucea veche o vedeti in dreapta pe iarba, iar cea metalica de pe varf este in ceata 😉 De la Omu si pana la acest varf se fac cam 10 minute, cel mult. Noi in jurul orei 14 am plecat din cabana Omu

17Cabana, stancile de la Omu si statia meteo… imagine luata de pe Bucura

SAMSUNGTraseul turistic prin Valea Cerbului este reprezentat initial de poteca aceea in serpentine ce se zareste… marcajul este acelasi, banda galbena, timpul ar fi de cel mult 4 ore pana la Busteni-zona drumului spre Gura Diham. Verticalitatea este doar o impresie mult dimensionata, in realitate, poteca este accesibila montaniarzilor, altfel salvamontistii nu ar fi marcat traseul 🙂

SAMSUNGCoborare in valea glaciara a Cerbului… cu sageata rosie este poteca turistica. In timpul competitiei Marathon 7500, majoritatea concurentilor coboara de-a dreptul 🙂

21Totul este la superlativ, doar trebuie sa cobori aceasta vale si iti faci o imagine corecta despre ceea ce inseamna marathonul 7500 cu o lungime de 90 km… Valea Cerbului este doar o mica, mica portiune… mai ales ca acest traseu este simplu, doar de coborare 🙂 … eu trebuie sa ajung de la Omu la cabana Gura Diham cam intr-o ora si 45 de minute cel mult, si nu este un timp prea grozav, insa vine apoi urcarea Gura Diham-Bucsoiu-Omu si trebuie parcursa in 3 ore… Marathonul 7500 este ceva ce daca ai incercat, nu prea te mai vindeci, anul acesta merg a 5-a oara.

22Alti turisti mai jos de noi

SAMSUNG

SAMSUNGIn dreapta traseului turistic, un bordei de oi

25Magarusi

SAMSUNGPanselute – Viola declinata

SAMSUNGVersant din muntele Moraru

28

29

SAMSUNGIn poiana Vaii Cerbului… cu sageata rosie se observa marcajul turistic banda galbena, mai sus turisti si Valea Malinului. Este o privire inapoi, turistii coboara din partea dreapta, asadar Valea Cerbului este in dreapta, nu se vede in imagine

SAMSUNG„Parca ar fi niste piramide”…

32Poiana Costilei, locul unui alt binemeritat popas. Am facut in total 5 popasuri, pentru ca un traseu se parcurge in diferite moduri, la pas domol, in alergare, etc, astfel: inainte de Cerdac, la cabana Omu, la circa o ora de la coborarea pe Valea Cerbului, in Poiana Costilei si la iesirea din padure.

SAMSUNGDesi erau urme proaspete de oi, nu se vedea ca stana si imprejurimile ar fi fost locuite

SAMSUNGSi inca o poza din aceeasi poiana, parca era prea frumoasa 🙂 De altfel, unul dintre primii bucegisti, Nestor Urechia, a carui casa inca se mai pastreaza in Busteni, o descria extraordinar de frumos. Si ar trebui sa amintesc de cartea sa, „Vraja Bucegilor”:

225

317

417

58

78Astazi este plin netul de tembeli ce scriu cum au intrat pe sub Sfinx, pe cand oamenii acestia nici macar nu pomenesc de el… in cabana Omu, un domn spunea ceva despre un anume Carl nu stiu care si caruia alpinistul Baticu ii furase pozele, nu auzise de primii care au scris despre Bucegi, culesese si el ca multi altii, franturi din articole fara corespodent real… azi nu mai invatam cate eforturi s-au depus pentru ridicarea cabanelor in Bucegi ci cum stau reptilienii si alte civilizatii pe sub Platoul Bucegilor.

Sa scriu si un fragment din cartea mentionata:

Îi iubesc din adâncul sufletului, fiindcă sunt frumoşi şi pentru că le-a fost milă de tatăl meu, fiindcă m-au legănat cu cântecul lor, cântecul Bucegilor, cântec de colori şi de sunete, de mirezme şi de forme. Îi cunosc Bucegii din frageda-mi copilărie; ei m-au îmbiat la visuri senine şi, de am stat de vorbă cu ei, nu mi-au rănit sufletul şi au tras departe de buzele mele cupa de amărăciune ce semenii mei îşi dăruesc unii altora.

Iata si o ilustratie in creion din acea carte, cu Poiana Costilei:

99

Precum si o poza superba din prezent:

SAMSUNGNoi am simtit acest peisaj, am fost in el 🙂

Excursia s-a terminat cum trebuie:

SAMSUNG

Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

Traversarea Bucegilor…din Valea Prahovei la Bran

Un alt traseu superb am parcurs astazi…desi pare ca am mai spus de traseul Busteni-Bran, este doar o impresie, mereu este altul 🙂

In zona Branului poti ajunge pe mai multe trasee, cel pe care am fost astazi este pe muntele Clincea, si nu prin Vaile Gaura, Ciubotea, Poiana Gutanului sau Saua Strunga.

Am plecat mai multi prieteni, nici prea repede si nici prea incet, sa si vedem ceva…vremea a fost superba, totul a decurs cum trebuie, Micutzul morocanos a fost in forma maxima si am râs mare parte din traseu… Ce a mai facut si ieri…

Dimineata

Ne-am intalnit in Parcul Schiell din Busteni

Vedere din telecabina

Asemanari cu alte locuri…unele locuri

Spre Vf. Bucura

Cand am ajuns, singur, o pasare si-a luat zborul de pe cruce

Si cineva a ridicat piatra peste piatra in apropiere de acel loc…povestisem eu odata ceva de acolo 🙂

„La picioarele noastre” Branul, nu era deci chiar asa departe 🙂

Un montaniard destul de in varsta la cabana Omu…un exemplu pentru tinerii de astazi

Asta este o poza pe care am mai postat-0 si altadata…vedere dinspre hornul Tiganesti spre valea omonima. Se vad si doua lacuri, bine ele au devenit de ani buni, doua balti din care se adapa oile, caii, magarii…

Piatra Craiului in zare

Coborare pe muntele Clincea

Mai o coborare, o pauza de telefon sau de poza…asa usor pentru ca in Bran ne astepta cineva

Mie imi plac foarte mult acele stanci, care au un platou mic deasupra…ca un acoperis

Partea cea mai pitoreasca a traseului, prin Turnurile Tiganesti, Coltii Clincei

Privire inapoi

Refugiul din Saua Tiganesti

Indicatoare langa refugiu

Ienuperi si afinis

Intrarea in padure

Portita din Clincea

Stanca solitara rasarind dintre molizi

Alta ceva mai jos

Ne apropiam de marginea padurii, poteca a fost latita de un buldozer pentru a se instala o conducta de apa

Si pe partia Zanoaga a Branului

In pas vioi spre masina, rucsacii in portbagaj si spre casa…totul a fost calculat sa iasa cum trebuie, un prieten a venit sa ne „recupereze”

Nu am plecat pana nu ne-am oprit la hanul Bran, asa ca sa fie totul cum trebuie

A fost o excursie de o zi foarte reusita…acum este in plan o alta spre Şimon.

Furtuna pe Bucegi…trei ore mai lungi ca o zi

Exact acum o ora am ajuns acasa…de pe Bucegi. Intre timp, adica o ora, am facut baie 🙂

Ati auzit de la stiri ce s-a intamplat astazi prin Bucegi. Cine a reusit a scapat, cine nu, s-a adapostit pe unde a apucat. Altii sunt inca disparuti…probabil unii au murit.

Am vazut si eu o stire, atat de putin reda ce s-a intamplat pe munte. Sute de oameni au pornit astazi pe traseele ce ajung la Vf. Omu. Se anuntase „ploaie la munte” dar mereu se anunta. De exemplu, erau publicate si date meteorologice despre cat va ploua si cat va ploua. Ar fi trebuit sa inceapa ploaia dupa ora 12 si sa dureze vreo 3 ore. Cantitatea de apa ar fi fost de 17 l/mp, ceva care nu era de speriat pentru turistii obisnuiti cu muntele.

Turisti la cabana Omu, unii veneau, altii plecau, erau si prin interior.

Si cativa alergatori montani

Razvan in coborare in Valea Ciubotei

Refugiul Ciubotea

Numai ca dupa ora 13, ploaia marunta si lipsita de putere s-a transformat intr-o rupere de nori. A scapat cine a putut. Cei mai norocosi au fost cei de pe traseul Babele-Omu. Cei mai ghinionisti, aceia de pe traseele din jurul Vf. Omu: Abruptul Bucsoiului, Valea Cerbului, Valea Malaiesti, Valea Gaura, Valea Ciubotea, muntele Clincea.

In aceasta zi mai multe echipe ce vor participa in luna iulie la Marathonul de 92 km de pe Bucegi au venit la un antrenament. Mai toti au ales traseele din jurul Vf. Omu. In afara de acestia mai erau o multime de turisti…nimeni nu s-a speriat de ploaia anuntata. Insa acest fenomen meteo s-a transformat in altceva si fiecare turist a incercat sa-si salveze viata, sa se retraga la adapost. Un astfel de fenomen extrem, nicidecum o „ploaie la munte”, se intampla la cativa ani pe Bucegi. Mereu sunt victime.

Traseul nostru de astazi ca si al multora era: Gura Diham-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu-Valea Ciubotea-Bran-Valea Gaura-Vf. Omu-Valea Cerbului…zeci de kilometri. In 5 ore trecusem muntele din Busteni inspre Bran, mai exact eram mai jos de refugiul salvamont Ciubotea, aproape de intrarea pe traseul turistic spre Valea Gaura.

Am gasit ragaz sa facem si cateva poze…aburi se ridicau din apa desi era innorat…inainte sa inceapa furtuna

Altitudinal eram destul de jos, sub 1000 m. Am inceput sa urcam. Si a inceput o ploaie puternica. Niciun material, fie el Gore-Tex, etc nu a rezistat intensitatii ploii. In 20 de minute eram uzi pana la piele…nu era o problema, in rucsaci aveam haine uscate in sacose din plastic. Numai ca ploaia se transforma in grindina, in mazariche, in faţă se vedea ca prin ceata, tunetele te asurzeau si fulgerele cadeau in toate directiile. In atmosfera asta de cosmar am decis sa ne oprim si sa-i oprim si pe altii la o stana aflata nu departe de traseul turistic, dar putin observabila cand urci.

Si traseul devenea tot mai noroios, apa curgea pe noi, de pe noi, in siroaie…mai ceva ca in filme. Trebuia sa vorbesti repede, intre tunete, altfel nu te auzeai unul cu altul. Era un iad. Am ajuns in Saua La Polite, de aici urma sa mai facem 30 minute pana la acea stana. Prin poienile descoperite abia respiram…trebuia sa trecem o mica albie, de regula cu putina apa. Apoi venea stana in dreapta, unde urma sa aprindem un foc…aveam si pentru foc totul pregatit.

Ne asteptam ca inaintea noastra sa mai fie o echipa de doi baieti, in spate depasisem peste 20 de oameni ce urcau si ei. Am ajuns in poiana de dinaintea cursului de apa, pe o urgie ce nu poate fi descrisa. Parca s-au rupt toate portile cerului…”ploua cu galeata” este un termen depasit in astfel de cazuri. Noi veneam dupa o alergare montana de 5 ore si ploaia asta rece numai bine nu ne facea.

La vreo 200 m distanta de apa, ne-a izbit un curent puternic de aer rece…ne-au tremurat toate oasele 🙂 Spre vale, pe acel curs de apa venea Viitura. Albia ce o stiam noi nu mai exista. Cursul de apa, adanc de o palma si lat de un metru suferise o transformare. Avea circa 3 metri latime si aproape de 1,5m adancime in cea mai mare parte.

Priviti in sus pe firul apei…viitura venea in valuri. Parea ca se linisteste dupa care venea si mai mare

Nici vorba sa poti trece apa pe undeva. Nici urma de cei doi care sunt disparuti la aceasta ora. De la stana ne observase cineva. Nu aveam nicio sansa sa trecem apa intr-acolo. Am incercat in aval pe unde este padure si unde stiam ca sunt copaci cazuti. Nu mai era nimic, viitura luase totul. Si ploua continuu, puternic, tunetele bubuiau la intervale scurte, fulgerele cadeau continuu.

Printre acestea un alt zgomot se mai distingea. Apa murdara ce se rostogolea in valuri continue avea un zgomot aparte. La fund, stanci si bolovani se loveau unii de altii. Daca cineva ar fi incercat sa traverseze acest veritabil râu, cred ca in cateva secunde ar fi avut picioarele rupte si ar fi murit inevitabil. De sub apa murdara se auzeau intruna bolovanii venind ca intr-o avalansa. Nici in susul apei nu se intrevedea o posibilitate de trecere.

Pe aici, in mod normal, singurul curs de apa este un paraias…

Dar chiar daca am fi trecut, ar fi trebuit sa ramanem la stana toata noaptea. Pe Vale in sus, spre Vf. Omu, noi nu am mai fi urcat. Erau zone si mai descoperite, daca am fi scapat de viitura intr-un fel, nu am fi avut cum sa scapam de trasnete ce cadeau 4-5 pe minut.

Ne-am sfatuit 30 de secunde si am luat drumul inapoi spre Bran. Ne-am intalnit cu o fata si un baiat si ei tot la antrenament erau. Le-am zis sa vina cu noi, dar au preferat sa coboare in satul Simon. Si despre ei am auzit ca sunt dati disparuti la tv. Nu se stie daca au ajuns sau nu. Altii aveau la ei corturi si le-au montat repede. Cei care vroiau sa continue sa urce le-am spus noi ca nu se poate trece…au inteles toti.

Aceeasi vreme si la intoarcere: ploaie intensa, tunete si fulgere, nu puteai comunica cu nimeni, decat de foarte aproape, ca nu te puteai face auzit. Poteca pe care urcasem devenise albie de parau. Daca am fugit la deal cu atat mai repede am fugit si la vale. Nu aveam incotro…nu aveai unde sa stai la adapost, peste tot ploua. Daca te opreai, in cateva ore ai fi murit…

Drumul de pe Valea Ciubotea era acoperit de apa de 30 cm…abia am reusit sa ajungem la marginea padurii.

Asa era printr-un cartier al Branului…apa intra prin curti, in fata era odata un pod din beton, noi am mers multa vreme paralel cu viitura. In imagine este viitura dinspre Valea Ciubotei mai sus era aceea din Valea Gaura. Am scapat de amandoua.

Am gasit o casa paraginita si am stat cateva minute sa luam tricouri uscate. Apoi la ora 18 eram in centrul Branului…unde sa te duci la o terasa ca noi aratam de parca veneam din jungla. In fine, am reusit sa ne schimbam cu alte haine uscate in statia de autobuz :)) si apoi problema s-a rezolvat. La ora 19 venea autobuzul spre Brasov. Din Brasov am luat 23-ul pana la gara, apoi un microbuz Targu Mures-Bucuresti si la 21:30 eram acasa.

Si cand am venit acasa ploua. Dupa ora 13 a plouat bine de tot si in Valea Prahovei. Unii soferii trageau pe dreapta, oamenii sunau dupa taxi-uri sa-i ia din oras si sa-i duca acasa. Va inchipuiti ca asa ceva se intampla foarte rar si cat de rau a fost pe munte. De aceea, pe munte se impune sa ai mereu anumite lucruri indispensabile din rucsac. Apoi trebuie sa stii sa apreciezi situatia si sa abandonezi traseul cand este clar ca devine periculoasa inaintarea. Iar fara o cunoastere a distantelor si a locurilor de adapost esti si mai slab in fata dezlantuirilor naturii.

Viituri au fost pe toate traseele din jurul Vf. Omu. Salvamontistii au de lucru si vor avea. Un tanar a fost luat de viitura pe Bucsoiu, alti doi sunt blocati sub o stanca aproape de varf, sub tunete, trasnete si o ploaie ce nu conteneste. Altii sunt disparuti in zona Branului, pe traseul din Ciubotea (4 femei) sau spre Simon. Mai sunt altii prin Valea Gaura. Adapost sigur in astfel de conditii inseamna grota destul de incapatoare sau pestera (nu prea sunt prin preajma traseelor turistice din zona Omu), refugii turistice sau parasite, stane. Cabane sunt doar 2: Malaiesti si Omu.

Speram ca toti cei disparuti sa fie gasiti in regula. Multumim celor de la CPNT Brasov care au sunat dupa noi, in special lui Cornel si lui Iulian precum si altora, rude, prieteni… Au fost cateva ore foarte lungi, Dumnezeu a tinut cu noi, anii petrecuti pe munte ne-au venit in ajutor, suntem rapizi si alergam zeci de kilometri. Ce a tinut de noi, sa facem pentru altii, am facut…muntele nu trebuie infruntat, doar intelese anumite lucruri.

Poze voi posta maine! 🙂

Abruptul Bucsoiului

Muntele Bucsoiul cu varful său de 2492 m. O particularitate a Parcului Natural Bucegi, cu o panorama deosebita, un loc unde cerul ai impresia ca atinge pamantul. Cel mai dificil traseu turistic din Bucegi, „Bucsoiu este cat 2 vai Caraiman”…

Traseul marcat cu banda rosie Busteni-Gura Diham-Poiana Izvoarelor-La Prepeleag-Abruptul Bucsoiului-Vf. Omu este cu siguranta cel mai dificil traseu turistic al Bucegilor. Secondat indeaproape de traseul marcat cu triunghi galben Bran-Poarta-Valea Ciubotea-Vf. Omu…cea mai dificila vale marcata turistic. Si evident cel mai spectaculos traseu turistic din Bucegi este printr-o vale glaciara, Valea Gaura, traseu marcat cu cruce rosie.

Am mers pe Bucsoiu cu Razvanel si Euroturistul. Pana ieri pe ultimul il chema Marius, dar de azi inainte va fi Euroturistul, aluzie la mai multe…

Pentru mine acest traseu, a fost mereu un examen personal. M-am gandit ca sunt zero ca pregatire fizica dupa 2 luni de pauza la antrenamente. Da’ de unde 🙂

Sa va fac o scurta descriere a acestui traseu:

Se pleaca de la cabana Gura Diham spre cabana Poiana Izvoarelor. Initial urci sustinut, apoi urcusul se mai domoleste dar trebuie sa traversezi o multime de izvoare, noroaie. Pe indicator scrie ca distanta intre cele 2 cabane este de 1 – 1 1/2 ore. Noi in 35 minute o parcursesem. De la Poiana Izvoarelor se merge usor pentru circa 15 minute pe un drum de pamant pana la intersectia de trasee de la Pichetul Rosu. Urmeaza mai departe urcus de circa 20 minute pana in Poiana Bucsoiului, un loc pitoresc, si se continua cu o poteca de-a curmezisul muntelui, care cand urca, cand coboara. Va imaginati ca mai mult urca 🙂 Si uite asa ajungi in mica poiana de langa o alta intersectie de trasee, „La Prepeleag”, undeva pe la altitudinea de 1750 m.

Si de aici incepe „greul”. Daca nu ai antrenament si o silueta „sa tai vantul” mai bine renunti. Cum te uiti spre munte observi ca trebuie sa traversezi o suprafata foarte mare de vegetatie, alcatuita preponderent din jnepeni (FOTO mai jos). Din acea poiana vezi si unde trebuie sa ajungi, adica primul reper vizual 🙂 . Undeva sus, departe, se vede un stalp metalic, cu marcajul traseului.

Stiti cate astfel de repere vizuale sunt? Cand ajungi la acel stalp mai vezi inca o panta asemanatoare, la fel de lunga, la fel de departe dar fara jnepeni. Cand ai urcat si a doua panta o vezi pe a treia si zici „acela este vf. Bucsoiu” 🙂 Numai ca atunci cand ajungi si pe a treia inaltime o vezi mai departe pe a patra. Abia acela este Vf. Bucsoiu. Ceea ce nu inseamna ca ai ajuns la Vf. Omu. Intr-adevar de pe Bucsoiu se vede si cabana Omu dar pana acolo, cobori o panta inclinata si urci o alta la fel. Mai urmeaza iar o coborare si iar o panta si ajungi aproape de cabana, peste 5 minute ai sosit. Asadar sunt 4 pante uriase de urcat pana la Vf. Bucsoiu si alte 2 mai mici pana ajungi la Vf. Omu. Traseul se parcurge in 4-5 ore de catre turisti cu experienta montana si este interzis pe timp de iarna, ceata, vant, ploi torentiale.

Pe orice traseu am fost ieri, am vazut multi tineri alergand…toata suflarea din Bucegi stie motivul 🙂 Vine 7500! Ultramaratonul de 92 de km al Bucegilor, „regalul maratoanelor din Romania”. Este o problema doar sa-l faci la pas daramite sa-l alergi, sa-l inchei. Marathon 7500 este una dintre cele mai frumoase realizari ale Clubului pentru Protectia Naturii si Turism Brasov.

Imi place acest traseu de pe Bucsoiu. Succesiunea de pante este o provocare pe care nu o refuz 🙂

La Gura Diham…asa am inceput traseul. Cand urcam, ne mai opream…si iar radeam. Abia peste vreo 6 ore am ajuns la Vf. Omu. In mod normal ajungeam sub 3 ore, dar am mers cu prietenul „Euroturist” si cu chef de poze, râs, privit…

La Poiana Izvoarelor

Acele Morarului

Imagine din Poiana Bucsoiului catre Valea Bucsoiului

In poiana de „La Prepeleag”. In imagine prima panta 🙂 reperul vizual fiind un stalp abia observabil…sus 🙂

In competitii montane, majoritatea sportivilor au rucsaci de acest tip, nu mai pierzi timpul cu scoaterea bidonului de apa.

Ei coborau, astfel decorati. Probabil s-au speriat de gâze, razele soarelui, desi traseul lor era numai prin padure…in fine, cum se crede fiecare, cum i se pare 😉

La 11:25 am plecat in urcus pe Bucsoiul propriu-zis. Eu am luat-o putin inainte, pentru ca imi place sa urc repede la deal 🙂 Si fiind cu oameni obisnuiti cu muntele nu aveam de ce ramane in urma. Asa ca in 20 minute ieseam din jnepeni.

Inca 5 minute si eram deja la stalpul indicator.

Poze unde parea interesant…se auzea iar cucul, nici pe aici nu am scapat de cantecul lui.

A doua panta 🙂

Am stat sa soseasca si ceilalti…adica vreo doua minute. Intre timp a sosit altceva, un avion, il vedeti mai jos de mine si de culmea muntoasa. Sa-i faci poze de sus, de pe sol…la un avion zburand 🙂

Mai departe…spre Transilvania. In imagine Depresiunea Brasovului.

Deja eram in varf si la a doua panta. Aici m-am pus pe asteptat. Era foarte cald…soarele ardea, simteam cum „muşcă” din brate 🙂 Jos, se vede cabana Malaiesti.

Pana aici soarele m-a prins doar pe brate…pana sus am ajuns rosu tot 🙂 doar nu ramaneam…dungat, pestritat 🙂 Ce alb eram odata :))

In urcus spre Vf. Bucsoiu, un moment pentru o alta imagine

Pe varf, in departare cabana de la Vf. Omu. Aici iar am stat 🙂 .

Popas ca sa vina si Euroturistul nostru. Intre timp ne-am uscat hainele. Tricourile, pantalonii, specifice/i concursurilor de munte se usuca in cel mult 30 minute pe soare sau vant.

Peisaj inspre Valea Malaiesti

Coborand de pe vf. Bucsoiu, pentru a urca o noua panta 🙂

Razvan, colegul din acest an de la Marathon 7500

Apropierea de un nou urcus

Cam mult parca de aici si pana la Vf. Bucsoiu de unde venisem…noi am facut fara graba mult mai putin.

Cine a scris timpii acestia cred a crezut ca merge oricine pe acel traseu. Cum naiba sa faci 7 ore de la Vf. Omu pana in Busteni? Si la coborare :)))) Atunci la urcare cat mai faci? Cel putin 10 ore? :)) Iar mentiunea „cabana Diham” este eronata. Marcajul banda rosie nu trece si pe la cabana Diham. Ar fi trebuit scris cabana Poiana Izvoarelor.

Cabana Omu…dupa ore bune de urcat fara probleme. Normal, este prima oara in viata cand urc Bucsoiu in atat de multe ore :)) Dar apoi am fugit spre Platoul Bucegilor si Valea Caraimanului 🙂

Vf. Bucura, in dreapta

De ce sa nu treci ca turist pe la cabana Poiana Izvoarelor!

De cativa ani, ca ghid turistic atestat national si international, recomand tuturor cunoscutilor sa ocoleasca cabana Poiana Izvoarelor. Motivele le-am insirat de-a lungul timpului in diferite articole in presa scrisa si prin posturi pe acest blog.

Nu exista un raport pret-calitate, serviciile sunt jalnice, atitudinea cabanierului este de neacceptat.

Pentru ca se poate spune ca sunt subiectiv va invit sa parcurgeti doua comentarii preluate de pe hoinari.ro :

„HORIA – nota 5
2010-12-29

Ca un apropo la comentariu tau, Remus…de ce crezi ca a plecat Nuti in Germania ? Stateam cu ea de vb ore intregi in bucataria aceea, la un foc ce palpaia in soba… si imi spunea ce greu se intelege cu tatal sau… ca este un inadaptabil. Spera ca nea Popa sa-i aprecieze munca depusa atatia ani acolo, dar nu s-a intamplat asta. la fel cum s-a intamplat si cu Irina, sora ei…la fel si ea s-a dat jos de la omu probabil tot din aceeasi „culpa”. Imi doresc sa mai calc pe acolo..sa fie totul la fel, sa nu asociez lispurile cabanei cu o presupusa ostilitate a dlui Popa..dar nu cred ca se va putea prea curand. Mai are rost sa mentionez ca ma intorceam de la Malaiesti si am vrut sa beau un ceai la izvoare si am fost dat afara pe motiv ca fac mai multa mizerie decat consumatie ? A uitat Dl Popa ca am lucrat la ei 3-4 ani de zile, weekend de weekend, pe toate vremurile posibile, ptr a-l ajuta sa renoveze cabana Omu…deh, recunostinta e un lucru mare…Ma rog sa se schimbe ceva…sper..orice…

REMUS – nota 7
2010-09-22

Am citit cu atentie toate comentariile lasate de cei care au mers pe la Poiana Izvoarelor. Imi pare rau sa vad ca parerea generala este una negativa, dat fiind ca eu cunosc aceasta cabana din aprilie 1984…Dar pot sa-mi dau seama (la cum il cunosc pe nea Popa) si de ce se intampla asa. In primul rand pentru ca de vreo 3 ani Nuti (Elena Popa-fata cabanierului) a plecat din Romania, implicit de la cabana P.Izv…Ea mai reusea sa se impuna pe acolo si sa creeze cat de cat niste conditii normale pentru acea altitudine (1455m.) Personalul era mai apropiat cu turistii, mancarea era excelenta…Cu caldura, cabana asta nu a stat bine niciodata. Eu nu am prins cazare in cabana din mijloc-cea refacuta de curand-, pentru simplul motiv ca de vreo 3 ani nu am mai reusit sa ajung pana acolo, asta si din pricina plecarii lui Nuti, pe care o stiu de prin 1992 si cu care aveam o prietenie sincera. D-l cabanier Gheorghe Popa a imbatranit urat si a lasat sa se vada ca nu poate sa se adapteze la vremuri, nu stie sa se faca placut (si nici nu cred ca incearca), el a ramas acelasi nene dur de la Cabana Omul (pe care tot el o pastorea)… Pacat de peisajele superbe de la Poiana Izvoarelor, pacat de cate amintiri am de acolo, pacat de cat suflet si pasiune au pus acolo cei care au stiut sa munceasca acolo…Pacat! Adevarul este ca am ajuns acum sa prefer Cabana Diham, care pe vremuri era preferata doar de grupurile mari si galagioase si nu cu prea multi bani, sau doar ca si zona de tranzit, dar acolo Tanti Oara si familia dansei (ca nea Gica a murit, saracul, acum cativa ani) se ocupa asa cum trebuie de tot ce inseamna confortul turistilor. In concluzie, recomand zona Poiana Izvoarelor-Pichetul Rosu-Malaiesti-Diham, sunt niste peisaje absolut magnifice, dar incercati sa va cazati unde va este mai comod.”