„Memoria locurilor” – Sarbatorirea Centenarului la Busteni

A doua mare manifestare de Centenar din Valea Superioara a Prahovei, dupa Simpozionul de la Predeal, a fost organizata vineri, 11 mai, la Busteni.

Organizatorul a fost Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie, prin d-l director Marian Ilie, cunoscut om de cultura al zonei noastre.

O intalnire despre eroii locului si nu numai, cu alocutiuni ale unor profesori, preoti, edili… Un mare si emotionant moment, cu oameni cu aceleasi ganduri de cinstire a inaintasilor…

Programul simpozionului, in linii mari a fost acesta:

In jurul orei 10, evenimentul a demarat cu intonarea imnului national inclusiv a strofei finale cu „Preoti cu crucea in frunte…” S-a auzit apoi poezia „Nu plange, maica Romanie”…

Au urmat, cuvintele d-lui Marian Ilie, emotionat de moment ca oricine care simte ceva, atunci cand se gandeste la cei care cu pretul vietii au facut o Romanie Mare. Dansul spunea ca trebuie sa ramanem uniti si sa lucram cu totii pentru acest lucru….

Sala pana sa vina participantii.

Sosirea altor bustenari. Dar, au fost invitati din toate localitatile de pe Valea Prahovei.

Organizatorul si moderatorul

Moderator a fost d-l profesor Focseneanu Viorel. Pe un ecran inainte de alte cuvantari s-au derulate diferite scene din filme istorice sau din cursul Primului Razboi Mondial. Cateva am pozat si eu:

Primul care a deschis seria comunicarilor, a fost preotul paroh de la Biserica Domneasca, parintele Virgil Grigore, autor al unei carti deosebite despre acea biserica.

Ce a spus parintele? Iata cateva idei din discursul sau:

Ca rascoala lui Horea, Closca si Crisan a fost o resurectie a ortodoxiei in Transilvania. Horea, de cate ori mergea la Viena, era insotit de preotul Ionita din Certeze. Biserica a fost mereu alaturi de popor si toti alcatuim Biserica. A mentionat ca de cate ori se canta imnul, trebuie cantata si strofa „Preoti cu crucea in fruntea…” pentru ca si preotii au suferit alaturi de soldati, multi au si murit prin lagare ca prizonieri. Dansul ne-a adus in atentie, o initiativa a Patriarhiei care a cautat sa alcatuiasca o lista, carti, despre preotii care au participat la Primul Razboi Mondial si la Marea Unire. Astfel, s-a descoperit ca parintele Iustin Serbanescu de la Cernica mergea cu crucea in fata trupelor romane.

De asemenea, la 2.X.1916, acesta a preluat comanda unui regiment care apara muntele Susai de la Predeal si care ramasese fara ofiteri, toti acestia murind in lupte. Preluand comanda, fara arma, a reusit sa mobilizeze fortele noastre si sa respinga inamicul. In anul 1918, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a”.

Urmatorul a fost d-l profesor Albert Mircea de la o scoala gimnaziala din Busteni, care a vorbit despre politica de neutralitate a Guvernului roman.

D-l Albert Mircea

D-l profesor Dragnea Laurentiu de la o scoala din Comarnic a prezentat campania din anul 1916, luptele din Carpati, din Valea Prahovei…

Profesorul din Comarnic, in dreapta.

A venit si un moment foarte interesant pentru mine cand d-l profesor Sandu Valeriu, a inceput sa prezinte niste documente originale:

Profesorul Sandu Valeriu

Daca aveai o gaina, trebuia sa dai 2 oua pe saptamana… In acea vreme, Valea Prahovei era inca sub ocupatie germana.

Si ceva foarte frumos, un document original, foarte rar desi au exista cu miile, ce vorbeste de infiintarea  sectiei Predeal a Ligii pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor.

Un mesaj pentru viitor:

„Spre a tuturor viitorilor Romani stiinta si pentru a urmasilor nostri propovaduitori ai neamului acesta, cunostinta.”

D-l Sandu Valeriu a prezentat cateva cifre: Primul Razboi Mondial a durat 1551 de zile, a implicat 28 de state si au murit 25 de milioane de oameni. Armata romana a intrat in razboi cu un efectiv de 850.000 de militari din care doar  350.000 aveau pusti. In luptele pentru apararea Vaii Prahovei, au murit 8000 de oameni. Cimitirul din Azuga este ridicat chiar pe locul unde a murit primul erou al Azugii, Ioan M. Babes.

Tot dansul considera o minciuna, zvonul cu propunerea in comunism de taiere a bratelor Crucii de pe Caraiman si de punere in varf a unei stele mari, rosii. A precizat ca s-a adresat la acea vreme Patriarhului Justinian Marina, care i-a dat o suma de bani din care s-au cumparat tot felul de materiale necesare iluminarii Crucii.

Mai spunea ca in tunelul dezafectat in prezent, situat la iesirea din Busteni spre Azuga existau 2 tunuri situate pe platforma feroviara. Se pregateau tunurile, apoi o locomotiva le impingea la exterior, se trageau cateva salve, apoi iar intrau la adapost. Intr-un astfel de mod, s-a tinut pe loc ofensiva inamicului nu stiu cat, vreo 2 saptamani 🙂

A mai vorbit de Wilhelm Kremnitz, cel a carui cruce este in Poiana Tapului, dumnealui spunand ca din timpul vietii, acesta si-a amenajat mormantul….

Povestea despre un drapel vechi, romanesc, dus in Ungaria, a carui urma dansul a luat-o si s-a dus pana intr-o localitate pe acolo, dar drapelul se pierduse.

Si senatorul Savin si primarul Busteniului, d-l Ghita au rostit cateva cuvinte cu aceasta ocazie.

Senatorul, fost primar la BusteniPrimarul Busteniului: „Avem datoria de a cunoaste adevarul istoric, de a-l duce mai departe generatiilor viitoare. Cred in continuitate, ca o cale de a duce mai departe societatea noastra.”

D-l profesor Nicoara Narcis din Breaza a citit tuturor despre viata generalului Ion Manolescu, care a condus in timpul Primului Razboi Mondial, Divizia 12 Infanterie. Dansul a subliniat rolul acestui general in dezvoltarea localitatii Breaza, mentionand ca in 1877 si in Primul Razboi Mondial, au murit in lupte 162 de brezeni.

Profesorul Narcis Nicoara

D-l profesor Grivescu Eugen din Sinaia a prezentat un material referitor la Regina Maria. Spunea ca in acele momente dificile pentru tara noastra din 1916-1918, cuplul regal a actionat solidar, ignorau amenintarile bolilor si se duceau printre soldati, ca in acea perioada a fost o relatie stransa intre natiune si familie regala.

Profesorul Eugen Grivescu

In fata auditoriului au mai prezentat teme si d-na profesor Haiduc Ioana si d-l arhitect Dan Manea. Ultimul a vorbit despre restaurarile bancilor din piatra datate la 1905, restaurari realizate de dansul alaturi de Rotary Club. A vorbit frumos si despre Crucea de pe Caraiman prezentand diverse poze, lasand impresia corecta ca mai sunt si oameni care nu raman impasibili si se implica in tot felul de actiuni de protejare a patrimoniului cultural.

Profesor Ioana Haiduc

Arhitect Dan Manea

Prezentarea mea a inclus imagini si scurte povesti cu eroi necunoscuti din zona noastra. La momentul prezentarii unui erou din Azuga, l-am invitat din sala pe d-l consilier local Mihai Grama care pregatise un material complex cu poze si multe informatii. Domnul respectiv este cel care restaureaza fantana monumentala a lui Nestor Urechia si care tine legatura cu familia fostului general Gheorghe Garoescu, cel care a luptat pe la Azuga si a avut aici un bust ridicat. Voi reveni pe viitor cu mai multe amanunte.

S-au prezentat imagini facute chiar de general, unele de familie, altele de pe front. Cu ajutorul d-lui arhitect de mai sus, s-a gasit si un amplasament nou, al bustului ce va fi refacut. Monumentul generalului a fost distrus de comunisti si bustul eroului abandonat prin spatele fostei Primarii. Acolo a fost descoperit de d-l consilier care l-a amplasat in curtea spitalului din Azuga, unde exista si azi.

D-l Claudiu Istrate, reprezentatntul Asociatiei Excelsior, cei care fac tot felul de evenimente culturale in Valea Prahovei a vorbit tuturor despre viata lui Badea Cartan, cel care se odihneste in cimitirul din Sinaia, subliniind ca in toamna se va face o deplasare pe urmele acestuia, pana la Columna. Evident, nu pe jos. Se va lua legatura cu comunitati de romani, se vor duce carti…

D-l Istrate

Ultimul cuvant l-a avut d-l economist Marius Seceleanu, o alta personalitate cunoscata a zonei. Dansul avand o vasta cultura, ne-a prezentat aspecte inedite din viata transilvanenilor, a Bisericii de acolo, a vorbit despre Tratatul de la Belgrad si alte lucruri mai putin cunoscute de cei prezenti.

D-l Seceleanu

Nu in ultimul rand, sa-i prezint si pe baietii de la Tehnic, cei care au stat in spatele bunei organizari:

D-l Adrian Buzatu

D-l Valentin Gheorghiu

Discutiile au durat pana pe la ora 15, marcandu-se astfel asa cum trebuie momentul Centenarului si la Busteni. Am inteles ca un alt simpozion, pe aceeasi tema, va fi prin toamna, tot la Busteni. Toate lucrarile prezentate vor fi stranse si incluse intr-o carte.

Reclame

Dezbaterea publica asupra Planului de Actiune pentru conservarea speciei urs brun din Romania, cand inca ne mai intrebam ce sa protejam mai intai: Omul sau Ursul?

09.05.2018. Bucuresti, Palatul Parlamentului, sala Avram Iancu, ora 12.

Comisia de Mediu a Senatului Romaniei a facilitat aceasta dezbatere prin punerea la dispozitiei a unei sali. Dezbaterea s-a referit in special la specia urs brun dar, s-a adus in discutie si Planul de Actiune la specia lup. Unii au cerut o alta dezbatere la specia lup, motivand diverse, ca se amesteca lucrurile, ca este o discutie separata, ca mai trebuie timp, ca sa vina toata lumea interesata. Nu stiu daca va mai fi o dezbatere, inca una, si pe tema lupului.

Dezbaterea a fost condusa de d-na director Croitoru, de alti reprezentanti ai ministerului, de presedintele si de vicepresedintele Comisiei de Mediu a Senatului (d-l senator Savin Emanoil)…

Au participat senatori, presedinti de consilii judetene, specialistii I.C.A.S.-ului, reprezentanti ai O.N.G.-urilor, Romsilva, gestionari de fonduri cinegetice, televiziuni… crescatori de animale pagubiti de urs, oameni raniti de urs, multi altii.

Desi d-na director Croitoru, persoana care a condus si dezbaterea cu Planul de Management de la Busteni, a incercat sa aduca la aceeasi masa toate partile si sa adune toate propunerile utile, acest lucru i-a reusit doar intr-o oarecare masura, spre final discutiile capatand anumite accente.

Eu nu am identificat doua tabere cum spuneau unii, cei care protejeaza ursul si cei care vor sa-l impuste, ci mai multe. Cea mai echilibrata tabara, ca sa zic asa, este cea in care se afla si Ministerul Mediului si care pune pe primul plan protejarea omului. Nu e vorba doar de urs, protejare sau vanatoare ci de ce facem din acest moment cu oamenii care traiesc in localitati montane, pe munti, au animale etc.

O sa va enumar mai jos, concluziile, ideile principale ale celor care au luat cuvantul, astfel incat sa-si faca fiecare o imagine cat de cat, sa nu se mai cada prada dezinformarilor si manipularilor. Chiar acolo, la Palatul Parlamentului, au fost persoane pe care nu le-am vazut niciodata, inclusiv din Minister, care m-au felicitat pentru articole, pentru pozitiile echilibrate luate. Lucrurile trebuie spuse asa cum sunt, ascultat ce spune fiecare si, apoi, gasita solutia corecta. Trebuie sa inteleaga oricine ca discutiile pe tema ursului nu pleaca de la faptul ca este o specie pe cale de disparitie la noi in tara.  Sunt foarte multi ursi, mult peste efectivul optim, nu mai au spatiul necesar din tot felul de cauze…

Deci, daca o spun cam toti specialistii din tara asta ca ursul s-a inmultit foarte mult, specialisti care au studiat in facultati de profil si lucreaza in teren de zeci de ani, atunci asa este! Oricat ar spune toate ONG-urile la un loc ca nu este asa. Daca toate institutiile statului cu atributii pe linie de mediu sustin acest lucru, da-o incolo de treaba ca nu sunt toti prosti, inculti, orbi, vanatori, spagari si mai stiu eu ce. Ca sa ai rezultate pozitive trebuie sa aplici masuri adecvate si ambele trebuie asezate pe realitati. Mie mi se pare ca o data cu acest Plan incepe sa se aseze lucrurile si la specia urs.

Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice este elaboratorul acestui Plan de Actiune, care poate fi imbunatatit cu propunerile facute in cadrul dezbaterii. Planul va deveni apoi parte dintr-un Ordin de Ministru. Asa cum se cuvenea, acest plan a fost prezentat mai bine de 30 de minute, de cunoscutul Ramon Jurj. Dumnealui a prezentat obiectivele si actiunile la specia urs, pe care le redau mai jos:

Apoi, a luat cuvantul un domn din Vrancea, dansul s-a referit la specia lup si la un proiect derulat de Agentia pentru Protectia Mediului Vrancea, finantat din fonduri europene si de Ministerul Mediului. In cadrul proiectului s-au identificat 14 amenintari in ceea ce priveste conservarea lupului si au fost propuse si discutate 27 de masuri cu factorii interesati.

Presedintele Consiliului Judetean Brasov, d-l Adrian Vestea,  a spus ca la nivel de judet efectivul optim este de 340 de ursi si ca in prezent sunt vreo 600, creand o atmosfera de nesiguranta cetatenilor, afectand anumite sectoare economice, ex. turismul.

Alte exprimari:

  • vanatoarea a fost din pacate pana acum, o reactie si nu o activitate ca la carte.
  • in cazul unor situatii problematice, sa se intervina in maximum 24 ore, ca apoi poate ursul in cauza nu mai poate fi gasit. Unii au zis ca interventia trebuie facuta in 4-5 ore. Ministerul a spus ca in cazul in care amenintarile sunt iminente, nu se tergiverseaza ca in alti problema ci se emite de indata ordin de interventie.
  • viata omului este mult mai importanta decat viata unui animal.
  • la nivel national trebuie impuscati, ca sa aducem situatia cat de cat la un echilibru, 1000 de ursi. 500 din acestia provin din sporul natural si 500 sunt o consecinta a neefectuarii vanatorii la aceasta specie in ultimii ani din cauza ONG-urilor. (Parere din judetul Harghita)
  • in protejarea lupului trebuie atrasi vanatori, prin acordarea de cote de recolta, altfel nimeni nu are interes sa-l protejeze considerandu-l daunator etc. Circa 300 de lupi ar trebui impuscati pe an. (Parere din judetul Harghita)
  • Aceasta stare de haos atat legislativ cat si in teren este intretinuta de tot felul de pseudo-specialisti care au tot felul de interese.
  • Vrem sa avem un management real al speciei urs dar si sa mentinem siguranta cetateanului. (D-na Croitoru)
  • Nr. optim de ursi la noi in tara este de 4000 de exemplare si noi avem peste 6000.
  • Nr. de ursi, cifra de 6000, a fost considerata de reprezentantii O.N.G.-urilor nereala. S-a propus si nu doar de ei, metoda markerilor genetici. In opinia mea, ne va lua 5 ani sa o aplicam la nivel national, presupunand ca am avea fondurile necesare. Nici atunci nu poti spune ca ai o baza de date cu toti ursii.
  • Planul I.C.A.S.-ului a fost oarecum contestat de reprezentanta Institutului de Biologie al Academiei Romane, care a evidentiat probleme si a propus diferite masuri. In cele din urma, si parerea acesteia se fundamenta pe niste situatii care nu mai exista in prezent.
  • „Voi credeti ca a numara ursi este farmacie?”- spunea cineva.
  • S-a solicitat public asumarea raspunderii, in cadrul dezbaterii, a ONG-urilor. „Noi nu mai impuscam daca va asumati public raspunderea, ca aveti grija de urs, ca platiti pagubele produse de acesta. Noi platim, gestionarii fondurilor cinegetice in solidar cu Ministerul Mediului, acest pagube.” (Reprezentant fond cinegetic). Evident s-a dat vina pe ONG-uri pentru despagubirile de miliarde lei vechi platite pana acum. In mare parte chiar asa si este. ONG-urile au pus presiune pe Minister si unii ursi problema nu au mai fost impuscati si au creat pagube in continuare. Pulsul luat de mine, daca pot spune asa, este ca toti specialistii, autoritati, gestionari de fonduri cinegetice, padurari, primari etc. si-au dat mana. Cineva chiar a spus-o deschis, fiind chiar aplaudat: „Astia ne iau pe toti de prosti si de incompetenti, neavand nici studii, nici experienta in teren. Toti suntem prosti si hoti in tara asta?”
  • Nu au cum sa ne invete pe noi cum sa gestionam ursul, tari care au 10-50 de ursi.
  • Stiu cum actioneaza un urs de 10 ani, de 20 ani. Dupa cativa ani de obisnuinta cu omul, si va trece de o varsta, nu va avea nicio teama de om. Un urs de 10-20 de ani omoara nu raneste.
  • Cum sa numeri toti ursii exact cand avem cazuri monitorizate si stim ca poti sa ai in fondul cinegetic saptamana aceasta 10 ursi si in cealalta 3 ursi. Un urs monitorizat, de exemplu, a plecat din Brasov si l-am gasit la sute de kilometri distanta. Nu stiti despre ce vorbiti. Noi ne ocupam de specia asta de zeci de ani…

A fost invitat si fostul ministru Attila Korodi… dumnealui a spus ca ministerul trebuie sa plateasca relocarea ursului acesta fiind de interes national. El a incercat o pozitie prin care sa nu deranjeze nicio parte.

S-a mai spus de infiintarea de zone tampon, in padure, unde sa se infiinteze plantatii de zmeura, aluni, mere padurete, alte specii care fructifica, pentru a tine animalele la distanta de zonele locuite de oameni.

Foarte important, s-a subliniat ca in Plan si nu numai, nu exista modalitatea de despagubire a omului atacat de urs. Si cum bine s-a spus, „daca ursul in curtea mea imi rupe o mana, un picior, el nu pateste ulterior nimic. Daca eu ii rup lui un picior, ma duc la puscarie. Deci ce protejam mai intai, omul sau ursul?” Treaba este ca omul ranit nu stie incotro sa se indrepte pentru despagubire, fiind purtat de colo-colo.

Pentru a inchide subiectul definitiv cu exportul ursilor in alte tari europene, Ministerul s-a adresat mai multor ambasade si a primit numai raspunsuri de respingere. Strainilor nu le trebuie niciun urs. Intr-unul din raspunsurile primite se spunea: „Noi nu putem avea politici de mediu in detrimentul protejarii omului”. Sau ca aducerea de ursi ar starni protestele fermierilor.

D-l Marian Ilie din Busteni a sustinut ca pentru Valea Prahovei este bine ca exista acest Plan.

D-l Octavian Anghelescu, tot din Busteni, dar care lucreaza in Bucuresti a spus ca in Alpi ursul nu are habitat, muntii fiind fragmentati de partii, zone turistice, lucru perfect adevarat. A dat si exemplu de functionare a unei masuri, aceea cu garduri electrice, observat de dansul pe Valea Suru, unde un apicultor si-a adus rulota cu stupi si a inconjurat-o cu gard si ursul nu i-a facut nicio paguba. In replica, cineva a strigat ca ce facem, impanzim Romania cu garduri electrice?

D-l Savin: „Trecem ursul in patrimoniul ONG-urilor si platiti voi despagubirile!”

Ce am propus:

Am trimis pe adresa ministerului 5 propuneri:

  1. Infiintarea unui sistem functional de compensare a pagubelor produse de urs. Sa fie platite despagubiri de catre Ministerul Mediului pentru ca este in curtea lor, specia lor…
  2. Interventie rapida la exemplarele-problema si nu dupa luni de zile
  3. Includerea in viitorul Ordin de Ministru a doua prevederi:

a) “în ariile naţionale sau naturale protejate în scopul păstrării zonelor de linişte a faunei, este interzis tranzitul uman în afara traseelor marcate turistic sau abaterea din drumurile forestiere fără aprobarea administraţiilor acelor arii protejate şi a gestionarilor fondurilor cinegetice”.

b) “în vederea bunei aplicari a prezentului Ordin, instituţiile subordonate ministerului mediului şi gestionarii fondurilor de vânătoare pot aplica sancţiuni persoanelor depistate în habitatele specifice ursului brun, în afara traseelor turistice şi a drumurilor forestiere”.

Nu consider ca reducerea prin impuscare a nr. de ursi rezolva problema pe termen lung. O rezolva pe termen scurt. Daca omul continua sa invadeze si sa umble prin zonele de liniste ale ursului, ursii ramasi, vor cauta sa coboare spre localitati, obisnuindu-se cu omul.

4. Asigurarea de fonduri ministeriale pentru relocare si tranchilizare. Actualmente, pentru aceste actiuni platesc Primaria si gestionarii fondurilor cinegetice. Pentru mine, contribuabilul de rand, nu mi se pare in regula acest lucru.

5. Interventie dupa caz si in zonele protejate sau strict protejate, in vederea mentinerii efectivului optim de ursi si a recoltarii sau relocarii ursilor habituati. Adica, de ce sa stai o mie de ani la panda, prin oras, pe strazi, fiindca nu poti intra dupa el in padure din cauza ca nu-l poti impusca/tranchiliza acolo. Dar o poti face in oras. Deci, in momentul in care s-au identificat ursul problematic si solutiile, nu mai stai pana vine acesta, te duci si il iei si gata, s-a rezolvat problema. Asa e de exemplu la Silva, pe str. Cezar Petrescu etc in Valea Prahovei…sau cand e vorba de un urs ce ataca stanele noaptea, apoi fuge in padure. Fiind zona de protectie stricta, nu poti sa te duci dupa el. In cazuri din acestea, trebuie mers dupa el.

Concluzii:

Dintotdeauna controlul faunei s-a facut prin vanatoare. Vrem nu vrem, ursii nu sunt albine ca sa-i tot inmultim.

Alte tari, de exemplu Ungaria, scot mai multi bani din vanatoare si nu au zestrea noastra nationala.

Fara vanatoare, speciile isi pierd din simturi si ne vom transforma intr-o mare gradina zoologica, mergand unii pe langa altii pe strazi si prin paduri.

Planul e clar ca se va aproba, urmand apoi sa se decide unde, cat si in ce fel trebuie intervenit.

Cetatenii inca mai pot depune propuneri.

Parerea mea, strict in ceea ce priveste zona Valea Prahovei-Bucegi, este ca relocarea nu mai este o solutie, daca a fost vreodata. Desi iubesc natura, pentru mine omul are prioritate. Nu-mi place evident ca vor trebui impuscati ursi, dar nu putem convietui cu ei. De ani de zile observ problema si solutiile oferite de ONG-uri mi se par nerealiste. Tot dupa mine, in perimetrul Parcului Natural Bucegi ar trebui impuscati un nr. de circa 30 de ursi si peste 100 de mistreti. La fel, aceasta actiune nedublata de punerea in practica a acelei prevederi din Regulamentul Parcului, de a nu se mai merge prin Bucegi in afara traseelor turistice, nu va fi o solutie decat de moment. Daca sustii ca iubesti ursii/fauna/natura, nu mergi prin zone salbatice.  E voie in alti munti, care nu sunt arii protejate. Iar in cazul Bucegilor, exploatarile forestiere nu au luat din habitatul ursului, taierile aici fiind minime comparativ cu alte Parcuri si aceasta in special datorita Administratiei Parcului Natural Bucegi.

Apreciez politica Ministerului de a nu se mai lasa atras in petitii, actiuni pe Facebook si alte aberatii. E clar ca daca stai la povesti, vor muri oameni in cele din urma. Planul ministerului, completat cu propunerile celor prezenti, indiferent de tabara lor, poate pune bazele pe viitor unui management real la aceasta specie.Toate actiunile trebuie derulate in acelasi timp, de la vanatoare, la educare, informare, solutii de protejare a bunurilor si animalelor domestice, recensaminte reale… Daca doar vanezi, nu ai facut nimic. Daca nu vanezi deloc, cine stie ce se mai intampla.

Nu in ultimul rand, protejarea/conservarea/controlul faunei este treaba institutiilor statului. Noi, ceilalti, ne putem da cu parerea, propune si intreba.

Din ciclul „Ce barbati a avut tara aceasta odata!”: Printul Mihai Basarab Brancoveanu si avionul cazut la Valea Leurzii in anul 1943

Probabil foarte putini au auzit de acest print, descendent al unor familii de mari domnitori. Nici nu a trait mult, nici nu a fost facut cumva cunoscut in perioada comunista.

Printul Mihai Basarab Brancoveanu a fost unul din pilotii de elita ai aviatiei romanesti in cel De-Al Doilea Razboi Mondial, un barbat curajos, responsabil si mereu in slujba tarii. Pana la urma asa a si murit, in slujba tarii. Putea oricand sa se fofileze, sa se agate de originea sa, sa fuga de razboi si de lupte. Insa, unii oameni asa se nasc, cu astfel de gene…

In august 1943, cand americanii au lansat celebra operatiune „Val Nimicitor” dorind sa distruga rafinariile de la Ploiesti-Campina, s-au dat multe lupte intre pilotii romano-germani si cei anglo-americani. Intai au bombardat americanii, apoi au venit si englezii… iar au venit americanii…

La data de 10 august 1943, avionul printului avariat in lupte a inceput sa se prabuseasca. Printul, in varsta de 22 ani, a asteptat ca aceia care-l insoteau sa sara in siguranta cu parasutele, urmand  ca el sa paraseasca ultimul avionul. Din pacate, nu a mai reusit si s-a prabusit undeva in zona Talea-Valea Leurzii.

In legatura cu subiecte de care veti afla anul acesta sau anul viitor, am fost sa vedem si mormantul acestui erou. Un an mai tarziu, tot la 22 de ani, murea tot in urma unor lupte aeriene si fratele sau, un alt print in adevaratul sens al cuvantului. Cei doi isi dorm somnul de veci unul langa celalalt. Se considera ca acesti printi au fost ultimii descendenti directi ai familiilor Basarab si Brancoveanu… Probabil la acel moment, ramane zic eu, de cercetat mai aprofundat.

Inscriptia de placa de mormant: „Aci, asteapta Invierea intru Christos, Mihai principe Basarab Brancoveanu, nascut la Bucuresti in 4 aprilie 1921. Locotenent aviator cazut in Valea Leurzei in ziua de 10 august 1943 la varsta de 22 ani. Casatorit cu Victoria Rojas Rosado.”

Traseul turistic: Azuga – Clabucetul Taurului – Cabana Garbova – Predeal

Plecare din Busteni pe la sfarsit de aprilie, dupa ora 10. Ca sa ajung la ora 17 in Predeal.

Cum aveam o idee mai veche, sa pozez o confluenta a unui parau cu Prahova, langa care tineam minte ca este o cruce, sa fac si niste poze prin zona aceea, am plecat in acest traseu… din Busteni. Adica sa intru in zona Prahovei de pe undeva din zona stadionului si sa ies pe la intrare in Azuga sau mai departe…

Surpriza insa, busteanul cazut peste rau de cativa ani si care era un punte sigura… fusese luat de ape. Cel mai probabil primavara aceasta. Asa ca am ocolit ceva, noroc ca alocasem mai mult timp excursiei.

In fine, trec apa 🙂

Confluenta cu Valea Fetei. Pe cruce scrie: „Preda Laurentiu Ioan Matei, n.01.11.1946, m.04.01.2009”.  Curios cum a murit acolo. Mi-aduc aminte si ca la liceu aveam un profesor de Turism care il chema tot Preda Laurentiu si care isi luase viata undeva dupa anul 2000. Dar parca profesorul nostru era mult mai tanar.

Am facut niste poze, la padure, cruce, rau, confluenta si pietre:

O bucata de sticla de pe cand Azuga avea o astfel de fabrica. Era cam la 3-4 kg. Acasa il intreb pe d-l Razvan Neagoe despre „istoricul” ei si aflu ca provine de la cuptoarele de sticla ale fabricii, ca acestea se curatau la 10 ani…

Un fel de geoda, cine stie de unde mai venea si asta… plus niste ciment amestecat cu cioburi de caramida. Nu am mai vazut pana acum asa ceva. In loc de balastru s-au folosit cioburi de caramida.

Inca o bucata din cioburi de caramida si ciment plus o scoica. Nu ne-am lamurit daca scoica e de pe aici sau o fi aruncat-o cineva care a adus-o de la mare…

O iau pe o poteca de mistreti sa ies intr-un drum forestier ca sa mai ajung si la iesirea din Azuga spre Predeal, ca de acolo incepe traseul spre Predeal peste Clabucetul Taurului.

Poteca mistretilor

Si merg pana ajung aici:

Urmele unei constructii mai vechi. De nu are zidul asta 100 de ani minim… O sa vin la toamna sa vad mai bine terenul.

Din drumul forestier ies pe la niste case, apoi la sosea, trec de gara, o iau printre blocuri, traversez DN1 si intru in traseul marcat cu triunghi albatru:

Am pozat indicatorul ca urma sa scriu articolul de fata altfel… timpii sunt la latitudinea fiecaruia.

Pe aici m-am intalnit cu niste bunici si un nepotel, cred ca veneau de la cabana Garbova.

Dincolo de jumatatea traseului spre Clabucetul Taurului, care e „un fel de deal care are in varf o poiana impadurita pe laturi de padure” :)) vine si urcusul serios. Vreo 30 minute urci.

Iesirea din padure, varful in fata

Folositor si zoom-ul, ca de la distanta pareau bureti negri 🙂

Mod de rupere 🙂

Am parasit poteca marcata pentru a urca pe varf.

Munti din bazinul Azugii

Tot ai Azugii… ma interesa culmea asta pentru un viitor traseu prin august-septembrie. O trecere din Busteni-Azuga-linia muntilor din bazinul Azugii-Pasul Predelus-Pasul Bratocea-Ciucas-Tabla Butii-Lacul Vulturilor-Vama Buzaului, vreo 3 zile cu mai multe persoane.

Traseul Sacele-Pasul Predelus-Predeal de care mai scriam, l-am parcurs intre timp cu Iulian Coserea, o sa revin cu descrierea. Frumos si salbatic traseul, o adevarata aventura.

Aici e varful acestui Clabucet.

De pe varf se coboara spre cabana Garbova, care nu se vede fiind ascunsa de deal. Nici nu mai stiu de cate ori am facut acest traseu… E poezie, in loc sa mergi pe strada o iei pe aici 🙂

Stana de pe Clabucetul Azugii

Vedere spre muntele Piatra Mare, prin poiana aceea verde e si traseul spre Tamina.

Cabana Garbova si cativa turisti

Fosta cabana Clabucet Plecare distrusa de un incendiu. Multi turisti intre Garbova-partiile de schi ale Predealului si Predeal. In principal, acestia se plimbau. Cand am ajuns la telescaun pe la ora 15 si ceva, acesta era inchis… oamenii coborau deci pe jos. Mai era cate o terasa deschisa pe la baza partiei.

O parte din Predeal

Hotelul Carmen

Se mai vad Primaria, Biserica, gara, hotelul Orizont

La coborare poti alege ce partie vrei 🙂 Traseul turistic continua insa pe la marginea partiei Clabucet, dar mi s-a parut mai direct, si din cauza timpului, sa cobor pe partia Subteleferic. Cred ca in 15-20 minute eram in oras.

Traseul poate fi parcurs din Azuga la Predeal intr-un interval de 5 ore, fara graba, cu popas de masa pe Clabucetul Taurului sau la cabana Garbova. Mergi lejer in 2 1/2 ore pana la varf sau Garbova, mai stai pe acolo o ora si mai pui 1 1/2 ore pana in Predeal. Altfel, daca mergi mai repede esti de la Garbova in Predeal intr-o ora 🙂

Prin Prapastiile Zarnestilor

Un traseu foarte simplu, pitoresc… multe peisaje naturale si umane. Coloana de masini parcate poate fi in week-end de ordinul sutelor… Plecarea in traseu este evident din orasul Zarnesti.

Spre refugiul Grind sau Cabana Curmatura ori inapoi la Zarnesti

Descoperire la Azuga: Langa Fantana lui Nestor Urechia statea ingropata o banca de peste 100 de ani

Cred ca s-a sapat dupa una si s-a dat de alta 🙂 Dar nu se stie, posibil sa fi fost cineva bine documentat si sa fii sapat intentionat.

Oricum, si tine deja de fantastic, lucrarile s-au oprit. Regula pe la noi prin tara, este de a distruge tot pentru a nu mai aparea alte probleme, interpretari, reclamatii. Nivelezi tot si gata, „mortul de la groapa nu se mai intoarce”. Ramai un pic pe ganduri cand vezi astfel de chestii.

Deci nu a bagat vreunul buldozerul, nu a dat mai departe cu barosul, a lasat asa si probabil a si anuntat autoritatile. L-am si contactat pe Facebook pe d-l primar George Barbu sa aflu punctul sau de vedere referitor la acea descoperire. Sa vedem ce spune…

Nici prin carti mai vechi sau vederi nu am vazut sa fi fost vreo banca pe langa acea fantana.

Fantana, este o replica dupa aceea a mesterului Manole de la Curtea de Arges si a fost realizata in anul 1906, cand se celebrau 40 de ani de cand a venit la domnie Carol I. Modelul a fost luat de catre inginerul dirigent al caii nationale Campina-Predeal, renumitul Nestor Urechia, cel cu atatea carti despre Bucegi.

Astfel de banci, nu sunt la fel cu acelea realizate de-a lungul caii nationale, actual DN 1, in anul 1905, ci sunt dintr-o perioada ulterioara. Realizarea lor trebuie plasata undeva intre 1905 si 1910, pentru ca sunt vederi din anul 1910 si 1911 in care apare acest model de banca.

Fantana este pe partea dreapta cum mergi din Busteni spre Azuga. In prezent, nu mai are apa, probabil izvorul este infundat.

In spatele fantanii, mai sus, pe deal, la vreo 200 m, se afla ruinele unui monument inchinat eroilor din regimentul 4 Ilfov, cazuti prin aceste locuri in anul 1916. Monumentul de tipul unei capele a fost vandalizat, furata orice piesa metalica si azi arata jalnic.

Fantana, pana anul trecut, era si ea un monument paraginit, pana cand autoritati, agenti economici, azugeni si-au propus sa il refaca. Astfel, partea superioara si o placa au fost restaurate ca la carte. S-ar putea insa, am retinut fugitiv chestia aceasta si ulterior am mai auzit-o de la cineva, ca acoperisul fantanii sa fi fost initial din tigla si nu din sindrila. Oricum, nimeni nu cred ca a prins fantana cu un astfel de acoperis 🙂

Pe cand veneau cerbii la izvor. Na, povestile locului.

Dezgroparea bancii

Calatorii de altadata veneau la apa, se odihneau si pe banca… Nu cred ca era vreun arbore ceva, pe langa fantana.

Iata o banca intreaga, de acelasi tip, in centrul statiunii Azuga, chiar in fata Bisericii „Sf. Treime”:

Banca din ciment de Azuga, cu o vechime de peste 100 de ani.

Si o vedere din anul 1911:

Este aceeasi banca pe care am pozat-o ieri 🙂 Lemnul e diferit, logic!

Traseul turistic: Comuna Maneciu – Varful lui Crai si retur

Un fix al meu mai vechi cu vamile si punctele de granita dintre Tara Romaneasca si Transilvania. Prin aprilie, sa fie mai bine de o saptamana, am pornit si spre Vf. lui Crai (1473 m) din muntii Tataru, considerati a fi o prelungire a muntilor Siriu.

Era cat pe aici ca in minivacanta de 1 Mai sa ajung si in Pasul Predelus. Dar nu a fost sa fie! Nici macar singur nu am reusit sa plec! Mai bine, intr-un fel. Adica…mult mai bine 🙂 Traseul propus era: plecare de la barajul Sacele-Vf. Vaida-Pasul Predelus-Lacul Gavan-Susai-Predeal… sunt niste kilometri buni 🙂 Ma gandeam ca aia e, ii dau mai tare daca sunt singur si in vreo 6 ore sunt la Predeal. Daca nu eram singur… atunci am zis un 8-10 ore. Dar nu a fost sa fie in niciun fel. Nici nu eram intr-o buna forma fizica, m-am incurcat si la organizare, mai dormeam si pe mine…

Optiunea ramane deschisa pentru perioada urmatoare… Adica pe jos de la Sacele la Predeal si pe bicicleta de la Sacele in Valea Doftanei tot prin acel pas. O data traversez pasul E-V si o data N-S.

Referitor la traseul spre Vf. lui Crai…

Din Busteni repede in trenul de 6 spre Ploiesti Vest. Coboram acolo si luam autobuzul 2 spre Ploiesti Sud. Mai aveam 25 minute pana venea trenul spre Maneciu. Pana la Ploiesti sunt vreo 70 km si am mers cu un tren RegioCalatori. Pana la Maneciu sunt vreo 50 km si linia e operata de TFC. Gasim pe la gara de sud niste placinte cu mere, cate o cafea dintr-un magazin si ne mai invartim pe acolo. Trenul era chiar la linia 1 asa ca ne-am suit si in el…

Deci… de nu a oprit trenul asta in toate garile si haltele posibile. Le-am pierdut sirul… Cei 50 de km au fost parcursi intr-o ora si jumatate 🙂 Pe la un 10 fara ceva am ajuns si noi la Maneciu si i-am dat zor spre baraj sa-l traversam. Am trecut prea repede pe langa o casa cu portile zavorate, cu niste lei in curte si un blazon:

Cred ca e blazonul Cantacuzinilor

La 10 plecam de la baraj…

Traseul spre Tabla Butii ne interesa…cica vreo 7 ore. Insemna ca pana la Vf. lui Crai faci vreo 5 ore. Tren inapoi spre Ploiesti aveam pe la 17 si ceva…

Traseul este 99% numai pe drum de pamant si pe alocuri arata rau de tot.

Acolo trebuia sa ajungem…

E de mers pe drum mult de tot 🙂 Dar peisajele compenseaza pe deplin. Undeva in dreapta este localitatea Slon. Undeva in fata, se vede o bifurcatie… acolo este si intrarea in padurea muntelui. Pana acolo am facut 2 ore de la baraj. In mod normal faci 3 ore dar noi am mers destul de repede.

Un sarpe de casa calcat de o masina.

Hai ca mai avem 30-45 minute asa, la ochi…

Iesim din padure…

Si pe stanga gasim un loc amenajat cu izvor. Te nimeresti pe aici intr-o zi caniculara, zici saru-mana 🙂

De aici, mai sunt cateva serpentine pana la Varful lui Crai.

Gata, aproape de varf. In zare barajul de la Maneciu si comuna.

Satul Slon in stanga si comuna Cerasu un pic mai departe, Maneciu la dreapta. Se vede si drumul care intra in padure…

Pana la Vf. lui Crai am facut 3 ore si jumatate de la baraj. Alta jumatate de ora, am stat pe acolo, am facut un popas, poze… pe la ora 14 am inceput sa coboram.

Tot in zona varfului mai era un alt loc amenajat unde am si stat. La fel, si aici este un izvor. Urcand spre varf ne-am intalnit si cu un fost jandarm din Azuga care plimba niste turisti cu un Duster. Ce o fi zis omul cand m-a vazut si pe acolo :))

Frumos…

Am facut si poze spre Tabla Butii si Vf. Tataru… cred ca o ora si un pic mai aveam pana la Tabla Butii. Data viitoare, chiar daca e mult de urcat, o sa vin cu o bicicleta din Maneciu spre Tabla Butii-Vama Buzaului-Brasov. Oricum ar fi, seara sunt acasa…

Aveam si acest plan in minte dar sa ramanem pe acolo o noapte. Numai ca, poate in toamna. Acum, fiind altitudinea mica au fost urcate oile sigur. Le pregateau de urcare cand am fost. Si numai e asa fain. Poate totusi sa ramanem pe la Vama Buzaului dupa ce mergem si la Lacul Vulturilor. Pe cati am intrebat, cam toti mi-au zis ca se urca mult pana la lac de la Tabla Butii. Si e greu mai ales cu bicicleta 🙂

Numai ca eu fac cum mi se pare… si daca mergem, de unde incepe urcusul las bicicleta prin padure si o iau la intoarcere.

De la Vf. lui Crai am coborat pe un drum mai vechi:

Am presupus ca pana in ora 17 suntem la baraj la Maneciu. Deci nici la urcare si nici la coborare nu am alergat, am mers mai repede.

Drumul ce coboara la Slon

Ne uitam de unde venim.

Aproape de baraj, am luat-o prin poiana fiindca se vedea jos drumul.

Cine stie ce romantic pregatise locul si astepta seara 🙂

Pe la 17 eram prin centrul comunei, ne-am interesat de mersul microbuzelor, parca trenul facea prea mult. Numai ca trenul venea mai repede. Dupa ce ne-am mai luat cate ceva, ne-am dus la gara. Biletele se luau din tren…

Un mers ciudat…tot felul de reguli.

Am incheiat excursia cu bine, in tren ne-am odihnit si am mai ras asistand la diferite incidente. Era si un controlor glumet. Daca mergeti cu trenul sa nu va speriati cand crengile de la copacii de pe langa calea ferata mai lovesc in geam. Cei de la TFC cand vor sa toaleteze baga asa, cate un tren din cand in cand… 🙂

Si mai era ceva, pana la intrarea in padure, am intalnit trei turme de oi cu caini multi si agresivi care dormeau pe la curbe de drum, la umbra. O data te trezesti cu ei pe langa tine. Toata treaba e sa nu ajunga. Primul si cel mai vocal castiga iar petarda si bolovanul sunt sfinte. Pe munte, nu ursul mi se pare o problema, ci cainii 🙂 La una din turme, ne-a vazut ciobanul de la distanta si i-a gonit 🙂 Tot el ne-a spus si ca vor urca oile curand… Chiar era un batranel simpatic cu multe povesti la el. Cine stie, poate ne mai intalnim…