Patru ore prin Valea lui Bogdan si Muntii Baiului

„Nu am vazut pe nimeni, de cand sunt pe tren, sa coboare la Valea Larga!” Na, ca mai sunt si din acestia 🙂

Prin spatele garii din Valea Larga, suim niste trepte interminabile ca sa iesim la Izvorul Rece. De aici, facem dreapta pe DN 1 pana la drumul forestier spre Valea lui Bogdan. Apoi, intram pe forestierul ce are circa 4,5 km.

Inspre Bucegi

Si ajungem la poiana din capatul vaii, unde este o casuta din povesti 🙂

Mai departe, pe un drum care acopera usor-usor cu vegetatie:

Trebuie neaparat sa adun conuri rosii, cu prima ocazie.

Oameni de munte trecuti de prima tinerete, treziti de dimineata ca sa urce muntii Baiului.

Martinul este un obisnuit al zonei

Dansul copacilor in vantul vesnic

Valea Larga sau acasa la ursi

Departe

Mai aproape

Erau si niste cetateni pe la stana

Cariera din Sinaia, a lui Costinescu. Era un funicular care aducea piatra pana unde este Mefin astazi… Urmele funicularului mai sunt prin padure.

Cascadele Vanturisului, cea mai mare cadere de apa din Bucegi

Nu mai are apa prea multa. De aici, este cel mai bun loc pentru a poza aceasta cadere de apa.

Hotel International, impozant

Vantul in discutie, conflictuala evident, cu zadele

Coborarea spre Sinaia

Am iesit in drumul forestier ce duce spre Valea Cainelui sau spre Izvorul Rece, depinde cum se alege, am mers putin pe el si apoi am luat-o la vale, spre Prahova, iesind pe aici.

Intai au scris si apoi au dat drumul la apa.

Si pe aici in Sinaia, si gata 4 ore.

O piesa frumoasa:

Cum a fost vremea la sfarsit de aprilie… de 7 ani incoace!

A venit primavara, au iesit ghioceii, s-au trecut ghioceii, infloresc merii si corcodusii, apare frunza la fag, e cald, se topeste zapada de pe versantii muntelui. Ne uitam cum primavara se instaleaza cat mai bine… ca dupa cateva zile sa vedem ca a venit tot iarna 🙂

Sa vedem, oare, asa a fost si in alti ani, la sfarsit de aprilie? Zic sa ma uit din 2010 incoace prin arhiva blogului.

Pai, in 2010, spre sfarsitul lui aprilie, mai era zapada pe munte dar niciun pic in Valea Prahovei sau pana pe la 1700 m altitudine.

Imagine din 18.04.2010.  In 2017, acest peisaj l-am pozat pe 2.04. Deci, daca vom compara 2010 cu 2017,  se poate spune ca in 2017, aici la poalele Bucegilor, primavara a venit mai repede cu circa 2 saptamani.

Fapt confirmat si de o alta imagine:

Acelasi peisaj din 2010, l-am intalnit in 2017 undeva in apropiere de 10.04. Adica am trecut prin acest loc pe 8 sau pe 9.04.2017.

In 2011, pe la sfarsit de aprilie mergeam in Poiana Vanturisului, daduse coltul ierbii pe muntii Baiului, pe Bucegi mai era zapada in special pe vai si pe Platou. Foarte putina prin zona Pestera-Padina, deloc in muntii Diham si Paduchiosu, iar intr-o zi ca azi, de 20, dormeam langa un ulm inflorit.

Spre Piatra Arsa

Peisaj din muntele Paduchiosu

Flori de ulm

Totusi, iarna a mai dat semne si in perioada 15-17.04.2011 si Bucegii aratau asa:

Este cam acelasi peisaj ca in 2017. In Valea Prahovei aveam acest peisaj pe 16.04. in dimineata primei zile de Paste. Diferenta este ca vremea dupa data de 17.04. in 2011 s-a incalzit iar in 2017 s-a racit considerabil 🙂

In 2012, vorbeam tot de primavara… Ne uitam la ghioceii si la leurda din Poiana Stanei:

Poiana era plina de ghiocei si branduse

Comparativ, venirea primaverii pe aici, seamana in 2010 si 2012.

Si pe platou era zapada, vazusem pe 16.04.2012 schiori in drum spre Piatra Arsa. Totusi, zapada nu mai era cine stie ce:

In anul 2013, zapada era destula de Bucegi dar vremea in Valea Prahovei era peste asteptari. Oamenii au dus animale la pascut, am vazut bureti negri, ceea ce in 2017 nu am observat.

Oricum, traseele pe Jepii Mari si Jepii Mici erau pline de zapada…

In 2014, aceeasi ciudatenie, iarna in toata regula pe Bucegi si primavara frumoasa la poale:

Pe 21.04. era atat de bine ca deja ieseam in natura 🙂

Intr-o zi ca azi eram pe aici. Daca nu ar fi nins, si azi in 2017 era acelasi peisaj, la vegetatie ma refer.

La fel, daca nu ningea, acelasi peisaj ar fi fost si in zona Poiana Stanei. Anii 2014 si 2017 seamana pana la un punct.

In 2015, la sfarsit de aprilie leurda era mai mica, inflorea irisul pe care-l dadusem unei cunostinte, urzicile erau mici, abia apareau frunzele fagilor. In acest an, primavara, fata de 2017, a venit mai tarziu cu o saptamana, doua.

Padure spre gol alpin, muntii Baiului

Peisaj cu leurda 29.04.

Asa erau urzicile pe 23.04. In prezent, ele sunt sub zapada dar mult mai mari si nu se mai culeg.

Iar pe Bucegi era zapada consistenta, dupa procedeul sus iarna si jos primavara:

Anul trecut, in 2016, spre sfarsitul lunii, primavara era la ea acasa. Se curata poteca regala de la Sinaia de frunze, se curata cimitirul eroilor de pe Valea Rasnoavei din Predeal, in Predeal chiar venise primavara. Pe 26.04. faceam poze de la Floresti-Prahova spre Bucegi, iar pe 18 aprilie realizam un traseu fain pe Bucegi. Primavara in 2016 a venit mai repede decat primavara din 2017 🙂

Sfarsit de aprilie 2016 la Predeal. Vedem fagi inverziti… Si daca nu ar fi venit zapada acum in 2017, tot nu inverzisera. Deci, chiar a venit mai repede primavara anul trecut.

Imprejurimile Predealului, pe aici facusem cunostinta cu un urs. Inverzisera si zadele…

Spre Bucegi pe DJ 713, pe 18.04. Se observa cum inainta primavara in altitudine pe padurea din dreapta. Clar, cu o saptamana cel putin, venise primavara mai devreme in 2016.

Zapada pe culmile inalte ale Bucegilor

Concluziile?

Pai, zapada a fost mereu pe Bucegi in aceasta perioada, mai ales pe vai si pe Platou. Primavara a venit mai devreme sau mai tarziu cu circa 2 saptamani. Dar, cel putin in acesti ani prezentati, niciodata nu a fost zapada la poalele Bucegilor. Acum, totul este alb imaculat, fiecare creanga, casa, gard, are mantie alba:

Bine ca in afara de salcii nu prea inverzisera alti copaci…

Bucegii, dupa ninsoarea de Paste

A treia zi de Paste, ora 8:30 a.m.

S-a intors iarna pe Bucegi 🙂

Vf. Jepii Mari si Cantonul Schiel

Muntii Jepii Mari si Piatra Arsa

Monumentul Eroilor

Partea superioara a Vaii Comorilor

Muntele Furnica

Un colt al Carierei Piatra Arsa si telecabina ce coboara de la Cota 2000

Peisaj din muntele Caraiman

Asa ca, pe munte, se circula in conditiile care se vad. Dar cum si iarna este un anotimp, le luam cum sosesc 🙂

Imprejurimile Sinaiei: alarma de leurda, de peisaje si de oameni iresponsabili

Stiti, cum ies urzicile, oamenii se anunta. Cum apar buretii, ghebele, la fel. Leurda, la fel 🙂

Intr-un an, am pus o masa in apa. Sa curga apa pe dedesubt si peretele de apa sa fie intr-o parte, aproape de masa… Aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/04/28/de-florii-la-gratar-pe-aici-prin-preajma-bucegilor-sa-fie-mereu-ceva-nou/

Mai am si acum fata de masa, de atunci am mai folosit-o o singura data, pentru ca o cumparasem doar pentru astfel de evenimente, clopotelul… Luna aceasta sunt 4 ani de atunci.

Urcand mai departe, am ajuns aproape de Poiana Stanei Regale, unde evident leurda era… in toi. Nu am vazut pe nimeni la cules, probabil ca inca nu s-a aflat.

Poiana Stanei

Urcusul spre Platoul Bucegilor. Erau mai multi oameni de munte ce incepeau sa urce. Excursia noastra era insa mai lejera.

Podet peste Valea Zgarbura. Este in plan sa o parcurg curand cu cativa prieteni.

Schitul Sf. Ana. Poza din cadru natural unic 🙂

De aici, nu mai facusem poze. E bine sa gasesti la o „problema” toate solutiile… sau cat mai multe.

Acolo am fost cu alta ocazie.

Coborare

Trei castele, o singura poza. Nu, nu e stanca de langa traseul de mai jos de schit.

Cea mai inalta stanca de la Stancile Sf. Ana

Demult, aici a fost un chiosc la care se ajungea pornind de la alt chiosc, cu numele de Sf. Ana, pe o poteca in serpetine cu multe trepte din piatra, trepte care se mai vad si azi. In perioada comunista a fost intretinut cat de cat. Am inteles ca prin anii ’80 s-a distrus total.

Haine de molid

Convietuire

Mai departe incepe clasica poveste despre cum niste oameni certati cu bunul simt, educatia, iresponsabili… distrug natura.

Intri pe drumul forestier Vulparie si, imediat pe dreapta, sunt niste saci de gunoaie. Nu stiu cati, multi. Parca mereu apar cativa in plus. Care cum trece, arunca. S-a mai curatat acel loc dar degeaba. S-au invatat mai multi si arunca.

Din acel loc si pana ceva mai departe de intersectia cu drumul forestier Poiana Tapului, am mai gasit 3 zone la care privesti stupefiat. Cineva darama o parte dintr-o casa sau o renoveaza, naiba stie, iar resturile le depoziteaza in padure:

Daca adaug si prima zona, pe care nu am pozat-o… dar e tot la fel ca primele doua, sunt zeci si zeci de saci de gunoaie pe o lungime de 500 metri. Jandarmeria patrula si sambata prin acele locuri, dar e clar ca oamenii acestia pentru care padurea nu este buna decat pentru a depozita gunoaie, le arunca noaptea.

Cred ca se poate afla destul de usor cine lucreaza in Sinaia in constructii, la interioare, si are o duba in care baga peste 20 de saci la un singur transport. Urca pe str. Furnica si coboara pe la Oppler. Duba are si usi la spate si una pe lateral. Sunt doua sau trei persoane, o echipa de muncitori. Unii saci sunt destul de grei, dar sunt aruncati la ceva distanta de drum, deci respectivii sunt invatati cu munca. Sunt prea rapizi ca sa aiba peste 45 de ani. Am mai vazut acelasi procedeu la intrare pe drumul forestier Posada-Valea Larga, la iesire din Sinaia, putin mai incolo de fantana lui Ciucu, pe stanga. Sa fie doua-trei saptamani de atunci. Daca nu le-au dus tot acolo, inseamna ca lucreaza in cartierul Furnica si li s-a parut mai aproape sa le arunce in padure, decat sa traverseze tot orasul. Sacii sunt noi, si cine lucreaza in Sinaia cumpara saci in procent covarsitor de la depozitul de pe Calea Moroeni, de la d-l Vasii. Cui a vandut acesta circa 100 de saci de rafie in ultimele 10 zile? N-or fi atat de multi.

Se reamenajeaza o camera sau doua, proprietarul casei este parte din aceasta actiune, pentru ca ar fi apelat cum fac altii, la firma de salubritate. La Sinaia, platesti si ti se aduce un container special pentru astfel de deseuri. Muncitorii au cumparat saci noi, inseamna ca sunt bine platiti, pentru ca nu i-au mai si recuperat. I-au aruncat cu totul. In mod sigur, cu acordul proprietarului s-au debarasat de gunoi. Bine, sigur proprietarul nu stia ca-i duc in padure, pe el il interesa sa faca economie la bani. Ma indoiesc, dupa cum s-a actionat, sa existe si vreo factura aruncata din greseala pe acolo. Au mai fost astfel de situatii si oamenii legii asa au gasit vinovatii. Astia mi se par mai smecheri. Dar cred ca un bon fiscal de la produse alimentare, tot se gaseste pe acolo 🙂 Sunt diverse conserve, borcane, ambalaje pe care le-a risipit ursul noaptea. Daca este un magazin de cartier, nu sunt greu de aflat cumparatorii. Astia se cunosc toti. Iar daca e Mega Image, Penny etc, si mai bine. Ora de pe bon si ziua, te duc direct la autori.

Luni, o sa iau legatura cu Administratia Parcului, Primaria, Garda de Mediu, Jandarmeria, ca nu am eu cum sa fac cercetari. In calitate de ce? E treaba institutiilor cu atributii in acea zona, sa anunte Politia, ce mai vor ei. Ideea este ca daca autorii nu pot fi prinsi, desi mi se pare realizabila treaba in cateva ore, trebuie sa mergem sa le adunam noi. Nu va ganditi ca daca semnalez ceva, ma duc acasa cu gandul ca am facut ce tinea de mine. E treaba altora sa identifice autorii, sa-i sanctioneze, „Treaba mea” este in special sa luam gunoaiele din padure, ca sa nu devina obisnuinta. Daca le lasi acolo, cetatenii vor spune ca nu sunt autoritati, ca nimeni nu face.

Despre exploatari si asfaltarea drumului spre Gura Diham

Poate ar trebui sa scriu despre castigarea ultramaratonului arctic de catre Tiberiu Useriu, pentru a doua oara, sau ca pe la Constanta a fost arestat in premiera nationala un sef de ocol silvic. Motivul arestarii: taiere ilegala de padure. Insa au scris altii mult mai documentat. Ce am remarcat eu prin Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi este ca acum se ia inclusiv lemnul de foc, crengile etc. Inainte se ridica preponderent lemnul bun de scandura, mobila… Se mai poate spune ca pretul la lemnul de foc a crescut foarte mult in aceasta iarna.

In prezent, se aduna pana si cele mai mici crengi.

Se vede ca a fost marcat.

Am mai zis sa scriu de actiunea de pe Transfagarasan a Agent Green. Dar decat sa se interpreteze gresit, nu am mai scris. Nu am timp sa mai lamuresc pe unii sau pe altii ce vreau sa spun. Nici nu imi plac lucrurile duse la extrem.  O sa scriu acum niste randuri. Ideea este ca fac foarte bine Agent Green ca iau atitudine in general, ca prea s-a taiat iresponsabil in tara asta… dar, de la demersuri rationale la transmisii live pe Facebook despre cum blocam noi un transport legal de busteni mi se pare un salt spectaculos de nepotrivit. Te duci tu cu un grup de oameni si tragi pe dreapta un transport de lemne, pe motiv ca se taie si nu face nimeni nimic. Suna ministrul, vine Politia, Garda Forestiera… si transportul e legal. Pe Facebook, nu stiu cati oameni aplauda, injura hotii, indeamna la „pe eii!” 🙂 Este ceea ce trebuie? Ca mie… nu prea mi se pare.

Nu cred ca e normal sa faci gesturi din acestea si mare noroc ca nu s-au ales cu amenzi sau dosare penale. Poate ca unii exploatatori au tupeu, nu au scrupule, dar e treaba altora sa aplice legea. Poti lua atitudine ca doar esti cetatean roman, insa pe alte cai. Cand vrei sa se aplice legea, incalcand-o tu cu buna stiinta, demersul personal nu poate fi unul corect; abordarea este gresita, viziunea este gresita. E bine sa ne pese, sa fim eco, dar la fel de bine este sa nu cadem in extreme si sa extindem termenii de hotie, furt, ilegalitate, asupra intregii industrii bazate pe prelucrarea lemnului… sau sa luam noi legea in maini pe motiv ca „nu se mai poate asa”.

Sa revin la subiectul principal: asfaltarea drumului spre Gura Diham.

Daca stam acum sa dam paginile trecutului, vom trage tot felul de concluzii: ca se promisese de ani buni acest lucru, ca vor creste preturile terenurilor, ca nu e bine, ca beneficiarul principal va fi cabana Gura Diham, ca era prognozat ca acest drum sa se uneasca in Saua Baiului cu un alt drum dinspre Rasnov, ca putea fi o varianta la DN1 etc.

Realitatea este ca sunt atatia oameni care circula pe acel drum, ca nu ai cum sa nu-l asfaltezi. De aceea, ai si taxa de intrare cat si pubele. Pentru ca tot circula oameni pe acolo. Cei 4 kilometri de drum care fac legatura intre orasul Busteni si zona Gura Diham nu ai cum sa-i lasi asa, cum sunt astazi. Vara se umplu de praf si cei care merg pe jos si masinile care circula. Plus ca trebuie sa conduci cu prudenta.

Este foarte clar ca desi presedintele Consiliului Judetean Prahova, d-l Bogdan Toader, a anuntat ca drumul va fi asfaltat cu fonduri de la bugetul judetului, demersul apartine in exclusivitate fostului primar al Busteniului, senatorul Emanoil Savin. Acesta a declarat pentru Observatorul Prahovean: „Drumul este clasificat ca drum comunal, iar investiția este estimată la 4 milioane de lei. Este un proiect extrem de important pentru Bușteni.”

Tot dansul spune ca ajung la Gura Diham circa 10.000 de turisti anual. Cred ca este o exprimare prudenta dar realitatea este ca intr-un an de zile, cu masini, autocare sau pe jos, cu rulote si corturi, prin acea zona intra sigur vreo 25.000 de oameni.

Inca din ianuarie a.c. sunt oameni cu rulotele in zona Gura Diham.

Asfaltarea drumului duce la justificarea pe deplin a taxei de intrare pe acel drum si la inlaturarea solutiilor de compromis: asternere de pietris etc.

Problema ar fi dupa mine: cat de gros trebuie sa fie stratul de asfalt ca sa circule si cei cu utilajele folosite la exploatarea padurii? Ca daca se va face doar pentru masini mici, intr-o luna de zile s-a si crapat. Aici vad problema, daca e facut pentru toti cei care tranziteaza acea zona sau doar pentru turism. Vrei nu vrei, fie Administratia Parcului, fie Ocoalele Silvice, isi vor da acordul la exploatari prin acea zona si trebuie luat in calcul si accesul cu utilaje grele.

Pe trasee marcate dar… neturistice

Dupa Revolutie, un mare montaniard a incercat sa alcatuiasca o retea noua de trasee turistice in zona Bucegilor. Pe cand umblam mai des prin paduri si prin munti, intalneam diferite marcaje care nu figurau pe hartile turistice. Nu stiam atunci de initiativa celui care se numea Nae Popescu. De altfel, el avea sa moara pe Plaiul Mircii… cand marca un traseu care lega Valea Prahovei de Moeciu.

Dupa ani de zile am reusit sa cunosc aceste trasee nemarcate. Niciodata nu mi-am propus sa insist pe cautarea lor. Pur si simplu, la anumite perioade trecand prin unele zone gaseam marcajele si asa le-am reconstituit. Ulterior, le-am si parcurs integral, cand am inteles de unde pornesc si unde ajung. Probabil sunt singurul care le si cunoaste, pentru ca aceia care le-au marcat au murit sau au imbatranit.

Au fost trei trasee care pastreaza pe alocuri si astazi, vechile marcaje:

  1. Posada – Cota 1000 – Vanturis – Coltii lui Barbes – Cota 1400 – Sinaia, marcaj punct rosu, cunoscut si ca „Drumul Hotilor”. Marcajele sunt foarte rare pana sub Coltii lui Barbes. Acum vreo 10 ani adusesem in discutie acest traseu, iar salvamontul sinaian a marcat doar partea de sub Coltii lui Barbes, incluzand-o intr-un alt traseu turistic.
  2.  Valea Larga – Cota 1000 – Vanturis – Oboarele – Bolboci – Plaiul Mircii – Strungulita – Moieciu, marcaj triunghi rosu.
  3.  Sinaia – Dichiu – lacul Scropoasa, marcaj triunghi albastru.

Traseele strabat zone cu un peisaj divers, atat locuri salbatice cat si civilizate.

De curand am fost pe un traseu care a cuprins cate putin din toate traseele lui Nae Popescu. Din Valea Larga la Cota 1000, apoi pe Calea Codrului, drumul forestier Poiana Tapului… mai pe scurt de la Valea Larga la Busteni. Pe la 12 am plecat din Valea Larga, pana in ora 17 eram inapoi.

Ochii care nu se vad 🙂

Urcusul este unul sanatos :)) Printre crengi se vede cimitirul Setu, de la intrarea in Sinaia, dinspre Bucuresti.

Triunghiul rosu

Intersectam traseul cu stalpii de inalta tensiune pentru a face niste poze spre Izvorul Rece.

Se vede si fantana lui Nestor Urechia. Ca mai are una si la Sinaia… Am propus-o de cateva ori sa fie monument istoric pentru ca indeplineste cerintele legale. Dar s-a impotmolit acest demers alaturi de ce al autoritatilor locale, undeva pe la Directia de Cultura Prahova.

Intersectam si traseul ce vine de la Posada, marcaj punct rosu.

Iesim in zona Cota 1000 dupa 2 ore de la intrarea in traseu.

Intersectia cu DJ 713

Bineinteles ca iar „este inchis” drumul 🙂 Aceasta fiind o forma de a te spala pe maini de eventuale consecinte. Realitatea este ca poti circula nestingherit pe acest drum, problema este ca te duci pe proprie raspundere. Nu ma refer la amenzi sau ceva de genul, ci la iesiri in decor, tamponari… nu te despagubeste nimeni pentru ca, desi drumul este deschis el este totusi inchis :)) Tipic balcanic, nici alba dar nici neagra…

Continuam pe al treilea traseu, marcat cu triunghi albastru si iesim la podul de peste Izvorul Dorului ca sa privim spre Cascadele Vanturisului.

Inghetata partial

Podul are noi amenajari metalice. Cele precedente au fost furate si duse la fier vechi.

Intram pe Calea Codrului pe care am parcurs-o in 50 de minute.

Fantana lui Gatej

Inainte de a intra pe drumul forestier spre Poiana Tapului, aruncam o privire spre Piciorul Pietrei Arse… s-a dus mult dn zapada…

Cam 4 ore si jumatate a tinut povestea.

Acum 5 ani „pleca” dintre noi ultimul pustnic al Bucegilor!.. Si alte evenimente din prezent

Azi sunt 5 ani de cand parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana din Bucegi, a plecat dintre noi. Au trecut repede sau greu, nu-mi pot da seama. Depinde de fiecare… cand lucrurile merg bine, timpul trece repede… si invers. Cred ca timpul trece oricum… insa depinde de noi cum ne raportam la el.

Sa ne amintim asadar de acest mare duhovnic…

1221

….

Sa trec mai departe, cu gandul ca povetele parintelui, felul lui de a fi, vor ramane mereu in cei care l-au cunoscut.

Am inteles ca la Busteni a fost cea mai reusita editie de pana acum a evenimentului „Zilele Orasului Busteni”… cu emisiuni transmise de la partie, concursuri, concerte, meciuri de fotbal…

aViceprimarul, seful Salvamont si bustenari pe podium. Sursa foto: Facebook – Petrut Stefan

….

De joi si pana duminica a fost si Targul de Turism la Romexpo, cu o prezenta slabuta a celor din Valea Prahovei si din judet in general.

dscf8838

dscf8839

dscf8840

dscf8841

dscf8849

dscf8856Ei au mai spalat rusinea… dar la cate are de oferit judetul Prahova este intr-un fel… zic eu, sa te duci mereu cu imaginea Pelesului dupa tine. Bine ca s-a dus cineva si asa…

dscf8858

dscf8859Lantul acesta… nu trebuia sa ridice prin muntii Azugii nu stiu ce statiune? 🙂 Umblau unii cu vrajeala asta pe la Azuga, cred ca pentru a vinde golul alpin unor prieteni. Sau au vrut sa le dea o teapa libanezilor de la Phoenicia…

….

Pe la Sinaia un incendiu puternic a mistuit o vila:

brandusa-elena-facebookFoto: Brandusa Elena – Facebook

….

Cateva imagini si prin Rasnov, o statiune care a stiut sa implementeze proiecte de milioane de euro…

dscf8864

dscf8863Biserica Evanghelica, monument istoric din secolul XIV.

Tot la Rasnov este si o biserica ortodoxa, ridicata cu sprijinul unui voievod muntean. Unii zic ca Mircea cel Batran… dar cred ca nu e Mircea, pentru ca el nu domnea in anul in care se mentioneaza ca este ridicata biserica. Ar fi o inscriptie prin altar pe care am reusit sa o vedem si noi… ramane de tradus.

Fantana de la gara Rasnov.

Martor la zi…

Locatii recomandate in Rasnov: hotelul Radsor unde exista o cofetarie care multumeste pe oricine, cred ca este si singura din Rasnov si… restaurantul Rosenau amenajat la interior in stil traditional romanesc. Mai zicea cineva de chestii sasesti… eu zic mai ales de chestii romanesti 🙂 In Romania vorbim in special despre romani si ce fac ei. Restul… si ei pe acolo!