Maine, la Sinaia, are loc inaugurarea Gondolei Carp

Joi, 11 Februarie, ora 10 – Sinaia, Cota 1400.

Reprezentantii Staţiunii Sinaia vor inaugura tronsonul Cota 1400-Cota 2000, denumit Gondola Carp. Iata detalii despre acest eveniment, extrase din comunicatul Primariei:

„Orașul Sinaia anunţă lansarea tronsonului 1400-2000 al Gondolei Sinaia, cea mai recentă şi mai importantă investiţie publică în sectorul turistic realizată la Sinaia în ultimul an.
Tronsonul 1400-2000 al Gondolei Sinaia este cea mai modernă instalaţie de transport pe cablu din România, unind cele două zone schiabile ale staţiunii Sinaia: cea de joasă altitudine (Cota 1400) şi cea aflată la înaltă altitudine (Cota 2000).
Proiect cu impact major pentru Sinaia ca destinaţie turistică de schi, noua Gondolă stabilește o serie de recorduri naţionale. Instalaţia ajunge la cea mai mare altitudine din România, 2.050 m, iar în zona Valea cu Brazi ajunge la cea mai mare înălţime faţă de sol înregistrată de o astfel de instalaţie, 120 m.

Gondola Carp (1)
Mai mult, noua gondolă este construită pe cel mai abrupt segment de transport pe cablu – 45 de grade la primii trei piloni. Instalația are 42 de gondole a câte opt locuri, o capacitate de transport de 1.500 de persoane pe oră şi un traseu cu o lungime de 2000 de metri.

Cu o investiţie de 9 milioane de euro, lucrările efective la noua gondolă au durat şapte luni, timp în care echipe de specialişti români, italieni şi austrieci au construit la Sinaia cea mai spectaculoasă instalaţie de transport pe cablu din România. Având la bază sisteme ultramoderne de funcţionare şi cele mai înalte tehnologii în domeniu, noua telegondolă are două motoare diesel şi cel mai nou sistem de economisire a energiei numit de către specialiști direct drive care asigură o reducere a consumului de electricitate cu 20% față de sistemele tradiționale.”

Ce spun cei implicaţi în proiect?

„Este ultima piesă de legătură pentru un domeniu schiabil integrat, ultimul pas către un skipass unic, care va oferi acces către toate pârtiile de schi ale oraşului nostru. În anul 2007 a fost construită prima instalație publică a orașului: TelegondolaSinaia.
În anul 2011, am extins domeniul schiabil prin deschiderea celui mai modern telescaun din Bucegi, în Valea Soarelui. Iar joi inaugurăm tronsonul 1400-2000 al Gondolei Sinaia, cea mai modernă instalație pe cablu din țară și singura situată la o altitudine de 2000 de metri. Toate aceste investiții sunt publice, iar instalațiile menționate mai sus sunt administrate și deținute de oraș. Sper ca ele să rămână ale sinăienilor pentru totdeauna. Din acest moment orașul nostru deține unul dintre cele mai competitive domenii schiabile din țară!” – Vlad Oprea, Primarul Oraşului Sinaia

Gondola Carp (3) (1)

“Cea mai recentă investiţie de pe domeniul schiabil Sinaia, tronsonul 1400-2000 al Gondolei Sinaia, are un impact major pentru zona Valea Prahovei ca destinaţie turistică de ski pentru pasionaţii sporturilor de iarnă. Este cea mai performantă instalaţie de transport pe cablu din România, unind cele două zone schiabile ale orașului Sinaia – Cota 1400 şi Cota 2000. Turiștii români şi străini se vor bucura să afle de lansarea skipass-ului unic, care, la prețul de 140 de lei, le oferă acces la 25 de km de pârtii și la cele mai performante trei instalații din România: tronsoanele 1000-1400 și 1400-2000 ale Gondolei Sinaia și Telescaunul Soarelui.
Inaugurarea acestui nou tronson de telegondolă reprezintă unul dintre cele mai vizibile demersuri ale strategiei noastre de a transforma Sinaia în destinația de ski numărul 1 în România” – Bogdan Fălcescu, Director General Transport Urban Sinaia.

„Lansarea instalației de transport pe cablu nu va modifica tarifele anunțate la începutul sezonului de schi 2015/2016. Tarifele pentru skipass-uri și cartelele cu puncte valabile pe instalaţiile administrate de orașul Sinaia vor rămâne la acelaşi nivel ca până acum.

Denumirea Gondolei Carp (cel de-al doilea tronson al Gondolei Sinaia, cuprins între Cota 1400 și Cota 2000) a fost inspirată de pârtia de schi cu același nume. “Carpul“ este una dintre cele mai dificile pârtii de schi din România, cu un grad de înclinare, pe Fața Mare, de 43 de grade. Cea mai populară pârtie neagră din Sinaia are o lungime de 1382 de metri și o diferență de nivel de aproape 500 de metri. Printre sinăieni, Carpul este considerat un test al aptitudinilor și curajului și a devenit, de-a lungul anilor, o sursă inepuizabilă de legende și povești.” – Madalina Roșu,  Departament Politici Publice

Reclame

Oceanul de nori…de la marginea Bucegilor

Am multe poze si subiecte…doar de azi, pentru o saptamana…daca am timp sa le si public 🙂 Pentru mai multi: „Da, jandarmii erau acolo si astazi, sa nu se distruga de tot muntele acesta”. Mai ales unii localnicii, din Busteni, isi bateau joc de lege si de patrimoniul natural. Golani de genul Stefan Petrut si Sergiu Nagy, pripasiti in serviciul de salvare montana al orasului. Ei care trebuiau sa educe turistii, sa promoveze cu totul alte valori, isi foloseau calitatea de salvator montan in excursii ilegale. Dar eu cred ca foarte curand li se va da posibilitatea sa faca doar ceea ce stiu mai bine!

Deocamdata, sa va spun si sa va arat ce vreme superba a fost sus pe munte ieri, si ce vreme rece a fost la baza muntelui, in Valea Prahovei.

Ati auzit de fenomenul numit „mare de nori”. Ce am vazut astazi parea un „ocean de nori” 🙂

Tumult

Putin involburat langa munte

Imensitate…alta lume

Zbateri

Daca ar fi fost apa? Valul ar fi ajuns pana la altitudinea de 1400 m

Pod alb intre muntii Bucegi si muntii Baiului, peste Valea Prahovei

Jos Cota 1400. Abia se distinge statia telescaunului

La marginea oceanului de nori

Din cativa pasi am intrat in alta lume 🙂 Cei doi probabil se tineau de mana din cauza vizibilitatii reduse 🙂 Parca era noapte la Cota 1400. In schimb, mai sus, la Cota 1500 stateai la soare. Evident ca era si foarte frig.

La 1400 d-na Luci avea o ciorba foarte buna, desi pe mine nu prea ma incanta ciorbele, aceasta mi-a placut. Am mai pierdut timpul pe acolo si evident telecabina. Dar nu era o problema…in circa 20 minute de la Cota eram in cartierul Furnica al orasului Sinaia.

Cand am plecat, era chiar frig.

Pe Drumul Cotei…de la Cota 1400 si pana la sensul giratoriu de la Calea Codrului, adica in cartierul Furnica, ajung mai repede decat o masina…evident eu pe traseul turistic 😉 Aici este pe la 1200 m altitudine si tot ceata este…deci plafonul are o grosime de circa 200 m.

Sa deschidem o alta pagina din istoria Bucegilor

Astazi, o zi obisnuita. Asa parea. Numai ca… 🙂

Plecăm… 2 pe colo, altii pe dincolo, fiecare cu treburile sale. Deci unii pe la Cota 2000, altii pe Valea Bogdan, noi pe Jepi, iar cate unii 😉 la examene.

Eu ultimul din grupul de azi. De ce ultimul? Pentru ca avea cine sa vorbeasca in faţă…eram pe ganduri, mai ma opream pentru o imagine…in ritmul acesta nu mai ajungeam sus.

Trec ceilalti peste busteanul din imagine, ce bara poteca, ajung si eu si mi se opreste privirea pe el. Ii chem si pe ceilalti, si ca orasenii :)) poze dupa poze. Acele zgarieturi de pe scoarta sunt produse de ghearele ursului. Cand a trecut, s-a sprijinit…si amprenta i-a ramas.

Si urcam, nici prea repede, nici prea incet…din cand in cand mai eram intrebat cate ceva…eu da, da, asa este, era perfect :))

O poza, o vorba. Stiti, sunt cate unii care spun dupa ce au mers prin Bucegi de cateva ori ca gata, nu mai ai ce sa vezi. Eu merg de mic, nici acum nu cunosc mai mult de 70% din cei 300 kmp cat are Parcul Natural Bucegi. De vazut ai multe de vazut, important este ce vrei si cu cine vrei sa vezi…

In timp, am gasit tot felul de chestii prin Bucegi: pesteri, fosile, specii rare de flora si fauna, urme arheologice, vestigii, picturi, izvoare de apa pura asemenea celor de la 7 izvoare Scropoasa, multe alte lucruri. Le-am notat, luat, inchis, dat cu GPS-ul pentru cand va fi sa fie. Nu va fi inseamna ca nu va fi.

Majoritatea „descoperirilor” 😉 le-am facut pe baza unor legende, pe baza unui singur cuvant cateodata, in functie de roci, etc… cand am un fir, incep…si lucrez in timp pentru a nu fi subiectiv. Astfel ca pentru un subiect…trec si cativa ani. Si interesul este ca in prima zi. Cand se aduna suficiente informatii pentru o concluzie urmeaza iesiri mai dese in teren.

De vreo 2 ani, ca exemplu, am eu „un filing” cum zice si scrie un prieten. Undeva in Bucegi poate fi o rezervatie paleontologica…dar subiectul este anevoios, trebuie timp, sapaturi…poate il lamuresc in urmatorii 10 ani. Cu o cunostinta virtuala din U.S. am refacut acea zona…cum ar fi fost in urma, in vremuri imemoriale. Va amintiti poate acele cochilii de melci Turitella parca, gasite anul trecut la cativa metri adancime…

Sa revin la ziua de astazi. Mergeam! Si mie imi vin asa idei spontane. Ma opresc, ma uit la un fir de vale si ma trezesc vorbind: „Sa mergem pe aici? Ce ziceti?” Adica era ceva de genul, de ce sa mergem pe trotuar cand am putea merge pe mijlocul soselei. Apoi a fost ca in filmele de comedie: „dupa el, dupa noi…” :)))

La nici doua minute iar eram ultimul, de caruta…preocupat sa fac niste poze. In poza de sus se vede poteca pe care tocmai o parasisem. Fara o ratiune…aveam „un filing” :))))

Si am ajuns la un stalp de funicular…ridicat in urma cu mai bine de 100 ani. Ati vazut pe unde am urcat. Va vine sa credeti ca pe acolo in urma cu un secol, oamenii urcau tragand dupa ei fiarele din imagine, ciment, pietris, apa, sa ridice acest stalp?

Sub coordonarea fratilor Schiell, in urma cu 100 ani, Busteniul a inceput sa se dezvolte. Acesti intreprinzatori originari din orasul Rasnov au ridicat in anul 1882 Fabrica de Hartie din oras, demolata cu buldozerele in anul 2012. Ca sa nu se atinga de padurile orasului, acesti oameni au construit una dintre cele mai mari instalatii de transport lemn din Europa. Stalpul din imagine era doar unul dintre alte zeci. Funicularul aducea lemne din Valea Brateiului, afluent al raului Ialomita, peste Platoul Bucegilor, la Busteni, in Valea Prahovei. Deci lemnul pentru Fabrica de Hartie era adus de la 16 km si asta acum circa 100 de ani.

Va imaginati ca astazi, nimeni nu ar gandi asa ceva ci ar fi pus la pamant toate padurile din jurul orasului. Chiar si fara Fabrica de Hartie padurile Busteniului sunt taiate de 20 ani, sistematic, de tot felul de intreprinzatori in colaborare cu factori abilitati sa protejeze mediul.

Fara voie am ajuns in traseul funicularului. Nu cred ca a fotografiat cineva, vreodata, acesti stalpi mici. Nici nu mi-as fi imaginat ca uriasul funicular avea si stalpi asa mici…este dificil sa urci la ei, traversezi destule suprafete inclinate. Dar dupa descoperirea primului stalp, care nu este vizibil decat cu un binoclu din Busteni, toti participantii erau entuziasmati.

Culoarul funicularului…printre pereti de stanca. Stalpii au infruntat vitregiile naturii si furia comunista. Tot ce era facut de catre „dusmanii poporului” trebuia insusit, transformat sau distrus. De aceea, pe Platoul Bucegilor nu se mai regasesc stalpii funicularului. Acestia au fost taiati si luati in perioada comunista.

Una dintre rotile de pe  stalpi, pe la 1800 m altitudine . O raritate cum de s-au pastrat pana acum si nu le-a aruncat cineva in prapastie. Inseamna ca nu au trecut foarte multi pe aici…este si greu de distins prin vegetatie traseul funicularului. Cu siguranta, cand era functional, nu erau copaci pe margine…

Am ajuns la un alt stalp 🙂 Surpriza, aici era o roata originala, chiar pe stalp. Cine stie, in urma cu cate decenii, cineva a scos-o din locul ei in urma unui ordin si in loc sa o arunce pur si simplu ca romanul 😉 , a pus-o frumos, langa!

Repede pe stalp sa facem poze si sa vedem cat este de grea 🙂 Tot ca romanii :)) …palaria difera :))) Era randul meu acum 😉

Nu parea prea grea 😉 Destul de lata, peste 20 kg…

La carma, daca vrei sa-ti ramana pe maini „urmele istoriei” faci si „sacrificii” din acestea :))

As fi luat-o eu acasa, dar as fi ajuns dupa vreo 2 zile :))

Gata, ajunge, altul la rand… ramane pentru data (a)viitoare. Poate coboram o data pe aici si pana atunci imi vine vreo idee cum sa o transport.

Partea buna este ca nu a cazut nimeni cu ea de pe stalp :))

Ati urmarit asadar o alta pagina din istoria Bucegilor, azi am fost prima data prin acel loc, nici nu aveam habar de el…este bine ca stiu acum.

Spunea un amic sa nu postez poza cu roata ca poate se duce cineva si o ia de acolo. Neverosimil gand…cine si cati ar fi in stare de asa ceva? Asadar, vreau sa iau cele doua roti, pe una o „reconditionez”, pe cealalta nu! Si cand vor deschide la Busteni, muzeul Parcului Natural Bucegi ma duc si le donez!

Trebuie sa inchei cu o mentiune ornitologica 🙂 Am ajuns prin multe locuri din Bucegi astazi, prin toate acestea, intre 1600 si 1900 m altitudine, tot canta cucul. Stiam ca gata, perioada de chemare s-a incheiat, dar uite ca nu, cantau intr-o veselie!

Lacul de la Piatra Arsa

Sunt locuri si obiective turistice in Parcul Natural Bucegi (S=300kmp) pe care le fotografiez de cate ori am ocazia…de ce? Asa, din diferite motive…

O explicatie ar fi si ca o poza nu seamana cu alta, daca sunt facute la un interval de timp (zile, saptamani), chiar daca este acelasi loc.

Acest “ochi de apa” existent pe Platoul Bucegilor la 1960 m altitudine se gaseste chiar langa terenul sportiv al Complexului National Olimpic Piatra Arsa.

Pe langa acest lac de nivatie trec mii de oameni anual…vara pare o mocirla pentru ca din el se adapa oile, vacile, magarii, caii…fiind insa permanent catalogarea de lac este indreptatita.

Majoritatea pozelor sunt din anul 2011 pentru ca se zice ca a fost unul dintre cei mai secetosi ani din ultimii 50. Cu toate acestea, lacul desi mic, nu a secat 😉

Nu apare pe nicio harta si probabil nici nu va aparea prea curand sau vreodata…

Sunt o multime de locuri in Bucegi, aflate in calea tuturor si totusi putin vazute…ca si in viata, multe lucruri sunt langa noi, ne impiedicam de ele si totusi le cautam departe 🙂

La Vf. Omu, iarna…

Da, am fost pe cel mai inalt varf al Bucegilor…ar trebui sa incep cu povestea clasica, respectiv, cum sunt unii cu ani multi de munte in spate si care-i privesc pe toti de sus, chipurile ei, dom’ne, au experienta cu carul 🙂 . Stiti ca orice lucru de pe lumea asta, poti sa-l stapanesti oricat de bine, daca nu te ajuta mintea, tot degeaba 🙂

Ar trebui sa incep cu indemnul ca iarna este interzis acel traseu, altfel se supara salvatorii montani si considera ca incit lumea la deplasari pe trasee interzise 🙂 , bineinteles ca nu spun nici “Mergeti!” si nici “Nu mergeti!”, este la aprecierea fiecaruia.

Ar urma introducerea cu echipamentul super-super, coltari, piolet, corzi, telefoane pentru a afla starea vremii, a zapezii…dar si chestia asta o voi face in felul meu.

Parerea mea este ca e bine sa asculti sfaturile tuturor, dupa care, stiind la ce esti bun si la ce esti prost…sa faci ca tine. Cu sfaturile iti perfectionezi intentiile 🙂 Si asa, in general, daca tot te iei dupa unul si altul, nu mai faci nimic in viata, o sa ai nevoie de cineva mereu care sa te sfatuiasca 🙂

Am plecat la Vf. Omu pentru ca voiam sa ajung acolo, telecabina functiona, cunosteam ce pot, stiam definitia riscului in ceea ce ma priveste…asa ca, rucsacul, o cagula impotriva vantului, manusi, bocanci de tura, o coarda, ceva mancare…si repede in telecabina de ora 13. Noni de la statia de la Babele mi-a zis ca nu  este poteca spre Omu si a intrebat cand ne intoarcem. I-am zis ca la telecabina de ora 15, daca nu, mai tarziu si vom cobori spre Sinaia.

Statia de telecabina din Busteni

Hornul si Valea Caraiman sunt pline de zapada

Am vazut ca zapada este tare si ca putem merge pe deasupra ei, fara sa ne afundam…pana in zona Cerdac, unde este aproape jumatatea traseului, era clar ca vom ajunge fara probleme.

La Cerdac am aruncat o privire spre Omu, traseul turistic nici nu se cunostea, intreg versantul era uniform si aproape vertical. Niciodata nu as fi mers in astfel de conditii pe acolo, nici cu cel mai tare echipament 🙂

Am facut repede un plan sa ajungem pe Vf. Gavanu, urcand dinspre Valea Ialomitei, dupa care am fi parcurs creasta spre Omu. Planul ar fi cazut daca: nu puteam traversa Cerdacul din cauza verticalitatii, si de asemenea, daca pantele spre Valea Ialomitei ar fi fost prea inclinate, asemanatoare cu cele din imaginea pe unde ar fi fost traseul turistic.

Traseul cu rosu este cel parcurs de noi acum iarna, cel roz este traseul turistic pe care se merge vara, punctul galben este Vf. Gavanu, punctul albastru este Vf. Bucura, punctul verde este Vf. Omu.

Mai jos, doua poze cu traseul spre Omu in alte perioade din an.

Cerdacul, locul unde ne-am si intalnit cu schiorii prezentati in postul de ieri, l-am traversat usor si repede. O privire spre Valea Ialomitei si riscul alunecarii pe pante era cu mult-mult mai mic decat pe pantele dinspre Valea Cerbului. Totusi, nu am riscat…am zis ca daca spre Vf. Gavanu nu este zapada mai moale ca sa te afunzi in ea si sa ai astfel un echilibru, ne vom intoarce. Eu pot merge 8 ore, chiar si mai multe, pana la un obiectiv…dar daca pe ultimele minute se traverseaza o zona periculoasa, cu risc mare, ma intorc fara nicio ezitare inapoi…niciodata nu risc nimic cand nu exista un temei solid. Pe munte mergi de placere, nu sa nu te mai intorci.

Apoi, in cazul nostru, am mers si cam repede, pentru ca la o asemenea altitudine vremea se schimba repede, iar acum iarna trebuie sa fii prevazator…excursiile acestea nu le poti face la intamplare, se porneste vantul puternic, nu continui, ca te zboara din creasta, daca vine ceata si nu stii starea traseului, trebuie sa renunti, cine stie in ce prapastie mai cazi.

Deci pe munte, iarna, pe astfel de trasee, se moare repede…pana vine Salvamontul sa te ia, ai murit inghetat.

In saua ce desparte Valea Cerbului de Valea Ialomitei si pana sa urcam spre Vf. Gavanu, m-am oprit pentru analizarea riscului in caz de alunecare accidentala  inspre Valea Ialomitei…consecintele erau minore. In urcus, zapada s-a dovedit perfecta pentru echilibru…nu am avut nevoie de coarda, coltari, pana si manusile le-am tinut in rucsac tot traseul. Aproape de varf era o portiune ceva mai periculoasa, dar bocancii de tura unde-i asezi, acolo raman. Imediat pe varf ne-a luat in primire vantul nord-vestic, rece si dur, am coborat putin pentru a urca si pe Vf. Bucura, unde am intalnit un domn despre care am scris ieri…si am continuat, nici chiar pe creasta, ci undeva la 10 metri de aceasta, urcusul spre Vf. Omu. Vantul era cel mai mare pericol pe acest segment de traseu, intrucat te putea dezechilibra…

Cabana Omu

Statia meteo de pe varf

Pe undeva pe acolo este si intrarea in statia meteorologica

La 2507 metri, cat se crede ca are varful Omu, am stat vreo 15 minute, am umblat de colo-colo, poze, vorbe, nimeni decat noi, se respira cam greu din cauza presiunii, vantului…am pornit inapoi…daca la ora 13 eram in telecabina spre Babele, la Vf. Omu eram in jur de ora 15. Vara traseul poate fi parcurs in 2 ore, deci am fost pe acolo, inapoi la Babele eram la 16:28, evident peste programul de functionare de la telecabina, dar aveam si alte variante.

Jnepenii din zona Piatra Arsa

Acelasi drum vara 🙂

In zare, Complexul Sportiv de la Piatra Arsa

Complexul … vara

Si iar Complexul, de mai aproape…jnepenii aproape acoperiti

Am continuat spre Piatra Arsa, jnepenii erau acoperiti in cea mai mare parte de zapada, dupa cum se vede mai sus…mai departe, pe sub Cota 2000,  si am coborat pe partia Carp. Recomandat acum iarna este ocolirea acestei zone, am vazut ca trebuie doar putine grade peste zero si sunt cateva locuri de unde pot cadea avalanse.

Vf. Jepii Mari…nici urma de jnepeni, sunt sub zapada

In zare, Vf. Furnica

Muntii Baiului…aproape de apusul soarelui

Si spre Drumul de Vara, pe sub Furnica si Cota 2000

Statia de telecabina de la Cota 2000

Ajunsi la Cota 1400

La 2 ore distanta de la Babele, eram la Schitul Sf. Ana…in Sinaia am coborat noaptea, era luna plina, nu a fost nevoie de aprinderea frontalelor…pe acasa am ajuns pe la 20:30.

Riscul cu consecinte incalculabile nu a facut parte din traseu. Unde nu se putea, gaseam variante, solutii, nu existau, ne intorceam foarte simplu. La intamplare nu o sa merg niciodata 🙂

Mai sunt cate unii care se incarca cu echipament, cum au vazut ei ca merg alpinistii prin Alpi sau pe Everest, inutil in multe cazuri, omul face orice echipament. Altii ar rade de cate analize fac eu pe un traseu, increzatori in fortele proprii, dovedite in nu stiu cate drumetii…numai ca, indiferent cat de bun esti, o mica greseala facuta si muntele te-a luat. Bucegii sunt plini de cruci, de la cei mai experimentati alpinisti la incepatori in ale muntelui, nu exista diferenta, toti mor la fel…asa ca ori mergi sa vezi ceva si sa-ti foloseasca fiecare deplasare montana, ori mergi fara sa iei in calcul ca trebuie sa te mai si intorci 😉

Deci, iarna spre Vf. Omu accesul este interzis, nu prin lege, ca nu exista un astfel de cadru legal, este o recomandare, pentru ca sunt zone cu mare potential de risc. Acum depinde de pregatirea fizica si psihica a fiecaruia…trebuie sa parcurgi gradual un astfel de traseu, luand in calcul ca asumarea riscului macar o data, poate insemna si taierea caii de retragere…si atunci, daca in fata va fi un obstacol si mai mare, previziune logica in cazul unor astfel de trasee, te vei intoarce si vei risca de doua ori in aceeasi zona! Pe munte nu este bine sa te bazezi pe noroc, intamplare…Prudenta este cel mai mare atu al unui om de munte 😉 in adevaratul sens, nu in acela de a te speria de fiecare umbra, animal…

Baze salvamont si refugii…in Parcul Natural Bucegi

M-am gandit eu… 🙂 sa postez locatiile de salvare si adapost din Bucegi precum si distanta dintre acestea si locatii turistice sau orase.

Maine cred ca o sa postez si imagini de la o cabana… a mea :)))) Bine, a fost a altora pana la Revolutie, dar nu au mai trecut pe acolo, s-au pierdut cheile, interesul, s-a asternut uitarea. Intr-o zi am gasit-o eu si de atunci merg acolo de 2-3 ori pe an cu niste prieteni. Mereu am zis ca o amenajam, dar nu am gasit timp pentru amenajarile interioare, este si foarte departe de orice cale de acces, prin padure. Pe afara am montat niste obloane metalice…oricum eu deschid, eu inchid 🙂 altcineva nu cunoaste mecanismul de deschidere a usii din fier.

Baza Salvamont Busteni…de la Baba Mare, situata pe Platoul Bucegilor la putin peste 2200 m altitudine si la 15-20 minute de statia de telecabina de la Babele. Se gaseste pe marginea traseului turistic Babele-Vf. Omu. Aici sunt salvamontisti permanent!

Baza Salvamont Prahova…de la Cota 1400. La cativa pasi de statia de telecabina Cota 1400 si la cateva minute distanta de locatii turistice de genul: hotel, terasa, restaurant

Baza Salvamont Dambovita…de la Pestera, situata in Valea Ialomitei, la 100 metri de statia de telecabina de la Pestera si la 5 minute de hotelul Pestera, respectiv 10 minute de Manastirea Pestera Ialomitei

Baza Salvamont Bran…de la Vf. Omu. Improprie denumirea pentru o astfel de constructie. Este situata in spatele cabanei Omu, la 2507 m altitudine.

Viitoarea Baza Salvamont Zanoaga…ridicata in Valea Ialomitei la o intersectie de drumuri auto, unde singurul accident ce se poate produce este fie rutier daca este ceata de nu vezi la 50 cm, fie daca te impiedici si cazi pe langa drum. O constructie inutila, ridicata…pentru a fi cheltuite multe miliarde lei vechi, peste 15. Este situata la cateva minute de cabana Zanoaga si la 10-15 minute de cabana Bolboci

Centrul National Salvamont…situat in Valea Ialomitei, la cateva minute fata de cabanele Padina, Diana si Pensiunea Coteanu, langa drumul auto.

Refugiul Salvamont Bran…din Ciubotea. Observati ca aceasta constructie putea fi numita baza salvamont,  iar drept refugiu constructia de la Vf. Omu. Situata in preajma unui drum forestier, la circa 30 minute de cartierul Poarta al localitatii Bran. De multe ori nu gasiti pe nimeni aici ca de altfel si la Omu.

Refugiul Salvamont Sinaia…de la Cota 2000, situat la 30 metri de restaurantul si de statia de telecabina de la aceiasi cota. Aici totdeauna gasiti pe cineva…

Refugiul  din Saua Batrana, aflat la peste 2000 m altitudine, pe ramura vestica a Bucegilor, langa intersectii de trasee, unul coboara spre zona Bran-Moeciu, altul merge spre cabana Padina sau spre Vf. Omu. Nu este aproape de nicio locatie turistica. Totusi in circa 1 – 1 1/2 ore se poate ajunge cel mai repede la cabana Padina. Este deschis permanent, fiecare sta cat doreste si pleaca cand vrea. Din pacate, ca la multe lucruri autohtone, si aici s-a gresit. Refugiul a fost montat cu usa spre directia vantului dominant…

Refugiul din Saua Strunga, aflat la circa o ora de cabana Padina, deschis permanent, daca ciobanii baga oile uneori inauntru va dati seama ce este prin interior

Cantonul Jepi, o constructie paraginita veche de 101 ani, este situat pe marginea Abruptului Prahovean, la 15-20 minute distanta de Complexul Sportiv Piatra Arsa, si langa traseul turistic Busteni-Piatra Arsa (traseul pe Jepii Mari). Apartine Romsilva, acestei mari erori nationale care se ocupa de multe alte lucruri numai nu de ce trebuie. In primavara am cerut Directiei Silvice Ploiesti si Ocolului Silvic din Azuga sa mi-l dea in administrare in baza unui contract/chirie lunara pentru a-l reface. Au preferat sa-l tina asa motivand ca aproape l-au incredintat Primariei Busteni si Salvamontului…dar cei pe care i-am intrebat nu au auzit de asa ceva. In schimb, din ce vorbeste lumea, astia de la Romsilva aloca niste bani pentru refacere de ani de zile pentru acest canton 🙂 bani care iau alta directie. Cantonul are insa nevoie de reparatii capitale, si cred ca lor le era teama ca il voi face functional…oricum de ceva timp ma documentez care sunt implicatiile sa-l iau fara voia lor. Si m-am interesat pe la niste avocati, o judecatoare, nu ar fi cine stie ce, greu cu evacuarea din varf de munte…cred ca in primavara o fac si pe asta 😉 …fiind un pericol pentru turisti daca este lasat in starea initiala :)))

Refugiul Salvamont Busteni…din Valea Spumoasa, situat la 30 minute de statia de telecabina din Busteni si de hotelul Silva. Este folosit doar de salvamontisti, prin urmare este mai mereu inchis. A fost vandalizat deseori in ultimii ani, din pacate nu a fost prins nimeni.

Refugiul din Saua Tiganesti situat pe muntele Clincea, langa traseul ce coboara spre Bran, si la 1 – 1 1/2 ore de cabana Malaiesti, si la 2 1/2 ore de cabana de la Vf. Omu

Refugiul Salvamont Rasnov…din Valea Malaiesti, situat la peste 1700 m altitudine, in apropiere de traseele turistice spre Omu, Rasnov, Busteni, Bran. Este administrat si de cabanierul de la cabana Malaiesti, distanta intre aceste locatii fiind de cativa metri :))) deci daca nu gasiti pe nimeni la refugiu are cabanierul cheia 😉 Parerea mea este ca aceasta constructie este cea mai frumoasa, cea mai estetica din tot Parcul Natural Bucegi.

Mai completez in alt post daca am mai uitat vreo informatie 🙂

 

Vf. Bucura Dumbrava si alte imagini din Bucegi

Vf. Bucura sau Vf. Ocolit, aflat la altitudinea de 2503 m atrage privirile tuturor celor care ajung la cabana Omu.

O poteca porneste la sud de cabana pentru ca dupa 3 -4 minute sa ajunga pe al doilea varf al Bucegilor.

Considerat fie un centru informational, fie un centru energetic, fie o zona cu turbulente, ori doar un punct panoramic, acest varf are in apropiere o cruce ridicata in data de 8 septembrie 2001 si ramane un punct de reper pentru orice om care are in vedere si alte lucruri cand vine in Bucegi.

Drumul spre cabana Omu

Vf. Bucura

Prin domeniul schiabil al Sinaiei

Garduri de lemn ce vor fi montate pe marginile partiilor

Muschi la circa 2000 m altitudine, pe un varf unde cad deseori fulgere