Vreti o „poveste” de Florii? Despre Floria de la Posada Prahovei, sigur nu stiti! Si nu numai…

Despre Floria de pe la noi, sigur nu ati auzit. Daca zic de valea Florei atunci multi au auzit. Valea Florei este in localitatea Posada. Stiti, Posada aceea celebra. Floria a fost un catun invecinat cu catunul Posada. Cum veneai de la Comarnic in sus, spre Sinaia, ajungeai la Posada si, imediat dupa Posada, la intrare in defileul Prahovei, gaseai catunul Floria. Ambele catune aveau in jurul anului 1800, la un loc, cateva zeci de gospodarii. Floria era asadar, chiar la intrare in defileu 😉

Floria sus, Lespezi adica schitul il vedeti pe la mijloc… si mai jos Podul Negrului. Retineti: Podul Negrului adica Podul lui Neag de azi. Negru Voda era tatal lui Basarab I. Podul Neagului era comuna care reunea la un moment dat toate localitatile de pe Valea Prahovei de la Posada la Predeal.

In acest defileu s-a dat lupta din anul 1330, celebra batalie in urma careia Tara Romaneasca a devenit independenta. Stiu ca sunt multe carti, articole, pareri ale unor mari istorici ca lupta s-a dat de fapt nu stiu pe unde. Dar, am citit toate aceste carti si am mers pe fiecare ipoteza. Niciun muzeu de istorie si nicio administratie locala, din nicio parte a tarii, nu a reusit sa-mi arate, pentru ca nu exista, o mica dovada in sprijinul celor sustinute de marii nostri istorici. E limpede ca nu au gasit dovezi si ca fiecare a scris dupa cum a crezut.

Aspect din Cronica pictata de la Viena

Vreti sa stiti mai departe?

Potrivit unor deductii personale care in niciun caz nu tin loc de adevar istoric, dar conduc spre acesta, armata maghiara avea o directie de deplasare impusa de asigurarea unor necesitati firesti, plus ca obiectiv… distrugerea armatei lui Basarab. Pana si totalitatea acestor deductii logice si identificarea asezarilor umane existente la acea data, sunt mai realiste decat consideratiile unor istorici. Insa, dovezile sunt situate in lumea reala. Asa ca?

Undeva trebuia sa fie informatia. Undeva trebuie sa existe date despre biserica lui Basarab I ridicata in cinstea evenimentului. Intr-o zi, aveam sa fac o descoperire importanta pe o harta straina. Nu a facut-o altcineva pentru ca nu avea cine. Logic! Cercetatorii istorici apartin unei bresle cu niste reguli, sunt inspaimantati in mare parte de asumarea unor responsabilitati 🙂 Ca sa vezi niste lucruri trebuie sa ai pasiune si credinta in ceva superior, sa asezi totul pe o baza solida si sa crezi in ce faci. Bun, si vad ceva ce nu vazuse nimeni altcineva. Stiti ce?

In defileul Prahovei se afla o biserica. Si nu era aceea a schitului Lespezi. Anterior, teoria mea se sprijinea pe doua dovezi. Una fiind marturia unui calator polonez care in anul 1574 spunea ca a vazut dincolo de Gherghita (localitate langa Ploiesti, in apropierea careia se uneste Doftana cu Prahova), biserica lui Basarab I. Alta, o gasisem prin hrisoavele lui Mircea cel Batran. Acesta inchina unei manastiri in anul 1409, o biserica ce se afla pe valea Prahovei, cu moara si metoc. Istoricii nostri nu au identificat niciodata despre ce biserica este vorba. Asta o recunostea chiar Petre P. Panaitescu! Aceasta biserica, Mircea nu o mentioneaza ca si ctitorie a sa, fiind anterioara anului 1386, an cand a preluat el domnia. Apoi?

Manastirea Lespezi in stanga si, sus, se observa biserica din defileu. Vedeti? Au fost 2 biserici de la Posada 🙂

Se intamplara si alte lucruri: Biserica Ortodoxa nu avea nicio informatie despre o biserica pe valea Prahovei iar cercetarile mele derulate de la Predeal la Ploiesti, au scos la iveala faptul ca o singura biserica a fost plasata langa apa Prahovei, dar abia din secolul XVII, deci nu are legatura. Hrisovul lui Mircea se refera evident la biserica ridicata de Basarab I. Acest Basarab I nu avea cum sa ridice biserica tot in 1330, pentru ca lupta s-a dat in luna noiembrie. Deci venea iarna. Asa ca a ridicat-o in anul urmator, in 1331. Stiti care era caracteristica acestei biserici?

Avea Trei Stalpi din piatra.

Cercetatorul Florian Micu-Smarandescu a identificat cu ocazia unor cercetari, in memoria populara din zona Posada, existenta unui schit cu numele… Ghiciti?

Cu numele Trei Lespezi! Doar ca dansul il asaza gresit sub actualul schit Lespezi, pe cand el era de fapt in preajma defileului.

Fix peste 330 de ani de la ridicarea bisericii de catre Basarab I, in anul 1661, se ridica schitul Lespezi pe care azi il stim cu totii. De ce s-a ridicat schitul Lespezi?

Pentru ca acei calugari de la biserica lui Basarab I erau in calea drumului. Basarab  o zidise chiar pe locul luptei cum se spune. Evident ca nu langa apa ci pe o inaltime din apropiere, dar in defileu. Cine stie de cate ori daramasera armatele straine, biserica ridicata in 1331. Ca atare, personalul monahal a gasit un boier care le-a ridicat o alta biserica dincolo de apa Prahovei, intr-o poiana impadurita pe laturi, la adapost. Iar biserica veche a ramas probabil ca monument, ingrijita de cei care aveau grija si de moara.

Arcul cu sageata a fost arma decisiva in aceasta lupta.

In arhive, cu ajutorul unui prieten, am identificat ca ambele biserici erau notate separat.

Unii zic, si e posibil asta, ca Floria vine de la floarea ostirii maghiare cazuta in defileu, loc in care au cazut o multime de nobili. Deci catunul Floria avea o biserica denumita Trei Lespezi. Faceti legatura, nu-i asa, cu cei trei stalpi de piatra ai bisericii lui Basarab I?

Continuarea?

Saptamani de zile am cautat vreo urma de fundatie a acelei biserici care nu mai exista astazi. Despre presupuneri, exercitii de logica, cautari, nu am sa va plictisesc. Pe 6 martie 2016 am gasit fundatia Bisericii. Nici nu o sa va spun despre semnificatia acestei zile in vietile unora care au legatura cu proiectul „Pasi in Timp”. Dar, pe 6 martie se sarbatoreste… „Aflarea Sfintei Cruci”. Un an mai tarziu, un prieten, un cautator specializat prin arhive, avea sa citeasca acea carte, traind emotia descoperirii.

Insa, initial, nu am dorit sa ma bucur prea tare. Poate era altceva. Nici nu aveam cum sa spun cuiva pentru ca ar fi zis ca sunt nebun 🙂 Si nebunul a vazut ca este un covor vegetal langa fundatie, ce acopera niste lespezi. Adica zidurile s-au prabusit in interior.

Colt fundatie. Un singur colt de piatra iesea din pamant. A fost un mare noroc ca am descoperit acest loc.

Daca aveti dubii ca nu am dreptate, va invit sa cititi relatarea regelui maghiar despre acea  lupta. Apoi, imaginati-va defileul din Posada prahoveana, daca il stiti cat de cat, fara… calea ferata. Daca scoateti calea ferata, care este liniara si a taiat versanti, veti obtine o cale cotita cum este descrisa de rege. Descrierea acestuia si peisajele din Cronica Pictata de la Viena similare cu cele de la Posada prahoveana, va vor lamuri suficient. In plus, masurand personal distanta dintre punctele unde se poate inchide cu succes defileul, a reiesit ca incap lejer 15.000 de oameni. Unii istorici militari au cazut in culmea penibilului, calculand cum merg cate 4 soldati in linie nu stiu prin ce defileu, in care o armata nu ar fi avut cum sa intre. Pentru ca nu erau practicanti hipnotizati ci oameni medievali cu instincte. Majoritatea istoricilor au mers pe cai batatorite de altii, pentru ca acei altii erau niste nume in istorie. Si ei fiind prea mici si ca oameni si ca stiinta, au incercat si ei sa mai urce un pic. Practic, nu au scris decat niste carti cu teoriile lor si atat.

Cand mai aveam timp, prin vara si toamna, mai veneam pe la acel loc si mai dadeam din bolovani la o parte. Pana la urma, adunand cele gasite, plus o moneda otomana ce intarea ipoteza mea cu anul daramarii bisericii, am luat legatura cu specialistii in arheologie, gandind eu ca sunt suficiente probe sa vina sa-si faca treaba. Ce s-a intamplat vreti sa stiti?

Spre defileu, jos Posada, departe Podul Oratiilor.

Le arat ce gasisem, discutam, stabilim. Convenim ca nu sunt probe din perioada 1330, nici nu aveau cum sa fie, de vreme ce erau la suprafata, printre bolovani si tinand cont de cate ori se daramase biserica. A ramas sa pun eu toate elementele intr-un studiu si sa-i caut. In poveste apar mai multe institutii ale statului.

Preocupat insa si de soarta unor monumente de pe Valea Prahovei, monumente valoroase pentru identitatea zonei si vazand ca sunt tot felul de actiuni prin care acestea se distrug, si stiind ca inca din anul 2014 solicitasem cu sprijinul primariilor din zona, clasarea acestora… l-am reclamat la Ministerul Culturii pe directorul Directiei de Cultura Prahova. El venea din comunism, cu o alta gandire, nu stiu ce meciuri mai avea cu unii primari de pe aici si nu facuse nimic. Nu stiu ce se intampla si aud ca omul dispare din functie. Ce urmeaza?

Directia de Cultura „descopera” mailul meu referitor la descoperirea din defileul Posadei, mail pe care eu l-am trimis la ei… in urma cu 4 luni de zile. Coincidenta? Nu, deloc! Erau suparati de incidentul cu directorul. Noua directoare face asadar o adresa la IPJ Prahova, unde subliniaza toate prevederile legale incalcate de mine, sugera exact ce trebuie sa faca Politia, amenzi, infractiuni, dosare. Ea nu aflase ca predasem obiectele, si nici probabil, de intalnirile cu alte institutii. Adica nu se ia oricine de don director. Ok…

Fiind oameni cu mintea intreaga pe la Politie, nu m-am trezit noaptea cu cineva pe acasa. M-au chemat si am dovedit cu un dosar intreg, ca exista o corespondenta intre mine si alte autoritati, ca predasem ce gasisem in momentul cand am finalizat acel studiu/carte. Am fost de cateva ori la Politie, va dati seama. Bun! Deci incercand sa faci un lucru bun dai de tot felul de oameni. Nici cum procedasem eu nu era ca la carte, dar tinand legatura cu niste institutii si specialisti, nu vedeam cum incalc legea. Mai ales ca ei nu considerau ceva important. M-am lamurit insa si cu greselile lor si cu ale mele, si cu interpretarea legii si am ales alt drum. Ce drum?

Cartea cu Posada… in ea sunt multe alte povesti si relatari. Din pacate, a fost o editie limitata, pentru specialisti mai ales. Editia a doua nu va mai avea imagini cu situl.

Al meu! Nu am nevoie de nimeni, de niciun specialist si de nicio institutie. Sa se spele pe cap cu potentialul sit pe care nici nu stiu daca s-au dus sa-l vada. Nu am mai calcat pe acolo ca nu vreau. Si cand nu vreau la mine, e nu vreau. Nici de ei nu vreau sa aud. Cata vreme nu incalc nicio lege, ma doare undeva de ei. Eu m-am straduit niste ani, sa caut prin arhive, sa cumpar carti vechi, sa merg prin muzee, sa cheltuiesc bani si sa risipesc timp, pentru a le pune „specialistilor” pe masa un fir serios de urmat. Nimeni cand vine vorba despre acea lupta din 1330 nu poate furniza atatea indicii si probe. Nefiind in bransa cu acesti oameni care sigur au priceput ca totul se leaga, dar s-au trezit cuprinsi de invidii si ca niste parsivi… au iesit cu legea care nu se respecta. Bun, si asa! Probabil pentru alti oameni nu inseamna nimic, ca asa sunt ei, pentru mine cu siguranta inseamna foarte mult. Pentru ca in viata asta sunt cetateni care lasa capul jos si pleaca acasa, cu gandul ca nu se schimba nimic, ca vai de noi, ca sabia de deasupra… Mai sunt si cetateni care lupta pentru ce cred, mai ales cand stiu ca au dreptate. Din prima categorie nu am facut niciodata parte. Ce am facut mai departe?

Moneda otomana

Le-am spus ca voi lua un detector de metale, adica voi fi autorizat sa-l folosesc si voi cauta in toata zona Posadei, unde e legal, mai putin in acel loc cu fundatia. Asta spre primavara, ca vad ca pe aici nu mai vine primavara, ci tot iarna. Le-am zis ca la adevar se ajunge si din alte directii, nu neaparat sapand. Si cand crezi in ce faci, mai este si Dumnezeu in schema, chiar se intampla. Astfel, la ora actuala, sunt identificate fonduri arhivistice, sunt gasite alte piste, alte dovezi documentare care sustin ce am spus de la inceput. In paralel, m-am consultat cu alti arheologi, nu din judetul nostru evident, care au zeci de ani de experienta si cu alti oameni de cultura si… au ramas consternati. Unul dinte acestia, rasfoind cartea spunea, nu mie.., „cand vezi asa ceva, te duci imediat, nu stai…”. Omul acesta in anul in care eu ma nasteam, 1979, publica lucrari si facea tot felul de descoperiri arheologice.

Altii care au vazut cartea cu Posada au inceput din primul moment sa urmareasca alte fire, sa fie sigur ca nu ne scapa ceva. Bomboana pe coliva este, si asta o stiu foarte putini, ca: am implicat o institutie maghiara in aceasta cercetare. Le-am trimis cartea, urmeaza ca ei sa faca alte cercetari pornind de la punctele de plecare din acea carte. Ai nostri nici nu au citit cartea si m-au trimis la Politie. Asa ca am zis sa nu-i mai incurc pe „specialistii” nostri, sa-si vada fiecare de treaba lui. Sunt suficienti cei implicati in noua cercetare si nu sapa nimeni ca nu e nevoie. Se vor face de rusine cand strainii le vor face treaba si va fi suficient.

Ai nostri pana vor incerca doar sa-si imagineze cum arata situl, pana vor discuta cu un proprietar pentru ca o parte din sit este pe terenul acestuia, va dura. Nu au timp, bani, dar pentru reclamatii ca am tinut mai mult decat spune legea o moneda care este 6 lei pe Okazii, au gasit timp. Am inteles ca oamenii acestia nu vor sa aiba de-a face cu cetatenii, ca noi ii incurcam, desi salariile lor sunt platite din banii cetatenilor. Ei descurajeaza orice astfel de actiune, doar ei stiu cel mai bine. Deci, de ce sa ne incurcam unii pe altii? Iar daca este vreo dovada din acea lupta, pe undeva, si nu le-au strans pe toate oamenii lui Basarab si nici nu le-a carat apa, cu siguranta o voi gasi in acest an. Pentru ca stiu unde sa le caut.

Peisaj la Posada

Un prieten si cativa specialisti m-au invitat la Bucuresti, la nu stiu ce conferinta cu arheologi, un fel de ce au mai facut ei in ultimul an, parca! Insa, nu ma vad stand pe langa nu stiu ce nume grele, ca sa ma vada si pe mine nu stiu cine. Nu am stat dupa nimeni niciodata si nici nu o sa ma duc sa ma ating de careva, sa iau un autograf de la nu stiu cine. Astea le pot face oamenii care nu pot sa faca anumite lucruri. Una este ca respecti ce face un om si alta sa ma duc sa-l vad, poate ma baga si pe mine in seama si sa rad pana acasa fericit 🙂 Da-o naibii de treaba! Un prieten spunea ca e bine sa ma duc ca poate ma ajuta vreunul cu o informatie. Eu nu am nevoie sa merg sa ma ajute pentru ca informatia nu o poseda niciunul. Pentru ca daca o avea cineva, o gaseam in cartile lor. Informatii clare despre Posada de la 1330 nu sunt la specialistii in viata pe care-i avem. Din simplul fapt ca nu s-au intalnit cu ea. Ei cu siguranta sunt buni in nu stiu cate, dar nu si pe acest subiect. Care este faza cu detectorul?

Intr-o discutie destul de inamicala, face to face cu un arheolog, acesta mi-a spus ca detectoristii ii duc pe arheologi in alte locuri decat cel initiale. M-am chinuit zile intregi sa inteleg de ce ar face acesti detectoristi asa ceva. Adica de ce sa nu vina arheologul si sa sape ca sa lamureasca problema? Si nu am inteles. Mi s-a parut ca exagereaza arheologul.

Sa stiti ca am inteles pana la urma de ce ar face un detectorist asa ceva. De teama! Pentru ca arheologul il poate reclama la Politie ca a sapat si a facut nu stiu ce pe acolo. Dar omului daca-i suna detectorul, nu poate chema la fiecare sunet un arheolog. Si cauta el. Daca gaseste o moneda cauta mai departe, cat suna detectorul. Se trezeste apoi ca a facut o groapa maricica. Se gandeste apoi ca arheologul poate spune ca doar el este abilitat sa sape si-l reclama la Politie. Prin urmare, un detectorist daca gaseste ceva valoros, cat de bineintentionat poate fi, este bagat in bucluc rapid de cate un specialist. Si asta pentru ca arheologii au o invidie incredibila pe cei cu detectoare si cauta sa descurajeze acest hobby prin orice mijloace. Daca ei te reclama, nu mai indeplinesti conditiile ca sa iti dea statul o recompensa. Deci e multa smecherie in treaba asta. Astfel ca, un detectorist mai prudent ii poate duce pe arheologi in alt loc, in care nu e nimic, de teama unor consecinte. Real, toti au de pierdut. Iata ceva de pe un forum, o sa caut link-ul ca l-am ratacit, despre cum intri usor in bucluc:

Sursa unul dintre forumurile detectoristilor. Exagereaza putin omul acesta, adica nu ti se iau lopetile, cizmele, noroiul 🙂 Dar acesta este cursul evenimentelor daca intri in el. Poti intra in el, la simpla idee a unuia de prin zona culturii si arheologiei.

Eu, fraier, nu mi-am dat seama, desi citisem pe forumuri tot felul de intamplari, cum oameni intelectuali, civilizati, au fost luati pe sus si dusi la politie si apoi prezentati ca braconieri 🙂 doar ca se uitau la un detector langa o plaja. Plus ca in ziare apareau stiri in care erau prezentati ca ultimii infractori. Deci nu e joaca! Mie imi trebuie un detector ca sa nu pierd timpul, intrucat stiu cam pe unde sa caut. Poate sa citeasca oricine cartea, ca e destul de greu sa vezi terenul, sa intelegi niste lucruri. Ideea este ca orice gasesti ca obiect de patrimoniu trebuie sa-l predai la Primarie in 72 ore. L-ai predat, nu ai nicio treaba, nici nu trebuie sa-ti pese ca mai exista directie de cultura, arheologi. Iar treaba cu recompensele… desi e lege, nu prea se aplica.  Nici dupa 3 ani, nu-ti dau banii, pentru ca unii asteapta bani evident, altii nu cer nimic, depinde. Cazul tipului din Horezu care a gasit 55 kg de monede de argint este ilustrativ. I-au spus ani in sir ca tot numara monedele 🙂 Marlani, ce sa le ceri 🙂 Daca retinea o singura moneda il prezentau ca pe un infractor. Omul i-a dat in judecata ca nu respecta legea si ca nu i-au dat 45% din valoarea descoperirii.

Problemele nu sunt doar acestea:

Asa ca, de Florii, v-am introdus in catunul Floria din Posada Prahovei dar si prin descoperiri, detectoristi si hatisurile legii. Sub semnul intrebarii este astazi… adica tot sub semnul meu al intrebarii, daca nu cumva acea casa veche postata intr-un articol anterior, existenta tot in zona fostului catun Floria, a apartinut lui Nicolae Grigorescu. Azi, denumirea de Floria nu mai exista, casele de acolo fac parte din localitatea Posada… care la randul ei, face parte din orasul Comarnic.

Posibila casa a pictorului

Si un link tot despre acest subiect cu Posada:

https://www.historia.ro/sectiune/timp-liber/articol/pe-urmele-bataliei-de-la-posada

Dar si despre aceeasi interpretare ciudata a legii. In articolul de mai jos, veti afla cum un detectorist a donat niste monede unui muzeu. Toti vorbesc de donatie. Treaba este ca nu e vorba de asa ceva. Donezi intotdeauna doar ce iti apartine. Ce este in pamant este al statului. Deci, nu-ti poti insusi si nici dona ce este al statului. Poti renunta la recompensa ca asa vrei si simti. Ce spun ei de donatie, nu are sens. Legea te obliga sa predai ce este de valoare, de patrimoniu, orice moneda dinainte de anul 1900, in 72 de ore de la descoperire. Deci predai, nu donezi. Donezi ceva cand este al tau, ceea ce nu este cazul de fata. Oricum, daca cercetezi problema in detaliu, o sa afli ca rare sunt cazurile in care statul respecta legea si le da recompensele 🙂 Trebuie sa mergi in instanta. In articol, o sa vedeti ca scrie ca statul nu le-a dat banii altora.

http://adevarul.ro/locale/focsani/foto-cautator-comori-pasiunea-unui-tanar-vrancean-descoperit-accele-turcesti-argint-vremea-sultanului-mustafa-iii-lea-1_58e360195ab6550cb8f2d40c/index.html

Aceste articole sunt binevenite, pentru ca se anuleaza acea etichetare a specialistilor, care propaga ideea ca toti care au un detector braconeaza situri. Simplul fapt ca te pozeaza unul umbland cu detectorul in preajma unei cetati, inseamna dosar penal si confiscarea detectorului. In afara de hoti care stiu cum sa vanda ce gasesc pe piata neagra si care folosesc detectoare pentru care nu au autorizatie, ca nu le trebuie evident, nu incalca nimeni in mod constient legea. Cea mai mare parte a detectoristilor sunt autorizati. Ei sunt oameni educati care vor sa participe la gasirea elementelor ce tin de istoria nationala. Este simplu! Dar, cum in cativa ani, detectoristii au predat statului cat au scos din pamant specialistii in 50 de ani, normal ca faci totul ca sa arati ca astia sunt niste hoti de fapt! 🙂

Anunțuri

De la „Surprins pe munte” tocmai „Sub luminile Pelesului”

Doua postari intr-un articol… am prea multe subiecte, cred 😉

Nu scriu despre autorizatii ilegale si alergatura dupa acte a unora acum cand au fost descoperiti.

Nu scriu despre Busteni, acel post lung cu ce are orasul, adica ruine, obiective, casa primarului, ilegalitati, unitati de invatamant, pentru ca inca nu am facut toate pozele asa cum le vreau.

Poate ar trebui sa scriu despre salvamontisti mincinosi care nu se abtin de la a minti pana si institutiile statului…si mint cu dovezi, intelegeti asadar ca mint foarte prost, fara argumente, dar la timpul potrivit. Adica ma apropii cu pasi repezi de a strange toate dovezile ca atv-ul salvamontului din Busteni…condus de 2 salvamontisti au intentionat sa ma accidenteze, pe un drum pe care nu se afla nimeni, decat eu venind de la manastirea Pestera Ialomitei si cei doi. Nu avea rost sa ma duc pe la politie, parchet, imi trimiteau apoi adresa ca „fapta nu exista si nu au ce masuri sa ia”, mai am o astfel de adresa recenta…asa ca am luat eu initiativa, intai ancheta primariei demonstreaza ca incidentul a avut loc, iar scuza salvamontistilor este penibila, acum a intervenit cu adrese mincinoase catre anumite institutii seful salvamont Busteni ca sa-si acopere oamenii. Inconstienti! Curand se vor prinde „mintitii” ca au fost indusi in eroare. Asta o fac pentru a demonstra acel incident…dupa care, cand voi avea o dovada certa, ca primarul Emanoil Savin i-a trimis dupa mine la Padina Fest, o sa ma duc la el, si cu siguranta alt incident similar nu se va mai repeta…nu la politie sau in alta parte…

Sau as putea sa scriu despre ce vreau sa fac cu acel detector…am gasit o pestera in care in perioada regala au fost descoperite urne cu cenusa de acum 2000 ani. Ca multe alte lucruri, pestera „nu exista” (in perioada comunista majoritatea referirilor la Bucegi, cu anumite conotatii au disparut din arhive), intamplarea a facut sa o gasesc…si niste fortificatii…apoi a fost o ocazie de a vedea Bucegii de la inaltime, si mie mi se pliaza privirea pe diferite locuri, am vazut alte urme de interventie umana…bineinteles ca am incercat sa obtin un detector legal dar trebuie sa mearga cineva cu tine, si eu nu am nici chef sa car dupa mine persoane necunoscute si nici disponibilitate sa lucrez contra-timp, chestii de genul „hai mai repede ca vine noaptea, ploaia”…deci si asta este o poveste complicata si o sa scriu cand o voi simplifica. Oricum, mereu reusesc in astfel de initiative pentru ca am incredere nemarginita in Dumnezeu, gandesc pozitiv si nu am intentii mascate, asa ca daca este sa fie inseamna ca este sa fie. Nu este sa fie? Nu este sa fie :)))

Astfel ca scriu despre altceva. „Surprins pe munte”… inseamna ca nu ma indoiam de calitatile prietenului Prison Break, dar nu ma asteptam. Cand am fost in excursia de la Bran a facut nenumarate poze, ne-a prins in diferite ipostaze, pe toti in repetate randuri…nu am fost noi prea atenti. Am fost surprins sa vad si eu ce fac cate unii pe munte, cand colo, cand incoace, cand intr-o parte, cand in alta…normal, nu am cum sa postez toate pozele, dar mai bine de jumatate tot le afisez.

Le voi intercala, cu multumiri atat lui cat si altei cunostinte aproapiate, cu imagini dintr-o seara pe aleile Castelului Peles si ale Parcului din Sinaia.

Invitatie la meditatie asupra lumii

Treceri. Pe sub Cerdac, pe sub un turn.

Clipe de popas

Pelesul il poti fotografia doar de la distanta, seara nu ai voie prin preajma sa

De colo-colo

Asta este superba :)) Nu stiu despre ce era vorba, cine se gandea ca Prison Break este atat de atent… :))) Uite cum arata cu degetul, halal educatie :)) Nu l-a invatat nimeni ca nu este frumos sa arati cu degetul…trebuie sa-i zicem :))

Cred ca aici sufla vantul prea tare si…misca Pelesul :)))

Tot inainte…dupa el, dupa noi

Superb este Pelesul noaptea…Ce naiba? I s-a schimbat starea de spirit si sta asa, intr-o parte? Concurenta la Turnul din Pisa…

Coborarea spre Bran…ceva mai sprinten la vale :))

Priviti ce peisaj de noapte…Cazinoul din Sinaia…aflat in Parc, frumos seara…un parc destul de animat la ora aceea

Sa aveti o duminica linistita!