Monumentul Eroilor din WW2 de la Sinaia; Podul de lemn din Valea Cerbului; Despre dezbateri si…ceaiuri!

Pe la inceputul lunii, am fost intrebat despre un monument al orasului Sinaia. Este vorba de cel din zona Setu-Izvorul Rece, adica de monumentul eroilor din cel De-Al Doilea Razboi Mondial. Culmea, 🙂 nu prea stiam cine stie ce despre el. E ridicat in perioada comunista si poate de aceea. Nici pe net nu o sa gasiti detalii prea multe despre monument si cimitirul aferent.

Tot in apropiere de acest loc se afla atat cimitirul civil Setu cat si cimitirul eroilor sovietici.

Respectivul monument este singurul de altfel, care mai sta in picioare in zona Sinaia-Predeal din timpul WW2. A mai fost unul, al vanatorilor de munte dar l-au transformat comunistii. In anii trecuti, am semnalat Oficiului National pentru Cultul Eroilor ca mai trebuie tunsa iarba, rescrise numele eroilor ca abia se mai vedeau. Prin 2016/2017 au venit elevii Colegiului Militar „Dimitrie Cantemir” din Breaza si au refacut scrisul. Plus ca au facut si curatenie.

Cimitirul Eroilor Sovietici, prin comparatie, este de vreo 10 ani, mult mai bine ingrijit decat cel romanesc. Am fost de curand si amandoua sunt azi la fel de curate. Abia de vreun an-doi, sunt la acelasi nivel.

Cimitirul Eroilor Romani din cel De-al Doilea Razboi Mondial

Soclul monumentului

Monumentul din WW2

Acestea sunt singurele informatii gasite despre cimitirul de la Sinaia din WW2:

….

Tot inainte de Pasti, am vazut pe Valea Cerbului cum un exploatator de padure a „asternut” peste parau un pod din busteni, peste care a pus pietris. O solutie foarte utila gasita in colaborare cu Jandarmeria Montana Busteni. Au fost dese reclamatiile ca distrugea albia, ca trecea prin apa, ca polua…

Acum s-a facut un pod! Deci s-a gasit o solutie buna pentru mediu.

Cica: ”bai, cat taie astia!” 🙂 Omul, cine o fi nu stiu, dar taie pentru ca este autorizat sa taie. Nu e pe acolo de capul lui!

Ma simteam obligat sa postez imagini cu podul pe care l-au observat cu siguranta si altii, pentru ca nu prea am vazut astfel de masuri:

Revin cu cateva consideratii referitoare la articolele cu dezbaterea de la Busteni, aceea din 12.04.2018:

  • s-a vazut ca reprezentantii Ministerului Mediului au venit cu vechiul Plan, au vorbit de o harta pe care se fac modificari dar care „era prea mare” ca sa fie publicata. Deci nu merge asa! Vorbesc ca prostul si treci tu ce vrei, iar eu vad cand s-o aproba Planul, daca ai introdus ce propun sau nu. Bine, eu macar nu am vorbit ca nu avea rost. Nu se inregistra nimic, nu se nota nimic. Imi pierdeam timpul. Nici modificari/propuneri nu am trimis. Daca nu ai trecut nimic din cele propuse de vreo doi ani si ai venit tot cu Planul vechi, nu are rost! Consider si acum ca e pierdere de timp.
  • am solicitat Ministerului Mediului organizarea altei dezbateri publice, unde sa fie prezenti TOTI cei din Parcul Natural Bucegi. Si sa nu fie ultima, ci sa mai fie inca o dezbatere sau daca nu, sa se raspunda argumentat fiecaruia de ce nu i s-au introdus modificari in Plan sau de ce i s-au introdus.
  • de asemenea harta de care spun ei ca ar exista si Planul cu propunerile, sa fie incarcate pe site inainte de aprobare. Nu una sa fie pe site si alta sa se aprobe.
  • daca nu filmam cu telefonul nu ramanea nimic din aceasta „dezbatere”. Nu ati fi vazut discursurile d-lui director Iuncu, d-lui primar Oprea, d-nei de la APIA…
  • multumesc celor care au trimis si la alte institutii link-uri catre acele articole cat si pentru distribuire 🙂 Am vazut cum personalitati ale zonei, distribuiau filmarile care-i avantajau si nu articolul dupa ce initial il apreciasera pe FB. Si-au retras repede aprecierea cand au vazut „buceginatura2000” 🙂 Haha! 🙂 Blogul asta nu e chiar pentru oricine. A comenta pe blog nu este un drept ci un privilegiu, in sensul ca nu public orice tip de comentariu, de dragul traficului, conversatiei. Cand o sa vreau trafic, o sa-mi fac un alt blog si vand biscuiti si pufuleti. Nu le place unora, acestea sunt regulile din 2009.
  • important este ca de ani de zile, acest blog are o abordare serioasa a realitatii, construieste, prezinta, observa… este in acord cu ideea mea de a pune o pietricica la o societate mai buna.
  • spunea cineva ca degeaba, ce am scris nu ajunge la cine trebuie din Minister. Si o sa-i raspund si aici ca intamplarea face sa am adresa personala a ministrului data chiar de cei din staff-ul dumneaei. Poate intreba si la orice institutie din Bucegi daca s-a auzit de ce am scris! In general, acest blog a tintit persoanele si institutiile de decizie care pot schimba si face ceva. Este o greseala sa se creada ca scriu ca nu am somn etc.

Si apropo de vizite, poate ca nu sunt chiar 2-3 cei care au citit articolul de duminica:

Eu vorbesc de un public tintit, nu de persoane intrate accidental pe blog. Poti avea 10.000 de cititori pe zi, veniti din toate colturile netului, se cheama ca ai trafic, dar impactul articolului e minim. Foarte putini au tangenta cu subiectul tau. Deci, chiar daca nu ne convine, blogul acesta are o paleta de cititori mai diferiti. Pentru astfel de oameni, merita sa-ti dai interesul.

M-a tot rugat un prieten sa-i dau niste ceaiuri… de multa vreme. Intre timp, a plecat din tara. Efectiv nu am avut timp sa ma ocup de problema. Ocazia s-a ivit cand asteptam un alt prieten si m-am gandit eu sa-l surprind cu un ceai, zic eu, nu chiar de ici, de colea. Adica iti trebuie timp si rabdare, sa-l aduni, sa-l usuci in anumite conditii, sa-l prelucrezi in anumite conditii.

O sa explic…

Florile de soc de exemplu, se usuca doar la soare, asa isi pastreaza culoarea. Important este sa nu-l misti prea mult ca se piarde polenul. Daca ti-l prinde vreun pic ploaia, trebuie sa-l arunci, fiindca prinde mucegai in timp. Apoi, mai trebuie rabdare pana polenul se transforma intr-un praf mai solid. Depozitarea si ambalajul sunt alti factori importanti si nici nu-ti dai seama cat de mult conteaza astfel de detalii in procesul final.

Fiecare planta cu regulile ei… cu momentul sau cand se culege. Afinul cu tulpina si fructe nu se usuca in buchet la verticala cum faceau batranii, pentru ca la uscare toate fructele cad pe jos si la revedere, ci la orizontala. La fel si chimenul, se taie cu foarfeca partea cu boabele…

Legat de asta, tot e primavara, as recomanda culegerea si uscarea florilor si frunzelor de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella). Planta e mica si cam greu de cules dar asta nu mai conteaza 🙂 Acum e de cules cat e verde crud.

Dupa ce aduni din aprilie pana in octombrie plante de ceai, abia atunci poti spune ca ai toate ingredientele pentru un ceai adevarat de munte. Nu inseamna ca-l si ai pe loc. Mai dureaza pana ajungi la prelucrare.

Pana la urma, iese ceva cam asa:

Un lucru foarte important este ca plantele sa-si pastreze culoarea. De asemenea si mirosul specific. Nu poti tine menta langa zmeur…

Ce avem in acest ceai: afin (fructe, frunze si tulpina), sunatoare, o anumita cantitate de coada soricelului, fructe de macese, de corn, flori de trandafir de munte (o specie mai mica de maces cu flori ce miros puternic), soc (flori), menta in proportie mai mica (unele plante puse in cantitati mari schimba gustul), frunze de zmeur, frunze de mur, chimen, sovarv de munte (o planta care se pune in cantitati mici din anumite motive 🙂 ), cimbrisor de piatra, o planta careia i se spune busuioc de munte dar nu are treaba cu busuiocul, putina patlagina… si mai sunt cateva! E probat de ani de zile…

Sa nu inchei inainte de a spune ceva antologic…

Eram anul trecut la 7 Izvoare, in munte, langa lac. Nu singur, evident. Luam niste apa, doar e „a lui Zamolxe”, iesim si stam pe la drum o vreme, sa ne pregatim de intoarcere. „Lumea” bea apa pura din munte, subsemnatul savura 7Up… spre stupefactia unui prieten bun. Nu-i venea sa creada ca din atatea buruieni cunoscute si etc, eu beam o astfel de „nenorocire” 🙂 7 Izvoare, 7Up… fiecare cu ce are chef in unele momente.

Anunțuri

Blog cu impact pentru mediu, La tigari pe calea ferata si Costica, dragostea mea :)

Dupa ce am citit cum un reputat arheolog si-a pierdut capul la situl arheologic de care avea grija de zeci de ani, am ramas asa pe ganduri… si noi ii lasam pe astia sa-si faca moschee la noi in tara. Suntem tantalai, ce mai… dar repede mi-am revenit cand mi-am dat seama ca premierul are legatura cu acea moschee/moscheie. Cum oare s-o scrie corect: moscheie sau moschee? 🙂 deci este clar, vorbim romana la intamplare. Bun, imi place sa vorbesc romana la intamplare! Cred ca este fara i, dar oricum nu conteaza, nu ma adresez neaparat profesorilor de limba romana. Ia sa ma uit totusi cum se scrie corect… aha, fara i, ok. Gata, m-am dat interesat, ca-mi pasa 🙂 … maine am uitat.

Deci cu moscheea stati linistiti, in mod sigur i-a mintit si pe arabi 🙂

Subiectele sunt cele din titlu 🙂 Eram intr-un mijloc de transport in comun si vad o doamna cu un tatuaj. De obicei, unele doamne/domnisoare pentru a fi nu stiu cum au la spate, deasupra chilotilor, un tatuaj cu o floare. Mereu cand vad asa ceva, imi dau seama cat contrasteaza formele cu marca aceea… pe care eu o asociez de fiecare data cu o stanta a unui clan de interlopi. Adica au marcat-o asa, sa o cunoasca 😉 Eu zic ca o femeie serioasa, cu un anumit respect de sine si cu o educatie nu-si marcheaza pielea cu asa ceva. Parerea mea! Bun, si in microbuz vad o doamna pe la 55 de ani. Pe antebratul ei trona mare numele barbatului din viata sa: Costica 🙂 Am zis ca mor de ras :))) Deci cum intorcea mana, aparea Costica in fata ochilor, nu avea cum sa uite nici macar o clipa de Costica 🙂

costica 1Costica pe post de ceas

costica 2Trebuie sa recunoastem ca nu orice fel de ceas… ci ceasul inimii doamnei.

Trecem de la fericitul Costica, probabil, cu numele tatuat si in sufletul acestei femei si ajungem la un moment destul de greu de catalogat. Niste copii mergeau pe calea ferata sa adune resturi de tigari. Imaginile sunt din gara Azuga:

copii 1Cei de la gara s-au obisnuit pesemne… de nu a strigat nimeni la ei

copii2

copii3Cautau tigari doar in zona peronului, logic

Ultimul subiect sau ultima strigare este despre ceva scris pe aici, pe blog. Deci nu o sa mai zic, de fapt nici nu prea am zis, ce mare lucru am facut sau fac… pentru ca multi o vad ca pe o lauda de sine si nu ca pe un act de normalitate, civic. Prin urmare, nu mai expun lucrurile ca de obicei 🙂 Deci am facut iar o mare nenorocire, rau adica pentru mediu.

Am spus de cateva ori, in ultimii ani, ca puterea unui site, a unui articol, etc, nu este data de numarul cititorilor, ci de catre aceia cu functii de raspundere care intra si citesc. Pentru ca degeaba scriu eu… si altii ca si mine sustin ce am scris, daca noi scriem si tot noi citim 🙂

Date fiind realitatile de mediu din tara noastra, a scrie ca a aruncat un turist o doza de bere sau a face o ecologizare chiar sunt niste lucruri facile, nederanjante si aprobate de cam oricine. Lumea te felicita ca ai strans un sac de deseuri, tu te simti bine, nu deranjezi pe nimeni. Adevarata lupta consta in a-i opri pe cate unii sa taie padurea, pe altii de a construi ilegal sau a dezvalui actiunile poluatoare ale multora…

Dar, bine, nu ma astept sa inteleaga prea multi. Important este ca fac eu ceea ce cred. Am observat ca nu trebuie sa te iei dupa nimeni, ci sa faci ce simti ca este corect. La dezbaterea cu soferii, din 06.08.2015, scriam intr-o insirare de situatii ilegale… ca aceia de la cabana Gura Diham au dat gardul jos si au turnat dincolo de proprietatea lor o fundatie de beton, ridicand deci o constructie. Pe langa alte aspecte, chestia asta mi s-a parut socanta… adica oricine poate da, asa, jos, oricand, gardul si sa iesim pentru extindere? Toti isi pot lua cate o bucata din Parcul Natural si nimeni sa nu aiba curajul sa intrebe ce se intampla? Nu ca m-am gasit eu marele curajos… dar astfel de situatii indeamna si pe altii sa faca la fel, in plus, tot extinzandu-te, capeti niste valente ciudate, cum adica sa-ti mai spuna cineva sa stai in limitele proprietatii? De ce nu ti-a spus de la inceput?

Aceasta constructie aparuse:

gNu stiu ce voiau sa faca…

h…pentru ca de la stadiul acesta nu au mai continuat

Aici este marea problema in aceasta arie protejata, nimeni nu intreaba pe nimeni, fiecare cunoaste pe cate cineva si este de ajuns. Totusi, cred ca daca sunau la Administratia Parcului, ar fi fost lamuriti destul de repede, poate chiar si ajutati daca demonstrau utilitatea constructiei, daca aveau niste argumente si mai ales daca depuneau o documentatie.

Duminica am trecut pe acolo, venind de pe munte:

gura dihamAu demolat si au inceput sa sparga fundatia. Cat timp nu trecem nepasatori, indiferent cum sunt catalogate astfel de actiuni, mai poate bucura si pe altii acest Parc Natural. Poate aici nu era cine stie ce, poate nici la Malaiesti sau la Floare de Colt, ori in alta parte a muntelui nu se intampla cine stie ce. Fiecare caz luat individual poate ca nu este semnificativ… pentru ca noi asezam in partea cealalta intreg muntele si nu cadrul legal. Dar daca le aduni pe toate si lasi lucrurile la intamplare sa se desfasoare, in cativa ani, pe unde treceai liber ca turist, ai sa te lovesti de un gard sau de o constructie… traseele turistice nu vor mai trece prin aceleasi locuri. A se vedea traseul turistic ce trecea prin spatele hotelului Pestera.

Bun, deci atat ma duce pe mine mintea, le multumesc celor de la Gura Diham ca au demolat constructia si au pus gardul la loc si mai ales acelora care i-au indemnat sa o faca. Este o dovada de bun simt, de respect fata de lege si de cei care o reprezinta, de intelegere a unor norme sociale!

Actul Romsilva

Voi posta zilnic câte un act.

Profit de calitatea de administrator temporar al blogului şi anunţ că am vizualizat statisticile din ultima săptămână. Diverse persoane intrau constant să citească articolul „Încheierea unui capitol din istoria Busteniului: Buştenarul Zamorean”. Unii lăsau şi comentarii .

De acum veţi folosi google cache ca să citiţi acel articol.  Nu ştiu ce nevoie este de justificarea lui Adrian; că el nu era acel personaj. Am asigurarea la o săptămână după ce am promis efectuarea unor demersuri, că poliţia oraşului Buşteni cunoaşte identitatea personajului Zamoreanul.

Pe mine mă deranjează că acei oameni conduşi de respectivul personaj, s-au folosit de obiceiurile altora, ca să deturneze atenţia de la ei înspre alţii nevinovaţi.

Ei dacă erau bărbaţi adevăraţi, îşi asumau cele scrise. Şi-au şters blogul de teama tragerii la răspundere. Din ce ştiu, legea nu o să-i lase. Este doar problema lor. Nu lovim şi apoi fugim.

Articolul cu buştenarul este şters. Adrian a zis să fac ce vreau, mi-a impus nişte reguli, le-am respectat. Nu a spus să nu şterg unele articole. Este o mare stupizenie chestia cu buştenarul anonim ce lupta împotriva corupţilor.

Dacă mai este vreun articol asemănător sau vreo remarcă a acelor personaje, vă rog să-mi spuneţi. Ca să le elimin până revine Adrian.

Cine are chef de război cu primăria sau primarul din Buşteni să o facă pe faţă. În nume propriu.

Primul act trimis de Adrian. A şters ce i se părea că pot citi şi alţi ochi, ne-iubitori de munte.

act 2

Un prieten al blogului folosea câteva exprimări ciudate. Nu vreau să intru în contradictoriu cu dânsul. Va discuta cu Adrian. Mă văd obligată să specific unele aspecte. Am răscolit blogul şi nu am găsit niciun îndemn public de a deveni cititorii blogului, voluntari în acţiunile pentru Bucegi. Niciodată, Adrian nu a tras după el alte persoane în acţiuni ce ar fi dus la procese în instanţă. Orice acţiune a sa, era acoperită din toate punctele de vedere. Tot ce face este bine gândit de dinainte. Este adevărat că unele sunt capcane bine întinse, ca autorii ilegalităţilor să plătească foarte mult, să piardă banii prin contestaţii, avocaţi. El calculează dinainte orice risc. Chiar dacă nu iniţiază o acţiune nefondată, şi ştie acest lucru, tot se acoperă şi ţine multe de rezervă.

Împuternicirile de care-i spuneam unui domn, sunt ale unor instituţii. El dacă se deplasează pe undeva prin Bucegi, trebuie să deţină o acoperire. Chiar a scris că ar fi fost amendat pentru diverse lucruri, doar ca să se arate că nu avea ce căuta prin unele locuri. Fără a se substitui legii, a găsit o modalitate ingenioasă de a schimba lucrurile în Bucegi.

„Ca turist, ai o sansa infima sa faci o reclamatie despre Bucegi, si sa se mai si rezolve corect. Se pun toti de acord, si-l fac pe turist sa para fraier. Si orice om de bun simt cand vede asemenea marlanie renunta scarbit. Pentru mine este o placere , o provocare, sa le intorc  favoruri de aceeasi anevergura unor nesimtiti. Ca este dupa o zi sau zece, sau dupa un an, este! Nu lasam toti capul jos, pentru ca unor semianalfabeti incuiati li s-a dat legea pe mana…lasa, mai vorbim!”

La fel ca Supernaturavibes îmi doresc să continue acţiunile pentru Bucegi, până îi va ajunge barba la genunchi.

Cu ocazia anunţului ştergerii acelui articol compun şi o dedicaţie pentru câţiva domni: de la Fosta cum mi-aţi spus, pentru voi, familiştii închipuiţi. Sunteţi familişti întrucât pentru alte femei nu sunteţi interesanţi. Neavând de ales.

Nu vă fie cu supărare, dar am o părere foarte, foarte proastă despre bărbaţi, în general. Scuze acelora care nu se încadrează, la general.

Oferte contra şi pentru activitatea Bucegi Natura 2000; Răspunsul Ministerului Mediului la situaţia cu ursul de pe Valea Jepilor

Trebuia să scriu ieri, dar nu am avut actele.  Activitatea Bucegi Natura 2000 se bazează pe acte, imagini, fapte. Nu pe vorbe.

Ştiţi foarte bine că din diverse motive, am auzit atâtea variante, activitatea acestui blog este redusă la minimum. Sunt sigură că vom afla într-o zi toate detaliile.

Speculând acest lucru, un domn pe nume Barbu Viorel,  a propus:

<<Am o oferta pentru dvs:%D%AVreau sa cumpar acest blog. Vreau sa incheiem un act. Sunteti administrator de facto. Ma intereseaza brandul, vechimea. Este la latitudinea dvs. daca lasati comentariile sau articolele. Vreau ca blogul bucegi natura 2000 sa promoveze alte lucruri.%D%AOfer 3000 euro si un Hyundai Santa Fe.%D%ARog a fi contactat la…%D­aca celalalt administrator doreste, oferta mea i se adreseaza. Vreau blogul, nu vreau sa mai scrie dl. Adrian. Isi poate face alt blog. Ma intereseaza blogul obtinut legal, prin act notarial>>

Nu am reuşit să şterg din comentariul d-lui Barbu, modalitatea de contact. Prin urmare, am postat comentariul acestuia gol. Poate fi văzut în cadrul articolului din data de 20.11.2013.  Blogul nu poate deveni un bun comercial, el reprezentând munca autorilor şi cititorilor. Este aportul adus de toţi aceia care iubesc Parcul Natural Bucegi şi se regăsesc aici.

În replică, un apropiat al blogului de prin anii 2010 sau 2011, a venit cu o altă propunere.  Supernaturalvibes a propus aseara, in cadrul aceluiaşi articol, următoarele:

<<Daca te mai cauta nea’ pandele cu hyundai santa fe spune-i sa-si faca linistit schimbul de ulei ,sa-i completeze antigelul ,sa-si puna cauciucuri de iarna si alte alea deoarece o sa-l foloseasca el personal mult si bine, fiindca el saracul n-a inteles ca pe aici bantuie alt fel de oameni ,iar marea lor majoritate nu sunt motivati material, iar la o adica ii dau eu lui Adrian un Dodge Ram si vreo 15000 de euro ,fara notari si alte inscrisuri oficiale ,doar cu promisiunea din partea lui ca o sa scrie pe acest blog si o sa-si continue actiunile in Bucegi pana o sa-i ajunga barba la genunchi.>>

De asemenea, alţi cititori care nu au dorit să le afişez integral comentariile, au enunţat poziţiile unor reprezentanţi ai statului. Util sau un rău necesar, nu se doreşte oprirea activităţii blogului.  Spunea un domn: ” este pacat sa inchida si sa plece, acum cand soferii de jeepuri si-au dat seama ca sunt si alte cai de a practica acea meserie. acum se poate face ceva si pentru munte si pentru oamenii astia”

sau,

„Georgica padurarul sta la un canton de langa cimitirul din Busteni. Are acolo gospodarie si oameni angajati. Toti cei din zona se vaita de mirosul ce vine de la grajdurile lui. Se lauda ca a inchis cu bariere drumurile si ca a strans gunoaile el si cei de la Azuga. Dar cei de la Bucuresti i-au multumit lui Adi, nu lui. Am vazut adresa la Directie. Daca primesc instructiuni atunci pun osul la munca, daca nu taie lemne si..”

Pe mine, mă interesează părerea lui Adrian faţă de cele spuse şi i-am dat un mail. Iată ce mi-a scris la 3 dimineaţa.

„Am sa-ti raspund punctual.

Nu mai intra in contradictoriu cu persoane de o capacitate morala indoielnica.

Nu afisa ofertele celor care vor blogul. Lasa-i sa scrie pana nu mai pot, atat pe ei cat si pe cei care spun orice prostie. Nu le sterge comentariile, lasa-le in asteptare, sa le vada ei mereu.

Niciodata blogul nu va fi de vanzare. Ce facem? Vindem opinii, oameni, sentimente, incredere, asa la pachet? Blogul BucegiNatura2000 nu se masoara in bani ci in oameni.

Despre SNV, stiu cum este el, stiu cum sunt eu. El este mai ok decat mine. Nu am ce sa spun…sau ba da am. Da, asa este cum spun cate unii. Stii ca eu am recunoscut mereu adevarul. Mai exista un BucegiNatura2000. Este cea mai de incredere persoana pentru mine. Nu am sa spun vreodata cine este. “Celalalt BucegiNatura2000” dupa cum i se spune, este ca si mine. A stiut mereu sa ma sustina in momente de care nimeni nu si-a dat seama. SNV cred ca stie cine este. Sa ia legatura cu “celalalt BucegiNatura2000″.

Sa stegi imediat orice comentariu prin care ti s-au transmis anumite informatii.

Multumesc! Vorbim!

Documentele nu le-am prelucrat, scanat sau sters adrese si nume pentru ca nu am avut timp. Iti trimit continutul unuia. Nu stiu daca ai vazut. Am scris despre un urs de pe Valea Jepilor acum o vreme. Au fost tot felul de polemici. M-am informat vizavi de legalitatea impuscarii unui urs ce este vazut ca trage de cadavrul unui om. Iata ce au spus cei abilitati din Ministerul Mediului:

“Ca urmare a scrisorii dvs. prin care ne solicitati sa va precizam daca paznicul de vanatoare prezent la locul in care un urs taraste cadavrul unui om poate sa impuste ursul respectiv, va comunicam urmatoarele:

Uzul legal de arma de vanatoare se poate realiza in conformitate cu prevederile art.37 din Legea nr. 295/2004, republicata, astfel:

Titularul dreptului de a purta si folosi arme de vanatoare poate face uz de arma inscrisa in permisul de arma numai asupra vanatului pentru care a fost autorizat in conditiile Legii nr.407/2006 cu modificarile si completarile ulterioare, precum si pentru antrenament, in poligoanele autorizate in conditiile legii.

Prin exceptie de la prevederile alin. (1), armele de vanatoare pot fi folosite si in caz de legitima aparare, stare de necesitate ori caz fortuit, in conditiile legii.

In cazul prezentat de dvs. paznicul poate sa traga asupra ursului, daca actiunea sa se incadreaza in prevederile legale sus prezentate.”

Ca sa vezi ca am avut dreptate cand am spus ca acel urs putea fi impuscat. Nimeni nu era tras la raspundere, la câtă asistenţă era prezentă. Dar daca nu se cunoaste legea si nici oamenii ei nu au prezenta de spirit, nu avem ce sa facem. Strigam si dam cu bolovani. Poate lasa ursul jos cadavrul.

Actul nu ti-l trimit in niciun fel modificat. Stii de ce? Poate se trezeste unul si impusca un urs pe undeva si apoi spune ca a vazut la mine un document al ministerului si se apara cu acest lucru. Asa, la cate institutii are ministerul, nu va afla niciodata cine mi-a trimis documentul, se va baza doar pe lege nu si pe adresa ministerului.”

Inceput de an…Statistici de blog si Manastirea Inaltarea Domnului

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

About 55,000 tourists visit Liechtenstein every year. This blog was viewed about 200,000 times in 2012. If it were Liechtenstein, it would take about 4 years for that many people to see it. Your blog had more visits than a small country in Europe!

How did they find you?

The top referring sites in 2012 were: 36ohk6dgmcd1n-c.c.yom.mail.yahoo.net, facebook.com, unbolovan.com, maraton.info.ro, fosile.wordpress.com

That’s 93 countries in all! Cei mai mulţi vizitatori au venit din Romania. The United States & MD were not far behind.

Who were they?

Your most commented on post in 2012 was Bucegii desi albi sunt in doliu…a murit parintele Ioanichie de la Schitul Sf. Ana

These were your 5 most active commenters:

  • 1 Mariana 216 comments
  • 2 criscar 190 comments
  • 3 criscar50 167 comments
  • 4 Mihaela C.P. 143 comments
  • 5 un.bolovan 141 comments

Cam acestea sunt mare parte din concluziile trase de WordPress! Multumesc tuturor!

Mai departe… 🙂

Pe 30.12. am fost la Manastirea Sinaia, la slujba de dimineata…era ultima duminica.

6

Pe 31.12. am plecat cu prietenii pe la Cota 1400 si Cota 2000, o plimbare scurta de sfarsit de an. De Revelion acasa, cu prieteni si rude, familia…pana la urma noroc ca aveam solutii alternative ca nu mi-ar fi placut. Era o tiganie pe la televizor cu emisiunile de Revelion, ceva cum nu am vazut. Balciuri cu manelisti si tot felul de „vedete”…pare ca ne prostim pe zi ce trece. Nu iesim din tipare negative…

d

1Si camuflare naturala pentru un amic

cCabana Valea cu Brazi vazuta din telescaunul Cota 1400-Cota 2000

2 La Cota 2000, foto Prison Break

b

3Eu, pe acolo 🙂

aMuntii Baiului, adusi mai aproape

gPartia Drumul de Vara

4

5Inapoi la Cota 1400, dupa ce am stat putin si pe la restaurantul de la Cota 2000

e

fTarife  skipass la instalatiile Teleferic Prahova

Nici sa dam tot felul de rachete si artificii nu am iesit…adica eu nu am iesit. Mi se parea stupid sa casc gura si ochii la cer… Hai, un an, doi, zece, sa iesim sa ne holbam la cer si artificii, apoi devine si plictisitor si fara sens. La stanga o bubuitura mare, o explozie de stele la dreapta, tot asa vreo 20 minute. Aceeasi poezie an de an, dar gata, anul acesta nu m-a interesat. In schimb, nu mi-a tacut gura nici noaptea, nici ziua…acum mai spre seara, au plecat toti de la mine, am ras cat pentru tot anul… :))

Nu a mai avut cine sa plece pe Bucegi, la manastirea Pestera. Totusi am plecat cu trenul de 7:12 la Sinaia si de acolo spre Manastirea Inaltarea Domnulu. Din Sinaia, din centru, pana la aceasta manastire sunt cam 10 km. Trenul a intarziat vreo 20 minute, cand a venit i-am dat niste emotii lui Matrix spunandu-i controlorului ca noi nu-l cunoasteam, i-am dat doar biletele noastre nu si pe al lui. Altcineva turna gaz pe foc ca l-am gasit in tren…cat era Nasul de serios, l-a bufnit rasul si pe el. Pana la usa manastirii am tot sporovait…cateva ore (doua!) inauntru ne-am abtinut…dupa care la intoarcere am recuperat.

7Pe DN 71, Sinaia-Targoviste, cred ca pe 10 km nu am fost depasiti de 15 masini 🙂 Nu circula nimeni, doar noi 🙂

8

9Si rasaritul prin padure

10Brazi, fara crengi…in ajun de Sarbatori, tiganii se urca si incep sa taie cracile, de sus in jos, pentru comercializare. Si brazii raman asa…dezbracati! Acum trebuie sa intrebe cineva: „Dar nu-i prinde nimeni?”. Si raspunsul: „Nu, nu are cine sa prinda asemenea pisici salbatice!”.

11Accesul pe DJ 713 ce trece pe la Cuibul Dorului este interzis

12Noi am vazut totusi cateva masini, nu stiu pana unde au ajuns

13

14

15La Cota 1000, limita dintre judetele Prahova si Dambovita

16Am ajuns, in doua ore din Sinaia, la drumul ce duce la manastire

18Manastirea Inaltarea Domnului

17

19La intoarcere, slujba s-a terminat pe la 11:45… cineva intinsese la intrare pe DJ 713, o sfoara cu  niste afise „cabana inchisa” si „drum inzapezit”.

Mi-a placut slujba, desi nu era staretul Melchisedec, ne-a dezlegat preotul de diverse, in genunchi toata lumea…cand am ajuns noi eram 10 persoane prin toata biserica. Pana la 11:30 biserica s-a umplut. Bine, in biserica, eu am niste concluzii personale inradacinate puternic :)) bunaoara, eu cred ca atunci cand incepi sa casti in timpul slujbei…ies duhurile rele din tine sau ca atunci cand se citesc rugaciunile de dezlegare a pacatelor, preotul atinge primul om de langa el, iar ceilalti pun mainile unii pe altii, in mintea mea acest lucru insemnand ca Duhul Sfant intra prin preot in ceilalti oameni. Acum asta este, fiecare interpreteaza cum i se pare, cum stie, cum a observat. Si mai cred ca de aceea trebuie sa mergi la biserica pentru ca numai acolo unde se roaga mai multi, apare si forta divina, care te curateste, indeparteaza raul.

Ca si la manastirea Sinaia, am iesit repede de la slujba, barbatii sunt miruiti primii, fain 🙂 Si cum de regula in orice biserica, nr. femeilor este cel putin dublu decat al barbatilor, dureaza foarte putin, noi asteptam cam doua minute. La circa o ora, de la intrarea noastra in biserica, un calugar ne-a inmanat niste iconite. La toti le-a dat cu Maica Domnului si Pruncul, mie mi-a dat una cu Inaltarea 🙂 Cine stie de ce a considerat astfel 🙂

Au impartasit si un copil…noroc ca eu nu ma impartasesc, am asa o atitudine de respingere a tot ceea ce este alcool. Dau noroc cu sampanie, la unele evenimente, dar ma salveaza Matrix sau vreun alt prieten, nu beau eu. Altii pot sa bea cat vor ei, nu ma deranjeaza, fiecare face ce vrea…nici de must nu ma ating daramite de ceea ce este cu alcool. De fapt, majoritatea celor care facem ture lungi pe munte suntem anti-alcool. Este degradant, adica eu m-as simti astfel, sa mirosi a alcool sau sa fii beat 🙂 Indiferent de ocazie, eu personal nu cred ca exista o justificare normala pentru consumul de alcool, ca este cu moderatie sau fara!

20Un exemplu de prostie omeneasca. Cineva a taiat un brad destul de gros si de inalt, doar cu toporul. Motivatia? Poate varful bradului ca sa-l faca pom de Craciun sau cetina. Cat de idiot sa fii si cat tupeu sau prostie sa ai, ca sa faci asa ceva la drumul mare? A taiat cred ca o ora la acel copac. Doar ca, bradul a ramas prins de alti copaci. Bine ca nu a cazut pe sosea. Probabil taia un timp, dupa care fugea in padure cand trecea cate o masina 🙂

21Prin centrul Sinaiei…biserica Sf. Ilie

22In Busteni, orasul de sub Jepi si Caraiman…adica acasa.

In ceea ce priveste blogul, imediat la trecerea dintre ani, doua persoane, una din Sinaia si cealalta din Ploiesti au intrat aici. Tastand „buceginatura” si „buceginatura2000”. Nu stiu cine sunt dar le multumesc foarte mult!

BUCEGI NATURA 2000: 3 ani de blog, 900 de articole, sute de mii de vizitatori, mii de comentarii, 5 miliarde lei vechi amenzi, dosare penale, o multime de prieteni…Parcul Natural Bucegi este al nostru si nu al celor care il distrug!

Motto:

„Urmăriţi-i până şi în pântecele mamelor lor!” 🙂

Desi nu este cel mai potrivit motto este un exemplu de cum trebuie dusa lupta pentru mediu, pentru Parcul Natural Bucegi. Bariere personale nu trebuie sa existe daca vrem sa mai ramana ceva din acest munte. Stiu, ca este mai bine si mai usor sa gasesti scuze, de genul „nu putem face nimic, nu se poate schimba ceva, sistemul este putred, fiecare este pentru el, etc”. Cand nu ai siguranta zilei de maine si esti coplesit de problemele cotidiene, cu siguranta ca esti imun la doua cuvinte: PROTECTIA MEDIULUI.

Acest blog dovedeste ca lupta cu distrugatorii mediului, oameni lipsiti de scrupule, poate fi purtata si invingatorii nu sunt intotdeauna ei.

In 2009 cand am inceput sa dezvalui problemele din muntii Sinaiei, mai toata lumea a inceput sa rada, neintelegand de ce trebuie sa faci doar anumite activitati pe munte. „Nu mancam rododendron” -asa spunea cineva o data, la o dezbatere publica. Cu timpul, mai greu, dar toti inteleg ca nu este o poveste, un moft, o pasiune, si chestia cu protejarea muntelui. Cand traiesti la poalele Bucegilor stii ca muntele iti influenteaza viata, jobul, ziua…daca vrei sa iti inchizi ochii te vei limita doar la mijlocul zilnic de transport, la canalul de stiri, la manele…

Am sa va port astazi, in aceasta mica poveste „buceginatura2000”, doar prin umbre si culori de toamna, ma refer la imagini 🙂

Am o satisfactie mare: ati vazut postul cu masina Jandarmeriei blocand Drumul de Vara, eveniment surprins de mine duminica. Acum trei ani acest lucru ar fi fost cu neputinta de crezut. Asa, cu timpul, au inceput sa priceapa cat mai multi despre ce vorbesc pe acest blog. Oricine a aparut pe aici, ilustrat ca realizand fapte rele in munti, nu a aparut din razbunare. A aparut ca exemplu pentru toti, chiar si pentru el insusi.

Uneori padurea nu se vede din cauza copacilor

In acesti trei ani, dupa ce am avut tot felul de etichete lipite de dusmanii mediului, am reusit sa pun in legatura institutiile de mediu cu atributii in Bucegi. Nu am reusit sa-i determin mereu sa apere muntii Bucegi…pentru ca fie au facut pact cu unii mafioti si si-au luat spagi considerabile, fie nu au vrut sa-si faca treaba crezand ca le dau eu lectii.

Am dezvaluit orice ilegalitate vazuta in Bucegi, am venit cu completari la orice documentatie de mediu, am inchis (imi asum acest lucru pentru ca nimeni de ani buni nu a facut demersuri) toate gropile de gunoi din Bucegi, mai putin aceea a Politiei. Mi-a fost rusine de rusinea lor sa le fac o reclamatie. Sper sa le spuna cineva ca intr-o zi voi trece iar pe acolo si lucrurile nu pot ramane asa…stiu unii despre ce groapa vorbesc. Am facut atatea lucruri pentru munte incat m-am plictisit sa le tot postez la rubrica „Actiuni Personale”. Intr-o zi, voi sta numai de asta, si tot nu am sa reusesc sa postez nici jumatate. Uneori am mai postat cate ceva, ce se vede.

Cum va spuneam, in muntii Sinaiei toata lumea a inteles de unde vin banii…asadar Sinaia este inaintea Busteniului in acest domeniu, al protectiei mediului cu vreo trei ani. Edilii locali cred ca protectia mediului se rezuma la a strange pet-uri, ecologiza un parau si planta un copac. Nu pot intelege pentru ca nu au fundamentul necesar pe care sa aseze informatiile de mediu…deocamdata.

Peste cativa ani, o sa-i vedeti pe bustenarii carora le-am dezvaluit ilegalitatile, de exemplu Nae Contes, multumindu-mi…pentru ca ar fi fost in continuare santajabili. Mai bine platesc acum cateva sute de milioane lei vechi decat sa fie la mana tuturor. Totodata, am spulberat mitul ca daca esti in partidul potrivit vei scapa mereu. Au mituit toti functionarii statului cu atributii in Valea Prahovei si tot nu au reusit sa-si acopere ilegalitatile. Acolo unde angajatii statului au tacut din cauza fricii sau a banilor si cadourilor luate, am vorbit eu.

Voi continua sa fac ceea ce stiu mai bine…cat timp, vom vedea. Bucegii au nevoie de o strategie de dezvoltare durabila si de un sistem de protectie. Observati zona Babele si tranzitul ilegal. Fiti siguri ca nimeni, in afara de mine, nu poate indrepta lucrurile si in acea zona…o sa demonstrez si asta! Nu pentru ca altii nu ar stii, dar nu pot, pentru ca nu se vrea…si nimeni nu are curajul sa spuna: „Ajunge! Distrugeti situl!”. Pe neasteptate, intr-o zi, voi face si acest lucru! Lucrurile nu se rezolva rapid decat atunci cand ai pe mana legea. Si cum legea nu exista in Bucegi si in Valea Prahovei, nu ramane decat sa calculezi actiunile ca pe o tabla de sah…cu ”n” raspunsuri si variante.

Nu uitati: noi trecem, muntii raman copiilor nostri!

Va multumesc ca urmariti ce scriu. Nr. mare de iubitori ai muntelui, ai frumosului precum si comentariile lor, mai ales la subiectele sensibile de mediu constituie un impuls pentru autoritatile statului…blogul „ajungand” aproape in toate birourile celor cu atributii in Bucegi si Valea Prahovei.

Multumesc de asemenea si jurnalistilor care au sustinut periodic actiunile mele in Bucegi si anumitor functionari ai Ministerului Mediului ce au urmarit indeaproape solutionarea corecta a sesizarilor personale.  Va reamintesc doar un caz, din aceasta vara: un control al Garzii de Mediu Prahova, condus de un fost securist/comunist notoriu, a musamalizat aspectele prezentate in sesizarea mea si a alcatuit o nota de constatare favorabila poluatorului, un patron de statie de betoane. Mi-a trimis un raspuns mincinos, l-am citit si mi-a fost asa o lehamite de acest magar stiind ca asa a facut dintotdeauna, incat nu am reactionat la inventiile lui. Bineinteles, sesizarea mea detaliata pana si un orb, pe pipaite, o putea solutiona. El niciodata nu a lucrat pentru mediu ci pentru el si altii. Obligatia lui era de a-mi trimite mie si sefilor lui raspuns la acea sesizare. Celor de la Bucuresti le-a sarit imediat in ochi ca a fost ceva in neregula…eu i-am trimis o multime de poze si detalii si el s-a dus in alta parte, spunand ca eu am zis ca acolo sunt probleme. Bineinteles ca totul era inventat si aranjat de el in asa fel incat sa para ca nu stiu ce spun. Au venit pe neasteptate cei din Bucuresti, Comisariatul General, si i-au dat 50.000 lei poluatorului si i-au fixat cateva masuri. Magarul, a scapat fara nicio problema…

Asadar, pentru orice problema trebuie sa bati la usile celor din Ministerul Mediului, la Bucuresti…exceptand Agentiile de Mediu, nimeni nu prea isi face treaba in domeniul mediului.

P.S. Ii doresc si imi doresc…ca un iubitor al muntelui sa castige sefia DNA…sper sa aflu acest lucru pe 1 noiembrie.

„Nimic nu este imposibil in aceasta viata, totul este posibil, imposibilitatile si le creeaza omul singur si tot el trebuie sa le depaseasca”! (Ernesto Che Guevara)

Melodiile…mai ales pentru aceia care „mai stiu legatura dintre un creion/pix si o caseta audio” – cum bine spunea cineva :))

O minune din Bucegi

Alt termen de comparatie nu am gasit pentru definirea imaginii de mai jos. Pana mai spre seara sau maine dimineata, cand voi prezenta un articol  intreg si complet, am sa va las sa admirati un lac din Parcul Natural Bucegi. Ca multe locuri frumoase nici acest lac nu are un nume. Pentru ca nu conteaza decat pentru aceia care iubesc muntele si-l parcurg la pas.

Orice material de prezentare despre aceasta arie protejata, de interes european, sub orice forma se gaseste el, carte, ghid, brosura, videoclip, nu arata mare lucru din ce este in Bucegi. Arata doar ce este la indemana, ce poti vede si din masina…restul, adica marea majoritatea a atractiilor raspandite pe cei 300 kmp, reprezinta o poveste pe care o voi termina de scris in cativa ani pe acest blog :))

Un colt de munte oglindit in apa…va imaginati ca am stat o vreme in preajma lacului