Pe la Şimon… peisaje, biserici şi Mănăstirea Bran

Frumoasă zona Branului… liniste, peisaje, animale pascand pe pantele dealurilor, oameni harnici, comunitati inchegate, case frumoase…

Cateva imagini:

1

2

3Casa lui Valer Puscariu

4

5Prima biserica a satului are hramul Sf.Cuv. Parascheva

6

8

9Aici sunt cinstiti eroii locului, adica in biserica

10

11Superb acest loc… am vazut si o vedere veche cu aceasta cruce

12

13Localnici ce se uitau de pe un deal la biserica

peisaj 1

14

panouSa iei bani ca sa amenajezi niste drumuri pentru a putea apoi sa tai mai lesne padurea, sa transporti lemnul mai repede… altul nu poate fi scopul.

drumSpre Manastirea Bran

15Biserica manastirii

istoric 1

istoric 2Istoric manastirea Bran

19

20

21

22O casa veche excelent restaurata. Se observa lemnul vechi.

24

25

26A doua biserica a Simonului… are hramul Sf. Ierarh Nicolae

27

28

atelajTaxi local

taxi branIn zona Branului, nu poti incepe o drumetie pana nu ai si niste numere de telefon. Ca sa ai o siguranta ca ajungi in timp util la cursele de autobuz Moieciu-Brasov.

Anunțuri

Timpul si oamenii: Busteni – Muzeul Judetean de Istorie Brasov – Cetatea de la Rasnov – Capela Stella Maris de la Bran – Icoana noua de la Stancile Sf. Ana – Poiana Stanei Regale

„Exista fiinte al caror destin este sa se intalneasca. Oriunde ar fi. Oriunde s-ar duce. Intr-o buna zi, se vor intalni” – Claude Gallay

Mai pe scurt, ca sa nu fie prea lung 🙂

Am ajuns si in Brasov pentru a arunca o privire la Muzeul Judetean de Istorie din Piata Sfatului. Inainte de a si ajunge, ne-am oprit o clipa sa privim o manifestare cu juni… „SolomonFest”, era probabil prima editie, ca pana acum nu am auzit de asa ceva.

SAMSUNG

SAMSUNGInsa ne astepta Muzeul

SAMSUNGProgramul… de fapt, am ajuns chiar la timp, pentru ca din octombrie muzeul va intra pentru mai multe luni in renovare, vor fi aduse piese noi, vor fi regandite unele expozitii. Personal, nu am fost foarte surprins, adica, asa cum se prezinta acum, este destul de slabut… un muzeu judetean cuprinde mult mai multe. Lipseau obiectele antice… si in plus, nu am vazut nimic expus din ceea ce au descoperit niste brasoveni pasionati de istorie.  Ma refer la un articol mai vechi, la care au comentat inclusiv descoperitorii…

https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/06/03/o-noua-descoperire-in-zona-brasovului-de-data-aceasta-o-necropola-dacica/

SAMSUNGCladirea muzeului… se intra pe o parte si apoi te trezesti brusc in strada, pe o alta usa 🙂 Si trebuie sa te intorci inapoi, sa-ti iei bagajul, in cazul meu, rucsacul. Am intrat inapoi, nu m-a vazut nimeni, mi-am luat rucsacul si am plecat… ar fi putut sa-l ia oricine 🙂

Din Brasov la Rasnov:

SAMSUNG

SAMSUNG

SAMSUNGCel mai interesant aspect este ca se lucreaza la un ascensor… acesta va transporta turistii din oras pana sus, la cetate

SAMSUNGDin drumul spre Poiana Brasov se face un alt drum la stanga. Acesta suie la cetate… insa nu este permis cu masina, ci cu un tractoras denumit trenulet 🙂

SAMSUNGPreturi la bilete si programul de vizitare al cetatii Rasnov… penultima oara venisem aici pe jos, intr-o plimbare cu un prieten… pe traseul Timisul de Sus-Spinarea Calului-Cheile Rasnoavei-Cetate-Poiana Brasov-Drumul vechi al Poienii – Gara Brasov… un traseu de la 7 dimineata pana la 8 seara 🙂

SAMSUNGCetatea… ridicata de sasi

SAMSUNGTurnul pe sub care se intra sau se iese in/din cetate

SAMSUNGIn multe locatii cu profil istoric din Romania, sunt afise care amintesc ca in urma cu 100 de ani a izbucnit primul razboi mondial

SAMSUNGCum mergeau romanii la razboi… parca ar fi Spulber din „Vraja Bucegilor” de Nestor Urechia

SAMSUNGPrin cetate

SAMSUNGActor in filmul meu 😉

SAMSUNGDin punctul meu de vedere, cel mai interesant loc al cetatii este muzeul unui domn pe nume Samoila Gheorghe, un impatimit al istoriei acelor locuri. Nu costa nimic sa intri sa-i vizitezi locul in care a strans de o viata tot felul de marturii istorice. In fata este un caiet mare in care scrii cu o pana impresiile…

SAMSUNGAcelui domn i se mai spune si „Strajerul cetatii”… la el am gasit si un lucru care ma interesa pe mine, nu m-am plimbat doar asa

SAMSUNGGandurile sale

SAMSUNGAducea cu „Cavalerul Trac”… scutul, insa, nu se prea potrivea, cat si cu niste calareti de pe tablitele de la Sinaia. Pana la urma, dl. Samoila mi-a spus ca este o reprezentare a regelui Andrei al II-lea care i-a colonizat pe sasi in Transilvania… bine, nu doar acest rege i-a adus, au mai fost si altii

SAMSUNGLa final, am facut o poza impreuna… sper sa mai trec pe acolo sa-l mai vad, un om foarte de treaba si care a stiut sa lupte pentru un vis. Astazi el face parte din propriul vis…trait in realitate. Locuieste in orasul Rasnov si zilnic vine la muzeu sa-l deschida. La muzeul lui, este creatorul propriului univers 🙂 Foarte frumos! 🙂

SAMSUNGInstrumente de tortura… roata si un pat de lemn unde li se intindeau corpurile victimelor pana li se rupeau oasele… cu ajutorul acelui maner din stanga! Aceste instrumente sunt lasate in aer liber si nu conservate.

SAMSUNGTricolorul peste Tara Barsei

SAMSUNGInainte de sasi s-au straduit si dacii la ea

SAMSUNGCateva curbe mai jos de cetate, intalnim chestia asta feroasa, ce o fi, ce o fi?

SAMSUNGSe va face un DinoPark… un parc de distractii. Ma gandeam ca ar fi fost mai util „un parc” cu locuri de munca…

SAMSUNG

De la Rasnov la Bran:

SAMSUNGCapela Stella Maris… ridicata de principesa Ileana in memoria mamei sale, regina Maria. Aceasta bisericuta, cred ca o constructie din aceasta ar fi fost utila pe Bucegi ;), este in paragina. Lanturi pe la gardul ce o inconjoara nu mai sunt. Au fost furate si duse la fier vechi.

SAMSUNGBisericuta este o copie fidela dupa aceea de pe fostul domeniu regal de la Balcic. Trebuie sa va mai spun ca sunt doua cladiri ce incadreaza capela, pline toate cu rromi.

SAMSUNGLa cateva sute de metri distanta de capela se afla si o nisa sapata in stanca, inchisa cu grilaj metalic… aflam ca aici a stat inima reginei Maria. Nu ati vrea sa stiti unde sta acum inima acestei fauritoare a Marii Uniri.

29bRegina Maria… coroana sa am vazut-o expusa la Muzeul National de Istorie

Apoi un mic popas la kilometrul zero al Branului:

SAMSUNGNu stiu cum ii spune aici, „La Cristi” sau „La Cetate”, dar nu mi-a placut ca astepti prea mult. Un ospatar la toate mesele. Aici am stabilit ca nicaieri nu se face un bulz la fel de bun ca la Stana Regala.

De la Bran la Sinaia:

SAMSUNGA luat cineva cartea din piatra asezata la cimitirul eroilor in memoria americanilor cazuti in Romania… sper ca a fost luata pentru a fi refacuta

SAMSUNGO alta icoana la Sf. Ana

SAMSUNGUnul dintre locurile mele preferate

SAMSUNGSi a inceput ploaia… ploile sunt frumoase la Stana Regala sau in parcul din Sinaia

SAMSUNG

SAMSUNGVenisem la Stana Regala pentru ca aveam o problema cu mancarea… uneori nu stiu ce sa mananc, nu-mi place nimic, ma uit la cate o vitrina fara sa iau nimic, desi poti alege din multe produse… sau la un meniu fara sa aleg nimic, ca nu stiu ce as vrea 🙂 nu mi se pare interesant. Asa, macar la Stana Regala stiu ce au bun, am probat si imi place. Sunt asa: placinta cu mere si sos de vanilie, papanasii- asta ca desert, ca desertul tine loc de felul I 🙂 apoi buna este si ciorba de mistret sau de vacuta… ca felul II, si apoi pui la rotisor cu mamaliga si mujdei sau bulz de mamaliga. Adica este pe gustul meu, nu stau mult sa caut, sa astept, sa intreb… stiu, cunosc, sunt multumit 🙂

SAMSUNGPuiul 🙂 I-am dat o taietura sa vad cum era in interior. Ce mai, era atat de bun, incat i-au ramas doar oasele 🙂

Si ziua s-a incheiat trecand pe langa aceste trepte, cine stie de cine si pentru ce turnate:

SAMSUNG

O melodie de final… probabil cea mai frumoasa a lui Enrique Iglesias:

Are si el un fix cu 3000 de ani, macar altii au zis de 2000 🙂

Cat si un link catre un articol… pe 22 septembrie 1939 a avut loc masacrul legionarilor, circa 250 de legionari fiind executati la ordinul regelui Carol al II-lea. Cu o zi in urma, legionarii il impuscasera pe primul ministru Armand Calinescu, unul dintre autorii morali ai asasinarii lui Corneliu Zelea Codreanu. Un an mai tarziu, cand la putere a ajuns Miscarea Legionara, osemintele celor executati au fost depuse in cimitirul manastirii de la Predeal, in cadrul unei mari ceremonii. Dupa venirea comunistilor, cimitirul a fost aproape ras de pe fata pamantului… putine lucruri au mai ramas astazi. Intr-un articol de saptamana trecuta se mai vede ce a mai ramas. Articolul despre ce s-a intamplat pe 22 septembrie 1939 poate fi citit aici:

http://bucovinaprofunda.wordpress.com/2012/09/22/masacrul-din-21-22-septembrie-1939-252-de-legionari-ucisi-fara-proces-din-ordinul-regelui-carol-al-ii-lea-fotovideo/

Traseul turistic: Busteni – Babele – Vf. Omu – Valea Gaura – Bran

Motto : „Dar cine a avut pretentia ca este om de munte…?!”

Categoric ca nu veti gasi astfel de descrieri peste tot, eu le fac mai mult la modul subiectiv 😉 Sunt cateva prezentari de trasee pe acest blog, se mai aduna…in timp si altele.

Nu doresc sa fac vreo lucrare profi, prezint un traseu turistic in care presar generalitati, anumite pareri, precum si starile mele de spirit de atunci. Nu consider necesar sa scriu telegrafic, nu vreau sa prezint informatii, detalii nenumarate…am mers sa ma plimb, nu sa fac cine stie ce…stiintific. Apoi, cine mai stie de cate ori am fost pe Valea Gaura??? De multe, multe ori…

In primul rand, parcurg un traseu turistic pentru ca imi place, pentru ca ma simt in putere, ma simt bine si as fugi continuu pe unde vad cu ochii :)) …aceasta fiind o paralela, cam asa este cand ajungi pe varfurile muntelui.

1Dimineata privind spre Bucegi

Intai, ca sa castigi timp, mergi cu telecabina. Daca o prinzi pe prima, este si mai bine. La 8:45 esti sus pe Platoul Bucegilor. Oricum, nu mai sunt cozile de altadata la telecabina. Pe Valea Jepilor nici urma de turisti. Imediat ce am iesit din statia de la Babele, am fost foarte sigur ca vremea nu mai avea cum sa se schimbe. Ma mai gandeam eu ca daca sufla vantul, mai vin norii…dar era perfect!

Motiv pentru care am intrat la o cafea/suc/ceva…in cabana Babele, ocazie cu care am pozat si preturile la cazare:

2

Pornim mai departe spre baza salvamont de la Baba Mare, trecem si ne oprim putin la bolovanul lui UnBolovan. Ne-a zis el ca aici fumeaza o tigara. UnBolovan, adica Radu, este un om deosebit, ca multi altii ce scriu pe aici, dar nu asta ii face deosebiti, ci altceva…ne leaga acesti fascinanti Bucegi 🙂

3

Curand mai gasim un bolovan, tocmai bun de inventariat 🙂

4Are deja nume, o sa vorbesc cu Radu sa-l noteze

Uite asa, am ajuns la Cerdac, locul de unde se vad foarte bine Acele Morarului si Creasta acestui munte:

5

Dar nu v-am zis ceva. Bine, sa scriu repede, pana la Omu marcajul este banda galbena, se fac cam 2 ore, mai mult sau mai putin, depinde cum mergi. Ei bine, ce voiam sa zic este ca eu cand merg uneori pe munte, mi se pare ceva simplu. Astfel ca, m-am gandit eu asa: „Unde merg, pana la Bran?”, „A, nu-i mare lucru!”. Cunosteam traseul ca strazile din Busteni :), deci nu era nimic la care sa nu am o solutie. Mi-am luat un rucsac mai mare, cu diverse, deoarece o excursie trebuie sa fie in primul rand sigura pentru participanti. Si m-am imbracat foarte lejer, adidasi si blugi, un tricou si un hanorac…mergeam parca la un chef la Bran :)) Dintre cunoscuti nu mi-a zis nimeni nimic, fiecare si-o fi spus in gand: „cand il doare capul, se cheama ca il doare capul si atat!”.

6Varful Costila si releul de pe acesta

7Poteca de sub Cerdac, pe aici nu se merge iarna. Dar oare era iarna? Cu siguranta, nu! Totusi, recomand sa ocoliti pe deasupra Cerdacului, pe traseul de vara…chiar daca si acolo este ceva zapada.

Dupa cum vedeti mai jos, am ales sa mergem mai departe… 🙂 Dupa poze, chiar am pornit pe acea poteca, pe care se vedeau urme…deci, nu am fost noi deschizatorii

8Daca esti atent, se poate…dar daca ti-e teama si nu esti echipat, nu ai ce cauta pe acolo. Bine, eu am ce cauta, ca sunt pe la mine pe acasa…mai in gluma, mai in serios. Important este sa cunosti ceea ce poti, sa nu risti inutil…din punctul meu de vedere, nu era un risc pentru noi, cei prezenti

9Ultima portiune spre cabana si varful Omu, era zapada si pe acolo 🙂

10Iar am trecut pe langa stanca denumita Saturn

11Tineri coborand de la Omu spre Pestera…au dormit la cabana Omu. Ora de pe poze este de fapt cea veche. Normal era 10:48.

12

Si daca doriti sa vedeti cum am fost eu echipat 🙂

14Aici ma uitam la rucsac, oare de ce l-am mai luat dupa mine 🙂 Nu mai bine il las acolo? Initial am vrut sa scriu ca l-am gasit pe acolo, ca gluma, dar poate se trezeste vreunul si zice ca era al lui :)) Deci am plecat pe munte ca prin oras. Nu mi s-a parut mie ca este ceva dificil…mare lucru nu este, treci din Busteni muntele si ajungi la Bran.

13Si uitasem ceva pentru poza, pet-ul de cola, ca sa indemn si mai mult la o viata nesanatoasa 🙂 De regula, prefer Pepsi, pentru ca atunci cand eram mic, tata urca la Stana Regala si cumpara de acolo…

Dar este mai rar si cu sucurile carbogazoase, nu fac abuz. In aceasta imagine trebuia insa sa fie tabloul perfect, un orasean nimerit prin Bucegi cu cola dupa el…am mai dat si 6 lei pe 0,5 litri. In oras am uitat sa cumpar, asa ca la Babele, platesti ca la Babele. Mai conteaza insa pretul? Important este ca esti acolo…

15Si cate o floricica ici-colo

16Trecem pe sub Varful Bucura

17Varful Bucura, mereu imi amintesc momentul de anul trecut, il am in minte proaspat…deseori, ce se vede nu este si ceea ce pare a fi

18Cabana de la Vf. Omu

19Aici parleau gunoaiele 🙂 Ilegal, evident, in Parc nu ai voie sa aprinzi focul decat in locuri speciale…dar unde sa duca si omul asta gunoaiele, bine ca macar nu le arunca pe vreo panta

20Valea Gaura…cea mai lunga vale din Bucegi si cea mai pitoreasca

21Vedeti cum se coboara de la Omu pe traseele spre Bran…sa va fac o scurta descriere. Am ales traseul spre Bran prin Valea Gaura, pentru ca acum este perioada cea mai buna, din multe puncte de vedere…ceea ce explica si lejeritatea mea. Deci, vremea nu se schimba atat de repede toamna, turmele de animale sunt coborate, astfel ca nu ai probleme cu cainii, ciobanii sau cu animalele salbatice ce stau prin apropierea stanelor. Toamna este lunga, bogata in jir, si ursii au coborat altitudinal, in padurile de fag. Zapada nu avea cum sa se pastreze pe terasele glaciare si pantele expuse din aceasta vale…asadar din start nu te mai gandesti la unele lucruri, si doar te plimbi!

In schimb, este periculos sa coborati pe traseul de pe Clincea, in horn, imediat de la Vf. Scara, este gheata, zapada, acolo nu bate soarele, cablul este sub zapada, de asemenea si pe Hornul Mare al Malaiestilor sau pe poteca de vara spre Malaiesti.

22Valea Gaura, mai aproape

23Cum nu mi-am pozat umbra, am zis sa o fac si pe aceasta…vazusem eu undeva un trucaj cum ca umbra lui Obama nu aducea a om :))

24Uitati cum a cazut…”si cazu trupul lui cel frumos ca un copaciu”, ceva de genul acesta descria un cronicar moartea unui voievod pe la 1601 😉

25Mai sunt doar 3 indicatoare, a disparut al 4-lea. Cel spre Bran prin Valea Ciubotea, marcaj triunghi galben. Nicio paguba, oricum avea pe el timpi eronati. Adica, dupa ce coborai 1 ora, intalneai un alt indicator pe care scria acelasi timp ca la Omu 🙂 Bine ca l-a aruncat cineva, acum poate se va monta unul corect.

26Baza salvamont de la Omu…bati 5 scanduri, 10 cuie, pui o usa si iei un sac de bani. Sau mai bine zis, luai, ca pe timpurile acestea nu mai poti trage astfel de tunuri

27Lacul Tiganesti

28Pe acolo este traseul marcat cu banda rosie pe muntele Clincea. In umbra este hornul cu gheata

29Valea Malaiesti si cabana cu acoperis verde

30Am ajuns coborand pe marcaj cruce rosie in Valea Gaura

31Privire inapoi spre Vf. Omu…ziua era perfecta

32Si inca una de mai departe

33Anotimpul toamna-iarna

Pana in acest loc, mai faceam poze la un nivel acceptabil. De aici, aparatul s-a indragostit de peisaj, incat a facut sute de poze…

34

35

36

37Jos de tot este poiana de langa stana Gaura

38

39In aceasta coborare consta problematica acestui traseu, in rest mi se pare extrem de accesibil…celor care au mai fost pe munte

40Deja am si vazut locul unde sa facem popas 🙂 Sa vedeti ce popas am facut…

41Nu ai cum sa mai pui gand rau Bucegilor dupa ce vezi asa ceva…

42

43Poteca pe aceasta portiune are destule lanturi

Locul de mai jos l-am denumit Patul lui Procust din Valea Gaura. Mereu aici unii au probleme, trebuie sa te faci mai subtirel, sa te aduni putin, sa te sucesti pe o parte. Exact la timp ne-am intersectat cu o doamna si sotul sau ce urcau. Noi am coborat, apoi am pozat cum treceau printre cei doi pereti de stanca:

44

45Trebuie putin efort

46Ne apropiam din ce in ce mai repede de poiana aceasta superba, unde timpul imparateste parca mai mult

47Pe acolo se mai coboara…dar sunt multe lanturi

48In acel loc se termina portiunile mai problematice

49

50Nu am mai mers de vreo 4-5 ani pe acea vale…poate intr-o zi o sa alerg de la Babele spre Omu, apoi in 40 de minute ajung la baza acestui fir si urc linistit, ma incadrez in timp :)) Urc inapoi, dar dupa un mic ocol…

51Ce a fost inainte? Copacul, stanca sau marcajul? :))

52Superb asortat acest costum al muntelui

In sfarsit, am ajuns si la un subiect la fel de frumos, popasul pentru mancare in natura:

53Mancam cu servetele, ca acasa :)) In acea zi, aveam in meniu printre branzeturi, deserturi, fructe, etc, si „Sandwich la firul ierbii” 😉  Cu cascaval si sunca taraneasca…

54Nu mai esti sigur de nimic pe lumea aceasta :)) Traficantii astia de ciocolata au masluit ambalajele. Chestiile acelea nu sunt deloc razuibile…cat ai incerca de usor, nu reusesti decat sa rupi ambalajul…e bine, este si asta o cale de a ajunge la ciocolata. La prima ciocolata am zis ca sunt eu mai de prin Bucegi 😉 , dar la a doua? Singura explicatie, dupa toate calculele mele, a fost ca este o inselatorie…

55Corbii, din nou

56Cum se cheama corbii la mancare? In mintea mea era ceva cu „Gâri-gâri” …rad si acum, ce are?

57:)) In week-end era alarma pe munte, ca vin unii sa impuste…intamplarea a facut sa ne intersectam. Chiar ghinion, sa nu gasesti pe 300 kmp un loc in care sa nu te vad eu…

58Mic defileu spre cascada Moara Dracului

59

60Cascada

61

62Si poiana din preajma stanei Gaura, intersectia cea mai importanta din zona Branului

63

64Iarba de un verde intens, la circa 200 metri de stana amintita

65

66Intersectia de care spuneam, pe aici este si postul de control la Marathon 7500. Logic ca dupa 3 editii incheiate de Marathon 7500, mi se par unele trasee destul de accesibile.

67Evident, indicatorul spre Bran are timpi eronati. Nu ai cum sa faci 4 ore, faci vreo 2 ore, fara graba…

68

69In Saua La Polite…de aici se face cam o ora si 20 minute pana la marginea Branului

70Intunericul se lasa destul de repede…inca nu era deplin cand noi ne urcam intr-un taxi. Ca sa nu mai traversezi tot cartierul Poarta al Branului, lung de vreo 4 km cel putin, mai bine suni dupa un taxi. L-am gasit pe Facebook, eu plec mereu pregatit. Am sunat la KimTaxi-0745.104.735, a venit si pana in centru am platit 10 lei.

In centrul Branului, am aflat ca soferul cursei de ora 19, Moeciu-Bran-Brasov,  i s-a spus sau a luat el initiativa de a nu mai efectua cursa conform programului. Si toata lumea din statie s-a urcat intr-un autobuz pentru orasul Zarnesti, care avea statie si la gara orasului. Asa ca in loc sa plecam la ora 19 spre Brasov din Bran, plecam cu trenul de ora 19 spre Brasov, dar din Zarnesti 🙂

Pretul unui bilet Bran-Zarnesti este de 3 lei si la trenul  Zarnesti-Brasov este de 4,5 lei. Trenul a facut…50 minute 🙂 A parcurs 27 km in 50 minute…

71Mersul trenurilor din Zarnesti, cine stie cand voi mai ajunge pe aici 🙂

Din Brasov ne-am intors cu un microbuz, o cursa pana in Bucuresti. Pana in Busteni, un bilet este 10 lei, pana in Bucuresti costa 41 lei. Am venit eu recent din Bucuresti pana in Busteni cu un Interregio si a costat 41 lei…pare mai bine cu masina, dar raman la gusturile mele: cu trenul este mai frumos si mai sigur!

Cam asa a aratat excursia, eu m-am integrat la intoarcere rapid in peisajul urban, avand in vedere costumatia de „montaniard”. Era o ocazie sa incerc bocancii cei noi, dar o sa-i port toata iarna, si am timp sa ma vait atunci, imi place sa umblu lejer, sa ma misc repede…oricum era un traseu safe…

Superba vremea, superb traseul…dar trebuie analizat bine inainte, nu pleci asa, ca vedem la fata locului ce va fi 🙂

Pe traseu am mai intalnit si alti turisti, unii se uitau cam mirati la mine, cu adidasi albi, tricou alb si blugi…eram o aparitie, bine ca nu am mers in costum national, ca nu aveam sandale, opinci. Imi si place sa vad cum ma sfatuiesc turistii sa nu abordez unele trasee, multi dintre ei erau oameni care nu aveau ce face acasa si daca merg pana la marginea padurii, isi iau bocancii de munte sau tot echipamentul…cand umbli asa speriat, iti scapa multe lucruri. Bine, nici nu poti suplini niste chestii, cand te nasti si cresti pe aici, esti putin mai adaptat 🙂

Daca aveti ocazia sa parcurgeti acest traseu, cea mai buna varianta este sa coborati de la Vf. Omu, nu sa urcati Valea Gaura 🙂 Eu am mai scris intr-un anume fel si m-am prezentat cu haine de oras, doar-doar mai ofensez pe cate un om experimentat de munte…cum au fost aceia care iubeau natura pe moment si plangeau dupa bietul ursulet. Fiecare face ce poate, unii merg inconstienti pe munte, altii plang din taste dupa te miri ce…aleg sa merg asa, inconstient! Nu sunt niciun exemplu, eu merg sa ma simt in largul meu, si duminica m-am simtit bine asa; data viitoare, adica peste cateva ore…ca la 5 dimineata plec la evaluare de capre negre, ma imbrac altfel…vad eu cum, important este sa raman eu!

Traseul turistic: Busteni – Babele – Varful Omu – Muntele Scara – Coltii Clincei – Saua Tiganesti – Muntele Clincea – Bran

Cum sa incep cel mai bine, oare?! 🙂 A fost cel mai frumos traseu pe care l-am parcurs anul acesta. A fost asa cum trebuia sa fie…

Mereu mi-a placut traseul pe muntele Clincea, pe care cobori de la Omu la Bran. Este pitoresc, cu multe de vazut. Suplimentar, au mai fost si altele de vazut.

Intrucat toate articolele-prezentari de trasee turistice, sunt vizualizate intens fiecare, zilnic, si aceasta postare va fi facuta in acelasi ton ca si cele anterioare: descriere, detalii, imagini, repere, recomandari.

Traseele spre Bran, ce pornesc de la Vf. Omu, pot fi realizate numai dupa ce te informezi in prealabil despre starea vremii. Parcurgand suprafete insemnate de gol alpin, devine riscant pe ploaie cu tunete si fulgere. Iarna, practic nu ai ce cauta pe aceste trasee.

Din Busteni am urcat cu telecabina la Babele, la ora 9 eram sus pe munte. Trebuie facuta o distinctie: pe munte mergi sa te antrenezi, sa vezi peisaje, sa te relaxezi, sa te simti bine, sa inveti unele lucruri. Nu poti si sa alergi si sa privesti…de aceea am si mers cu telecabina, ca sa fie timp sa vezi cam tot ce se poate vedea de pe un astfel de traseu.

In rucsac, cand mergi pe un asemenea traseu, trebuie sa ai tot ce trebuie, niciodata nu stii ce se va intampla. Ca o constatare, mergi ani de zile pe Bucegi, si este de ajuns un moment de neatentie si te poti accidenta. Pe munte, ca sa te simti bine, trebuie sa ai la tine tot ce iti trebuie. Ca fapt divers, eu pe traseele turistice, vara si toamna, nu port bocanci de munte. Explicatia mea este simpla: adidasul de munte este mult mai practic, nu-ti oboseste piciorul, nu iti tine fix piciorul, este bine sa ai glezna libera…acum, fiecare cum stie; unii vor sa-si tina glezna fixa. Cert este ca niciodata nu am facut vreo entorsa, scrantit piciorul, din acestea. Si merg de mic…

1Din telecabina, vedere spre Brana Caraimanului. Localnicii din zona telecabinei se uitau la munte si spuneau ca vine ploaia 🙂

2La Babele. Cum presupuneam, pe munte era destul de placut, plafonul jos de nori dadea impresia falsa ca va ploua

3Poteca sau drumul de pamant spre Sfinx, stanca mai mare ce se vede drept inainte

4Sfinxul

5Si un mic cort, langa o alta stanca renumita a Bucegilor

6In imagine, zona Babele, cu verde este acoperisul cabanei. Noi aici eram aproape de stanca Baba Mare.

7Baba Mare este unul dintre cele mai bune puncte de vizualizare a Bucegilor, dominand vecinatatile. In imagine Valea Ialomitei, o mica parte din aceasta. Sagetile verzi indica traseul turistic Pestera-Valea Doamnei-Saua Batrana-Poiana Gutanului-Moeciu de Sus, marcaj triunghi rosu. Sageata mov reprezinta stana din Piciorul Doamnei.

Sagetile galbene arata traseul Pestera-Obarsia Ialomitei-Vf. Omu, marcaj banda albastra. Sagetile rosii reprezinta un drum de caruta ce iese in Valea Horoabei, la o stana. Nu este un traseu turistic.

8Aspect spre Valea Ialomitei, zona Pestera. Cu sageata galbena, traseul ce coboara de la Babele la Pestera. Cu albastru-postul Jandarmeriei Montane, cu verde-statia de telecabina Pestera, cu rosu-refugiul salvamont, cu maro sageata dubla-Pestera Ialomitei, cu mov-hotelul Pestera. Constructiile mai de departe apartin zonei Padina.

9Sageata cea mai de sus reprezinta cel mai frumos punct panoramic al Bucegilor, Podu cu Florile. Cu sageata galbena-drumul asfaltat Bolboci Mal Stang, cu verde Cheile Tatarului, pe acolo trece vechiul drum Bolboci, neasfaltat. Cu rosu, barajul si lacul Bolboci.

10Desi un curent impingea ceata spre Platoul Bucegilor, un vant ce sufla pe Platou nu lasa ceata sa vina. Astfel, aceasta ramanea doar pe marginea abruptului prahovean, creand impresia de jos, din Valea Prahovei, ca pe munte este o vreme neprielnica drumetiilor.

11Sa-i dam Bolovanului, ce este al lui 🙂 Aici un mic aspect din patria Bolovanilor 🙂

12O turma de circa 1200 de oi. Nu am vazut niciun caine. Unul din ciobani, ne-a prins un miel sa-l mangaiem. Bietul de el se zbatea, dar am pus mana pe el 🙂 Frumoase oi!

13Asa se transporta pe la stane, la statia meteo, si la cabana Omu, anumite lucruri. Vin unii cu un Aro si altii cara cu un tractor cu senile

14Valea Cerbului si sus de tot, cabana de la varful Omu. Observati cate serpentine descrie poteca turistica marcata cu banda galbena. Este un traseu ce leaga Busteniul de acest varf.

15O multime de floricele la tot pasul

16Poteca noastra, marcaj banda galbena de la Babele si pana la Omu, trecea pe sub acest parapet natural stancos, denumit Cerdac. O sa va spun mai jos detalii despre acest loc.

17Mecetul Turcesc, o imensa stanca alcatuita din calcare jurasice, ce domina Valea Ialomitei. Scriu despre Valea Ialomitei pentru ca aceasta este perspectiva oferita de acest traseu Babele-Omu, in partea stanga a sensului de deplasare.

18Muntele Obarsiei. Cu rosu este un drum foarte rau de acces, pe care se deplaseaza acel tractor cu senile mentionat. Iarna, acea varianta de acces este mai sigura pentru turisti, ma refer la aceia ce incearca sa ajunga totusi la varful Omu, desi este interzis. Cu verde, este poteca de vara, pe care am venit si noi. Intre cele doua, poteca si drum este Cerdacul, meterezele naturale de stanca. Incorect, mai este denumit Ceardac sau Cerdacul Obarsiei Vaii Cerbului. Din muntele Obarsiei, nu ies decat izvoarele raului Ialomitei, care curg in alta directie. Asadar corecta este denumirea de Cerdacul Obarsiei, si atat.

19Poteca cu banda galbena, ultima parte spre Vf. Omu. In fata, in dreapta se vede Vf. Bucura

20Cabana si stancile de la Vf. Omu. Nu va luati dupa ce spun unii, ca la acest varf au fost mai multe stanci uriase si ca una nu mai este. Sunt toate cele trei, mari, in aceleasi locuri milenare. Este plin internetul cu tot felul de prostii.

21Statia meteo de la Omu

22Pe culmea din dreapta, se merge spre Bran

23Valea Gaura, cea mai pitoreasca vale din Parcul Natural Bucegi. Atentie, traseul nu incepe de-a dreptul ci din Curmatura Hornurilor, undeva in dreapta, la cam 20 de minute de mers, distanta de varful Omu

24Oile de la stana din Gaura (sunt 2 stane in aceasta vale, una in caldarea de sus, si alta jos, la limita de sus a padurii).

25Aici este Curmatura Hornurilor, intersectie de trasee. De unde venim noi este poteca spre Vf. Omu, inainte traseele spre Bran prin Valea Ciubotea si muntele Clincea. In dreapta este Hornul Mare, si se coboara spre Malaiesti, in stanga, traseul spre Bran prin Valea Gaura.

26

27Acum vara, eu va recomand sa nu intrati in acest horn. Pot veni pietre peste voi sau peste cei aflati mai jos

28Asa arata „traseul turistic” prin Hornul Mare, apa, zapada au spalat terenul. Cea mai buna cale de acces spre valea Malaiesti ramane poteca de vara

29Un mic urcus spre Varful Scara, noi urmaream de la Vf. Omu, marcajul banda rosie

30In stanga cum urcam, vedem jos: cu galben, mica stana din caldarea superioara a Vaii Gaura, cu sageti rosii traseul turistic spre Bran, marcaj cruce rosie

31

33O uriasa stanca, denumita „Altarul Zeilor”. Povestea/legenda, am auzit-o cand eram mic, la unul din cei de pe la Pestera Ialomitei. Nu are rost sa o scriu, mai bine asa.

34Cert este ca dupa cativa ani, am ajuns din nou pe aceasta stanca

35Imprejurimi

36O lume de stanci, ca niste sulite spre cer. Un varf din apropiere se numeste Lancia

37Popasul a fost langa acel Altar, pe un mic platou

38Perpendicular cu Releul Costila

39Urcus spre Altar

40Superb acest loc, plin de semnificatii. Nu m-am straduit sa-l aduc in atentie si nici sa-l ascund, multi l-au vazut de departe, dar una este sa vezi si alta sa stii, altfel este o stanca banala, cu ceva peisaj de jur-imprejur. Pentru ca nu am fost cu niciun prieten de munte in acest loc, nici nu gasesc de cuviinta sa scriu altceva. Am fost doar pe aceasta stanca, am ajuns si atat, povestile sunt povesti.

41Din nou pe traseul turistic spre Bran, marcaj banda rosie. Aceasta este singura portiune mai problematica de pe tot traseul. O coborare printr-un horn ce da inspre Valea Tiganesti. Nu se coboara greu, nu este pericol de cadere in gol daca stai pe poteca.

42Una din florile gingase ale muntelui…Macul Galben, relict glaciar

43In acest horn, era ceata, o ceata frumoasa, liniste deplina, doar ecoul vorbelor se auzea. Foarte frumos si aici

44

45Pe acolo este traseul

46Iesirea din horn. Am pus si astfel de poze, sa se vada ca sunt amenajari, ca traseul trebuie parcurs cu atentie, sa vada oricine despre ce este vorba. Ca fapt divers, pe acest traseu am vazut si copii si persoane la 65 de ani

47Coltii Clincei, printre care se strecoara poteca

48In stanga sensului de deplasare, se observa Valea Ciubotea, o vale dificila de parcurs

49

50

51

52Si se duce ceata ce ne-a invaluit un timp, si astfel vedem zona Branului

54Rododendron inca inflorit

55Flori de rododendron si Valea Tiganesti

56Valea Tiganesti. Oile au stana langa lacul din dreapta. Mare atentie la caini, au existat anual incidente aici. Cu verde, traseul turistic marcat cu banda galbena, traseu de legatura intre zona Malaiesti si Bran. Traseul acesta pleaca de langa cabana Malaiesti, urca muntele Padina Crucii dupa care merge pe acesta, aproximativ pe curba de nivel, pana la lac. Apoi, urca pe unde vedeti turma de oi, pana la refugiul din Saua Tiganesti. De aici se continua pe banda rosie, pe care veneam si noi.

57Trecand de Coltii Clincei. Sagetile indica poteca pe unde am coborat

58Mantia de ceata ne tot dadea tarcoale :). A fost o vreme potrivita, daca era soare, ne vaitam de piele acum…

59Refugiul din Saua Tiganesti, singura amenajare turistica din aceasta parte a Bucegilor. Tineti cont ca de la cabana Omu si pana aici sunt cam 2 ore, deci daca ploua puternic, -pe munte nu prea ploua usor 🙂 -,  nu este prea grozav sa fii pe creste…intre cele doua locatii.

60Am vazut si o vatra de foc, dar sa stiti ca nu sunt lemne prin imprejurimi. Cine face focul aduce lemne de mult mai jos, probabil sunt mai multi si ia fiecare cate o creanga

61Directia traseului turistic de pe muntele Clincea

62Prelungire muntoasa in stanga

63Sageata verde arata unde intra in padure acest traseu turistic. Cu rosu, ultimul punct de belvedere al traseului

64Traseul prin padure, langa ultima sageata, in stanga, se afla si Portita Clincei

65

66Portita

67

68Garofite albe (Dianthus kitaibelii subsp. spiculifolius, cunoscuta si sub denumirea de barba-ungurului

69Un buchet deosebit

70Dintr-o parte

71Din alta, aceeasi stanca

72De retinut: indicatoarele traseului marcat cu banda rosie, Vf. Omu-Clincea-Bran, contin toate timpi eronati. Nu va luati dupa ce scrie pe acestea. Cine le-a montat nu a parcurs acest traseu turistic. Traseul, la mers lejer, poate fi parcurs in 5 ore. Am parcurs respectivul traseu de multe ori, este o stupizenie ce au trecut ei pe indicator.

Potrivit indicatorului din imagine, mai aveam 3 ore pana in Bran. Real, in maximum o ora esti iesit din padure, la baza partiei Zanoaga, in cartierul Poarta al Branului. Sa povestesc putin si apoi verificati voi ora de pe poze, si imi veti da dreptate. La ora 18 eram jos la partie, la ora 19 am luat autobuzul spre Brasov, la ora 20 eram in Brasov. Dupa indicator, eu la ora 20 trebuia sa sosesc in Bran. Acesti timpi, cei de pe poze din acea zi, au fost stabiliti de mine la mers normal, fara graba, fara alegare. Este o certitudine, de la acest stalp cu sageti indicatoare, intr-o ora iesi din padure.

73Traseul are un blocaj major, multi arbori au cazut si trebuie ocolit. Atentie sa nu ocoliti prea jos si sa tot coborati, la un moment dat trebuie sa urcati, dupa vreo 200 metri.

74Asa cum v-am spus, intr-o ora se iese din padure, nu va luati dupa ce scrie pe indicatoare. Cei care le-au amplasat nu cunosc limitele localitatii Bran si multe altele. Probabil trebuia amplasat la golul alpin si vreun lenes nu s-a mai dus pana acolo, asa ca l-a batut in acest copac.

75Palaria sarpelui, ciuperca otravitoare

76Pe marginea partiei Zanoaga, la iesire din padure

77Privire inapoi, spre Bucegi

78Cum se iese din padure, se observa un gard de lemn pe sute de metri lungime. Langa acesta este un drum. Din locul unde traseul turistic ajunge langa drum, este bine sa alegeti drumul. Acesta merge in dreapta.  Traseul insa trece la cativa metri de o stana, drumul fiind asadar mai sigur, ocoliti doar cateva minute.

79Hotelul-Cetate, realizat de o firma din Galati in parteneriat cu primaria din Bran, un proiect mort, de cativa ani totul a fost abandonat

80Intalnind asfaltul, sau poate ca trebuia dupa 3 ore, asa cum „spunea” indicatorul 🙂 Pentru cei mai neantrenati, neobisnuiti cu muntele, sfatul meu este sa cunoasca un nr. de telefon de la un taxi din Bran, strada aceasta are mai jos sute de case, mergi o vreme pe ea 🙂

81Asteptand un autobuz spre Gara Brasov

82Aproape de gara, in Brasov, poza de pe o trecere de pietoni :)) Se vedea prea bine soarele 🙂

Cam asa arata traseul Omu-Bran prin muntele Clincea. Este lung, dar frumos, avand doar o portiune mai dificila, intr-un horn. In rest, pe vreme potrivita, este ceva de neuitat…ideea este sa nu te cramponezi de timp, cat mai este, cum mai este mai incolo, sa ai ce trebuie la tine…mergi, vezi, asculti, vorbesti, intelegi, traiesti 🙂

A fost o zi perfecta!

Ce este o cursa de anduranta montana: sprint, maraton, semimaraton?

Mai jos, oricine isi poate da seama ce inseamna o alergare prin munti. Imaginile au fost realizate la concursul HIT the TOP 2013, pe traseul de alergare Bran-Valea Ciubotea-Vf. Omu si retur.

Nu mergi la un astfel de concurs cu mainile in buzunar, ca la plimbare.

bAstepti sa primesti nr. de concurs si semnezi declaratie pe proprie raspundere. Tu esti responsabil pentru orice patesti, nu te obliga nimeni sa participi 🙂

aAici semnam declaratia respectiva

cUrci astfel de versanti

dTe strecori in permanenta agitatie printre copaci, stanci…alergi cat poti, pe unde poti

eMici opriri in locurile unde se noteaza numerele de concurs

fSi urci, si tot urci

gNu conteaza inclinarea versantului, trebuie sa atingi TOP-ul (Vf. Omu) si sa te intorci

hIn spate lumea civilizata, de acolo ai plecat in urma cu putin peste o ora, urcand pante succesive

iIti asumi orice intr-un astfel de concurs

jAlergi si alergi, atent la picioare

kSi betele pot fi de ajutor pentru cine s-a obisnuit cu ele

lTotul este sa ajungi primul 🙂

mRiscuri asumate

nStrabati toate tipurile de peisaje montane, traversezi prin anotimpuri, nu conteaza nimic, trebuie sa alergi, sa inchei concursul 🙂

oFiecare pas te duce mai aproape de varf

pOrice solutie te avantajeaza daca intreci pe cineva 🙂 Chiar si asa 🙂 Care cum poate, important este sa treci linia de sosire.

Cursa HIT the TOP intr-o mica statistica:

– au participat 82 de concurenti

– parcurgearea traseului turistic prin Valea Ciubotea si pana la Vf. Omu are ca timpi pe indicator 6-7 ore. Ultimul concurent, a ajuns la Finish, dupa 6 ore si 15 minute. Adica a ajuns la Varful Omu si s-a intors in 6 ore. Ca turist, pe coborare mai faci 4-5 ore

– primul concurent a ajuns la Omu intr-o ora si 23 minute de la start, un timp istoric

– primul concurent care a incheiat concursul si a parcurs integral traseul competitional a realizat un timp de 2 ore si un minut 🙂

– intre 2 ore si 3 ore, au sosit 32 de concurenti

– intre 3 ore si 4 ore, au sosit 36 de concurenti

– au participat 11 fete, toate incheind cursa, prima in intervalul 2-3 ore

In 2 :55 ore am incheiat si eu oncursul, un timp bun, de care sunt multumit 🙂

O alergare montana nu este asadar o simpla joaca, nu ai ce face si alergi, este o chestie in care iti asumi niste „chestii” 🙂 …acum sa vedem cum va fi la Maratonul de 92 km de pe Bucegi. Dar o data ce iei acest virus montan, nu prea mai renunti la el 🙂

Pozele au fost luate de pe Facebook. Acestea apartin fotografilor si partenerilor Outdoor Romania.

HIT the TOP 2013 … cursa de sprint montan intre Bran si Vf. Omu

Primul concurs de alergare montana la care particip in acest an. M-am si pregatit 🙂 am alergat zero kilometri 🙂 Am mers asa pur si simplu sa vad pe ce loc ies, ce mai trebuie sa fac, sa vad tehnicile altora, sa-mi dezmortesc picioarele 🙂

Apoi, era un concurs unde veneau foarte multi sportivi valorosi, si doar in astfel de intreceri iti vezi adevarata valoare. Ma trezesc eu prin luna mai ca vreau sa particip, insa inscrierile se incheiasera din 23 aprilie. Pana la urma m-am rugat de organizatori sa ma treaca pe lista, mai erau si altii care doreau sa alerge si sa se inscrie. Din motive de siguranta, locurile au fost limitate la 70, eu am fost al 71-lea. In cele din urma, din ce am aflat, au fost 90-92 de persoane inscrise in competitie.

Nu cred ca au participat la acest concurs, oameni care nu erau obisnuiti cu alergarea, cu muntele. A fost o intrecere dura, un concurs dificil. Pe indicatorul turistic ce strabate Valea Ciubotea, cu plecare din Bran, scrie ca se fac 6-7 ore pana la Vf. Omu. Mie mi-a trebuit circa 2 ore, altora, o ora si cateva minute 🙂 Spunea organizatorul de un timp istoric, scos de un ungur, in cadrul acestei alergari. Acesta a ajuns la Omu intr-o ora si cateva minute, daca am inteles eu bine. Oricum, castigatorul a fost un roman, Paul Pepene.

Startul s-a dat la 9:30 sau 9:35 si un pluton de circa 20-25 de sportivi foarte buni, s-a distantat rapid pe drumul forestier. Organizatorul anuntase ca este frig sus la Omu, dar oricum imi luasem la mine foita de vant, tricou de schimb.

O vreme am alergat alaturi de Razvan Ilie, Cornel Spiridon, Marius Sendre, Bubulu, apoi am ajuns ceva mai sus. Cand am iesit in creasta, un vant rece ne-a intampinat. Eu il simtisem la iesirea din padurea si ma imbracasem. Deci, am auzit opinii impartite, dar pentru mine a fost un frig groaznic, astfel ca mi-am pus si gluga pe cap si am continuat asa. La Vf. Scara cand am ajuns, ungurul si romanul alergau de mama focului, se intorceau 🙂 Dupa ei George Buta, asa am numarat pana la Vf. Omu, circa 35 de concurenti in fata mea.

Mie imi era mai mult teama de coborare decat de urcare. Coborarea uzeaza genunchii, ligamentele, de la Vf. Scara inapoi, spre caldarea Ciubotei, am renuntat la „menajari”…prietenul de Marathon 7500, Razvan Alexe, spune mereu ca eu ma menajez prea mult la cursele de alergare montana. Mie imi place sa mai si merg a doua zi, nu sa zac de picioare. Dar am facut cea mai buna coborare de cand alerg eu la astfel de competitii.

Daca nici Cornel Spiridon care alearga foarte bine la vale, nu m-a mai prins din urma, este clar ca am fugit bine. Nu cred ca am facut o ora de la varful Omu pana la linia de sosire din Bran. Chiar mi-a placut sa cobor pante abrupte sarind printre stanci si bolovani, radacini, sa calculez unde ajunge pasul urmator…

Fugeam si de vant si de frig, si sa ajung la finish, sa nu fiu ajuns, pana la urma daca as fi fost antrenat mai bine as mai fi depasit 3-4 concurenti. Nefiind antrenat cum trebuie, am sosit pe locul 31, desi pe urmatorii 3 ii vedeam. Dar nu aveam cum sa-i intrec pe drumul forestier, la coborari si urcari abrupte ma descurc bine, pe loc plat eram leguma.  In circa 3 ore am incheiat concursul pe locul 31 in clasamentul general, printre locurile 20 si ceva la categoria de varsta 18-35 ani. Dar am fost si sunt multumit, atat pot 🙂 Sunt in prima jumatate a clasamentului general, nu ultimul 🙂

Cand am vazut cine participa m-am temut sa nu ies printre ultimii. Luni vor publica clasamentele si voi vedea si timpii intermediari… La o analiza, chiar nu am ce sa-mi reprosez, am alergat bine, nu am suflat ca o balena la tarm dupa sosire, stiu ce trebuie sa fac pe viitor…, probabil merg si la Duatlonul Tarii Barsei de la Rasnov de la sfarsitul lunii viitoare.

Podiumul nu l-a prins nici Silviu Balan, nici Radu Milea, nici Marcel Balan, obisnuiti cu locurile  fruntase, deci va dati seama ce a fost si ca au venit la acest concurs cei mai buni din tara. Nici CPNT-istii nu au ajuns in clasamentul general in primii 10, nu stiu Alex Itu, ceea ce spune multe despre duritatea  HIT the TOP si valoarea participantilor.

Despre organizare, nu pot sa spun decat atat: De Exceptie! Mie imi plac lucrurile bine puse la punct, sa se lege un lucru de altul. Stiti, este ca la masa, cand trebuie sa mananci si nu ai lingura sau furculita. Adica nu au fost astfel de momente, cu oameni care sa nu stie ce sa faca sau ce sa vorbeasca. A fost perfect.

Cursa HIT the TOP, organizata de Outdoor Romania a depasit asteptarile oricui. Nu ma refer la conditia fizica :). Va invit sa parcurgeti imaginile de mai jos, pentru a vedea un eveniment realizat la modul profesionist:

1La plecarea de acasa, urma sa ma intalnesc in Busteni cu cativa alergatori montani: Bogdan Iacob, Ilie Razvan, Aida Zodie, Marius Sendre. Impreuna am ajuns la Bran

2Sponsori

3Cate unii se incalzeau pe drumul forestier

4Cortul organizatorilor, unde semnai declaratia pe proprie raspundere, plateai taxa de participare in valoare de 40 lei, ridicai numarul de concurs si un borcan cu miere

5Adunarea pentru start, ora de pe poze, trebuie data inainte, este asadar 9:27. Imi place mie sa nu o dau, ca stiu ca deranjeaza pe cineva si mereu imi spune 🙂

6Cu nr.70 Marius Sendre, seful CPNT. Langa el, cu tricou verde, dl. Stan Turcu, binecunoscut pe aici pe blog si pe la concursuri, membru RO Club Maraton

8Aici se numara de la 10 catre 1, si urma startul

9La o ora de la start iesisem din padure. In poiana de mai jos este si un post de control

10Urma o urcare pe panta din fata, in varful acesteia era un post de hidratare, dar eu am mers mai departe, nu prea beau apa in concursuri. La coborare pe aceasta panta nu cred ca am facut mai mult de un minut

11Am ajuns la Varful Omu, dupa cum arata pozele in 1:55 minute. Din cauza frigului, am facut doar 3 poze in timpul concursului

12Alti sponsori au oferit ceaiuri cu lamaie, miere, menta, concurentilor

13Am incercat sa pozez pe oricine si-a adus aportul la buna desfasurare a acestui concurs

14

15Fiecare concurent era anuntat cu sunete de trompete, vuvuzele, aplauze, strigate

16Numar de concurs personalizat

17Nu doar vantul mi-l zbura din mana ci trebuia predat la restaurantul unde ni se servea masa. M-am grabit sa-l pozez 🙂 Dupa cum se vede, orice concurent avea destule numere de urgenta la indemana

18Langa mine era Sergiu Buhnia, aici suntem la restaurantul Bran de langa parcul orasului. Dl. cu ochelari este patronul. In cadrul taxei de participare era cuprinsa o masa la restaurantul sau.  Cum credeti ca proceda? Original :)) In sacosa aceea strangea numerele participantilor. Pe foaia din mana, trecea numarul fiecaruia. Astfel nr. 30 de exemplu, ii dadea felul intai. Dupa ce ospatarii aduceau acest fel de mancare, el taia numarul. La felul doi, mai adauga o linie, iar la desert incercuia numarul :)) Asa avea o evidenta foarte sigura. El dadea dispozitiile, nu s-a incurcat deloc 🙂

19Eu tot cu ochii pe el eram, sa vad daca se incurca 🙂 Dar nu a fost asa ceva. Berea este fara alcool, nu este a mea, eu beam Tuborg daca voiam, dar nu voiam. Nu cred ca merge dupa ce dai o fuga pana la Omu si inapoi

20Felul doi, sarmale cu mamaliguta, nu m-am obosit sa le pozez, la desert insa…

21…sunt primul. Nota 9,5 pentru clatite, aluat bun, sos bun, era nota 10 daca ar fi fost altceva in interior, era branza. Deci clatitele au fost bune, dar aici fiecare cu gustul sau…

Cele mai bune clatite le-am mancat acasa la dl. Clementin de la Parcul Natural, acum vreo doi ani parca, apoi vin cele de la Cota 2000.

22Dupa masa, am plecat la plimbare, sa mai vad una-alta, sa fac poze, sa ma misc 🙂 Sa vedeti ce a urmat

23Pe la monumentul generalului Mosoiu. Pana aici toate bune, ca turistul banal, poze precum chinezii la orice intalnit…doar ca imi aduc eu aminte ca vorbisem cu cineva sa pozez castelul Bran

25Chipurile castelul Bran. Ma uit eu asa si nu-mi place. Nici sa ma duc pe alee si prin bazar la castel  nu voiam. Este plictisitor, mereu la fel. Si incep calculele. Eu calculez orice, nu ca sunt un bun matematician, dar despic firul in 44, gasesc variante, pun intrebari, uneori tot eu raspund la ele. In mintea mea era o imagine cu acest castel vazut bine, fara copaci, etc. Imi spun, imaginea nu avea cum sa fie luata dintr-o casa intrucat castelul domina imprejurimile. Poate din aer? Dar cine se deranjeaza cu elicopterul sa faca o poza, sa fim seriosi. Deci???

Hai mai bine sa inconjor castelul ca poate gasesc un punct panoramic. Merg spre Moieciu :))  Dau cateva curbe cu gandul ca poate ma vede vreun prieten si va rade ca merg pe jos acasa, in directie gresita. Ajung langa o casa, vad o curte cu gardul rupt…si ma opresc. In fata o stanca mare, eu ma opresc pentru calcule. Privesc cand spre ea, cand spre castel, parca ar fi un loc bun de pozat. Se ghicea o vale de traversat, presupun eu ca sunt tot felul de gunoaie pe acolo…

Intru prin curte, ajung la vale, gunoaie peste tot, valea cu apa destul de lata, sar din piatra in piatra si ajung la o poteca. Dupa cum arata zona, probabil pe aici trag diverse „persoane nomade”.

26

27Limita Parcului National Piatra Craiului

28Castelul, cat de cat 🙂

29Zid vechi, pe care l-am escaladat sa fac poza de mai sus, spre castel

Si ajung intr-un loc in care nu am ajuns niciodata. Mereu am vrut sa ajung dar nimeni nu stia detalii sa-mi dea. Pana la urma am ajuns eu singur 🙂

30

31

32

33

34

35Locul unde a fost depusa inima reginei Maria. Am ajuns si aici 🙂 As mai fi dat eu detalii cum se ajunge cel mai bine in acest loc, dar este cineva care mereu se duce unde scriu. Problema nu este ca merge acolo, ci ca merge fara mine :)) Si asa, daca se straduieste putin, face niste calcule si-i da cu precizie locul :))

Urmarind insa tinta deplasarii, am pozat si castelul:

36In sfarsit o poza cum imi place. Castelul pozat de mine, se vede foarte bine. Faceam eu tot turul imprejurimilor si tot il pozam pana la urma, cum trebuie

37

38Tot deplasandu-ma stanga, dreapta, am intalnit un traseu turistic. Cum urca mi s-a parut indicat sa-l urmez, poate este si alt loc mai sus, mai bun

39Branul vazut de la inaltime

40

41Oare ce or fi acele ziduri din curtea castelului? Este doar o cale de a afla, sa mergi pana acolo 🙂

43Castelul, chiar o imagine buna

46Loc amenajat pentru gratar, etc

50Ziduri vechi

51

55

56In curtea castelului

57Aici era amenajarea vazuta de mine de pe celalalt versant

59Stanca de vizavi, si pe unde umblasem

60Mersul autobuzelor, plecare Bran

62Se poate vedea indicatorul turistic, pe marcaj triunghi galben, prin Valea Ciubotea s-a desfasurat cursa de alergare montana

63Restaurantul Bran, peste o ora avea sa fie premierea

64

66Cel cu diploma este Marcel Laza, locul I la peste 35 de ani, in spatele lui „Nusu” Ion Neagoe, locul II

67Organizatorii si copii sponsorilor

68George Buta, locul III la categoria sub 35 ani

Mi s-a parut mult mai important sa postez grupul voluntarilor, 4 dintre ei au venit tocmai de la Campulung Moldovenesc, pe banii lor, sa sustina evenimentul. Mai jos, trei dintre acestia:

71

72

73A mai fost cu ei inca o fata, dar s-a miscat prea repede si poza nu a iesit 🙂

74Razvan Tache, voluntar la Vf. Omu, cunoscut alergator la aceasta cursa

75Alt voluntar

Urmeaza un grup de fete, care s-au ocupat de siropuri pentru concurenti, strangerea banilor, inregistrarea timpilor in posturile de control…

76

77

78

79Aici patronul ne dadea numerele inapoi :)) 80:))

Si diploma mea de concurent onorabil:

81Acum ce sa spun, daca traseul turistic este de 6 ore dus, si eu l-am parcurs in 3 ore dus-intors, pentru mine ramane o performanta :))

Mi-a placut acest concurs, ramane o amintire frumoasa, la anul sper sa particip din nou. Mi-am dozat puterile, calculat unele lucruri, am fugit pe unde am reusit, parca picioarele nu-si mai puteau opri uneori miscarea de alergare…m-am grabit la intoarcere sa scap de vant asa ca am fugit spre padure, la sosire am baut doua ceaiuri, prin oras un Pepsi, apoi am luat la rand masinile cu inghetata pana m-a luat durerea de gat…m-am intors acasa cu „Bubulu” Bogdan Boja, m-am simtit bine in aceasta zi. Chiar ma miram seara, ca nu ma doare nimic. Cred ca daca nu te fortezi prea tare nu te doare nimic! 🙂 Insa azi-dimineata, surpriza! Niste dureri pe langa rotule, nu stiu ce era, dar osul dadea niste semne. Culmea sa te doare un os, rotula! Pana acum nu m-a mai durut. Bun, si in acest caz, au venit prietenii cu ideea sa facem o plimbare de duminica, vreo 15 km prin padure.

M-a luat Catalin cu masina si i-am prins din urma, altfel cine stie cand ii mai ajungeam ca eram avariat 🙂 Dupa vreo 2 ore mi-a trecut durerea, deci cui pe cui s-a scos intotdeauna 🙂 Si asa zilele urmatoare am multa treaba, saptamana debuteaza intens…

Am si filmat putin, nu mult, ca filmeaza mult cine ii place, mie nu prea imi place. Il auziti pe organizator, Ion Trandafir, vorbind si pe fetele care au participat, probabil au fost 7-8 persoane.

De asemenea, in filmarea urmatoarea auziti incheierea premierii, scandarile celor prezenti, detalii despre sponsori…

Si ultima filmare, patronul restaurantului ne da numerele inapoi, la un moment dat dau mana cu Gheorghe Blajiu, pentru a treia ora pe locul 3, la categoria peste 35 ani.

Asa am vazut eu Hit the Top 2013 🙂 Superb! O zi de neuitat! Ca si astazi, prin ploaie, la gratar, pe la pietrele aceluia care spune povesti prin documentare tv, ca nu are semnal telefonul pe acolo, ca par sicrie de piatra…, cum sunt multi naivi pe lumea asta, am intalnit si noi oameni care cautau „piatra magica”…dar despre acestea in zilele urmatoare! 🙂

De la „Surprins pe munte” tocmai „Sub luminile Pelesului”

Doua postari intr-un articol… am prea multe subiecte, cred 😉

Nu scriu despre autorizatii ilegale si alergatura dupa acte a unora acum cand au fost descoperiti.

Nu scriu despre Busteni, acel post lung cu ce are orasul, adica ruine, obiective, casa primarului, ilegalitati, unitati de invatamant, pentru ca inca nu am facut toate pozele asa cum le vreau.

Poate ar trebui sa scriu despre salvamontisti mincinosi care nu se abtin de la a minti pana si institutiile statului…si mint cu dovezi, intelegeti asadar ca mint foarte prost, fara argumente, dar la timpul potrivit. Adica ma apropii cu pasi repezi de a strange toate dovezile ca atv-ul salvamontului din Busteni…condus de 2 salvamontisti au intentionat sa ma accidenteze, pe un drum pe care nu se afla nimeni, decat eu venind de la manastirea Pestera Ialomitei si cei doi. Nu avea rost sa ma duc pe la politie, parchet, imi trimiteau apoi adresa ca „fapta nu exista si nu au ce masuri sa ia”, mai am o astfel de adresa recenta…asa ca am luat eu initiativa, intai ancheta primariei demonstreaza ca incidentul a avut loc, iar scuza salvamontistilor este penibila, acum a intervenit cu adrese mincinoase catre anumite institutii seful salvamont Busteni ca sa-si acopere oamenii. Inconstienti! Curand se vor prinde „mintitii” ca au fost indusi in eroare. Asta o fac pentru a demonstra acel incident…dupa care, cand voi avea o dovada certa, ca primarul Emanoil Savin i-a trimis dupa mine la Padina Fest, o sa ma duc la el, si cu siguranta alt incident similar nu se va mai repeta…nu la politie sau in alta parte…

Sau as putea sa scriu despre ce vreau sa fac cu acel detector…am gasit o pestera in care in perioada regala au fost descoperite urne cu cenusa de acum 2000 ani. Ca multe alte lucruri, pestera „nu exista” (in perioada comunista majoritatea referirilor la Bucegi, cu anumite conotatii au disparut din arhive), intamplarea a facut sa o gasesc…si niste fortificatii…apoi a fost o ocazie de a vedea Bucegii de la inaltime, si mie mi se pliaza privirea pe diferite locuri, am vazut alte urme de interventie umana…bineinteles ca am incercat sa obtin un detector legal dar trebuie sa mearga cineva cu tine, si eu nu am nici chef sa car dupa mine persoane necunoscute si nici disponibilitate sa lucrez contra-timp, chestii de genul „hai mai repede ca vine noaptea, ploaia”…deci si asta este o poveste complicata si o sa scriu cand o voi simplifica. Oricum, mereu reusesc in astfel de initiative pentru ca am incredere nemarginita in Dumnezeu, gandesc pozitiv si nu am intentii mascate, asa ca daca este sa fie inseamna ca este sa fie. Nu este sa fie? Nu este sa fie :)))

Astfel ca scriu despre altceva. „Surprins pe munte”… inseamna ca nu ma indoiam de calitatile prietenului Prison Break, dar nu ma asteptam. Cand am fost in excursia de la Bran a facut nenumarate poze, ne-a prins in diferite ipostaze, pe toti in repetate randuri…nu am fost noi prea atenti. Am fost surprins sa vad si eu ce fac cate unii pe munte, cand colo, cand incoace, cand intr-o parte, cand in alta…normal, nu am cum sa postez toate pozele, dar mai bine de jumatate tot le afisez.

Le voi intercala, cu multumiri atat lui cat si altei cunostinte aproapiate, cu imagini dintr-o seara pe aleile Castelului Peles si ale Parcului din Sinaia.

Invitatie la meditatie asupra lumii

Treceri. Pe sub Cerdac, pe sub un turn.

Clipe de popas

Pelesul il poti fotografia doar de la distanta, seara nu ai voie prin preajma sa

De colo-colo

Asta este superba :)) Nu stiu despre ce era vorba, cine se gandea ca Prison Break este atat de atent… :))) Uite cum arata cu degetul, halal educatie :)) Nu l-a invatat nimeni ca nu este frumos sa arati cu degetul…trebuie sa-i zicem :))

Cred ca aici sufla vantul prea tare si…misca Pelesul :)))

Tot inainte…dupa el, dupa noi

Superb este Pelesul noaptea…Ce naiba? I s-a schimbat starea de spirit si sta asa, intr-o parte? Concurenta la Turnul din Pisa…

Coborarea spre Bran…ceva mai sprinten la vale :))

Priviti ce peisaj de noapte…Cazinoul din Sinaia…aflat in Parc, frumos seara…un parc destul de animat la ora aceea

Sa aveti o duminica linistita!