Intre timp s-au intamplat…

Imi pare rau ca  nu am am mai scris pe blog atat de des, acum am reusit sa gasesc timp si pentru acest lucru. In afara de alte indatoriri, am mai fost pe la noua cabana Bradet de la Cota 1400, pentru a-l ajuta pe proprietar sa puna afacerea pe roate…

Cabana aceasta, de la ridicarea sa in 1970 nu a mai beneficiat de vreo investitie. Tot exteriorul si interiorul cu tot ceea ce presupune au trebuit sa fie schimbate. Posibil ca in Saptamana Mare locatia sa revina in circuitul turistic, dupa mai bine de un deceniu, perioada in care a stat in paragina.

Intr-o zi am coborat cu un prieten de la Cota 1400 pe Partia Noua. La un moment dat am iesit din partie vreo 20 metri si am ajuns pe marginea unei cariere. In trecut, la extremitatea acesteia era o mare groapa de gunoi, partial acoperita. In prezent groapa este inchisa dar nimanui nu i-a venit ideea unei reconstructii ecologice. Va trebui sa ma adresez pe viitor primarului Vlad Oprea…sa trimita un buldozer care sa impinga resturile ramase, in acea groapa si sa acopere apoi cu mormanele de pamant existente la tot pasul. In doua zile „celebrul” buldozerist Vasile nu are ce face…

Pe acolo am coborat

Poze facute de Micutzul morocanos :))

Pentru exemplu, este o mare diferenta de atitudine, intre primarul Sinaii si presedintele Consiliului Judetean Dambovita. Primul s-a implicat in mai multe lucruri utile, ultimul a facut si face numai lucruri negative pentru Bucegi. Poate isi face mila Guvernul Ungureanu de banii publici si nu mai aloca fonduri pentru proiectele dambovitene in Parcul Natural Bucegi.

Acum sa vedem ce va mai fi, pentru ca la Sinaia au venit cateva controale mixte pe linia mediului. Ce se intamplase…din nou i-am suprins pe lenesii aceia de la barajul Hidroelectrica, baraj aflat pe raul Prahova in apropiere de confluenta cu paraul Valea Rea, deversand deseurile provenite din amonte. Acest lucru se intampla pe la inceputul lunii trecute. Pana sa ajung cu sesizarea la d-na secretar de stat din Ministerul Mediului, am fost sunat de un tembel, pe nume Burlacu nu stiu cum, care este director la Apele Romane. Omul venea in control la acel baraj si cu o zi inainte vorbisem la telefon, i-am zis ca la ora la care soseste, va vedea gunoaiele risipite in fata barajului. Bineinteles ca el s-a dus si nu a descoperit nimic 🙂 Este clar de ce…si atunci am anuntat ministerul de aceste “realizari”.

Urmare a acestui “anunt”, angajati din mai multe institutii au sosit in control la Sinaia: Garda de Mediu, ISU, Corpul de Control al Prefectului, Apele Romane. Dar sa vedeti cum au evoluat lucrurile. Cineva de la Garda Nationala de Mediu, Comisariatul Judetean Prahova l-a sunat pe primarul Sinaii si i-a spus ca eu l-am reclamat la minister. Asa au procedat intotdeauna…daca ar veni un control obiectiv direct din minister in Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi ar descoperi o multime de situatii ce incalca flagrant legislatia de mediu. Dar nu aceasta ar fi problema, ci faptul ca ar scoate la iveala ce fac/ce nu fac, cei de la GNM. Deci i-au zis primarului din Sinaia ca i-am trimis eu controale pe cap, dandu-i de inteles acestuia ca eu la comanda unui adversar politic al sau am facut sesizarea adresata d-nei secretar de stat. Initial comisarii GNM s-au deplasat la acel baraj de unii singuri, dar lenesii de acolo au dat vina pe Primarie. In mod cert comisarii stiind de frica primarului au prezentat situatia vreunui superior care este sustinut politic de coalitia aflata la guvernare. Cineva a speculat momentul si primarul fiind penelist s-a trezit cu toate institutiile pe cap. Comisarii i-au pus clasica placa ca ei nu ar fi venit daca nu as fi fost eu sa scriu despre situatia respectiva. Acum ca voi scrie acestea se vor duce la cabanele sau unitatile turistice cu administratorii carora am relatii de colaborare. Se vor duce sa le caute nod in papura, sa mai minta ceva si pe acolo…mereu doar la chestii din acestea i-a dus mintea 😉

Asa cum am mai spus deseori, eu nu-i fac nicio sesizare primarului din Sinaia, ma duc si vorbesc cu dumnealui, îi prezint argumente. Nu are niciun rost sa anunt Garda de Mediu, nu ar putea face nimic. Intelegeti? Ce rost are sa anunt Garda de Mediu cand cineva de acolo il suna imediat pe primar sa-i spuna ca l-am reclamat eu si sa-i dea continutul sesizarii mele? Mai bine îi las naibii de comisari si merg direct sa vorbesc cu primarul…si lucrurile se rezolva mai repede fara a mai deranja pe nimeni. Daca îi las pe ei il informeaza gresit si nimic nu se schimba.  Este interesant faptul ca putini sunt cei din minister care sa cunoasca realitatile din aria protejata numita Parcul Natural Bucegi.

Trebuie sa mai spun ca exista si la Busteni o organizatie a Partidului Verde. Tinta este obtinerea a 2-3 locuri in Consiliul Local. Este limpede pentru oricine ca actualul primar (PDL) va castiga cu usurinta un nou mandat. Dar cum orice filiala de partid trebuie sa desemneze un candidat si la Primarie, cel mai probabil candidatul Partidului Verde va fi…femeie. Voi reveni pe viitor cu alte detalii despre Verzii din Busteni, pe presedintele organizatiei nu are rost sa-l mentionez :)…este timpul sa mai calibram putin lupta aceasta pentru mediu ;).

P.S. Am uitat sa multumesc unei persoane 🙂 pentru prajituri si pentru cele mai bune clatite servite in ultimul an. Din intamplare am ajuns la un om al mediului pe acasa, bine, un om care mai si dovedeste interes pentru Bucegi. Hai ca aproape l-am dat de gol in loc sa-i multumesc :)) Am fost trei persoane…in fine, luasem o pauza cu dulciurile, dar cand am vazut cu ce ne imbia, gata, s-a rupt filmul :))

Reclame

Spre, la si de la…Varful cu Dor

Azi am avut ca obiectiv atingerea Varfului cu Dor situat pe la 2000 m altitudine…de ce, o sa scriu la timpul potrivit, daca voi scrie 🙂

Important este ca am fost pana acolo, desi multe lucruri m-au impiedicat sa o fac.

Mai intai am scapat cu greu din niste obligatii, apoi in loc sa merg direct spre traseu am ocolit pentru rezolvarea unor treburi o parte din Sinaia, in sfarsit am plecat 🙂 Nu stiu ceas, timp, scrie pe poze. Eu aveam doar gandul sa ajung acolo…

In padure un telefon m-a intors pe dos, ca orice veste proasta, am stat, am vrut sa cobor, m-am intors, pana la urma mi-am spus ca nimic nu ma poate opri sa fac ceea ce mi-am propus. Pana la schitul Sf. Ana m-a luat o durere de picior ca niciodata, undeva pe langa glezna. M-am gandit ce nu-i convine si gleznei, si de ce tocmai atunci, nu mi-am dat seama ce era…asa ca mai greu dar tot am continuat. Portiuni cu gheata pe drum, urcus pe poteca turistica prin padure si acolo gheata…am zis ca ma voi odihni in Saua Varfului cu Dor.

Acolo insa toate stihiile suflau, vantul se napustea cu putere dinspre vest, am facut stanga spre Masa Ciobanului si Vf. cu Dor, am intrat in niste nameti de toata frumusetea, era si frig…asta a fost, pana la urma tot am ajuns si pe varf.

Poze, alte detalii mai jos 🙂

Mai intai barajul de la Valea Rea…curatenie, nu mai se duc gunoaie spre orasele din aval…se duceau cateva tone de gunoaie pe an, se duceau, nu se mai duc… 🙂

Normal ca Pelesul nu trebuia sa lipseasca din peisaj, acum chiar nevoit am trecut pe acolo, lume, foarta multa lume prin Sinaia

Schitul Sf. Ana, aflat la circa 10 minute de Cota 1400

Multi turisti si la Cota 1400, imagine luata cu 200 metri inainte de hotel

Zona Cotei 1400

Telescaunul de la Cota 1400 spre Cota 2000 functiona

Zapada era pe alocuri pe Drumul de Vara, dar totusi nu era practicabil

Domeniul schiabil al Sinaiei a suferit unele modificari, turistul se poate orienta mai bine

Traseele turistice din zona, o ora si jumatate pana la Cota 2000, circa 15 minute pana la Stana Tarle

Pe traseu

In 8 minute parcursesem cele 30 minute de pe indicator

Masa Ciobanului

Varful cu Dor

Am urmarit si un fel de dans al corbilor

Se tot roteau de colo-colo, foarte aproape

Corbii sunt pasari ocrotite prin lege, fac niste lucruri interesante. Uneori cand vad cate un grup de turisti ce mananca la iarba verde ei zboara pe deasupra lor, se uita apoi se aseaza la distanta pe un varf. Si acolo asteapta, pana turistii pleaca iar ei zboara spre acel loc pentru a cauta ceva de mancare. Eu de fiecare data cand i vad le las ceva :))

Traiesc si 100 de ani

In zare Cota 2000, vedere de pe varf

Si incepuse sa ninga, cand coboram. A trebuit sa cobor repede de pe acel varf pe care cu dificultate stateai in picioare din cauza vantului, si am fugit repede la Cota 1400, la terasa „La Sami” la o ciocolata calda, apoi am mai luat un suc. Nu stiu ce s-a intamplat dar nu mai aveam gust :)) de la frig poate 🙂

Telegondola functiona de asemenea

Pe munte…era viscol, aici mergeam spre casa 🙂

Cam asta a fost si cu ziua de azi!