Dezbaterea no.23: Ce trebuie sa protejam mai intai: mediul sau oamenii?

Intrebarea, in vremuri de sanatate mintala, are un raspuns simplu, elementar. Dar nu prea traim in astfel de vremuri si cadem adesea in extreme. Ok, mediul este casa noastra, depindem de acesta total. Nu cumva insa ne scapa imaginea de ansamblu, ma intreb si eu?

E adevarat, s-a defrisat iresponsabil, clasa politica a distrus Romania timp de decenii… si si-a umplut buzunarele. De abia de cativa ani se aplica legea pe bune si la noi in tara. Bine, nu stiu cat de pe bune ar fi, ca scapari mai sunt si dosare facute la comanda sigur se mai fac. Dar nu cumva totul evolueaza si noi ramanem prinsi in mentalitati paguboase si in razboaie personale? Sa privim un pic…

Agent Green blocheaza un transport de lemne pe Transfagarasan. Suna ministrul, vine Garda Forestiera, Politia, vorbim de blocarea unui drum national, mai e si legal transportul. Nu cumva exageram? Adica astia de la Revolutie incoace au tot furat, au distrus padurile Romaniei. Dar acum, cu DNA-ul pe cap sa faca tot la fel? Ma gandesc ca mai risca unul, doi, zece, dar nu toti. Nu e mai putin adevarat ca mediul ar trebui sa ne preocupe pe toti, cu toate ca pe altii doar din prisma umplerii buzunarelor. Asa ca, ne-am impartit in doua mari tabere: una care protejeaza mediul si alta care cauta accesul la resursele acestuia. Toti cei din industria lemnului au devenit brusc hoti fara nicio discriminare. Cei cu mediul planteaza puieti in padure sau la gol alpin ca atat ne duce mintea, puieti care imbogatesc pe unii si pe altii ca doar se cumpara cu bani. Speculand intentiile cu protejarea mediului, faci bani seriosi. Eu, dar cu siguranta si multi altii, pot dovedi ca poti scoate din padure, mii si mii de puieti care nu costa si care nu aduc vreo paguba locului din care ii scoti. Pentru ca oricum vor muri dupa un timp, crescand cate trei-patru la un loc. Astfel, impaduresti acolo unde s-a defrisat, nu unde nu este nevoie. Mai bine incercam sa impadurim mai repede decat se poate taia. Asta poate fi o provocare nationala. Unde s-a taiat un hectar, sa impaduresti acel hectar plus alte doua prin apropiere.

Sa privim in Parcul Natural Bucegi:

1. Valea Cerbului se umple vara de oameni. Si daca ai drum asfaltat si daca nu ai, oamenii tot vin. Din motive ce tin de civilizatie si de turism, nu ai cum sa-i lasi pe oamenii aceia sa tot vina pe un drum plin de gropi… si sa le iei si bani la intrare pe un asa-zis drum. Ce este acum pe acolo, nu seamana decat a maidan, ulita periferica de la sat. Multi spun ca nu e bine ca se asfalteaza. Ma intreb daca suntem normali? Pai mai repede se distrug imprejurimile drumului daca nu asfaltezi, doar daca ne gandim la praful depus in centimetri pe sol si prin copaci, pe ambele parti ale drumului.

De la inceputul lunii mai si pana in septembrie-octombrie, se locuieste la rulota pe Valea Cerbului. Asfaltarea drumului trebuie pusa in practica alaturi de multe alte masuri complementare.

2. Intr-o zi, Consiliul Judetean Dambovita care nu a avut niciodata si nici nu o sa aiba o echipa de specialisti adevarati, care sa inteleaga ca aplicarea proiectelor turistice se face in primul rand cu protejarea mediului si punerea in valoare a acestuia, a avut o idee. Bineinteles ca nu una buna. Voiau sa instituie o taxa speciala Salvamont prin Valea Ialomitei 🙂 Proiectul lor nu s-a materializat pentru ca aceia care fac turism pe acolo,  le-au demonstrat frumos ca sunt paraleli cu turismul si ce mai vor ei.

Asociatia care a combatut „filmul” Consiliului Judetean.

3. Vor pe la Busteni sa faca nu stiu ce pe la conductele de apa. Nu se pot apuca de lucrari pentru ca Romsilva cere niste garantii uriase, cam cat valoarea proiectului. Si stai si te gandesti daca nu cumva mai multi, prin diferite locuri, o iau pe campii? Cica e vorba de protejarea mediului. Deci omul nu are acces la apa, nu se pot repara conducte ca se distruge mediul. Cat poate sa se distruga mediul daca se schimba, se intervine, se face nu stiu ce la o conducta? In opinia mea, omul trebuie pus inainte. Scopul declararii Bucegilor Parc Natural este si acela de a veni in sprijinul comunitatilor locale. Nu vorbim de unul care taie padurea, isi face o cabana, ci de o comunitate. De cand accesul la apa a devenit o chestie negociabila, restrictiva?

Azi sunt exact 6 ani de la aceasta poza si lucrurile sunt tot la fel.

4. S-a asfaltat DJ 713. El trebuia deschis de ani buni dar nu-l deschide nimeni. Nu pentru ca nu e practicabil ci pentru ca nu e facut cum trebuie, si le este frica sa nu se moara pe acolo. Dar oricine poate circula pe el, desi nu este deschis 🙂 Ok, l-ai asfaltat ca ideea era de a dirija controlat milioane de euro, ai deschis muntele tuturor, ai mintit ca vor fi 3000 de masini pe an abia in 2030. Din 2014 si pana in 2016, au circulat minim 20.000 de masini pe an pe acel drum. Si totusi oficial ramane inchis. Te intrebi totusi, bai dar cat mai trebuie sa se fure ca sa se deschida drumul? Oficial!

Poza de acum vreo 2 saptamani.

5. Au asfaltat cam toate drumurile de pe Valea Ialomitei. Prima asfaltare pe acolo a realizat-o Directia Silvica, si arata doar starea de anormalitate din Bucegi. Nu Primaria, Consiliul Judetean etc, s-a apucat de asfaltarea unui drum prin paduri, ci Directia Silvica. In fine, tot prezentandu-se ideea cu dezvoltarea turistica, este normal sa treci cu asfalt pe la locatiile turistice din zona. Chestia asta s-a facut recent, de vreun an si ceva. Dar intai au asfaltat padurea.

Ca sa dezvolti o zona, ai nevoie de infrastructura. Cea turistica exista, cu drumurile era nasol. Gata, s-a asfaltat. Stiti, care este ironia sau mai bine zis prostia? Berbecii astia cu dezvoltarea lor si cu asfaltarea, au accesibilizat zona la ochi, pana unde li s-a parut. Le mai trebuia circa un kilometru si jumatate de asfalt si ar fi accesibilizat si cabana Padina, si postul de politie montana, si cabana Horoabele, si pensiunile Octavian si Cocora, si statia de telecabina Pestera, si refugiul Salvamont Pestera, si postul de jandarmi montani, si punctul de informare turistica de langa telecabina. Dar nu, au lasat institutiile statului in afara 🙂 Zambesc, dar nu e de ras. Vorbesti de dezvoltare turistica, asfaltezi aproape toata Valea Ialomitei, dar lasi in afara conditiilor civilizate chiar pe cei care ar trebui sa protejeze zona. Eu asa inteleg… ca hotii au stat in spatele asfaltarilor, pentru ca ei nu au nevoie de Salvamont, Politie, Jandarmerie, Telecabina, Punct de Informare.

Recent, Gazeta de Dambovita a publicat un material ilustrat, despre cum a ramas masina de politie de la Padina, suspendata pe un drum de noroi. Cam toata lumea a inghitit pastila cu omul legii. Eu inteleg ca are dreptate, dar da-o naibii ca nu am coborat toti din copaci 🙂 Aia a fost o regie in toata regula. Am ras doua zile, de cate ori imi aminteam 🙂 Am scris un material in care ma amuzam tare de tot, ca e de ras, dar m-am gandit ca omul e de inteles, s-a saturat, ca asta e bataia de joc. Asfalteaza unii peste tot si pe tine Politie, te lasa pe dinafara. Ca si cum nu ai exista. In toiul iuresului, nu avea rost sa mai torn si eu gaz pe foc. Treaba este ca vrei dezvoltarea unei zone dar nu iei in calcul si institutiile statului de pe acolo. Tu asfaltezi binemersi, vorbesti, propui, vorbesti de civilizatie intr-un parc natural. Dar astia, politisti, jandarmi, salvamontisti, ce naiba sunt pe acolo?

Cand santul este o varianta mai buna ca drumul. Corect, nu? 🙂 Daca erai pe drum, nu exista stire.

Cu sageata rosie este o varianta creata de alti soferi, ca sa nu-si murdareasca masina prin noroi. Cu sageata galbena este locul unde a ramas suspendata masina Politiei. Neintentionat nu te bagi prin sant, ci te bagi ca sa ramai acolo. Prin alte imagini apar muncitori cu sape si lopeti. Dar, dupa ce este scoasa masina, se vede ca nu exista urme ca a folosit cineva uneltele 🙂

Ceea ce ma duce cu gandul la tragedia cinematografiei nationale… De aceea, nu mai avem mari actori, mari regizori, ca sunt mai toti pe scena Bucegilor. Ma gandesc ca acesta este un episod pilot 🙂 daca nu se asfalteaza mai repede drumul.

Pozele apartin Gazetei de Dambovita, cotidian online.

6. Ministerul Apararii Nationale vrea sa restaureze Crucea de pe Caraiman, un simbol national. Bai, e ministerul, nu este Vasile sau SRL-ul nu stiu care. Este un gest frumos, care face cinste Armatei. Dar a aparut o problema 🙂 Cica directorul Parcului Natural e de acord cu restaurarea, dar sa nu se intre cu masina, sa se gaseasca o solutie… aeriana. Adica sa scoata astia bani in plus, de la buget, ca au de unde. Cand intrau zeci de jeepuri pe drumul spre Babele, nu vedea nimeni. Si se mai intra dar nu ca altadata. Acum daca intra Armata, nu e voie 🙂 Cine poate fi atat de nebun, incat sa impiedice un camion militar?

Cei de la Armata, zic ca ei vor respecta legea. Care naiba lege? Cand tu Armata reprezinti interesul national, cum se poate pune problema incalcarii legilor? Cred ca nu mai vedem lucrurile normal si cadem in tot felul de scenarii… si ramanem acolo socati, nauciti, incapabili. Asta mi se pare culmea culmilor, sa pui conditii Armatei, de orice fel ar fi acestea. Prioritatile nationale sunt peste orice cerinta, fie ea de mediu sau de orice vrei. Vii tu, sa spui Armatei ce si cum sa faca. Pai un elicopter care face du-te vino pe la Cruce, nu stiu cate zile, sperie orice vietate, din muntii Caraiman si Costila. Exista un drum de pamant pana la 300 metri distanta de Cruce. Le puteai recomanda sa circule cu senile din cauciuc, gaseai alte solutii. Cand s-a aplicat proiectul cu telescaunul din Valea Soarelui, i-ai lasat sa faca drum cu buldozerul. Atunci se proteja mediul, fie si cu buldozerul 🙂 Acum ai un drum deja existent, chiar daca e inchis circulatiei publice si tu nu lasi Armata sa mearga.

In America si cam peste tot, nimeni nu pune intrebari ce cauta Armata prin unele locuri. Pentru ca in orice stat, se stie ca Armata protejeaza tara, nu o distruge. Noua ne place sa interpretam pana la absurd o lege si sa complicam totul. Ma gandesc ca mai sunt oameni cu caracter prin Armata, care sa nu ia de la gura soldatului pentru zborul cu elicopterul la Cruce. Interesul national spune ca trebuie sa ai grija de trecutul tarii. Astia care apar asa din senin, nici nu trebuie bagati in seama, pentru ca au visat ceva urat si cand isi vor reveni, isi vor cere scuze. Noi ar trebui sa fim mult mai realisti si mai pragmatici, cu atat mai mult cu cat te numesti Armata. Ca au mai venit din astia care si-au permis sa-si bata joc de toleranta acesteia.

La Predeal de exemplu, la usa unitatii vanatorilor de munte, au batut intr-o zi reprezentantii Casei Regale. Actionasera unitatea in instanta, ziceau ca totul apartine regelui. Si mergeau prin unitate, indicau ca aia e a lor, cealalta corespunde cu documentele. Real, niciodata Casa Regala nu a detinut acele terenuri sau cladiri, ci statul roman. Astia, reprezentantii, trebuiau insfacati de gulere si aruncati in paraul din apropierea unitatii. Doar la noi s-a mai vazut asa ceva. Sa-ti colinde niste civili prin unitate militara. Noi vorbim de aplicatii tactice, armata profesionista si ne impiedicam de niste smecherasi. Daca un civil iti spune tie armata NATO, sa folosesti elicopterul si nu masina, si tu faci asta, atunci te duci si arunci uniforma ca e fara valoare. Iar cu unitatea militara… presupunand prin cel mai absurd mod ca ar castiga Casa regala, desi e imposibil, dar presupunand asta, nu pleci de acolo, ca nu are nimeni ce sa-ti faca. Doar in tara prostilor condusi de hoti se poate intampla asa ceva: sa evacuezi o unitate militara. Ma gandesc ca totusi Romania e departe de asemenea „paradis”. Curtea Europeana daca ti-ar cere asta, nu pleci. Nu pleci pentru ca NU VREI si NU TREBUIE. Datoria Armatei este sa nu renunte la o palma de pamant romanesc. Ratacitii astia cu nebuniile lor, cu tot respectul, fie ca… conduc arii protejate sau lucreaza la curti regale, sunt nuli si inexistenti in problematici de acest fel.

In ceea ce priveste protectia mediului, in special la Cruce, chiar e cazul sa ne amintim ca de teama politicului, au stat toti cuminti, in timp ce se doreau focuri de artificii la acest monument. Pana le-am explicat ce inseamna protectia mediului, ca nu e bine si au avut curaj sa spuna si ei ca trebuie alta locatie. Deci nu poti veni sa vorbesti de protectia mediului la Cruce, cand doar te dai dupa cum bate vantul. Ca sa se vada ca esti si tu pe acolo, incepi sa scoti povesti cu cerinte de mediu. Acum mergi pe ideea ca Armata nu are incotro, ca sti bine ca se poate vorbi de abuz in serviciu, daca trec cu un camion. Un om care isi iubeste tara, nu se opune reabilitarii unui astfel de monument si nu are in minte astfel de idei. S-ar putea ca cineva sa se pacaleasca foarte rau cu astia de la Armata.

7. Tot mai multi, inclusiv factori implicati in turism, iau atitudine in privinta festivalului Padina Fest din Valea Ialomitei. Ca nu e bine, ca raman gunoaie, ca se fac mici cu maini nespalate, ca igiena, ca se iau lemne din padure, ca nu se iau taxe de campare. Acest festival aflat la nu stiu a cata editie, intr-adevar are niste probleme, dar organizatorii s-au straduit mereu sa iasa cat mai bine. Singura majora ar fi zgomotul facut seara de trupele rock. Dar nu poti sa ai festival fara muzica. Si cateva zile pe an, nu cred ca e neaparat o problema. Ideea pleaca doar de la faptul ca eu fac un anumit tip de turism si tu nu faci turism, poluezi.

Daca am fi putin mai toleranti am intelege ca nu ai de ce sa te iei, de cei care fac gratare pe Valea Ialomitei sau de cei care promoveaza acel festival. Toti care vin sa viziteze Parcul Natural sunt turisti, incap in definitia turismului, alaturi de cabanieri, soferi care aduc turisti etc. Este perfect ca oamenii vin in natura, important este sa fie instruiti sa nu lase gunoaie, sa nu-si spele masinile in apele de munte. Revenind la acel festival la care vin vreo 15-25.000 de oameni pe parcursul celor cinci zile cat dureaza, mie mi se pare ca lucrurile sunt foarte bine organizate. Nu poti cumpara nimic, nici mici, nici bere, decat in baza unor jetoane. Deci banii sunt centralizati, nu intra in contact cu ei decat o persoana 🙂 Si cine a gandit procedeul nu e un oarecare care ar face lucrurile prost. Tot acest organizator de festival are zona speciala de campare. Nu face de capul lui ci are acordul autoritatilor.

De altfel, orice om care vine in Valea Ialomitei are voie sa puna cortul pe platoul de la Padina, ca asa spune Administratia Parcului. Pentru ca, nici astia de la Parc nu sunt nebuni, lasa pe cat mai multi sa se bucure gratis de natura. Nu suntem in oras, unde ne impartim in unitati clasificate si unitati la negru. In Parcul Natural Bucegi se deruleaza multe forme de turism si Administratia Parcului Natural a reglementat suficient de bine aceasta problema. Ca grataragii au umplut poienile din Valea Ialomitei, ca rulotistii pe cele din Valea Cerbului… deodata vedem totul in negru. Mie mi se pare perfect daca vin nu stiu cati cu masinile, cu familiile, pun o patura, fac focul. Nu o sa taie nimeni un copac din picioare ca sa faca focul la gratar 🙂 Culege ce gaseste prin padure pe jos, nu face niciun rau. Toti trebuie sa ne bucuram de cadrul natural in egala masura. Ideea este sa nu se arunce gunoaie, sa se aduca toalete ecologice, omul sa aiba o conduita normala.

Asa cum soferul de jeep aduce turisti, asa poate veni oricine cu propria masina. Diferenta o face cunostintele despre natura, istorie etc, ale soferului de jeep. Exista o taxa de acces in Parcul Natural, nu poti pune oamenilor taxe peste tot, ba de foc, ba de campare etc. Omul trebuie sa umble liber si sa se bucure de natura, nu trebuie puse restrictii peste tot. Cine vrea sa stea la cort, cine vrea sa aprinda focul. In Valea Ialomitei ai zone clare unde poti face aceste lucruri, stabilite de Administratia Parcului. Cine doreste, se cazeaza la unitati turistice la Padina-Pestera, Bolboci sau la casute la Zanoaga. A face turism inseamna a lasa cat mai mult spatiu de manevra turistului, sa aiba el de unde alege.

Daca anulezi acel festival, ai cu 20.000 de turisti mai putin in Valea Ialomitei. Ca iau lemne de prin padure cei care fac focuri… Daca Administratia Parcului si Ocoalele Silvice credeau ca se distruge natura prin culegerea lemnelor de pe jos, interziceau aprinderea focurilor. E foarte bine ca se merge dupa lemne de foc. Prinsi in regulile unui turism de tipul de dai jos din masina, te cazezi, mananci si dormi, pierzi contactul cu natura. In acest ritm, nu o sa mai stim la ce se foloseste de exemplu toporul. Chestia cu sisteme austriece, nemtesti etc, este neaplicabila la noi, ca noua ne place sa fim liberi.

8. O sa rog cateva cunostinte care au intrat in Parlament, sa adreseze niste intrebari ministrilor de la Interne si de la Mediu daca nu cumva anumite autoritati isi depasesc atributiile si fac exces de zel in cazul cetatenilor de rand, lipsiti de venituri. O sumedenie de persoane fac focul cu lemne pentru ca locuiesc langa padure, si traiesc fie din ajutorul social, fie lucreaza ca zilieri. Din ce vad, de la Sinaia la Azuga multi au luat frica de unii reprezentanti ai legii. Le este frica sa ridice de pe jos din padure, o creanga si sa o duca acasa, ca nu cumva sa fie prinsi si amendati. Nici pe timpul lui Ceausescu nu era asemenea teroare. Pe atunci, mergeau oamenii kilometri prin padure ca sa gaseasca o creanga de fag, iar acum stau arbori intregi doborati de vant la marginea padurii si nimeni nu indrazneste sa le ia crengile. Timp in care tot felul de nesimtiti strabat drumurile forestiere si arunca din dube zeci de saci de gunoaie. Si niciunul nu este prins. E mult mai usor sa prinzi amaratul decat smecherul. Este o aberatie in aceste caz sa sustii ca aplici legea, ca esti un simplu executant, ca iti faci datoria si protejezi mediul. Simplul fapt ca opresti un amarat care trage dupa el niste crengi de foc, in alt scop decat acela de a-l saluta si a-l intreba ce mai face, te dezonoreaza ca om, nu zic de uniforma. In asemenea situatii nu exista alta lege decat a omeniei. Este sinonim cu aiuritii care confisca patrunjelul vandut de cate o baba la colt de strada. Nu-mi pot imagina ce sef este acela care isi vede subordonatul intrand in birou cu niste legaturi de patrunjel pe care le numeste ilegale.

Crengi rezultate din exploatari, pe care nu le va lua nimeni. Daca anumiti jandarmi sau padurari prind pe vreun cetatean cu o creanga in spinare, amenda este de sute de lei. Mi se pare o aplicare oarba si iresponsabila a legii.

Nu am vazut niciun comunicat, nicio filmare, cu vreun echipaj de jandarmi sau cu padurari pe la noi, care intalnind un batran cu crengi in spate, l-au ajutat sa le duca pana acasa. Ca nu se face asa ceva, ca nu simt sa faca asta.

Iata asadar cateva aspecte prin care punem orice altceva inainte, mai putin omul!

De la Floresti spre Campina, pe langa raul Prahova si prin niste sate

Cum nu reuseam sa ma lamuresc cu un subiect istoric asupra caruia voi reveni curand, am zis ca la fata locului intelegi cel mai bine.

Repede in trenul de 7:50 in Busteni si am coborat cu Matrix la Floresti. Omul era deja cu o mie de intrebari la el, cine stie in ce il mai bagam 🙂

Lasam gara in spate, ne oprim la un magazin, trecem de Micul Trianon si ajungem pe podul de peste Prahova. De acolo era startul. Ideea era sa tinem malul stang, adica dreapta geografic… pentru a abandona la un moment dat albia raului pentru sate. Era ora 9:00 aproximativ, cand am coborat din tren.

dscf8992Micul Trianon

dscf8993Aspect din zidul proprietatii

dscf8995Vedere de pe pod. Cu sageti sunt niste pasari, egrete. Le-am vazut mai tarziu cand am reusit sa le speriem, fara a reusi sa le pozam cum trebuie.

dscf8999Undeva departe, pe langa rau, daduse careva foc la cine stie ce.

Ideea de a merge pe langa apa a fost neinspirata. Pentru ca de cand se exploateaza albia, s-au tot creat canale, gropi de apa si trebuie sa sari, sa te strecori. Pana la urma am revenit la un drum pe care merg utilajele de exploatare, putin mai departe de apa.

dscf9002Cam toate gospodariile dinspre Prahova au diverse gropi de gunoi in apropiere.

dscf9005Ne lamurim ca ardeau cauciucuri. De ce… nu stiu 🙂

dscf9011O dubita, carute, un cantar langa duba… cine stie ce tranzactionau pe acolo. Cauciucuri…

dscf9008Si cate un peisaj

dscf9015Casele sunt sus „pe deal”… de fapt, un platou intins.

dscf9014

dscf9017Nu este nicidecum prin Delta Dunarii 🙂

dscf9018Dar ne-a convins sa parasim zona albiei.

dscf9019Urcam panta si ne mai uitam de unde veneam.

dscf9020In departare Campina

dscf9023

dscf9024Acolo era intrarea in satul Cocorastii Capli

dscf9030La intrare in sat sunt doua cruci de piatra. Mai sus este una si mai jos o vedeti pe a doua:

dscf9034

dscf9040Turnul acestei biserici in constructie poate fi vazut atat din tren cat si din DN 1.

dscf9043Fosta primarie, azi gradinita

dscf9042

dscf9044A treia cruce de piatra

Si iesim din acest sat pentru a porni spre altul: Bobolia.

dscf9047Bobolia in stanga, in centru departe Campina, in dreapta putin din Banesti.

dscf9053Seamana cu podul lui Apolodor din Damasc 🙂

dscf9056Nu am prins niciun tren pe el 🙂

dscf9058Spre Bobolia

dscf9059

dscf9060O doamna dadea bice la un cal

dscf9064Biserica din cartierul Slobozia-Campina. Salutari lui Madalin 🙂

dscf9065Si ce se vede??? O banca chiar la intrarea in Bobolia. Locul perfect pentru popas.

dscf9066Locul de popas

dscf9067Intrarea in satul Bobolia care face parte din comuna Poiana Campina.

dscf9068In rarele ocazii cand ma iau de o bere, neaparat Tuborg. Si una, ca mai multe nu are cine sa le duca. Bere si dulciuri, cred ca merg 🙂 Oricum la bautura nu-ti mai dai seama 🙂 Cand ma gandesc ca sunt antialcoolic convins si m-am apropiat de doza aceea… 🙂 Dar nu e bine nici sa fii prea strict, prins in reguli…

dscf9071Si omul asta facea treaba si noi pe banca…

dscf9072Fosta scoala din Bobolia

dscf9073

Am iesit si din satul acesta si iar am renuntat la drum pentru imprejurimile raului Prahova.

dscf9078

dscf9080

dscf9081Pe stanga calea ferata, pe dreapta DN 1

dscf9087Natura este minunata, uitati-va ce culori produce 🙂

dscf9088Poza perfecta, fara un dram de prelucrare. Trebuie sa fii in locul potrivit la timpul potrivit.

Acestea au fost ultimele poze, ca ne-am amintit ca aveam un tren de prins. La 100 m distanta de gara, trenul trecea pe langa noi si l-am prins si gata… ca nu aveam prea mult timp la dispozitie.

Traseul turistic: Satul Breaza (Fagaras) – Cetatea lui Negru Voda – fosta Cabana Urlea – Valea Pojorta – Schitul Ioan Botezatorul – Sat Breaza

Un traseu de cateva ore prin Tara Fagarasului…

Plecare din satul Breaza (com. Lisa), dupa ce inainte am trecut si pe la un schit… si la dus si la intors am trecut pe la acel schit, pentru ca ne-am imprietenit cu un calugar de acolo.

Mai intai ne-am oprit la biserica satului:

DSCF4267

DSCF4268Culorile s-au imprimat pe geam sau este o pictura pe sticla. Mai era una si abia se mai distingeau culorile.

DSCF4273

DSCF4289Cruci-monument in amintirea celor cazuti in razboaie, care nu au mai venit acasa.

DSCF4295Manastirea Breaza sau schitul Ioan Botezatorul ori schitul Negru Voda… aceeasi Marie. Se vede si indicatorul spre Cetatea Negru Voda.

DSCF4296In stanga se vede schitul, manastire va fi pe viitor.

Fara nicio problema, ba chiar am fost invitati sa o facem, am pozat toata biserica in interior… care are o multime de moaste de sfinti. Foarte rar vezi atatea:

DSCF4299

DSCF4303

DSCF4304

DSCF4308

DSCF4310

In opinia mea, denumirea de schitul Negru Voda este o eroare. De altfel, nu apare decat in mentiunile unora. In teren, nici calugarii nu-i spun asa si niciun indicator cu aceasta mentiune nu exista.

Si pe indicatorul din comuna Recea, scrie „Schitul Ioan Botezatorul – 10 km”.

Mai departe am urmat drumul de langa schit, si am facut la stanga pe un drumeag, iesind in spatele unei vile, aici:

DSCF4315Spre cetate nu se coboara ci se urca in dreapta

DSCF4316…pe o astfel de carare, marcata cu semn turistic, punctul rosu.

Dupa niste minute de urcus, ajungem la ruinele cetatii ascunse azi de padure:

DSCF4319

DSCF4331

DSCF4332

DSCF4338Ziduri

DSCF4358

DSCF4362

DSCF4367
Dupa o vreme buna prin aceste locuri incarcate de istorie, am pornit sa urcam si mai sus, pe traseul turistic ce ajunge la cabana Urlea, la fosta cabana.

DSCF4381

DSCF4388Se urca bine de tot 🙂

DSCF4391

DSCF4402

DSCF4403Biserica satului Breaza

DSCF4409Am ajuns la fosta cabana dupa 2 ore de la plecarea din cetate.

DSCF4413Aici am facut un popas de 20 minute

DSCF4414

DSCF4417

DSCF4419

DSCF4421Da, bun sfat!

DSCF4425Ne-am intors prin Valea Pojorta, am facut 2 ore

DSCF4426De acolo venisem, la coborare am fi facut o ora si jumatate sigur.

Daca mai urcam… mai aveam vreo 2 ore pana in Curmatura Zarnei.

DSCF4427Am coborat abrupt in dreapta

DSCF4430

DSCF4434

DSCF4438Superba

DSCF4440Spectacolul apei

DSCF4441

DSCF4444

DSCF4446Traseul mai urca, mai coboara, dar este paralel cu apa

DSCF4450Crucea fostului cabanier de la Urlea, Costica Dragomir. Probabil de cand a murit s-a stricat treaba cu cabana.

DSCF4453

DSCF4454Pod nou, pod vechi

DSCF4458Aluviuni… lemnoase

DSCF4459Bine, nu am mers pana in sat, am facut stanga prin niste poieni si am ajuns la schit. Schitul este la vreo 2 km distanta de sat.

DSCF4463Bisericuta schitului

DSCF4466Acolo este cetatea, unde este sageata rosie

DSCF4468Viitoarele chilii, spatii de cazare, staretie…

DSCF4470O cladire in paragina ne arata ca acolo a fost Muzeul Satului.

DSCF4471Inainte era comuna, acum este sat.

DSCF4472Case prin Breaza

DSCF4475

DSCF4480

La plecare ne uitam cam pe unde s-a desfasurat traseul nostru:

DSCF4481

DSCF4497O acvila observata din masina, pe un stalp pe marginea soselei…

Disparitie in Bucegi si Monumentul israelian vandalizat

Nu stiu de ce am impresia ca un om bagat in tehnologii nu devine mai bun. Sau poate un caz din cinci, din zece. Capacitatile sale fizice oricum scad, pentru ca noi suntem facuti sa relationam cu natura nu cu butoanele. In fine… altii nu dau niciodata Log out de pe Facebook, in timp ce unii nu stiu cum sa gaseasca solutii pentru a sta cat mai mult timp departe de tehnologie.

Avem doua situatii triste in Parcul Natural Bucegi. Ambele reflecta realitatile actuale: impactul tehnologiei asupra oamenilor, lipsa conditiei fizice, lipsa de educatie, nepasarea…

Dupa cum stiti si se si vede de vreo 2 ani, preocuparile mele de mediu au cazut pe niste planuri secunde. Asta pentru ca e foarte greu sa schimbi ceva si necesita in principal timp. Timp pe care eu nu-l am, avand multe obligatii si responsabilitati. Suplimentar, imi iau mereu cate un target si-l duc la capat. Cu turismul, cu mediul, acum cu cartile. Dupa ce voi publica acele carti propuse: una in 2015, doua in 2016 si alta in 2017, voi mai vedea.

Despre Bucegi si aberatiile din acest parc as scrie zilnic, pentru ca sunt atatea de corectat, sesizat, reparat. Pentru a repara este nevoie de un ONG cu minim 20 de membri activi, dedicati, implicati. Altfel, rezultatele sunt greu de obtinut.

Sunt prieten, virtual bineinteles, cu mari iubitori ai muntelui… cei mai multi fac insa poze pentru prieteni, pentru Facebook, deci nu e nimic de zis. Sau excursii. Se promoveaza pe ei sau muntele, nu stiu. Oricum nu mi se pare important. Ici, colo, cate unul mai face cate ceva… nesemnificativ la un milion de oameni cati intra in Bucegi pe an.

Din pacate, ne obisnuim asa, ne luam cu altele, ne mintim frumos creand o alta realitate. Adica noi admiram natura, este nemaipomenit si atata binecuvantare in aer! Daca totul curge in viteza nu mai putem retine mare lucru. Incercand sa ne adaptam vitezei, pierdem lucruri esentiale din noi.

Prima situatie:

Recent, cineva s-a gandit sa mazgaleasca monumentul dedicat soldatilor israelieni ridicat in padurea din zona Simon (Bran). Acolo unde intr-un articol recent va spuneam de frumusetea locurilor. Si acel cineva cu altii ca el, ca nu umbla nimeni singur pe acolo, au pornit sa vandalizeze monumentul, dedicat si unui roman cazut si el alaturi de soldatii israelieni.

De aceea, ma indoiesc ca un roman ar fi mazgalit monumentul. Stirea a aparut aici:

http://newsbv.ro/2016/07/31/monumentul-ridicat-in-memoria-soldatilor-israelieni-prabusiti-cu-un-elicopter-militar-vandalizat/

foto newsbvA mazgali/distruge orice monument este un act de incultura nu de razbunare. Azi au murdarit monumentul, maine, sentimentele de acest tip se pot transforma in altceva.

A doua situatie:

A disparut o doamna din Sinaia. Avea 55 de ani. A plecat sa faca o drumetie si nu s-a mai intors. De aproape o luna de zile nu o gaseste nimeni. A plecat spre Varful cu Dor, zona Coltii lui Barbes… si a disparut.

Vedeti un articol aici:

http://www.libertatea.ro/stiri/stiri-interne/femeie-cautata-de-jandarmi-si-isu-dupa-ce-plecat-pe-munte-bucegi-si-nu-s-mai-intors-1538464

Va dati seama ca nimeni nu o mai cauta. A disparut si gata. Oficial, toata lumea cauta, dar sa nu ne facem iluzii ca interesul dureaza prea mult. Pentru ca nu mai sunt oamenii de altadata. S-a facut ora 16 toata lumea pleaca acasa. Din oras, ca de pe munte se pleaca mai repede.

Dupa atata vreme, ar trebui facuta o perchezitie la orice stana si la orice cioban din zona Vanturis-Dichiu, daca au vreun obiect de-al ei sau daca este pe acolo.

Ar trebui verificat Avenul Vanturis.

Ar trebui verificate prapastiile ce dau inspre Cascadele Vanturisului.

Verificate imprejurimile potecilor marcate din zona, daca exista orice indiciu, pamant rascolit etc… cat se poate inainta stanga-dreapta.

Ma indoiesc ca femeia a pornit singura pe sub Coltii lui Barbes, pe marcaj punct rosu, ci, mai degraba a urmarit linia crestei Vf. cu Dor-Coltii lui Barbes.

Ciobanul spunea ca a vazut-o intr-o poiana. Daca femeia facea drumetii usoare, cea mai simpla cale era sa revina la Sinaia continuand pe firul apei spre statia de telescaun din Valea Soarelui si apoi Saua Vf. cu Dor-Cota 1400.

Nu stiu cum salvatorii au ajuns la concluzia ca trebuie cautata dincolo de muntele Vanturis, la curba mare a drumului de pe Dichiu. Mi se pare aproape imposibil. Daca ai plecat sa te plimbi usor nu ajungi tocmai acolo.

Daca ar fi cazut de pe o stanca, un turist sau un cioban, i-ar fi observat trupul.  Este vacanta si zona este traversata zilnic de turisti si ciobani.

Clar nu voia sa ajunga la Cascada Vanturis.

Un om cu o pregatire medie, chiar usoara, nu poate disparea in acea zona. Pentru ca din instinct nu te duci pe unde nu poti. Ma indoiesc ca femeia se baga prin padurile dese de molid, abrupturi.

Ma intreb daca tehnologia nu era atat de prezenta in viata noastra, oare aceasta femeie nu ar fi fost gasita?! Cred ca daca disparitia ar fi avut loc… in 1988, in cateva zile o gaseau…

Valea Sambetei si Chilia Parintelui Arsenie Boca din Fagaras

Spre Valea Sambetei accesul este simplu. Din localitatea Sambata de Sus, se trece de intersectia cu Manastirea Brancoveanu si se urmareste mai multi kilometri drumul forestier ce insoteste apa cu acelasi nume.

Unii isi lasa masinile mai jos, altii mai sus, depinde de mai multi factori… mai ales daca este a ta!

DSCF2324

DSCF2316

DSCF2319

DSCF2314Un izvor feruginos ce era odata amenajat

DSCF2309Sunt cam 20 minute de la aceasta intersectie, a drumului forestier… pana la Izvor. De mers pe jos.

DSCF2218

DSCF2219

DSCF2222

DSCF2223De aici incepe urcusul, este capatul drumului forestier.

DSCF2224

DSCF2226

DSCF2229

DSCF2300

DSCF2231

DSCF2235

DSCF2236Intersectia cu traseul ce urca Muchia Dragusului… acest traseu are punct de plecare o zona aflata la circa 200 metri de Izvorul Parintelui.

DSCF2238

DSCF2243

DSCF2246

DSCF2299

DSCF2249Refugiul Salvamont mai departe… si Cabana Valea Sambetei in dreapta.

DSCF2250Pe acolo este chilia sapata in stanca…

DSCF2252

DSCF2253

DSCF2257

DSCF2263

DSCF2266Urcusul este presarat cu cabluri si corzi

DSCF2267Multi varstnici urca pe acest traseu, se intelege de ce…

DSCF2268Poteca spre chilie

DSCF2270Aici se asteapta… accesul in chilie se face individual. De la acest chiosc mai sunt 50 metri.

DSCF2273Locul de pelerinaj

DSCF2280

DSCF2281

DSCF2282

DSCF2283Loc de rugaciune

DSCF2284

DSCF2288

DSCF2290

DSCF2294

DSCF2298Intoarcerea la cabana si apoi deplasare la Manastirea Brancoveanu!

Evenimente, peisaje si dileme

E vacanta, e vara… sunt tot felul de evenimente in Valea Prahovei si nu numai:

1

2

3

3b

Unii spun ca nu e legala perceperea unei taxe de vizitare la Pestera Ialomitei, obiectiv reabilitat in special cu fonduri europene. Trebuie intrebat Ministerul:

4Nu stiu cu taxa, mie nu prea imi ies calculele pana la suma totala. Parca restul sumelor nu dau valoarea totala.

5Pozati de un prieten in delta

6🙂

7O bijuterie… luata de pe undeva de pe Facebook

8Cam asa trec unii oameni de munte prin ape, la confluenta 😉 Poza de aici: http://la-povestile-mele.blogspot.ro/2016/07/tura-cu-de-toate-valea-morarului-si.html

9D-l Silviu Manciulea surprinzand ultimele raze la Crucea de pe Caraiman

Tot legat de Caraiman, doua poze din Busteni:

10

11

Traseul turistic: Busteni – Valea Jepilor – fosta cabana Caraiman – Babele – Hotel Pestera – Manastirea Pestera Ialomitei si retur

29 iunie, o deplasare traditionala pana la Pestera. Bine, nu mai este ca altadata ca traditia s-a cam pierdut. In trecut, se pleca cu corturi cu o zi inainte sau la cabane. Acum… sunt alte „prioritati”!

Bineinteles ca nu am mers… doar ca este hramul manastirii, mai aveam niste treburi pe acolo.

Intrare in traseu la 8:22. Nu inainte de a analiza un pic albia Vaii Jepilor. De cand seful Salvamont Busteni, d-l Gigel Haiduc, a postat un torent peste cascada Caraiman, ne uitam cam toti la apa asta dupa fiecare ploaie. Si cum tot a plouat… 🙂

a

bViitura suprinsa de d-l Haiduc. Mi-aminteste de acum cativa ani de cea din valea Gaura… cand auzeam stancile cum se lovesc unele de altele sub apa.

Deci privirea de control asupra apei 🙂

DSCF0933In noaptea precedenta, venise apa mare, asa cum se observa in dreapta… iarba este culcata. Asa ca, daca nu ploua prea tare nu se intampla nimic. Si ploua marunt, usor, era in regula, apa era limpede.

La intrare in padure, un panou nou, cum ar trebui sa existe peste tot in Bucegi:

DSCF0935

Poze din Valea Jepilor:

DSCF0937

DSCF0938

DSCF0945

DSCF0946

DSCF0947

DSCF0950

DSCF0952Cascada Caraiman

Pana aici ploaie marunta, mai departe ceata…

Trec de fosta cabana Caraiman, o intalnire neplacuta cu niste caini de stana… neplacuta pentru ei, evident! De la Babele coborare spre Valea Ialomitei la Pestera. Parca era alta lume. In Valea Ialomitei, nu era ceata, ploaie, era un timp frumos. Mai erau nori dar nu chiar ca in Valea Prahovei, unde abia spre seara s-a mai luminat.

Mai jos de zona Cimitirul Elefantilor, o denumire cel putin prosteasca in opinia mea, alta era denumirea in trecutul cand mai erau oamenii normali, vad ceva tolanit chiar in traseu. Cainele incepe sa latre, insa cum mancam niste biscuiti ii arunc si lui unul, apoi si inca unul altuia. Dar nimic! 🙂 Sau cum ar spune iubitorii de animale de orice fel: isi faceau datoria. Cum tin la hainele mele mi-am zis sa nu caut cu dinadinsul sa vad cum isi fac datoria asta a lor. Deci, daca treceti pe traseul Babele-Pestera si vedeti patrupede din acestea mergand in trei picioare sa-mi multumiti. Ideea era ca acesti caini nu stateau langa turma de oi ci mult mai sus, in traseul turistic. Ce turist trecea, il atacau. In acest timp ciobanul statea undeva mai jos, la somn.

M-am gandit ca de ce sa umblu eu pe la doctor din cauza unor caini, prietenii omului? Nu am chef! Sa umble ei in trei picioare! Pacat ca doar atat am reusit!

DSCF0962Dupa ce am trecut, tot in traseu au ramas… se mai dadeau si la alti turisti. Chiar imi spunea un prieten, ca pe munte sunt mult mai mari sansele sa fii atacat de caini decat de ursi 🙂 Corect! Acum depinde si daca stai sa fii atacat, sa vina ciobanul, ca bietii caini… sa iubim animalele chiar daca ne ataca. Trebuie sa fii inconstient sa te bazezi pe cioban, pe bucuria animalelor de a te vedea, alte basme din acestea.

DSCF0966

DSCF0961Si ciobanul somn de voie 🙂

DSCF0968Zona Pestera-Padina

DSCF0971Coborare printre oile altei turme… ce avea caini mai constienti, latrau de la distanta.

DSCF0972

DSCF0973

DSCF0974

DSCF0977

DSCF0978

DSCF0979Padurea Cocora, pe unde trece traseul spre Piatra Arsa

DSCF0980Cascada Doamnei

DSCF0987Cu albastru… postul Jandarmeriei

DSCF0988Se lucra la drumul spre manastire si hotel

DSCF0989

DSCF0991

DSCF0998Un loc excelent amenajat

DSCF0995

DSCF0997Frumos de tot 🙂

Putin de vorba cu parintele staret, vizitat biserica veche, apoi la altele ca timpul e scurt.

DSCF0992Biserica veche, locul unde gasiti cruci cu semiluna.

Crucile cu semiluna nu semnifica victoria crestinismului asupra islamismului. O sulita in care se gaseste semiluna semnifica de fapt acest lucru. Istoria acestor cruci este detaliata in cartea „100 de pasi in timp…” la paginile 162-165.

DSCF1002

DSCF1004Asta mi s-a parut geniala 🙂 Cum trage acela…

DSCF1005

DSCF1007

DSCF1011Biserica noua, Sf. Nifon

DSCF1015Hotelul Pestera

DSCF1016Pensiunea Cocora

DSCF1017Pensiunea Octavian

DSCF1019Un punct de informare turistic…

DSCF1020Sediul Salvamont Dambovita

DSCF1021Pensiunea Piciorul Babelor

DSCF1023La urcare spre Babele

DSCF1027Cladirea manastirii din fata intrarii in Pestera Ialomitei

DSCF1031

DSCF1033

DSCF1036Babele.. evident am intrat in alt timp, ceata, umezeala… Coborare tot pe Valea Jepilor, ca e mai scurt traseul.

DSCF1039

DSCF1041

DSCF1043

DSCF1046Macesul de acest tip are niste flori parfumate, diferit…

DSCF1049

DSCF1050

DSCF1052

Printre tufisuri si o capra neagra venita de la apa:

DSCF1055

DSCF1058

DSCF1060

DSCF1064Imagine spre Valea Spumoasa… pe la 15:30 ieseam din padure… peste cateva ore eram prin alt oras deja…