Primaria Busteni si turistii… si zadele… si varfurile Lenin, Khan Tengri… salvamontistul Ciprian Aldea si meteorologul Alexandru Baran

Comparativ cu Sinaia si Predealul, orasul Busteni este mult mai putin promovat in online, cu toate ca zona virtuala este mult mai bine acoperita decat in cazul Predealului. Aceasta este insa o simpla comparatie, pentru ca Predealul este mult mai bine promovat, gratie faptului ca personalul Centrului National de Informare si Promovare Turistica a reusit sa uneasca localnicii si sa-i atraga spre o directie comuna.

Sunt surprins ca inca suntem in tabere diferite pe aici, pe la Busteni. Timp in care, administratia locala lucreaza dar se pare nu vrem sa vedem si lucrurile bune. Sa enumar cateva:

– s-a schimbat trotuarul prin centru, discret, pe etape, in asa fel incat sa nu fie deranjul prea mare. Se schimba si dalele sparte de la Costila, la fel, pe suprafete mici, sa nu fie oamenii incomodati. Nu vede nimeni! 🙂 Probabil pentru ca e de bine, de aceea. Nu cumva cadem in alte extreme, tot vanam greseli si nu ne plac lucrurile bune?!

– reprezentantii orasului bat holurile ministerelor pe la Bucuresti cu reabilitarea Crucii de pe Caraiman, proiect ce a primit finantare si in loc sa fie un succes pentru oras, e altceva, s-au dus sa faca poze. Sau cum imi zicea o cunostinta, sigur fac afaceri la Cruce cu gogosi si artizanat, ce intelesese el din comentariile de pe FB. Am ramas stupefiat. Sunt oameni la Primarie, care de ani de zile sunt dedicati acestui proiect, pentru ca asta simt. Mi s-a parut foarte trist ca putem avea atata rautate.

– Primaria a renuntat sa mai taie zadele de langa Castelul Cantacuzino. Tot ea ceruse marcarea lor pentru nu stiu ce proiect, largire drum, parcare, nu am inteles nici azi ce se voia. Cert este ca au scris clar cei din Primarie, ca tin cont de parerea fiecarui cetatean si ca nu se taie acei arbori. Nu am vazut decat 2-3 postari cel mult, de multumire si cateva comentarii. Parca unora le parea rau ca nu s-au apucat de taiat sa poata injura in voie. Bineinteles ca si eu am crezut ca o data marcati, vor fi taiati. Faptul ca Primaria a respectat vointa catorva persoane este un lucru extraordinar de frumos si de constructiv.

– nu vede nimeni ca de la inceputul lunii august, Busteniul este plin ochi de turisti si ca mult injuratele floricele alcatuiesc un cadru placut ochilor, ca daca treci prin fata Primariei vezi mai mereu oameni care se pozeaza langa ghivecele mari de flori.

Vedem in schimb doar nenorociri, se distruge Valea Cerbului, se distruge muntele, o pun astia de o biserica. Care este problema mea ca oamenii aceia vin pe Valea Cerbului cu rulota si sunt vecini cu ursul? Care este treaba mea ca ei aleg cum vor sa-si traiasca viata, ca merg sa-si faca necesitatile prin padure, ca iau lemne din padure? Fiecare este liber sa traiasca asa cum doreste, padurea nu este a mea si astia nu iau decat lemne cazute. Nimeni dintre cei care stau pe Valea Cerbului nu face o sesizare. De ce? Pentru ca asa vor ei sa traiasca. Li s-au dus pubele, toalete ecologice, s-a incercat ceva. Daca nu le convenea, nu veneau. Le place langa ursi, sa stea langa ursi. E treaba lor.

La fel si cu cei 10.000 de oameni care au „distrus” saptamana trecuta zona Padina. Frate, ai vrut asfalt peste tot in Bucegi, suporti consecintele. Nu ai prevazut masuri de control, le tragi acum. Nu au cum sa vina doar oameni cu 5 facultati pe un drum super asfaltat. Si daca erai proprietarul platoului de la Padina tot nu aveai ce sa faci. Au venit turistii ca furnicile, ce sa le faci, sa te certi cu mii de oameni? Logic ca lasa mizerie pentru ca nu toti suntem educati. Nu poti sa ai si asfalt si sa vorbesti si de protectia naturii, ca se cam bat cap in cap. Toti protejam natura, criticandu-i pe altii. Natura insa se protejeaza prin fapte. Ai pus asfalt pe Bucegi, ia-ti la revedere de la masurile de protectie a naturii pentru ca, astfel, ai invitat pe oricine pe munte. Este dreptul oricarui cetatean de a merge unde il taie capul prin tara asta. Constitutia iti da acest drept sa te duci unde vrei. Asa ca, in Bucegi, orice conditionare ai incerca in stransa relatie cu drumurile asfaltate este ilegala. Nu poti avea o singura categorie de turisti. Asfaltul e la pachet cu multe altele.

Ciprian Aldea

Iar cu zadele de la Cantacuzino, multi ziceau ca fac nenorocitii o biserica. Sa mai fure un pic. Nu stiu daca era vorba de o biserica. Insa, oriunde se face o biserica, o manastire, pe aici, eu sunt pentru. Poate sa o faca si in soclul Crucii de pe Caraiman, eu zic Doamne-Ajuta. Eu am crescut de mic aproape de biserica si, chiar daca m-am departat de ea uneori, in suflet tot am purtat-o. Sunt „pupator de icoane”, merg unde mi se nazare ca este o biserica mai veche, nu merg in genunchi la tot felul de spectacole, dar cred in puterea unor lucruri. Niciodata nu o sa fiu impotriva a ceea ce face Biserica, dar a exemplelor izolate care departeaza oamenii de ea, bineinteles ca sunt. Biserica este esenta romanismului de secole. In mod sigur, nu a fost transparenta si nici nu prea este si nici cu comunicarea nu prea sta bine. Ea are insa o directie si o intelepciune de secole sce nu pot fi intelese intr-un minut, intr-un articol etc. Nici nu semnez petitii cu casatoriile nu stiu cum, pentru ca fiecare e liber sa-si traiasca viata cum doreste. Nici nu convertesc pe cineva, nu particip la dezbateri cu vaccinuri, le fac pe toate copiilor mei. Este o bucurie insa cand ma intalnesc cu stareti, calugari etc cu care sunt prieten. Mereu avem atatea de vorbit. Si cred ca daca iubim natura, cu atat mai mult trebuie sa-L iubim pe CEL care a facut-o.

-Primaria a sprijinit o expeditie pe 2 varfuri celebre ale lumii: Lenin si Khan Tengri. Foarte putini au vorbit de acest lucru. Expeditia a fost formata din salvamontistul Ciprian Aldea si meteorologul Alexandru Baran. Primul e din cadrul formatiei Salvamont Busteni, al doilea sta cu lunile la statia meteo de pe cel mai inalt varf al Bucegilor.

Ciprian Aldea avea la activ si alte experiente: Aconcagua, Matterhorn… Iata ca, avand suportul administratiei locale, oamenii acestia au perpetuat traditia inaintasilor locali in ale alpinismului. Busteniul a avut generatii de alpinisti de renume si, dupa cum se vede, mai sunt temerari care duc mai departe aceasta flacara.

Povestile lor, cum si-au riscat vietile, le gasiti pe conturile lor de Facebook, de unde am si luat imaginile ce ilustreaza acest articol. Au plecat oameni si nu s-au intors zei. Au revenit dupa aceasta performanta in tacere, cu aceeasi modestie, tot oameni. Felicitari lor si Primariei Busteni!

Anunțuri

Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Se inchide DJ 714A, se deschide DJ714A! Si tot asa… Turism la voia intamplarii prin Bucegi!

Tiganie totala in ceea ce priveste turismul in Parcul Natural Bucegi.

Pana la urma ajungi la concluzia ca nimic din ce ti-ai propune sa faci in tara asta, ma refer la un proiect sau o afacere pe termen lung, nu poate fi viabil. Fie se schimba peste noapte cadrul legal, fie se surpa drumul, vine cutremurul, ii da unul foc, ceva se intampla si nu iese cum ai prognozat. La un moment dat constati ca si sistemul este impotriva ta. Ca te ingroapa in taxe si impozite, ca iti da cu o mana si cu zece iti ia. De aceea se si fura, care cum prinde si cat poate. Ca nu exista nicio siguranta.

Zilele trecute, pe nestiute, a venit unul cu buldozerul si a facut o groapa cat explozia produsa de o bomba, in mijlocul unui drum judetean, pe care trec cateva mii de turisti lunar. Acestia tin in viata turismul din Valea Ialomitei, de la Zanoaga-Bolboci la Padina-Pestera.

Prima reactie a apartinut unui ghid montan, unul dintre aceia civilizati si educati, d-l Toni Ionita. Practic, esti tu in Romania, dar parca ramai interzis cand vezi ca azi drumul e in regula si maine il gasesti ca dupa bombardament.

Dupa care vestea s-a propagat… si turisti si oameni implicati in turism au inceput sa protesteze. In loc de 5 minute, de la Dichiu la Zanoaga, afli acolo in varf de munte ca trebuie sa ocolesti peste 30 km, sa vii pe drumuri pline de gropi. In realitate, pe acolo merg in special masinile mari sau cate unii dupa ciuperci si… fiind un drum dificil, este folosit in special de hotii de lemne si de orice.

Asociatia Turistica Padina-Pestera, ca urmare a acestui incident, a inaintat o scrisoare presedintelui Consiliului Judetean Dambovita, pe care o atasez mai jos:

De altfel, d-l Vali Calcan nu este departe cu estimarea lucrarilor 🙂

Intai a  fost scris 2010-2012. Si cum nu mai reusesc sa-l termine, in fiecare an mai schimba ultima cifra 🙂 Si s-a ajuns in 2017. Si nu va fi gata nici in 10 ani.

Care era situatia reala pe 1.08.2017? Cateva imagini de la fata locului:

Unora nu le venea sa creada si s-au risipit pe la umbra. Nu stiu, poate credeau ca este un vis si se termina totusi repede.

Crater… pana si cu bicicleta abia treceai

Si la o curba a drumului ce sa fie? O exploatare forestiera. Fara panou de exploatare… treaba e ca nu aveau cine stie ce lemn ca sa apucam calea conspiratiei si a ecologiei fara sens. Oricum, pe acolo padurea e foarte deasa si taierea avea semnele unei taieri rationale. Sigur daca veneau ecologistii de ocazie, cu ursuletii de plus, mai iscau un scandal. Sau cine stie ce pseudo-jurnalist. Fara niciun dubiu ar fi vazut in blocarea drumului o actiune a mafiei lemnului care a planificat devastarea padurilor muntelui Dichiu 🙂

Poate ca asa ai trafic, comentarii, rating, mintind si manipuland oamenii. Cu astfel de stiri senzationale. Insa mie imi da un sentiment anume faptul ca aici nu se minte, nu se falsifica realitatea si ca sunt atatea institutii si cetateni care vin pe blogul Bucegilor pentru ca de ani de zile exista ceea ce altii nu au stiut castiga: credibilitate.

In schimb, tot pe drum, se mai lucreaza si la rigole. Unde fac tabara muncitorii rezulta gunoaie: pachete de tigari goale, peturi, pungi. Cel care vine cu betoniera isi spala masina in padure, pe marginea drumului. La coborare spre Moroeni ia curbele ca la Formula 1. Te uiti cu ce viteza parcurge cu mastodontul, acel drum plin de gropi si-ti dai seama de profilul soferului.

Unde si-a spalat betoniera

Dupa ani de zile de „lucru”, evident ca au uitat prevederile acordului de mediu. Vine Garda de Mediu Dambovita si cu o amenda ii vindeca temporar de amnezie si de nesimtire, nu este asta o problema 😉

Ajungem la intersectia cu drumul spre Moroeni:

Cica pe acolo sa vina turistii 🙂 Bataie de joc sa trimiti lumea pe un asemenea drum.

Asta bun era inchis pentru reparatii… in varf de sezon 🙂

Spre Sinaia 23 km pe drumul inchis, spre Moroeni tot cam atat, dar drumul este jalnic. Din Moroeni mai ai vreo 20 km pe DN 71 pana la Sinaia. Ceea ce descurajeaza cam pe oricine…

Intersectia cu Scropoasa… se vede drumul ce vine de la Moroeni… gropi si mult praf.

La intoarcere, ca am fost pe jos de la Dichiu – Zanoaga -Cheile Zanoagei – Scropoasa – 7 Izvoare – intersectia cu DJ 714 – intersectia cu DJ 714A – Dichiu, dupa 5 ore, se vedea ca se mai lucrase un pic. Evident tipul cu buldozerul era un muncitor, fara vreo vina, un angajat trimis la treaba.

Macar la cabana Dichiu, a iesit cineva cu mai mult bun simt si a pus un afis, sa stie lumea ce se intampla cu drumul. Oricum, pe 1 august cei de la cabana si-au epuizat toate stocurile, pentru ca oamenii opreau la ei…

Azi, pe 2.08.2017 s-au intalnit mai multi factori de raspundere si in urma tiganiei create, sefii Consiliului Judetean Dambovita care se bat de ani de zile cu pumnul in piept ca dezvoltarea turismului si protejarea Bucegilor sunt prioritati pentru ei :)) au emis urmatorul comunicat:

„Autorităţile judeţene au luat act de gravitatea celor întâmplate şi au întreprins, în acest sens, toate măsurile şi demersurile necesare pentru soluţionarea favorabilă a cazului, în vederea asigurării accesului permanent către platoul Padina şi Peştera, în sezonul cald. În zilele de 1 şi 2 august 2017, au avut loc întrevederi şi discuţii între conducerea Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi toate entităţile responsabile cu gestionarea situaţiei, respectiv: reprezentanţii constructorului, proiectantul, conducerea S.C. Lucrări Drumuri şi Poduri S.A., precum şi personalul de specialitate din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa. În plus, preşedintele Alexandru Oprea a convocat astăzi, 2 august 2017, la sediul Consiliului Judeţean Dâmboviţa, o întâlnire de lucru la care au participat toţi cei amintiţi. În cadrul acestei întâlniri, conducerea Consiliului Judeţean Dâmboviţa a dispus redeschiderea drumului de legătură DJ 713 Dichiu – DJ 714 Zănoaga, care va fi redat circulaţiei publice în perioada 4 – 21 august 2017, prin refacerea platformei drumului în zona excavată şi realizarea măsurilor tehnice corespunzătoare asigurării traficului în condiţii de siguranţă”.

DECI SE DESCHIDE IAR DRUMUL. SI ACEST LUCRU SE VA INTAMPLA PE 4 AUGUST 2017, VINERI 🙂

Nu va bucurati prea mult, pentru ca pe 21.08 se inchide iar.

Dar, pana atunci, autoritatile se apuca de drumul ocolitor, mai astupa din gropi, mai intind niste pietris, sa ocoliti in siguranta. Evident ca este o masura temporara. Si daca ar dura alti 7 ani, tot la temporar se incadreaza.

Si ce mai spune lumea pe Facebook, data 02.08.2017:

drumreparat

drumreparat2

Maine, pe 3.08.2017, dupa ora 12 a.m. va astept cu un alt articol interesant!

In varf de sezon turistic, se inchide pentru lucrari un drum din Bucegi

La 1 august 2017, momentul turistic de varf al anului ca sa zicem asa, se inchide drumul de legatura dintre DJ 713 si DJ 714. Adica portiunea de circa 3 km dintre cabana Dichiu si intersectia cu DJ 714. Prin aceste lucrari nu se mai poate ajunge direct la Zanoaga-Bolboci si Padina-Pestera, ci trebuie ocolit vreo 25 de km prin comuna Moroieni.

Practic din DN 71 nu mai are rost sa intri pe Dj 713, pentru ca trei kilometri sunt blocati, ci te duci pana in Moroieni.

Reabilitarea acestui segment de drum era necesara. Sunt o serie de portiuni unde trebuie facute rigole, introdusa tubulatura sub drum. Treaba este ca, in stil autohton, ne apucam acum de treaba. Si uite asa, pe neanuntate, hei-rupist, peste noapte, cum au auzit ca sunt bani, s-au apucat de treaba, au facut cratere rapid cu buldozerele. Care turism sau ce turism? Cred ca, se putea astepta pana la un 10 septembrie mai ales ca se stie ca in luna august se umple Valea Ialomitei. Acum, toti trebuie sa ocoleasca pe la Moroieni, pe un drum vai de el. Au taiat legatura dintre Valea Prahovei si Valea Ialomitei in plin sezon. Maximum de prostie 🙂 Nici turistii nu mai ajung in Valea Ialomitei, o ambulanta trebuie sa vina pe un drum ocolitor de zeci de kilometri, jandarmii de la Zanoaga ca sa ajunga auto la cabana Dichiu, nu mai fac 4-5 km, ci peste 20… Vin evenimente in Valea Ialomitei, oamenii cauta Pestera Ialomitei, reabilitata cu fonduri europene, merg dupa branzeturi, sunt concursuri, unitatile turistice au tot felul de rezervari si acum suna-i pe toti si zi-le sa vina pe un drum plin de gropi…

Un moment mai prost pentru inchiderea drumului nu s-ar fi gasit.

Un panou a aparut totusi la intersectia DN 71 cu DJ 713, dar nu in ziua in care scrie pe el. Oricum, nu a facut nimeni un anunt public, s-au trezit mai multi in fata faptului implinit.

La cabana Dichiu… Se vede ca mai jos drumul e blocat.

Gata, se face treaba 🙂 Pozele apartin lui Toni Ionita, ghid montan si au fost postate pe Facebook.

Nu e greu de inteles… cand e vorba de bani nu mai conteaza absolut nimic. Au venit banii si nu mai au rabdare. Turismul, turistii, alte probleme dispar miraculos. Banii trebuie cheltuiti si singura modalitate este sa-i dai drumul la lucrari. Evident ca sunt foarte utile aceste lucrari, insa momentul demararii acestora, este cu siguranta unul foarte nepotrivit.

Astfel ca, daca doriti sa ajungeti cu mijloc auto la Lacul Bolboci sau la alte obiective din Valea Ialomitei, din Sinaia tineti DN 71 pana in comuna Moroieni, apoi dreapta pe DJ 714, pe langa Sanatoriu… si tot inainte…

Propunere de traseu turistic, prezente regale la Castelul Peles, castigatorul Marathonului 7500 si moment istoric-religios la Manastirea din Predeal

Imi spunea un domn pe Facebook, sa nu uit de o adresa pe care sa o trimit autoritatilor din judetul Dambovita. Era vorba de realizarea unui traseu turistic in Bucegi. Ideea este, in principal, ca turistul sa aiba o iesire rapida din creasta. Apoi, sa se conecteze astfel doua trasee turistice deja existente. Undeva intre refugiile Strunga si Batrana, cam in dreptul vechii stane din Valea Horoabelor, stana mutata azi mai departe, sa se desprinda din Drumul Granicerilor un traseu spre zona stanei. Langa stana este un drum de pamant lat si bun care te duce pana aproape de Cascada Doamnei, adica pana in traseul marcat cu triunghi rosu. Si aceasta este toata filozofia 🙂 Nu este nimic complicat, se va cobori rapid din creasta in caz de vreme nefavorabila (trasnete, etc.)

La Castelul Peles a venit pe 12.07, A.S.R. Principele Radu al Romaniei. Acesta si-a lansat propria carte despre castel. Pentru cine nu stie mare lucru despre castel, este o carte buna:

Cartea se numeste „Povestea Castelului Peles”

Sala de muzica a Castelului Peles

Stim si castigatorii din acest an ai Marathonului 7500 de pe Bucegi: Andrei Preda si Robert Hajnal:

Andrei Preda este cel din dreapta. Sursa: Facebook, Elena Perju.

Duminica dimineata, liturghia la Manastirea „Sf. Nicolae” din Predeal, va fi condusa de catre I.P.S. Laurentiu Streza, Mitropolitul Ardealului. Acesta vine la Predeal pentru a sfinti inceperea lucrarilor de restaurare a picturii din biserica manastirii.

Mitropolitul a mai venit si anul trecut, cu alta ocazie. Iata cateva poze de atunci:

Aici, articolul de anul trecut:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/05/29/sfintirea-bisericii-vechi-a-manastirii-sf-nicolae-din-predeal-in-anotimpul-merilor-infloriti/

Bucegi: flori, stanci si Podu cu Florile

Cateva imagini din Bucegi, unde se anunta o vreme de vis… dupa furtuna de vineri 🙂 Sambata a fost perfect. Sa vedem duminica… Aici cand se anunta canicula e foarte bine.

Turma de oi la Piatra Arsa

Ochi de paun pe rododendron

Ghintura galbena

Busteniul

Stana Regala renascand… era chiar trist sa ramana acest loc frumos, parasit.

Am gasit si pozat conuri rosii de molid in acest an cat pentru niste ani de acum inainte. Evident siropul este tot rosu, mare deosebire intre acesta si celelalte siropuri tot din conifere.

Banca din lemn din Piciorul Pietrei Arse nu mai este, a putrezit. O sa anunt Salvamontul sinaian sa mai faca una. Plus ca trebuie schimbat podul de peste valea Zgarbura, putrezit si acela. Daca trec 5 turisti in acelasi timp pe el, este foarte posibil sa cada cu tot cu pod. Daca nu scriu eu, nu vede nimeni. Nu e o lauda, ci asa stau lucrurile. Mai sunt atatea de semnalat…

Spre Podul cu Florile

Fostul pod, azi doar pietre

Podul de altadata, al florilor, ramane unul dintre cele mai bune puncte de observare a Bucegilor.

Hotelul Pestera si pensiunea Cocora in dreapta, statia de telecabina Pestera in stanga.

Cabana Dichiu

Valea Horoabei: scarile metalice, canionul, tunelul, portita, izbucul si… se cauta „Esteticianul” refugiului din Saua Strunga

La anumite perioade, apar pe munte oameni care mai repara un podet, remarcheaza un traseu, desfasoara actiuni de ecologizare sau refac un refugiu. Asa s-a intamplat si cu refugiul din Saua Strunga… a intrat in 2016 pe mainile unor iubitori de munte si a fost refacut.

Ma gandeam anul trecut ca principalul pericol pentru acest refugiu ar fi ciobanii. Intai fura ce este prin interior, azi iau patul, maine usa, dupa care baga oile… si cainii, la umbra. Nu inseamna ca azi cred altfel. Pe mai departe cred asta… si, intr-o zi de vara, o sa vad sau vom vedea, vreun cioban si oile prin refugiu. Insa, pana atunci mai este… de abia au urcat turmele.

Din pacate, s-a miscat cineva mai repede: un zapacit, nu ai cum sa-l numesti altfel, pentru ca nu pot pricepe cum cineva poate avea in rucsac un spray pentru vopsit, a trecut pe langa refugiul nou si l-a mazgalit. Greu sa etichetezi asa ceva. Un om de munte nu-si umple rucsacul cu fel si fel de prostii, cum ar fi un astfel de spray.

Mazgaliciul de serviciu este un anume Emil N., care a trecut pe acolo, duminica 04.06.2017. Sunt sute de distribuiri pe Facebook, in ideea ca individul va fi identificat. Se ofera toata gama: de la bataie, la recompensa si chiar la stergerea din proprie initiativa a scrisului. Adica unii l-au rugat frumos 🙂 Probabil dintre aceia care cred ca niciun urs nu trebuie impuscat, toate animalele au o prietenie cu omul, putini visatori dupa mine. Pai un astfel de plimbaret, nu are nicio treaba cu natura, frumosul, el mazgaleste orice pentru ca simte satisfactie cand isi bate joc de munca altora.

Sunt si eu insa pentru acordarea unei recompense… aceluia care-l identifica si mai apoi, il vopseste tot de o asemenea maniera. Pentru ca aceia care merg pe munte, buni sau rai, sunt prieteni cam toti pe Facebook si sigur cineva e prieten si cu omul asta. Trebuie cautat un Emil N. care a postat poze de duminica de prin Saua Strunga. Evident nu a postat cu mazgaleala, dar daca il cheama Emil N. si a trecut pe acolo, pe 04.06.2017, el este.

Tot duminica, in jurul orei 12, eram pe terasa la cabana Padina. Nu am vazut pe nimeni urcand spre refugiu. Pe la 12:30 am plecat si noi pe acelasi traseu. Dar, de la prima stana noi am facut dreapta, spre bazinul Horoabei. Chiar si cand am ajuns pe puncte mai inalte, tot nu am vazut pe nimeni pe acel traseu. Imi spunea cineva ca doua grupuri separate de biciclisti au traversat Platoul Bucegi si au trecut prin Saua Strunga spre Moieciu. Mi-e greu sa cred ca un pasionat de munte, impinge o bicicleta pana in Sa, iar acolo scoate un spray si mazgaleste refugiul. Cu siguranta, este unul care are doar chestia asta in cap, de a face rele!

Mai departe, imagini de poveste din bazinul Horoabei. Am intersectat dupa mers pe la gol alpin, valea, coborand pe un fir impadurit pana la ea:

Cam pe aici am ajuns, pe la jumatatea vaii.

Ultima scara cum se urca

Pe acolo se continua

Se coboara tot pe o scara…

Adica aceasta scara. In fiecare an vad grupuri de montaniarzi, mari si tari in postari, neintrecuti in aprecieri, care stiu tot ce misca pe munte… si mereu si-o iau prin aceste locuri 🙂 Am evitat mereu sa scriu, sa nu se creada altceva. De fapt, pe munte faci cunostinta cu realitatea si e posibil sa devii mai normal 🙂

Montaniarzi super tari, contabili de cat mai multe ture, vin prin Valea Horoabei sa vada cascada, apa, ca e de vis si tare de tot canionul 🙂 Vin primavara ca sunt prostiti initial de tot felul de experimentati, sa mai bifeze o tura. Si toti la gramada fac niste bai zdravene. Toate aceste scari sunt acoperite de apa si ei, saracii, urca prin suvoiul de apa rece. Le cade apa in cap, se mureaza pana la piele. La final, niciunul nu posteaza ce nasol a fost ci… super tare, suntem buni, am trait o aventura, extraordinar, chiar a meritat 🙂 Si altii ii admira si se vor duce si ei. Acolo realizeaza toti ca au fost fraieri, inconstienti, dar cum sa scrii pe Facebook: bai, ce mari prosti suntem? Evident, cand ai zeci si zeci de ture, suna totul cum vrei sa sune… asa au vrut ei, sa treaca prin apa 🙂 Ca nu e pentru oricine 🙂

Cea mai inalta scara, aici le este Golgota 🙂 Da’ e bine asa!

Prin canion

Aici este frumusetea, cand poti sta linistit, nu in apa, sa te bucuri de peisaj.

Suntem pe valea principala si se vede ca nu e apa. Foarte multi montaniarzi nu stiu ca suvoiul permanent de apa al Horoabei, nu vine din firul vaii principale, ci de undeva din dreapta acesteia, din versant.

Asadar, Cascada Horoabei spre care s-a facut poteca buna de tot, e acolo mai mereu 🙂 Sursa permanenta de apa care o alcatuieste iese de la vreo 300 metri cel mult distanta.

Izbucul Horoabei

In drum spre firul principal, care se vede ceva mai jos.

Traseul te poarta pe sub aceasta portita. O sa vedeti un marcaj cruce verde, el nu este insa turistic. E desenat demult prin aceasta vale. Traseu turistic nu exista pentru ca suntem in tara in care putini isi asuma responsabilitati. Plus ca ar trebui si alte amenajari, desi, la aprecierea mea, un montaniard nu intampina probleme pe aici. Sunt lanturi, cordeline, scari…

Intrarea/originile tunelului… cum era denumit de primii montaniarzi, ne-a dus in preajma unor tineri care faceau alpinism. Adica se iese undeva la un gol, vine un perete, apoi in rapel. Surpriza mea a fost sa vad si fete pe acolo. Nu ca nu ar avea voie… dar judecand dupa aspectul intrarii, eu am crezut ca doar barbatii sunt atrasi in interior. Chiar nu mi-am inchipuit ca si aici, pe munte, a ajuns discutia despre componenta unei familii. Nici muntele, nu mai este ce era odata 🙂 🙂

Cascada Horoabei

Din Poiana Horoabei ne-am indreptat spre Padina pentru a urca prin padurea Laptici… o sa revin cu traseul, cum am zis anterior… Din poienile de la Padina se auzea o voce inconfundabila. Era tipul de la „Stelele Bucurestiului” cu o piesa de prin anii ’90… „poti sa pleci acum ca nu mai imi pasa, voi gasi alta mireasa” 🙂 De altfel, nu am auzit o muzica prea diferita pe aici, de-a lungul anilor… Vorbesc din proprie experienta, din 1995 si pana in 2008, am venit cu corturile la Padina, an de an, cu vecini si prieteni, de nu stiu cate ori. Deci, de atunci si pana in prezent, chiar am auzit orice. In general, peste 90% dintre cei care ajung aici… sunt oameni care asculta manele sau rock. Restul, sunt cei care nu asculta nimic, vin sa se recreeze. Eu am fost in orice categorie de grup.

O data, mi-am mutat cortul pentru ca o familie asculta langa mine doar Radio Romania Actualitati. Ce-ti mai trebuie radio nu stiu care si stiri, cand vii pe munte? Ideea este sa te rupi un pic de ce se mai intampla.

Altadata, mergeam pe drumul forestier si, pe acel platou unde acum scrie Padina Fest, putin mai spre drum, era un cuplu care statea pe langa o masina. Din masina razbatea o muzica, el statea pe un scaun la o masuta mica, cu o sticla de bere in mana si misca sticla in acord cu muzica. Ea… voluminoasa. In fine, privesc putin si trec mai departe, nu era cine stie ce. Eram si cu rucsacul in spate, ramasesem iar in urma…

Cand? Prind cu urechea niste versuri, imposibil de uitat de atunci 🙂 „La sufletul care-l ai si la frumuseteee, Langa mine ai trai ca intr-o povesteee”. Cu aceste cuvinte in minte, imi intorc privirea spre ei. Cum naiba de nu bagasem de seama? 🙂

El un sac de oase, pitic, aproape beat, zambind idiot, ea uriasa, rotindu-si mainile stilul morisca, in fata. Sa fie cumva Baloo din Cartea Junglei? Naaaa, era consoarta tipului cu berea. Daca isi punea coana mare mintea si-l acrosa, il zbura peste masina cu scaun si cu bere cu tot. Cine poate sti cate somnifere de dreapta ii acordase omului de-a lungul povestii…

Dupa vreo 3 metri mi-am dat rucsacul si am tras o portie de ras cu lacrimi. Asemenea luciditate ca sa apreciezi „povestea” si „frumusetea” din ea, mai rar 🙂 Mai imi vin cateodata in minte, versurile acelea :))