Cum „am facut” Transfagarasanul pe 2 roti

Ne laudam cu soseaua aceasta chiar si azi, la peste 40 de ani distanta de la realizarea ei. Pentru ca, intre timp, dupa Revolutie, nu am mai facut nimic. Cand te uiti la Transfagarasan iti dai seama de imensul nostru potential, cand suntem inregimentati unei cauze 🙂 Categoric ca putem face multe lucrari grandioase insa mentalitatile celor aflati la conducere nu mai sunt ca altadata. Desi tehnologia a evoluat mult fata de anii ’70, baza din ’89 incoace o reprezinta furatul. Si cum din hoti nu prea ies constructori…

De ani de zile nu am mai fost pe acest drum. Mi-am propus demult sa-l parcurg integral cu bicicleta. In cele din urma, fara atmosfera prea mare, consultand niste prieteni, in special pe Razvan din Azuga care il facuse recent cu masina alaturi de familia sa, tinand cont si de parerile celor care urmau sa participe, alcatuiesc un plan.

Citesc tot ce se poate despre subiect, dupa care masor drumul si segmentele de urcat. Mai mult, o iau cu Google Street la pas, curba cu curba. Ma duc o data si ma intorc a doua oara, sa fiu eu sigur. Realizez ca il pot „da” intr-o singura zi, ca de la Balea Lac am timp si pentru un traseu turistic la pas, si ca dincolo de Vidraru ma incadrez si la urcusul spre Cetatea Poenari. Posibil sa ajung si in Curtea de Arges. Rand pe rand, afland traseul dar si complexitatea acestuia, plus probleme personale, plus modul de deplasare… ramanem doi pentru aventura pe Transfagarasan, eu cu Matrix 🙂 Pe altii, care consideram ca nu vor face fata efortului, nu avea rost sa-i luam.

Acum, va invit sa cititi mai departe si daca aveti in plan ceva asemanator, sa vi-l imbunatatiti din cele relatate. In primul rand, trebuie sa te tina picioarele si sa stai bine cu psihicul (eu nu stau, dar cand imi pun in minte un lucru, sunt setat pe el si nu vad decat acel lucru!). In al doilea rand, o alternativa mai buna la MTB este ceva mai lejer, cu roata mai subtire. Noi am folosit MTB, dar am vazut pe altii mult mai rapizi. Poti renunta la MTB fara nicio problema, soseaua este destul de buna.

Am ideea stralucita de a fi sambata dimineata cat mai aproape de intrarea in Transfagarasan, la intersectia DN 1 cu Cartisoara, de a pleca devreme. Fiind sambata, dupa pranz sigur pe sensul de urcare era jale, mii de masini. Ideea o pun in aplicare cu comoditate ceea ce ne-a facut sa plecam cu o ora mai tarziu si sa mai adaugam vreo 10 km suplimentari.

lebede in fagaras Lebede in Fagaras

Plecam vineri cu un Regio particular din Busteni pana la Brasov. La ora 14 am urcat in tren si la 15 am coborat. Pe o hartie scrisesem ce trenuri folosim, cate bilete, adulti si biciclete. Urma sa ajungem in municipiul Fagaras si de acolo, a doua zi la 5 dimineata, sa luam un tren pana la statia Carţa. Cerintele pentru bilete se impuneau a fi trecute pe hartie pentru ca la casele de bilete ale CFR-ului din Brasov, aproape toate cele care vand bilete sunt nesimtite si lenese 🙂 Exceptiile sunt rare. Se misca greu, pleaca de la casa din senin, se vede ca vin fara niciun chef la serviciu, daca nu esti atent nu-ti dau tot restul intreg… nu fac un lucru cum trebuie. Si eu chiar circul cu trenul iar situatia e aceeasi de ani de zile. Care sunt mutate la Predeal, Azuga sau alte statii, isi revin dupa cateva luni. Restul… Ce rost sa-ti racesti gura de pomana, cu asemenea adunatura? Le dai cerintele pe foaie, ca pana le explici, pana cauta nr. trenului… Mai bine ii arati ce sa faca si nu mai asteapta nimeni pana se prind ele despre ce este vorba. Nici nervi nu-ti mai faci…

Credeti ca ar fi inteles vreuna din prima, din a doua, a noua, ca ne trebuia 4 bilete la doua trenuri plus 4 bilete de biciclete la aceleasi trenuri?! 🙂

Iau teancul de bilete si cum mai aveam o ora, ma preocup sa-mi completez rucsacul care evident nu trebuie sa fie prea greu. Cred ca ar trebui sa scriu intr-o zi si ce tin prin rucsac, adica solutii. Poate sa fie orice temperatura, nu lipsesc foita de vant si ploaie, folia de supravietuire, ceva de aprins focul, lanterna etc…

Ne loveste si foamea, ca asa se intampla in preajma unui astfel de „eveniment”, corpul se pregateste si incepe sa dea semnale. Ma uit la un meniu cu sandwich-uri, shaorme, carnati etc. Vad meniul si degeaba, ca nu stiu ce vreau, nu inteleg nimic. Ma uit la preparate, nu ma atragea ceva in mod deosebit. Zic sa stau un pic sa vedem ce cumpara lumea, poate imi vine o idee. Vad ce se pune la un sandwich, numar tot, linguri, portii, apasari de tuburi de mustar etc. si pana la urma aleg ce am pofta. Un carnat care arata bine plus niste salate.

Vine trenul la 16:20. In tren, o sageata albastra, oameni obisnuiti, liniste. La un moment dat, ma scoate din admirarea peisajului un rrom care probabil avea niste probleme familiale. Ca nu parea genul clasic. In fine, de la un gen de probleme o daduse in cele alcoolice si venea plangand, langa oricine era dispus sa-i asculte delirul etilic. Umbla de colo-colo si imi ziceam, vino tu, ca te lecuiesc eu. Am eu problemele mele, culmea ar fi sa mai ascult si problemele bahice ale necunoscutilor. Pe astia beti, trebuie sa-i bati bine, ca sa te asiguri ca nu scot vreun cutit, iti dau cu ceva in cap. Dupa ce a inteles starea lucrurilor, a plecat suparat si bombanind ca ala e om care spune o vorba buna, ca nu ma intereseaza, n-am treaba. Se mai auzea cand si cand, cred ca vorbea singur sau la telefon.

Coboram in Fagaras pe la ora 18 si o luam in cautare de pensiuni. Nu rezervasem nimic pentru ca trebuie sa vad la fata locului. Si fiind municipiu, mi-am zis ca nu avea rost sa sun inainte. Alcatuisem totusi o lista cu 5 pensiuni. Ne invartim pe strazi vreo 20 minute, gasim una cum trebuie, o dubla twin la 100 lei. Eu zic 80, proprietarul zice ca e bine asa. Plecam sa vizitam imprejurimile cetatii si sa facem cumparaturile pentru seara si a doua zi. Cand revin, proprietarul imi zice unde sa leg bicicletele. Mie mi se pare o idee proasta ideea lui, asa ca le pun intr-un spatiu adecvat. Nu intru in detaliu, dar imi dau seama ca proprietarul nu e incantat asa ca ii demonstrez ca am dreptate si ca acolo chiar sunt in siguranta. Il mai intreb unde las cheia dimineata, ca plecam cu trenul de 5. El zice ca nu e o problema, ca si-a dat seama cu cine are de-a face si ca nu e nevoie sa-l trezim, sa lasam cheia pe o masa.

20170811_191803 Cetatea Fagarasului

In camera, neinspirati, lasam geamul deschis, lumina aprinsa si dupa ce s-a intunecat bine. La un moment dat, vad cum zburau prin camera zeci de tantari. Pierdem o jumatate de ora incercand sa doboram aviatia inamica. De prasila, tot au mai ramas cativa, ca i-am auzit noaptea pe la ureche :)) Dar cum prin sangele meu circula mai mult Pepsi, nu am fost atacat 🙂

Trec peste episodul cand s-a prins Rares cel mic, ca am plecat de acasa si nu ma intorc seara. Jale mare pe el, m-a sunat, a trebuit sa-l linistesc…

Vine dimineata, constatam cu o oarecare emotie, ca a venit momentul. Sub impresia momentului, ca vom parcurge Transfagarasanul, nici nu ne dam seama daca ne-am odihnit, daca ne mai e somn sau nu. Lasam camera cum am primit-o, inchidem, lasam cheia si o luam pe strazi spre gara. Se lumina cand coboram din tren in satul Carta.

O luam spre DN 1 si continuam pe acesta pana la intersectia cu Cartisoara, locul unde s-a nascut Badea Cartan. Acesta este inmormantat la Sinaia. Cand ajungem la intersectia cu Transfagarasanul adica DN 7C, facem niste poze. Comuna se trezea la viata asa ca surprindem diverse ipostaze. Aici imi dau seama ca ideea stralucita este sa vii in Cartisoara si sa alegi din multitudinea de pensiuni si vile, cu o zi inainte. Sunt zeci de oferte. Apareau si multe vile dincolo de localitate, spre munte, care nu se vedeau cu Google Street, nefiind construite la momentul filmarii. Era o treaba sa fii plecat de aici la 5 dimineata.

O cruce la intrare in Cartisoara

Biserica din Cartisoara. Am intrat putin prin curte.

Muzeul Badea Cartan. Cred ca aici a locuit, pentru ca de nascut s-a nascut la ceva case mai incolo. Vazusem o placa de marmura cu mentiunea ca e casa unde s-a nascut globetrotter-ul nostru.

Prin centrul localitatii am asistat si la defilarea unor cete de bivolite, vaci… am mai cascat gura 🙂 si vreo jumatate de ora cred ca ne-a luat numai pe acolo.

Prindem si un rasarit, la capatul dinspre munte al localitatii. Si aici mai este o cruce mai veche.

Deja doar 15 km pana la jumatatea urcusului.

Constat ca panoul cu nr. kilometrilor pana la Balea Cascada nu se potriveste cu nr. bornelor. Pe panou scria 22 km, cred ca e vorba insa de 20 sau 21.

Pensiune dincolo de Cartisoara, prin padure. Vazusem multe si prin localitate, dar sunt si mai multe dincolo de ea, spre munte, prin padure.

Pana la urma scapam de civilizatie si incepem urcusul prin padure, apropiindu-ne de zona Balea Cascada.

Ajungem la 14 km distanta de Cartisoara si doar la 3 km distanta de Balea Cascada. Cred ca de la intersectia DN1 cu DN 7C si pana la Balea Cascada sunt cum ziceam, vreo 20 km.

Balea Cascada. Aici eram la ora 9. Ne-am uitat pe acolo, am luat un cozonac secuiesc, am pozat indicatoare turistice, telecabina nu circula din motive tehnice. Si am pornit mai departe, sa incheiem si cei 13 km care ne mai ramaneau pana la Balea Lac, locul cel mai inalt al drumului.

Pe drum, din 5 in 5 km, se insemnasera nr. km. Probabil cand au fost sa asfalteze, au constatat ca panourile si bornele nu corespund si l-au mai masurat inca o data 🙂 Urcusul este din ce in ce mai greu. Fiindca am tras cam tare pana la Balea Cascada si deja aveam crampe, am lasat-o mai usor doar mai aveam vreo 100 km 🙂

Soseaua urca serios cu fiecare curba

Privind in spate

Cartisoara imediat dupa padure

Se vede si biserica din Cartisoara

Ajungem la un loc ce a fost denumit „Poarta Genistilor”, in amintirea celor care au construit acest drum.

Poarta Genistilor. Avantajul mersului pe bicicleta este ca poti simti natura si ca te poti opri oricand.

Curand, aveam sa descoperim si monumentul denumit „Poarta Intalnirii”. Genistii aveau doua subunitati care spargeau muntele, unii erau intr-o parte si ceilalti de cealalta parte. Au croit drum prin stanca si s-au intalnit.

Poarta Intalnirii

Acolo s-au intalnit. Monumentul si placile ce le-ati vazut au fost realizate tot de cei din Armata:

Si am plecat mai departe:

Serpentinele spre Balea Lac

Dar mai aveam 🙂 Nici nu iesisem din padure.

Ultimii 5 kilometri, pe vreme buna sunt o adevarata placere.

Vedem in dreapta stanca „Poarta Genistilor”

Inca un pic si am ajuns la Balea Lac, vedem refugiul Salvamont. Ultimii doi kilometri i-am parcurs mai mult pe jos, profitand de coloana de masini ce incepuse sa se formeze. Ocazie cu care ne-am bucurat de peisaj, nu am mai fost atenti la drum si ne-am si relaxat picioarele.

La Balea Lac deja incepea sa se aglomereze bine. Ajunsesem la fix 12, exact cum estimasem. Ultimii 5 km nici nu trebuie pusi la socoteala, ca sunt superbi.

Cabana Balea Lac

Cu toate ca pe aici vremea este capricioasa, fiind ceata, nori, vant, am prins o vreme perfecta.

Un fel de „biserica”

Curios sa vad ce este acolo, ce biserica, ma duc pana acolo. Practic, este o chestie circulara cu o cruce deasupra. Are geamuri si o luneta ca sa te uiti la drum. Si atat. Ba nu chiar atat, ti se iau 2 lei ca sa intri in acel spatiu de cativa metri patrati. De erau 5 bani si tot nu as fi intrat. La unele chestii sunt foarte strict. La minciuni, inselatorii, stiu ce am de facut. Tot respectul pentru cei care administreaza „biserica”, este cel mai bun exemplu pe care l-am vazut in ultimul an. Da, prostia trebuie speculata si romanul care ajunge cu masina pana acolo, e adesea fudul. Oamenii intrau, ieseau, teleghidati. Vizitezi nimic si platesti taxa.

I-am lasat in „banii” lor ca aveam un traseu turistic mic de parcurs.

Trebuia sa urc pana in Saua Caprei, sa merg la Lacul Capra. Poza nu reda urcusul cum este 🙂 Real, urci serios circa 30 minute cum spune si indicatorul. Insa, in 17 minute eram in Sa, doar urcasem ultimii 2 km spre Balea pe langa bicicleta.

Concluzia mea este ca degeaba ajungi la Balea Lac, daca nu urci macar pana la jumatatea traseului spre Saua Caprei, pentru a cuprinde intreaga zona, de sus.

Deja era nebunie. Se auzea sirena unei ambulante… mai tarziu aveam sa vedem si masini de politie, jandarmerie. La barajul de la Vidraru, un echipaj de Jandarmerie dirija circulatia…

Se vedea inclusiv Balea Cascada

De la minut la minut coloana crestea

Cobor si la Lacul Capra, alt loc superb al Fagarasilor:

Cu cortul la Lacul Capra 🙂 Foarte frumos!

Monumentul Alpinistilor

Ma gandeam sa urc si pana la Vf. Vanatoarea lui Buteanu (sau Vanatarea, cica ar fi corect!), ca mai erau doar 30 minute. Tot gandindu-ma, a venit un val de ceata si am coborat spre Balea Lac. Ramane pe altadata…

Cabana Balea Lac… plina ochi 🙂

Am coborat la cabana Paltinul unde ramasese Matrix, care se invatase la bere 🙂 In loc de ciclism, o daduse in sticlism 🙂 Iata si o panorama a zonei Balea Lac:

Era aproape de ora 14 cand am plecat de la Balea Lac.

Pe langa biciclete iesim din vacarmul omenesc de la 2000 de metri si intram in tunel, unde era coloana si acolo pe sensul de urcare. Ma si gandeam la cat de jalnic arata tunelul, ca nu am fost in stare sa-l facem mai lat, sa-l mai reparam.

Iesind din tunel

Jos cabana Capra

Ne apropiam de cascada Capra, trecand de refugiul salvamont Arges. Gata, intrasem din Transilvania in Tara Romaneasca.

Nu prea era lume la cabana

Facem o poza ca toata lumea si la cascada Capra

Soseaua pe sensul nostru era foarte libera 🙂

De la tunel, 17 km ii cobori fara sa pedalezi. Referitor la purtarea unei casti… Pe bicicleta, pe drumuri de munte mai ales, as opta pentru o casca mai serioasa, pana la gat. Unii, mai profesionisti, numai din aceea poarta. Tipul de casca clasic pentru biciclisti mie nu-mi inspira nicio incredere. Ai cazut, nu ti-e de folos decat daca plonjezi in cap de la 90 grade, cum sari in piscina. Ca sa se intampla asta, e destul de greu. Adesea, cazi pe o parte. Bine, sunt poate o mie de argumente pentru aceasta casca, eu nu iau in seama niciunul. Tot ca mine fac. Mie imi da ca mai bine merg fara casca obisnuita, sa am capul liber. Apoi, niciodata nu circul cu o viteza mare. Circul cu exact acea viteza la care stiu ca am timp de reactie. O viteza la care de se intampla sa cad, sa nu ma accidentez prea rau. La cate cazaturi prin cursuri de apa, gropi, santuri, am luat cu bicicleta cand eram mai tanar sunt mult prea sigur pe mine. Plec ca sa ma mai si intorc 🙂 Ar fi culmea sa ma incarc cu stres si in excursii…

Chiar si asa, am facut 20 km in vreo 40 minute.

Trecem si pe langa manastirea Sf. Prooroc Ilie. Fiind o constructie mai noua, nu am intrat.

Monument ridicat ca un omagiu pentru cei care au construit Transfagarasanul.

Scene din realizarea drumului. In dreapta, se vede acea statuie ce domina barajul de la Vidraru.

Tot in dreapta, o scena cand se lucra la ridicarea drumului printre versanti. Locul scenei l-am pozat ulterior la iesirea din tunelul barajului Vidraru.

Daca pe partea nordica a Transfagarasanului gasiti mai multe izvoare amenajate de unde se poate bea apa, in schimb, pe partea sudica, veti intalni multe troite. Apa pentru fizic la urcare, credinta pentru spirit la coborare 🙂

Pe negandite, am ajuns la intersectia cu cabana Cumpana. De aici, erau 7 km pana la asa-zisa cabana si, inapoi, pana la Balea Lac erau 27 km.

Indicatorul spre Balea este pe stanga.

Acum, ca reper, cam de pe aici este si inceputul acumularii de apa de la Vidraru. In partea cealalta, pe baraj, veti gasi un alt indicator spre Cumpana. Pe el scrie 15 km. Deci, turul lacului Vidraru pe partea cealalta, pe dreapta cum cobori de la Balea… are 22 km, drumul nu este asfaltat. Celalalt drum, adica 7C-ul, asfaltat, are si el pe partea sa de lac, tot pe acolo, vreo 20 km 🙂

Partea aceasta de drum mi s-a parut foarte plictisitoare, mergi mult prin padure si sunt putine locuri panoramice.

Zona Cumpana

Cumpana pare un hotel serios si modern, nu o cabana 🙂

Cred ca este o zona cu mult mai linistita.

Tot mergeam si incepuse sa se simta canicula dar… numai ce apare o terasa la drum si ne bagam acolo la beri cu lamaie si Pepsi rece. Popasul pentru masa il facusem inainte cu 3 km de a ajunge la Balea Lac, pe o inaltime pitoreasca. De altfel, cu o zi inainte de excursie ne indopasem cu orez cu lapte si kilograme de banane. Plus dimineata… deci nu avea cum sa ne fie foame cine stie ce… Mai luasem si dulciuri dupa noi.

Pana la urma am prins si niste cadre cu „Marea Fagarasilor”, mai ales de pe baraj:

Lacul de acumulare Vidraru

Cu vaporasul pe lac

Statuia lui Prometeu sau Monumentul Electricitatii de la Vidraru

Caracteristicile barajului Vidraru

Aglomeratie si pe baraj, intr-o parte Politie, in alta Jandarmerie. Trecem prin tunel, destinatia urmatoarea fiind cetatea Poenari, sa ajungem pana la inchiderea programului.

Scena aceea de pe monument 🙂 De pe bicicleta si fara casca, le vezi mai bine.

Cetatea Poenari, vazuta chiar de pe podul de mai sus, imaginea anterioara.

Cetatea, drapelul si turisti

Renuntam la gratarul pe care-l stabilisem a-l face dupa ce vom trece de Vidraru si ne grabim spre cetate. Ajungem si gasim poarta incuiata. O doamna de la un magazin de pe acolo ne spune ca s-a inchis. Privesc programul si-i spun ca e aproape ora 18 si ca scrie ca pana la 19 este deschisa, dar cum nu ea era responsabila…

Oricum, stabilisem sa ramanem in Arefu si sa venim dimineata la cetate, dupa care sa mergem spre Curtea de Arges. Insa, nu m-am resemnat si adunand mai multi turisti care voiau sa viziteze si ei, ne-am dus la cel care inchidea poarta si o deschidea. Pentru ca daca vorba buna nu aducea nimic, atunci sigur numarul aducea 😉 Paznicul insa foarte cumsecade ne-a indemnat sa mergem toti. Bicicletele le-am lasat la magazinul doamnei de mai inainte. Am ramas ultimul sa-l intreb pe paznic de ce a inchis poarta de la 18. Mi-a zis ca urcusul dureaza 30 minute, cu ce mai stam pe acolo, timpul de coborare… se face ora 19. Deci, o fi programul pana la 19, dar ultimul grup intra la ora 18. Probabil daca stateam mai mult pe acolo, imi venea vreo idee si ne cazam pe acolo, dupa care saream gardul si vizitam eu in voie. Dar de astia mai plecati, are grija Dumnezeu sa nu intre in belele.

Chiar urci vreo 30 minute. Aici nu e trecut programul de vara, pana la ora 19.

Cum noi nu prea stateam cum trebuie in picioare, oboseala simtindu-se, parca cele 1480 de trepte nu se mai terminau. Bine ca erau altii care se vaitau mai rau ca noi.

Iata si un mic istoric:

Grilaj intrare in cetate. Biletul era 6 lei/adult

Iar pe urmele lui Negru-Voda 🙂 Fixist!

L-au pus mai sus, sa vada intreg peisajul

Da, frate, drapelul trebuie sa fie peste tot.

Departe, la cativa km, satul Capataneni Pamanteni

Mai stam ceva si coboram semi-paralizati, ne tremurau picioarele 🙂 Ce gratar sa mai facem si cine… Ne suim pe biciclete si deja ne simtim mult mai bine, parca se mai poate. Vedem un panou:

Vedem panoul cum trecem de zona cetatii si a constructiilor de pe acolo. Pana in Capataneni ne mai gandim… era putin trecut de 7 seara.

La borna ce arata 18 km pana la Curtea de Arges, ne hotaram sa-i dam bice pana la Curtea de Arges, sa facem integral Transfagarasanul. Am ajuns pe intuneric si racoarea de seara ne-a prins bine.

Fostul oras regal era plin de oameni. Am aflat ca erau Zilele Orasului. Fiind o atmosfera de mare oras, de mare sarbatoare, ne-am tras si noi la o terasa aproape de concert si alaturi de altii ca noi, am stat pana pe la 3 dimineata. Noi aveam tren la 5 dimineata.

Mergem spre gara, pana ajungem mai discutam nimicuri, observand ca oamenii inca mai petrec si, in toiul planurilor cu pregatirea unei aventuri si pe Transalpina, observam ca gara regala este in intuneric. Penduland in a mai face o tura prin oras sau a mai sta pe acolo, inconjuram gara de cateva ori 🙂 🙂 Ne mai opream sa privim cum cadeau stele… hai ca una e de la bere, a doua de la oboseala, dar restul? :)) A fost un spectacol frumos cu Perseidele. Nu a durat mult pentru ca ne-a auzit cineva din cladirea garii si a iesit la noi. Era mecanicul trenului cu care urma sa plecam.

Omul baga o cheie in sageata albastra si deschide. Fraternizam cu el si ne pofteste si pe noi… si asta a fost. El a plecat si a venit un pic mai tarziu. Am luat bilete din tren pentru ca nici casa de bilete nu are ditamai gara de oras regal. Peste nicio ora ajungem la Pitesti, unde trenul acesta mai primeste o garnitura, tot sageata, si isi schimba rangul in Interegio. Locurile noastre potrivit biletelor erau in cealalta garnitura dar nu ne-am miscat din loc. Trenurile acestea sunt la fel, ca tu-l faci Interegio o ora da si una nu, pe mine nu ma deranjeaza 🙂 dar nici nu plec din locul meu. De ce sa ma plimb eu de pe un scaun pe altul, ca mai pui tu un I in fata la Regio?

Un controlor imi zice ca pe ruta Pitesti-Bucuresti sa iau bilete si la biciclete. Sunt de acord si cum trenul statea in Pitesti 15 minute, merg la casa de bilete. Doamna de acolo, imi cere biletele luate de la Curtea de Arges la Bucuresti. Ii zic ca sunt in tren, ea ca nu poate sa-mi dea bilete la bicicleta fara acele bilete. Ok! Cobor, le iau din rucsacul lasat in tren si ma intorc. „A, nu, la biletele acestea nu se pot da bilete de bicicleta!”. Ma uit la ea si uite asa, CFR-ul a pierdut 10 lei de bicicleta, ca la IR e 10 lei bucata 🙂

Ma duc la controlor, bucuros ca prostia unora ne tine banii in buzunar, si-i explic ca la biletele acestea, date in tren, nu se pot da bilete de biciclete si omul se uita stupefiat. Il invit sa se duca sa intrebe, dar el nu s-a dus, speriat si el probabil de atata prostie 🙂 Eu am vrut sa platesc daca ei nu au vrut sa-mi ia banii… Acum inteleg de ce multi cu care am fost in excursii, mai vor sa mearga cu mine… pentru ca se poate intampla orice si mereu se intampla ceva. Nasul nu ne-a mai zis nimic si am ajuns in Bucuresti pana in ora 8.

La 8:50 aveam un tren particular, Regiotrans. Ne luam bilete si cu tot cu biciclete, pana la Busteni, platim 23 lei de fiecare. Mai aveam 30 de minute asa ca mergem la o pizza si la o cafea. Apoi, mergem la peron, aranjam bicicletele in vagonul specific si acolo stam la povesti cu alti bikeri. Ei urmau sa faca nu stiu ce trasee, noi un traseu al somnului. La 11:20 coboram si ma duc repede acasa sa-l vad pe Rares si sa-i dau ce-i luasem. Nu stau mai mult de 5 minute ca ma rugase un bun prieten sa-l ajut sa adune niste lemne de fag. Voia sa coaca ardei, vinete, zeci de kilograme. Asa ca plecam in padure, cu masina si niste saci. Lasam masina la margine, rupem niste crengi cazute, uscate si gata treaba.

Apoi, acasa un dus, pepene si somn vreo 3 ore. A fost o tura faina, pacat ca nu am facut si gratar… dar nu le poti face chiar pe toate 🙂 Daca as schimba ceva… as alege o bicicleta cu rotile mai subtiri, de sosea, as dormi in Cartisoara, din Saua Caprei as urca la Vanatarea lui Buteanu…

Anunțuri

Traseu religios la Manastirea Turnu si traseu turistic din Busteni la Azuga

Intr-o duminica, am plecat spre Ploiesti. Aveam eu in minte diverse… sa verific niste aspecte istorice dar sa prind si o parte din slujba de la Manastirea Turnu din Targsor. Nu am plecat prea de dimineata, adica pe la 6-7 ci abia pe la 8. Cu o zi inainte umblasem „brambura” pe la alta manastire situata la mai bine de 100 km… si cum mersesem mult pe jos, m-am trezit mai tarziu.

In Ploiesti Vest cobor si merg spre statia cu microbuze spre Targsor. Bine, nu este propriu zis o statie, ci un fel de parcare pentru masini, unde vine si pleaca oricine. Nu este vreun semn de statie 🙂 De altfel, din acest punct de vedere, al traseelor judetene cu plecare din Ploiesti, municipiul nici nu poate fi comparat cu altele… Nu sunt panouri cu orare, daca nu ai mai fost in Ploiesti greu te descurci, trebuie sa tot intrebi. Ma gandeam la chestia asta de mult timp, oare cum se descurca un vizitator al orasului 🙂 Si Targovistea e mai bine organizata din punctul acesta de vedere.

Vine un autobuz de Strejnic, soferul imi zice ca nu merge nimic spre Targsor. Eu ca berbecul, nu-l cred. Strejnic este cam la jumatatea distantei dintre Ploiesti si Targsor. Omul pleaca, eu raman. Dupa 10 minute, cu planul facut, o iau spre Targsor pe jos, trec podul peste calea ferata si imi zic ca daca vad un microbuz ii fac semn si opreste. In Prahova, la noi, este universal valabila chestia asta. Nu trebuie sa te duci neaparat in statie, mai ales daca stai in vreo comuna. Stai la poarta, faci semn, soferul opreste. Eu iesind din oras, sigur opreau.

Ma grabeam ca sa prind din slujba, sa am si timp de vizitare, si mai aveam si alte planuri. In Strejnic am ajuns repede, cred ca sunt 2-3 km distanta de la gara Ploiesti Vest. Trec de celebrul aerodrom, fac o poza la un exponat:

Intru prin localitate si forma bisericii vechi imi semana cu o biserica vazuta prin februarie:

O biserica noua, una veche.

Interior

Bolta

Catapeteasma… da, am cules si inscriptia aceea.

Crucea cu semiluna… care stiti ce inseamna. In niciun caz izbanda nu stiu ce asupra nu stiu cui. Ci nu stiu cui a zis… ridica biserica si sa pui semiluna la baza crucii 😉 Pe documente, nu pe vorbe. V-am mai povestit de aceasta descoperire. Tot ma minunam eu de multimea bisericilor cu semiluna. Si zic cum au rezistat toate pe vremea turcilor? Oare aceia nu vedeau ca ne bateam joc de simbolul lor? Deci undeva nu era cum trebuie. Pana la urma am gasit ce inseamna aceasta alaturare de simboluri.

Biserica are hramul… Sf. Nicolae

Dupa ce am mai stat pe acolo, mi-am adus aminte ca mai trebuie sa si plec. Targsorul era la vreo 4 km sau 3 ori 5, nu mai conta. Cu pauza de prin Strejnic cu tot, de la Ploiesti Vest la Manastire am facut cel mult 2 ore. La mers repede cred ca faci o ora.

Ansamblul monahal

Tot ansamblul a fost reconstituit/restaurat

Se intra in manastire, in dreapta. Cei din fata mergeau sa viziteze ruinele romane si Biserica Alba.

Biserica manastirii

Manastirea este de calugari. Telefonul ei este: 0244.483.077.

Complexul vazut dinspre ruinele romane

Demn de mentionat este faptul ca am gasit in diferite surse scrise si am intrebat si la fata locului pentru a ma lamuri… o chestie tare de tot 🙂 S-au impotrivit ridicarii manastirii in special cei din Muzeul Judetean de Istorie si inca niste persoane, care fie vorba intre noi nu sunt deloc binevazuti de cei din Biserica. De fapt, la nivel de judet Muzeul de Istorie are in randul Bisericii, o proasta reputatie. Pe fata nu prea se spune, insa cand te uiti la comentarii pe Facebook sau intrebi in particular, oamenii Bisericii sunt foc si para pe cei din muzeu 🙂 Acum, si mie imi place istoria, dar merg 100% pe mana Bisericii :))

Biserica a pastrat tot felul de documente sute de ani, pe cand primele noastre muzee de istorie au aparut de circa 100 de ani. Primul l-a infiintat Cezar Bolliac si a fost un muzeu al antichitatilor. Bolliac si alti entuziasti care au pus bazele acestei discipline, au ajuns presul istoricilor de azi, care rad de ei. Deci vin astia cu povestile lor, ei timp de 50 de ani au inflorit la comanda comunista istoria, sa se puna cu Biserica. Buni sau rai, apucatori unii dintre ei sau ridicatori intruna de biserici, esenta romanismului este Biserica Ortodoxa. Astia ca si oameni de stiinta sunt exacti, nu cred in nimic, bifeaza target-uri si atat. Va dati seama ca nu generalizez, ca sunt si istorici, arheologi, pe multi ii si cunosc care merg pe la biserici, in alt scop decat acela de a se opune.

Mie mi se pare ca tagma aceasta istorica isi depaseste cadrul. Niciodata nu vor castiga in raport cu Biserica, pentru ca sunt multi din astia „spalati pe creier”, care pupa icoane :)) Si eu fac la fel, doar ca nu fac un spectacol din asta. Din pacate, din motive imputabile doar mie, nu merg la biserica asa cum si cat ar trebui. Sunt mai profan poate… dar, Sfanta Biserica e Sfanta Biserica 😉 Maine este Schimbarea la Fata, mare, mare sarbatoare.

Cei de pe acolo ii zic Biserica Alba

Protejarea ruinelor… nici la Sarmizegetusa nu e asa 🙂 Aici e mana unui celebru arhitect, d-l Hoinarescu, abonat pe tot judetul la lucrari 🙂

Biserica Alba

Dincolo de manastire, pe un drum, se afla un zid din fosta biserica ridicata de Mihnea al II-lea zis Turcitul (domn intre 1577-1583, 1585-1591). Au fost multe biserici la Targsor.

In biserica Manastirii Turnu il gasim pictat pe Antonie Voda, cel considerat ctitorul principal. Acesta a refacut biserica, ridicata de Vlad Tepes. Despre Vlad Tepes si Sfanta Biserica mai jos, un extras sublim:

Dupa ce am stat pe acolo o vreme, am luat-o inapoi spre Ploiesti. Chiar ma gandeam ca o sa pierd trenul, cand o mama cu trei copilasi, ce conducea o masina opreste si ma intreaba unde merg. Ce face si „intamplarea” aceasta 😉

Trenul era in statie si uite-ma acasa… prea devreme. Ce sa fac mai departe? 🙂 Ma schimb repede, iau un rucsac mic si fuga in muntii Baiului, sa ies din Busteni la Azuga.

Se poate observa o parte din rulotele de pe Valea Cerbului. Chestia aceasta, upgradata, ar insemna o sursa de venit importanta pentru statiunea Busteni.

Peisaje:

Un soim sau un uliu. Ma trata cu spatele 🙂 de la distanta

Sa tot mergi, sa mai si alergi prin cadrul acesta natural.

Departe Postavarul, aproape Sorica si dupa… Azuga. Chiar aproape…

Nota maxima pentru cine stie ce este acel verde deschis de pe versant. Cel mai deschis verde 🙂

Si aceasta etapa din „campionatul de cascat gura” s-a incheiat prin epuizarea acumulatorilor. Si Targsor si Baiului, le ajunge… Pe la ora 19 eram acasa.

Manastirea Namaiesti

Traseul acela auto(turistic) mai are multe pagini de descris. Azi, despre Manastirea Namaiesti.

Intrarea in manastire

Biserica manastirii

Prea mult tras de poveste strica uneori 🙂

Niste crini minunati pe care i-am prins infloriti

Langa manastire se afla un muzeu etnografic, unele vesminte fiind tesute chiar de catre mama lui George Toparceanu. Casa memoriala George Toparceanu se afla la mica distanta de manastire. Intrarea in muzeu este de 5 lei si vizitatorul este asigurat ca muzeul este unic in mare parte din Europa…

Pictura deasupra intrarii in biserica. Se fac 200 de ani in curand 🙂 „Fie-ti mila Stapana Fecioara de toti cei ce se inchina Sfintei Icoanei Tale… etc” si apare ceva curios la final 🙂 Este trecut numele lui Pana Costescu pe care-l regasim si in istoricul de pe panou, ca a ridicat in anul 1843 pronaosul din zid. S-or fi incurcat datele… nu o fi mai vazut nimeni ca scrie numele vornicului aici.

Tot afara, langa intrare, pe stanga, gasim o placa de mormant iar mormantul nu se mai cunoaste.

In biserica

Se vede cunoscuta icoana a Maicii Domnului, facatoare de minuni

Icoana a fost imbracata in aur si pietre semipretioase de catre Frank Timis.

Tabloul cu istoricul

„Aici la adapostulu furtunilor lumii repauza oasele schimnicei Pelaghia monahia…

„Melania monahia, Mariea preotului Porfirie, nascuta la 1774, moarta la 1854 febr.7. Din satul Cerbureni, jud. Argesul. Pusa de catre fiul sau Ioan Popu spre memorie si recunostinta”, placa din spatele crucii, de pe stanca.

Sunt tot felul de povesti reale prin jurul multor lacase de cult.

O multime de crini

Fantana amenajata

Prin spatele manastirii

Imprejurimile manastirii

Si prin apropiere un zid din bolovani si caramida

Urmeaza Campulungul.

Hristos a Inviat!

Bucuria Invierii si bucuria de a fi aproape cu rude si prieteni, atat aproape cat si la distanta 🙂 Conteaza si gandul dar si atitudinea.

Toate gandurile de bine, tuturor!

Aseara am fost la slujba Invierii… de la Manastirea Pestera Ialomitei. Ideea a apartinut lui George, un prieten din liceu. Chiar, toti cei cu numele de George pe care-i stiu, sunt oameni super 🙂

Slujba s-a tinut in biserica noua…

Pana la 12 noaptea, doar in altar era lumina, ca sa se poata citi. Credinciosii asteptau cuminti Lumina in intuneric. Foarte frumos… te ducea cu gandul la pustnicii ce stateau prin pesteri sau prin biserici pe timpuri. Vremuri seculare, pe cand nu era curent electric. Oricum, ce vreau sa zic este ca la aceasta biserica a fost o anumita stare de evlavie.

Raspandirea Luminii

Staretul Calinic

Afara s-a tinut slujba dupa ora 12 noaptea.

Cateva sute de oameni au venit la slujba.

Cu toate ca se spunea ca e vremea nu stiu cum, de fapt a fost chiar bine. Nici ploaie, nici frig, nici vant.

La intoarcere, cu masina, au fost mici impedimente deoarece ceara lichida stingea uneori flacara de la lumanari dar fiind mai multi.. ii faceam „backup” rapid 🙂

Maine dimineata, va astept cu o poveste despre un tunel si o cale ferata necunoscuta… ultima existenta si azi.

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Comarnic: prin cartierele Podul Lung si Poiana

Cu un prieten care alcatuieste o harta…

Nu pot sa nu scriu din nou cat de intins este Comarnicul si ce potential turistic poate avea…

dscf8888

dscf8889

dscf8890

dscf8891Daca prin Sinaia sau Busteni mai vezi cate o cruce ici-colo, Comarnicul are zeci de troite la multe intersectii. Oamenii pe aici, sunt destul de evlaviosi. Ingrijesc din generatie in generatie astfel de cruci.

dscf8893

dscf8895Dupa spusele unor localnici, casa are circa 150 de ani

dscf8905

dscf8900

dscf8908De vanzare…

dscf8919Drumul forestier Boncu

dscf8922In plan apropiat un alt cartier al Comarnicului: Ghiosesti. Mai departe, pe alt deal este comuna Talea.

dscf8924

dscf8925

dscf8926

dscf8928Cartierul Poiana

dscf8930Biserica din cartierul Poiana

dscf8931Biserica din cartierul Vatra Satului

dscf8932

dscf8935La biserica din Poiana

dscf8937Pisanie

dscf8939

dscf8941Pe strada ce merge spre cimitir

dscf8942

dscf8944

dscf8945Cate una pentru fiecare…

dscf8949

dscf8951Alta casa veche

dscf8953

dscf8954Cat au taiat din el si tot a mai ramas.

dscf8961

dscf8969Biserica si cimitirul din cartierul Ghiosesti. Ai zice ca acest oras, Comarnic, e ceva de genul Brasovului, Galatiului, Buzaului 🙂

dscf8962S-a mai deplasat si el in timp 😉

Brebu

Brebu… o comuna frumoasa din judetul Prahova. Nu demult am ajuns si pe acolo.

dscf8737Scoala si langa ea biserica ridicata in perioada domniei lui Matei Basarab (1632-1654)

dscf8739

dscf8740

dscf8741

dscf8748Dincolo de zidul medieval sunt doua obiective importante: biserica si muzeul „Casa Domneasca.

dscf8751

dscf8752

dscf8753

dscf8754A „parcat” bicicleta 🙂

dscf8755Poarta „cetatii”

dscf8760

dscf8763

dscf8766Casa domnitorului

dscf8769

dscf8770

dscf8771

dscf8774

dscf8789

dscf8796

dscf8801

dscf8808

dscf8803„Grilaje” la Casa Domneasca

dscf8810Intrarea in biserica

dscf8816Matei Basarab

dscf8824Elena Doamna, sotia voievodului

dscf8821

beci

Primaria Brebu

Monumentul Eroilor

Comuna Brebu este situata la circa 10 km de Campina, pe o terasa din preajma raului Doftana. Se ajunge relativ usor din Campina. E de vizitat mai ales primavara, cand totul se trezeste la viata.