Pe un picior de plai: localitatea Secaria

Comuna Secaria, o comuna cu oameni harnici, mai toti fiind preocupati cu cresterea animalelor, o localitate bagata parca in muntii Baiului, cu o populatie de circa 1200 oameni.

Coborare in comuna

Margarete de… La multi ani 🙂

Nu am inteles la ce se refera 🙂

O veche pasiune, crucile din piatra, ciment…

Biserica localitatii

Are hramul Buna Vestire

Ridicata in anul 1870

Din 1891

Bujorel

Oficiul postal din Secaria

Cred ca sediul Politiei… probabil!

Monumentul eroilor, un proiect interesant

Soldatul roman

O scurta incursiune intr-o localitate prinsa intre Valea Prahovei si Valea Doftanei. Desi izolata, merita vizitata, pentru peisaje, oamenii de aici, arhitectura traditionala, cirezile de animale…

In bazinul Floreiului: istoric, peisaje, cuib, flori, gratar, bureti

Istoric:

I. „Cu mila lui Dumnezeu, Io Radu Voevod domn a toată Ţara Ungrovlahiei, fiul preabunului Radu Voevod, dă domnia mea această poruncă a domniei mele boerului şi jupânului Mihnea vistierul şi fii săi, câţi îi va da Dumnezeu, ca să-i fie la muntele Floreai, partea fratelui lui, Radu, toată, şi partea fratelui său Vlad, toată…”.

Extras dintr-un document din 22 iunie 1540.

II.„Adecă eu Dumitraşco căpitan, ci am fost la Gherghiţa, scriu si mărturisescu cu acest al mieu zapis ca să fie de mare credinţă la mâna dumnealui jupânului Pano vel spătar, cum să se ştie că am avut eu un munte ce să chiamă Floreaiu între munţii dumnealor pe Praova. Deci eu pentru păsul şi lipsa ci-am avut făcutu-l-am acest munte vânzător şi fiind dumnealui mai volnecu a-l cumpăra că iaste între munţii dumnealor, tocmitu-m-am dă i l-am vândut dumnealui drept bani gata aspri 14.000 de a mea bunăvoe făr dă nici o silă.”

Extras din actul de vanzare-cumparare dintre capitanul Dumitrascu si spatarul Pana Filipescu, prin care s-a vandut muntele Florei, la data de 10 septembrie 1655.

Aproape 500 de ani de atestare documentara a muntelui Florei din Posada. Aceasta denumire nu se aude ca si cuvantul „floră” ci se pune accent pe „ei” de la final. Astfel, nu mai aduce cu ceva derivat din floare. Cine stie de cand vine aceasta denumire, inainte de a fi inregistrata in acte… Si cartierul de azi, Podul lui Neag, avea in trecut o alta denumire si anume: Podul Negrului.

Peisaje din zona Floreiului si imprejurimi:

Adapost pastoral pe muntele Florei

Locul unde timpul pare ca nu exista

Dincolo de bazinul hidrografic

Nenumarate animale domestice pe acest munte

Spre localitatea Secaria

Departe, Ciucasul

Bureti:

Doar pozati

Cuib:

Jos

Sus

Gratar… pentru ca in unele locuri, trebuie si poti sa mai faci si asta:

La o felie de paine

Ceaiul din 12 plante

La joaca… incercari strengaresti, sa vedem cum arde

Flori de maces:

Valea Horoabei: scarile metalice, canionul, tunelul, portita, izbucul si… se cauta „Esteticianul” refugiului din Saua Strunga

La anumite perioade, apar pe munte oameni care mai repara un podet, remarcheaza un traseu, desfasoara actiuni de ecologizare sau refac un refugiu. Asa s-a intamplat si cu refugiul din Saua Strunga… a intrat in 2016 pe mainile unor iubitori de munte si a fost refacut.

Ma gandeam anul trecut ca principalul pericol pentru acest refugiu ar fi ciobanii. Intai fura ce este prin interior, azi iau patul, maine usa, dupa care baga oile… si cainii, la umbra. Nu inseamna ca azi cred altfel. Pe mai departe cred asta… si, intr-o zi de vara, o sa vad sau vom vedea, vreun cioban si oile prin refugiu. Insa, pana atunci mai este… de abia au urcat turmele.

Din pacate, s-a miscat cineva mai repede: un zapacit, nu ai cum sa-l numesti altfel, pentru ca nu pot pricepe cum cineva poate avea in rucsac un spray pentru vopsit, a trecut pe langa refugiul nou si l-a mazgalit. Greu sa etichetezi asa ceva. Un om de munte nu-si umple rucsacul cu fel si fel de prostii, cum ar fi un astfel de spray.

Mazgaliciul de serviciu este un anume Emil N., care a trecut pe acolo, duminica 04.06.2017. Sunt sute de distribuiri pe Facebook, in ideea ca individul va fi identificat. Se ofera toata gama: de la bataie, la recompensa si chiar la stergerea din proprie initiativa a scrisului. Adica unii l-au rugat frumos 🙂 Probabil dintre aceia care cred ca niciun urs nu trebuie impuscat, toate animalele au o prietenie cu omul, putini visatori dupa mine. Pai un astfel de plimbaret, nu are nicio treaba cu natura, frumosul, el mazgaleste orice pentru ca simte satisfactie cand isi bate joc de munca altora.

Sunt si eu insa pentru acordarea unei recompense… aceluia care-l identifica si mai apoi, il vopseste tot de o asemenea maniera. Pentru ca aceia care merg pe munte, buni sau rai, sunt prieteni cam toti pe Facebook si sigur cineva e prieten si cu omul asta. Trebuie cautat un Emil N. care a postat poze de duminica de prin Saua Strunga. Evident nu a postat cu mazgaleala, dar daca il cheama Emil N. si a trecut pe acolo, pe 04.06.2017, el este.

Tot duminica, in jurul orei 12, eram pe terasa la cabana Padina. Nu am vazut pe nimeni urcand spre refugiu. Pe la 12:30 am plecat si noi pe acelasi traseu. Dar, de la prima stana noi am facut dreapta, spre bazinul Horoabei. Chiar si cand am ajuns pe puncte mai inalte, tot nu am vazut pe nimeni pe acel traseu. Imi spunea cineva ca doua grupuri separate de biciclisti au traversat Platoul Bucegi si au trecut prin Saua Strunga spre Moieciu. Mi-e greu sa cred ca un pasionat de munte, impinge o bicicleta pana in Sa, iar acolo scoate un spray si mazgaleste refugiul. Cu siguranta, este unul care are doar chestia asta in cap, de a face rele!

Mai departe, imagini de poveste din bazinul Horoabei. Am intersectat dupa mers pe la gol alpin, valea, coborand pe un fir impadurit pana la ea:

Cam pe aici am ajuns, pe la jumatatea vaii.

Ultima scara cum se urca

Pe acolo se continua

Se coboara tot pe o scara…

Adica aceasta scara. In fiecare an vad grupuri de montaniarzi, mari si tari in postari, neintrecuti in aprecieri, care stiu tot ce misca pe munte… si mereu si-o iau prin aceste locuri 🙂 Am evitat mereu sa scriu, sa nu se creada altceva. De fapt, pe munte faci cunostinta cu realitatea si e posibil sa devii mai normal 🙂

Montaniarzi super tari, contabili de cat mai multe ture, vin prin Valea Horoabei sa vada cascada, apa, ca e de vis si tare de tot canionul 🙂 Vin primavara ca sunt prostiti initial de tot felul de experimentati, sa mai bifeze o tura. Si toti la gramada fac niste bai zdravene. Toate aceste scari sunt acoperite de apa si ei, saracii, urca prin suvoiul de apa rece. Le cade apa in cap, se mureaza pana la piele. La final, niciunul nu posteaza ce nasol a fost ci… super tare, suntem buni, am trait o aventura, extraordinar, chiar a meritat 🙂 Si altii ii admira si se vor duce si ei. Acolo realizeaza toti ca au fost fraieri, inconstienti, dar cum sa scrii pe Facebook: bai, ce mari prosti suntem? Evident, cand ai zeci si zeci de ture, suna totul cum vrei sa sune… asa au vrut ei, sa treaca prin apa 🙂 Ca nu e pentru oricine 🙂

Cea mai inalta scara, aici le este Golgota 🙂 Da’ e bine asa!

Prin canion

Aici este frumusetea, cand poti sta linistit, nu in apa, sa te bucuri de peisaj.

Suntem pe valea principala si se vede ca nu e apa. Foarte multi montaniarzi nu stiu ca suvoiul permanent de apa al Horoabei, nu vine din firul vaii principale, ci de undeva din dreapta acesteia, din versant.

Asadar, Cascada Horoabei spre care s-a facut poteca buna de tot, e acolo mai mereu 🙂 Sursa permanenta de apa care o alcatuieste iese de la vreo 300 metri cel mult distanta.

Izbucul Horoabei

In drum spre firul principal, care se vede ceva mai jos.

Traseul te poarta pe sub aceasta portita. O sa vedeti un marcaj cruce verde, el nu este insa turistic. E desenat demult prin aceasta vale. Traseu turistic nu exista pentru ca suntem in tara in care putini isi asuma responsabilitati. Plus ca ar trebui si alte amenajari, desi, la aprecierea mea, un montaniard nu intampina probleme pe aici. Sunt lanturi, cordeline, scari…

Intrarea/originile tunelului… cum era denumit de primii montaniarzi, ne-a dus in preajma unor tineri care faceau alpinism. Adica se iese undeva la un gol, vine un perete, apoi in rapel. Surpriza mea a fost sa vad si fete pe acolo. Nu ca nu ar avea voie… dar judecand dupa aspectul intrarii, eu am crezut ca doar barbatii sunt atrasi in interior. Chiar nu mi-am inchipuit ca si aici, pe munte, a ajuns discutia despre componenta unei familii. Nici muntele, nu mai este ce era odata 🙂 🙂

Cascada Horoabei

Din Poiana Horoabei ne-am indreptat spre Padina pentru a urca prin padurea Laptici… o sa revin cu traseul, cum am zis anterior… Din poienile de la Padina se auzea o voce inconfundabila. Era tipul de la „Stelele Bucurestiului” cu o piesa de prin anii ’90… „poti sa pleci acum ca nu mai imi pasa, voi gasi alta mireasa” 🙂 De altfel, nu am auzit o muzica prea diferita pe aici, de-a lungul anilor… Vorbesc din proprie experienta, din 1995 si pana in 2008, am venit cu corturile la Padina, an de an, cu vecini si prieteni, de nu stiu cate ori. Deci, de atunci si pana in prezent, chiar am auzit orice. In general, peste 90% dintre cei care ajung aici… sunt oameni care asculta manele sau rock. Restul, sunt cei care nu asculta nimic, vin sa se recreeze. Eu am fost in orice categorie de grup.

O data, mi-am mutat cortul pentru ca o familie asculta langa mine doar Radio Romania Actualitati. Ce-ti mai trebuie radio nu stiu care si stiri, cand vii pe munte? Ideea este sa te rupi un pic de ce se mai intampla.

Altadata, mergeam pe drumul forestier si, pe acel platou unde acum scrie Padina Fest, putin mai spre drum, era un cuplu care statea pe langa o masina. Din masina razbatea o muzica, el statea pe un scaun la o masuta mica, cu o sticla de bere in mana si misca sticla in acord cu muzica. Ea… voluminoasa. In fine, privesc putin si trec mai departe, nu era cine stie ce. Eram si cu rucsacul in spate, ramasesem iar in urma…

Cand? Prind cu urechea niste versuri, imposibil de uitat de atunci 🙂 „La sufletul care-l ai si la frumuseteee, Langa mine ai trai ca intr-o povesteee”. Cu aceste cuvinte in minte, imi intorc privirea spre ei. Cum naiba de nu bagasem de seama? 🙂

El un sac de oase, pitic, aproape beat, zambind idiot, ea uriasa, rotindu-si mainile stilul morisca, in fata. Sa fie cumva Baloo din Cartea Junglei? Naaaa, era consoarta tipului cu berea. Daca isi punea coana mare mintea si-l acrosa, il zbura peste masina cu scaun si cu bere cu tot. Cine poate sti cate somnifere de dreapta ii acordase omului de-a lungul povestii…

Dupa vreo 3 metri mi-am dat rucsacul si am tras o portie de ras cu lacrimi. Asemenea luciditate ca sa apreciezi „povestea” si „frumusetea” din ea, mai rar 🙂 Mai imi vin cateodata in minte, versurile acelea :))

Din natura pentru oameni: Minunea conurilor rosii de molid

Parcul Natural Bucegi, acest colt de rai intins pe vreo 300 kmp, nu este doar ceea ce se vede la o prima vedere… o arie protejata si atat! Are ceva pentru fiecare, noi momente, noi ipostaze care, de fapt, sunt lectii mai vechi scrise mereu in alt mod. Nou dar totul foarte vechi.

As face, daca as avea timp, un sondaj printre cei care merg pe munte. Pentru a afla de ce merg. Cred ca nu am afla ceva nemaiauzit dar ne-am da seama ca in spate sta o chemare, o magie, ceva inexplicabil… ca o intoarcere la origini de care mintea si propria persoana par oarecum straine, in sensul ca nu avem cuvinte pentru a descrie cum trebuie ce simtim… ca un imbold genetic de parca acolo trebuie sa fii, evident fara a sti prea bine sa explici.

Dar, gata cu filozofia 🙂 Important este sa ne regasim cat mai multi in tot ceea ce inseamna Muntele.

Am facut duminica o excursie de 12 ore pe Bucegi, o sa revin ulterior cu imagini. In articolul de azi, ideea este de a vedea o minune a naturii in mai multe cadre… incercand gandul vesniciei unor momente 🙂

Un peisaj cu stanci si specii forestiere… Cu sageti rosii: molizi

Acestia

Si mai aproape

Acesta este subiectul central… acele chestii rosiatice sau rozalii… care nu sunt muguri, ci conuri de molid. Observati ca ele cresc preponderent pe la varful acestor arbori. Poate ca de aceea nu s-a prea vorbit despre ei. Ca sunt prea sus.

Multi se uitau si nu intelegeau de unde iese ceaţa intr-o zi asa senina, cand nu era un nor de ploaie 🙂 De fapt, ce se intampla? Valuri de polen erau puse in miscare la o simpla adiere a vantului. Daca erai prin preajma, ti se infundau narile, gura, se depunea pe haine. Oricum, si fara sa fii pe aproape, tot te ajungeau particulele galbene. Nu as zice ca mi-a displacut, o ploaie cu polen nu o vezi mereu.

Magnifici… Va imaginati ce putere au acele conuri orientate spre cer?

„Insira-te, margaritare” 🙂

Domnul a dat, omul a luat 🙂 Intai imagini…

Ce splendoare! Ce folos sa urc prin arbori, cand era logic ca gasim la anumite altitudini si conuri mai la indemana…

Nu ma mai saturam de privit, mirosit, pozat. Cum nu prea imi impartasea nimeni romantismul si privitul in nestire, la inceput m-am cam grabit. Plus ca mai aveam traseu de parcurs.

Ati recunoscut departe zona Babele-Sfinx. Pai te poti satura repede de asemenea daruri naturale? 🙂

Alt val de polen, frumusete la cel mai inalt nivel 🙂

Pana aici 🙂 Adica, hai ca am stat prea putin si la poze si la cules. Nu exista animal ca sa manance din acestea, nu sunt protejate si nici nu ar avea de ce, nu dau niciun exemplu negativ pentru ca putini s-ar urca dupa ele, iar ca sa gasesti asa, ca in imagini, trebuie sa bati ceva potecile. Daca pleci cu scopul sa aduni, umbli o zi intreaga…

Am ramas, evident, mai mult timp aici.

Imbietori si peste orice specie si parte din rasinoase. Peste muguri de brad, de jneapan, conuri de pin sau jneapan etc. Conurile de molid in aceasta forma frageda, pline de rasina, sunt un medicament natural. Cat de amator ai fi, culoarea este un indicator perfect 🙂

Am mai lasat, o creanga plina, una goala, una tie, trei mie 🙂

Vedeti? Fiecare specie are mijloacele ei de protectie 🙂 Cine s-ar sui pe acolo?

Pensiunea Cocora pe fundal. Nici pe acestea nu le-am cules, e clar, varful e prea subtire si se rupe daca te sui aproape de conuri. Apoi, daca incerci sa urci, te faci galben de la polen, este imposibil sa nu te atingi de crengi, sa nu le misti. Cum le misti, cum se scutura saculetii cu polen.

Minunea de la inceput de iunie

Chiar si dupa ce am cules si am facut peste 50 de poze la aceste conuri… tot am continuat sa le admir pana am iesit din zona lor.

Absolut superbe… nu doar conurile ci si peisajele aferente. Locuri cu poluare zero, locuri aproape de cer, locuri ca in Geneza. Doar ideea de a merge prin astfel de locuri, te vindeca 🙂  …Totul este sa nu te agati de problemele fizice: ca e mult de mers, comoditate, mancare, nu rezolv nimic etc.

Facusem planul din timpul culesului: o parte pentru sirop si alta in borcane cu miere peste conuri.

A fost ceva 🙂 Uneori nu ajunge pana nu ramane. Cum nu a ramas… 🙂

Cu miere

Din timpul pregatirii. Intai pui niste conuri, torni un strat de miere, si tot asa. Ii lasi la intuneric vreo saptamana sau 10 zile, apoi filtrat totul. O sa vedeti ca mierea este diluata de sucul conurilor. Din ce rezulta iei dimineata cate 2 linguri.

Acum vreo trei-patru ani mai facusem asa ceva, si stabilisem eu o cura de o luna de zile. Nu prea am avut rabdare si cura s-a redus la cateva zile. Pentru ca din ce luam de aceea mai voiam 🙂 Am mai exagerat eu in chestii din acestea. La un antrenament de alergare imi luam apa cu magneziu. Indicatiile erau… un plic la nu stiu cata apa. Eu puneam patru plicuri la un pic mai multa apa. Ce putea sa se intample? 🙂

Din alte conuri am facut un sirop… au iesit vreo 4 litri. Culoarea siropului, dupa ce se fierbe si se prepara cu miere sau zahar, este roza, fara impuritati. Pe sticla mai sunt resturi de ambalaj, ca este o sticla de suc Teddy… dar siropul este limpede, dulce, aromat. Mult peste mugurii de brad culesi de la marginea padurii.

Parcul din Sinaia si eforul Dimitrie Ghica

Pe la inceputuri, demult, pe raza statiunii Sinaia de astazi, umblau unii dotati cu topoare din bronz. Era acum circa 3800 de ani. O parte din topoare sunt intr-o imagine de la articolul anterior.

Pe la 1453, este atestat schitul Sf. Ana, de tipul unei capele din piatra, la Stancile Sf. Ana.

Pe la 1581, este atestat si un schit pe dealul Molomat sau Molomot, cu hramul Sf. Nicolae.

Pe la 1690, spatarul Mihail Cantacuzino incepe ridicarea Manastirii Sinaia.

Pe la 1870, Eforia Spitalelor Civile incepe sa parceleze zona orasului de azi si sa o vanda, fapt ce atrage prin aceste locuri oameni cu bani si, astfel, se pune piatra de temelie a orasului.

Pe la 1873, incep lucrarile la Castelul Peles dar, abia in 1875 se pune piatra de temelie la constructie si… pe la 1883 se inaugureaza Castelul. Astfel, Sinaia devine resedinta regala. La Castel s-au mai derulat insa lucrari, inca vreo 20 de ani, ulterior anului 1883.

Cam acestea sunt reperele centrale ale Perlei Carpatilor.

Parcul de astazi, cel mai frumos din Valea Prahovei, ofera celor care trec prin el, o sumedenie de aspecte. Astfel, gasim si bustul lui Dimitrie Ghica, eforul care a initiat dezvoltarea acestor locuri pe care azi gasim  statiunea Sinaia. Cazinoul de astazi, este ridicat chiar pe locul unde a fost vila sa. De altfel, vila sa a si fost prima vila din Sinaia, in ideea ca exemplul sau, sa fie urmat si de altii.

Pentru o poveste mai lunga, se poate rasfoi :)) cartea „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”, de la pagina 185, capitolul „Fondatori de localitati, drumuri si vieti: Eforia Spitalelor Civile, Societatea Carpatina Sinaia, Hanul Drumetilor si Turing Clubul Romaniei”.

Acum poze din Parcul „Dimitrie Ghica” cu muscate, ghivece de la fostul palat Stirbei azi Muzeul Orasului,  bustul eforului, Casino, Palace Sinaia adica hotelul Palace…

Dimitrie Ghica si starile lui de spirit 🙂

Si maine mai am niste poze frumoase si un subiect pe masura 🙂

Minciunile generatiilor: Uzinele Resita, Turnul Eiffel si Crucea de pe Caraiman; Tablitele de la Sinaia; Capela „General Ion Emanoil Florescu”; Lupta de la Posada din anul 1330

PARTEA A I-A

De-a lungul timpului, ati vazut pe aici sau prin vreo carte unde sunt si eu printre autori, diverse informatii, noutati.

Am pozat in premiera depozitele de bronz de acum peste 3000 de ani, de la Sinaia si la Predeal. Acum le vedeti si dvs., mai jos. Am identificat izvorul Prahovei, locul de iesire marcat ca atare pe vremuri, la Predeal, desi nu mai stia nimeni de el. Am stabilit unde era vestita carciuma de la frontiera, apoi vila hangiului Klein si mormantul acestuia. Am gasit locul unde a fost Cuibul Printesei. Am descoperit mormantul unuia din fratii Schiel… multe altele.

Imagini cu depozitele de bronz, din cartea „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”, aparuta in 2016. Tot in aceasta carte este publicat pentru prima data, si hrisovul care atesta denumirea de „Predeal”, semnat de Constantin Brancoveanu… obtinut si acesta dupa o intreaga poveste.

Am adus cele mai mai multe argumente in favoarea ipotezei ca Tablitele de la Sinaia reprezinta un fals, o prostie inventata in perioada comunista, menita a desconsidera monarhia.

Am scris Ministerului Culturii ca restaurarea Capelei Stirbei nu a urmarit si punerea in valoare a celor doua locuri de veci din interior, acestea nefiind nici macar studiate ci betonate direct… si mi s-a transmis ca acele locuri de veci nu au existat si ca e doar o ipoteza ce spun. Desi, sute de sinaieni stiu ca in interior erau doua locuri de veci umplute cu pamant:

Alte detalii: https://pasiintimp.wordpress.com/2016/12/12/restaurarea-capelei-stirbei-din-sinaia/

Am oferit cele mai multe probe si argumente despre Lupta de la Posada din 1330… ca aceasta s-a dat in defileul Posadei din Valea Prahovei, Mai multe decat Iorga, Giurescu si oricare istoric roman. Ani de zile am studiat toate cartile, documentele, opinii si articole referitoare la acest subiect. Peste un an de zile am purtat corespondenta cu diverse autoritati din toate locurile presupuse Posade, vreo 10-12 locuri. Dupa zeci de adrese primite, a reiesit ca nimeni nu are niciun fel de dovada, totul fiind teorie si interpretare a celor care s-au aratat interesati de subiect. Apoi, am fost in toate acele Posade, sa vad relieful. Abia dupa aceea, cu toate acestea la activ, dandu-mi seama ca nivelul de azi este inca dominat de mentalitati retrograde, am inceput o cercetare.

Am gasit ca langa apa Prahovei, Mircea cel Batran atesta o biserica anterioara domniei sale, dar si toponime cu legatura stransa cu acea lupta, plus marturia unui calator polonez tradusa impreuna cu specialisti in poloneza de la Institutul din Bucuresti si cu sprijin de la Biblioteca similara din Chisinau. Mai departe, am gasit pe un document dincolo de orice interpretare.. redata in defileul Posadei, o biserica necunoscuta, alta decat a schitului Lespezi. Nu dupa mult timp, am si gasit fundatiile acesteia… ca eu stau destul de bine cu logica si orientarea in teren, si pot merge de 100 de ori intr-un loc, ca nu am o problema cata vreme cred ca e ceva pe acolo. Printre fundatii, am gasit diverse resturi si o moneda otomana. Cum nivelul celor din institutiile statului este unul stiut de toti, am renuntat la a mai umbla pe usile lor, mai ales ca dadusem cu subsemnatul si pe la Politie, ca nu am predat la timp ce gasisem. Eu le mai pozam din cand in cand pentru o carte, dupa care neavand ce face cu ele le-am predat. Chiar daca m-au chemat la luni de zile dupa ce le predasem, pe mine m-a deranjat chestia asta. I-am anuntat ca nu am nevoie sa sap pentru ca la adevar se poate ajunge si nesapand. Am renuntat la cercetari in teren, cine stie ce naiba mai gaseam si imi faceau astia dosar penal 🙂 … si m-am orientat spre arhivele straine si istoricii din cateva tari. Intrucat toti ai nostri au fugit de raspundere, nedorind sa cerceteze acel sit, si cum nici eu nu aveam voie, am luat legatura cu cateva ambasade, oferindu-le informatiile noi si spunandu-le unde si cum sa caute in arhivele lor.

Biserica de la Lespezi este in stanga, fostul schit Trei Lespezi era sus, in defileu. Nu a reusit nimeni vreodata sa faca astfel de conexiuni deoarece sunt prinsi in sabloane si se dau prudenti. Una este prudenta si alta fuga de raspundere, teama.

Dupa calculele mele, biserica lui Basarab I a fost daramata de mai multe ori, dar mereu a fost reconstruita pana pe la 1850. Aceasta biserica s-a numit Trei Lespezi, probabil de la cei trei stalpi de piatra pe care-i avea biserica la inceputuri. Astfel ca, istorici maghiari si polonezi cauta si ei intr-o arie mult mai restransa, adica documentele ce atesta treceri pe Valea Prahovei. Bine, povestea este mult mai lunga. Dar o sa vedeti ca vor gasi documente si mai multe si mai clare si tantalaii astia ai nostri, se vor face de rusine. Categoric ca sunt istorici si arheologi romani care sunt de acord ca acea carte a mea despre Posada este si cea mai inedita, cu multe dovezi care impun cercetarea de specialitate, dar sistemul e de asa natura incat dureaza vreun an pana se va face ceva. Este si singura carte dintre atatea, care vine cu ceva concret nu cu poezie, subiectivitate si analize pe text. Asa cum ma stiti, nu afirm niciodata ceva de care nu sunt sigur… insa, in ceea ce priveste localizarea Posadei de la 1330, sunt 100% sigur ca nu ma insel.

Mai multe: https://pasiintimp.wordpress.com/2017/05/04/floria-de-la-comarnic-biserica-din-posada-prahovei-si-podul-negrului/

Mai departe,

Pe mine ma deranjeaza minciunile considerate adevar istoric sau diferite manipulari, intoxicari. Fie ca sunt de natura istorica sau de mediu.

Adevarul este ca Basarab I, nu avea forte militare sa se bata cu Carol Robert in camp deschis si l-a pacalit cu bani si daruri, dupa care l-a prins in defileu si i-a distrus armata. Nu-ti intra ala de fraier in defileu, ci pacalit si atras acolo de calauzele lui Basarab care, chipurile ii aratau drumul cel mai scurt de iesire din tara. Mai departe, trebuia vazut unde este locul unde l-a tras pe sfoara Basarab pe Carol Robert…

Imi zicea un istoric contemporan, ca nu avea cum sa treaca armata maghiara prin Valea Prahovei pentru ca nu se circula pe aici decat rar. Pai, bai tata, regele scrie cu mana lui ca era „o cale oarecare” si tocmai faptul ca nu apare prin documente referiri dese in acel secol la Drumul Prahovei, arata ca era o ruta alternativa, secundara, putin uzitata. E logic ca regele nu ar fi cerut calauze lui Basarab daca era un drum comercial cunoscut. E la fel de logic ca regele daca ar fi fost atras in capcana pe vreun drum comercial cunoscut, dincolo de Campulung sau de Curtea de Arges, ar fi scris cu mana lui despre ce drum era vorba. Atat lucru stia si el: drumurile principale de legatura dintre Transilvania si Tara Romaneasca. Si din cati oameni avea, cunostea unul macar din toti acestia respectivele drumuri, nu ar fi avut nevoie de calauze. Faptul ca nu da niciun nume arata ca habar nu avea unde se afla.

Dar poti avea pretentii de logica de la oamenii sedimentati cu idei comuniste? Sau educati in scoli militare, inoculati cu idei si teorii ce frizeaza bunul simt si normalitatea… care au eleborat din nimic planul de atac al lui Basarab de parca ar fi vazut cum au stat lucrurile chiar atunci in 1330 🙂 Istorici militari dusi de valul eroismului national, au desenat planuri, schite cum a atacat Basarab din toate partile, concluzia fiind binecunoscuta: i-a nimicit 🙂 Daca gandesti un pic iti dai seama ca atacul producandu-se intr-un defileu, cel putin laturile fierastruite de cursul apei, sunt preponderent abrupte, de la 50 grade in sus. Ai nostri, cu miile 🙂 care atacau de pe aceste laturi, cum stateau, in corzi atarnati sau cum? Omul medieval avea instincte mult mai bune decat ale omului de azi. Daca tu crezi ca o asemenea armata iti intra in asemenea spatii inguste, cate 4 oameni in linie cum au calculat istoricii nostri, inseamna ca erau beti cu totii sau hipnotizati…

Mi-a fost clar ca ai nostri, nu prea puteau gandi realist fiind scoliti in sisteme comuniste, despre cum i-am invatat noi latina pe romani, cum i-am rezolvat pe toti cei care au trecut prin spatiul nostru milenar, cum lasa taranul erou: femeie, familie si gospodarie pentru a pleca la lupta cu furca si cum invingea armate regulate la primul iures mai serios. Luptau bine pentru ca erau poate de la Norton sau Bitdefender… Cred ca daca ne straduim un pic, lui Radu de la Afumati i se mai spunea si Norton. Sta sigur asta scris intr-o tablita de la Sinaia. Atat de bine aparau domnitorii tara cu taranii incat, cu totii proveneau din neamul lui Norton, iar atunci cand a ramas un singur descendent feminin acesta s-a casatorit cu un barbat din dinastia Bitdefender. Oricum ar fi, noi o dam bine. Important este ca ne-am descurcat, ei au trecut, noi am ramas 🙂 Cand au venit rusii la Prut cu tancurile, Ceausescu Avast, a scos laserul care nu ca a topit tancurile invadatoare, aceasta fiind chiar un mizilic, dar raza acestuia s-a tot dus, topind inclusiv uzina producatoare situata la periferia Moscovei. A fost un avertisment mai mult decat suficient! Iar daca vin maine extraterestrii, sigur aterizeaza la noi, ca noi avem paine cu sare, taramul fagaduintei si cei mai multi ursi din Europa. Chiar Mantuitorul e posibil sa fi fost pe aici in copilarie, invatand de la urmasul lui Deceneu, Comosicus, procedeul nemuririi.

Spre Defileul Prahovei. In departare, Podul de la Oratii.

PARTEA A II-A

Dar, azi, va spun ca am mai dovedit o minciuna care rataceste brambura prin mintile a zeci de mii de romani. Ma pasiona subiectul dar la cate prostii vedeam zilnic, ce mai conta una, chiar daca era mare. Totul a plecat de la reabilitarea Crucii de pe Caraiman de catre MApN. Zic eu, super fain, Armata este serioasa, hai ca „se face” Crucea. Cand, aud ca seful Parcului le-a impus sa transporte toate materialele cu elicopterul. Stupefactie! Pentru mine a fost ceva incredibil! Pai, prietene, daca faceai figura asta la rusi, sapai in permafrost cate zile mai aveai!!! Aici, in Romania, poti face asta ca pe un lucru oarecare.

Mi-am zis ca omul nu este in regula. Cum adica tu, un singur om, impiedici reabilitarea unui asemenea monument, mai ales ca e vorba de Armata, care culmea este si riveran, Crucea fiind a lor. Adica asa cum iti urca proprietarii de la Babele, Costila si Omu cu masina, la fel are dreptul si Armata. Cica, pentru protejarea naturii militarii nu au voie decat sa zboare cu elicopterul. Ma gandesc eu ca treaba cu elicopterul este mult mai paguboasa pentru mediu decat 3 camioane militare, care daca urca azi, duc tot necesarul, ca doar nu fac o alta Cruce.  Pe cand cu elicopterul, ai speriat toate animalele, capre negre, ursi etc., din muntii Caraiman si Costila.

Foto: Cristian Laurentiu

Fiind multe milioane de lei in joc, lovit brusc de conspirationism, intr-un fel justificat la cate vedem, sesizez Guvernul, ministere, Politie, ca astia s-au asociat in cine stie ce scopuri.  Imi zic eu, ca din pix, poti trece 20 de zboruri cu elicopterul la Cruce in loc de 3. Evident, lucrurile s-au inflamat, ca nu am dreptate, ca uite ca asta mai lipsea, adica eu si opozitia la proiect, de parca nu sunt atatea care impiedica proiectul. In fine, imi dau site-ul proiectului, sa observ daca sunt greseli, informatiile, si sa vin cu solutii/observatii daca am. Vad site-ul, realizez ca sunt o sumedenie de specialisti si doctori in nu mai stiu ce… care scriu o monografie a monumentului. Site-ul? Plin de greseli. Baiat serios, pierd cateva ore si le notez, dupa care revin la ei cu poze si cu corecturi. Probabil s-au simtit jigniti, nestiind ca pe aici, sunt doctori mai buni ca ei. In adresa lor, mi-au multumit si mi-au zis ca vor tine cont de propuneri, daca va fi posibil. Pai, treaba asta cu istoria, cand te joci cu un asemenea monument nu tine de probabilitati, ca vrei sau nu vrei, ca te enervez eu sau nu, ci de respectarea adevarului…

Un colectiv de specialisti din Bucuresti scrie insa o monografie a Crucii din Bucegi… niciunul nu are vreo treaba cu Valea Prahovei. Adica nu locuieste de la Comarnic la Predeal, nu s-a auzit de vreunul pe la noi, nu i-am vazut pe aici pe strada sau pe munte. Si bomboana de pe coliva este ca se lucreaza la o harta cu directiile de atac/aparare din anii 1916 si 1918. Este chiar tragic, dupa ce ca nu cunosc niciun erou local, nicio pozitie a vreunui regiment, intocmesc o harta cu directia de atac de pe aici, din anul 1918. Insa, surpriza! Pe aici, nu s-a inregistrat niciun atac in anul 1918 din simplul motiv ca fortele noastre militare erau retrase in Moldova. Picior de soldat roman nu mai era prin Valea Prahovei din decembrie 1916, ca sa initieze vreun atac… Si asta tocmai in 1918. Peste vreo 300 de ani, se poate scrie cum secretul diversiunii moesiene s-a transmis milenar… Si, in 1918, iar s-a folosit ruta pe sub munti. Dar acum e prea devreme 🙂

In fine, le-am recomandat sa stearga de pe site si referirea ca fierul de la Cruce este de la Resita precum este si acela de la Turnul Eiffel. Ca nu e nimic sigur. Bine, si eu idiot, doar nu ma luau astia, generali si epoleti in seama 🙂 Dar daca m-au intrebat, zic sa fiu un cetatean bun, sa-i ajut, scapand in nebunia mea si consideratia ca sunt sigur ca la primul foc de arma acesti generali, o vor sterge peste granita 🙂 Daca ei toti au fost speriati de unul singur, adica de seful Parcului pentru mine a fost clar ce curaj au. Categoric ca nu au modificat nimic pe site :))) Ce eroi si ce memorie a locurilor reabilitezi sau cinstesti, cand nu stii despre ce este vorba?

Nu public site-ul lor, ca are multe lacune si cine stie ce se mai intelege. O lasam asa mai bine… Observati, minciuna comunista cu fierul de la Turnul Eiffel. Iata insa si un fragment din ce le-am scris, luna trecuta:

Bine, nu a fost cazul sa modifice. Adica, cine este ala? Nici eu nu am auzit de ei, nici ei de mine :))

Cu toate acestea, daca iar m-am intersectat cu subiectul vechi, adica fierul de la Cruce si de la Turnul Eiffel, zic sa nu-l mai las. In trecut, rugasem pe toti cei care fac poze de pe Cruce, sa-mi trimita poze cu inscriptiile de pe Cruce. Au cercetat baietii acestia toate fiarele si mi-au trimis toate inscriptiile de orice fel. Nicaieri nu apare Resita, deci sigur este o minciuna comunista. Multumesc lui Cristian Laurentiu pentru dreptul de a folosi pozele sale si pentru sprijinul sau in aflarea adevarului despre provenienta fierului din care este alcatuita Crucea de pe Caraiman.

Mai degraba, Crucea fiind ridicata de Directia de Poduri a CFR-ului, fierul provine, dupa logica mea, de la podurile feroviare aruncate in aer de armata romana in timpul retragerii de pe aici, din anul 1916. Nu sunt sigur 100% de ipoteza, dar, deocamdata mi se pare singura posibilitate. Mai am cateva lucruri de cercetat ca sa fiu convins si sa dovedesc asta. In unele locuri de pe la noi, am identificat bucati din acele poduri. E posibil sa fie si fier de la pod si fier adus, cumparat, la Cruce. Vom vedea… pentru ca  adevarul e mereu acolo unde nu te gandesti, adesea aproape, si tu il cauti departe.

Fier de Resita la Comarnic… ca e si din acesta pe la noi 🙂

Si cu Turnul Eiffel am fost mereu contrariat. Adica mi se parea o bazaconie, o chestie de mandrie stupida romaneasca, propagata pe site-uri, ziare. Cum sa scrie Resita sau Romania pe Turn cand uzina asta era in Austro-Ungaria? Cum de francezii au fost atat de nebuni sa comande fier din estul Europei cand ei aveau un grad de dezvoltare superior si fier in propria curte? Cum de nimeni nu a postat o imagine cu fierul Turnului in care sa vedem scris Resita? Initial, mi-am spus sa scriu un articol dezbatere, sa vedem care e adevarul sau macar sa facem cativa pasi catre el 🙂 Am rumegat ideea o noapte intreaga si nu stiu pe unde umblam a doua zi… ca imi cade fisa: ce rost are sa-mi pun lumea in cap, sa spuna unul si altul ca nu sunt roman, ca stric traditiile si nu mai stiu ce? Daca ma intereseaza Turnul Eiffel, ei bine, atunci sa intreb Turnul Eiffel. Zis si facut!

Gasesc administratorul Turnului, ii dau cu je m’apelle si s’il vous plait si astept bucuros nevoie mare de o asemenea idee 🙂 Trece o zi, trec doua, niciun raspuns. Ce sa fac?! A, perfect, scriu la Ambasada Frantei in Romania! Mai aveam cateva idei, sa sun pe la cativa francezi care locuiesc mai aproape de turn si sa-i rog sa faca niste poze la fier, sau la ambasada noastra de acolo… Evident ca daca as fi castigat la loto, ma imbracam, ieseam pe usa si ma duceam direct la Paris, sa vad eu care este treaba, atunci in momentul ideii :)) As pleca la 1 noaptea doar sa ma conving eu de ceva.

Dupa scurt timp, francezii, oameni cu bun simt, imi raspund. Asa ca: Ţeapă, fraţilor! 🙂 Iar a visat cineva si a confundat visul cu realitatea! Deci, oameni buni, trebuie sa ne dam un refresh serios, ca nu schimbam realitatea cu minciuni, doar ne pierdem clipele vietii ratacind in povesti si nu vom face decat sa perpetuam neseriozitati si false adevaruri. Sa privim dincolo de manipularile de pe retelele de socializare, de la tv etc. Sa nu mai locuim povesti si superstitii, sa ne revenim… este plina Romania de oameni frumosi, adevarati, de locuri unice, avem atata istorie adevarata. Asta trebuie sa furnizam: frumos nu fantastic, adevar nu minciuna, credibilitate si seriozitate.

Fierul Turnului Eiffel provine din Lorena… care Lorena este in Franta si cunoastem din istorie disputa pe acest teritoriu dintre Franta si Germania. Provincia Lorena e cam de 5 ori mai mare decat judetul Prahova 🙂

Scrie clar pentru toata lumea cine este FURNISSEUR-UL fierului din care este alcatuit turnul.

Na, voi zeci de mii cu povestea nationalista despre cum am dat noi fier pentru Turnul Eiffel si eu, fraierul de la poalele Bucegilor care crede ca trebuie sa fim un pic rationali, sa nu se mai lasam pacaliti cu povesti fantastice. Asa a fost si cu harta 3D a Bucegilor realizata de consilii judetene, orase din zona Bucegilor… etc institutii. Pe mine nu m-a intrebat nimeni nimic, nu ca ar fi trebuit 🙂 Ei au lucrat ani la harta… cand am vazut-o, intr-o ora le-am aratat peste 20 de greseli majore. Nu a zis nimeni imediat multumesc, fiindca nu ne place adevarul ci, ca asa face romanul, critica, strica. Sau cu actiunile de mediu, unii tot credeau ca este o banda ecologista organizata, sustinuta financiar de politicieni si eu eram doar un cetatean interesat sa ramana ceva din Parcul acesta Natural. Le explicam, ei nu ma credeau.

De aceea, nu onorez invitatiile la cenacluri, sesiuni, intalniri, pentru ca daca as vorbi, ei ar trebui sa asculte pentru ca le-as vorbi de fapte intamplate pe aici nestiute de ei, si mi se pare lipsit de bun simt, sa-ti spuna unul de varsta mea niste lucruri, cand tu ai nu stiu cate carti publicate, articole fara numar. In plus, multora le plac povestile si le-as strica lumea pe care si-au construit-o. In tablitele de la Sinaia, sunt niste notiuni pe care un geto-dac nu avea cum le cunoasca acum 2000 de ani, din simplul fapt ca asupra acestora s-a convenit mult incoace, in ultima suta de ani. Dar ce sa-ti spun eu, cand tu nu sti nimic si informatiile tale provin din ziare de scandal si din reviste cu retete de slabit? Maine uiti si auzi altceva si acela iti este adevar, pana la o alta intalnire cu cine mai stie cine. Mai bine rontai eu linistit pufuleti si fac planuri de expeditii prin Bucegi sau prin Dobrogea.

Bine, mai am diferite idei crete, insa pentru asta trebuie timp si resurse. Ca exemplu si inchei 🙂 stiti ca in Pestera Ialomitei, reabilitata, au fost gasite mai demult, oasele unor ursi de caverna. Cum au ajuns in pestera? O sa ziceti ca intrand 🙂 Pai, citind niste ziare de pe la 1870, am vazut ca accesul in pestera se putea face doar cand scadea apa si atunci se inainte pe burta. Deci un urs nu ar fi incaput. Tot dupa 1870, au fost primele dinamitari si s-a largit galeria pe unde azi trecem, aflata la vreo 100 metri de intrarea mare pe care o stim cu totii. Deci, ursii din pestera au intrat prin alta parte. Cred ca mai exista o galerie care intersecta Grota Ursilor, probabil dinspre sud si, in urma unui cutremur s-a surpat si ursii au ramas blocati in pestera… si au murit dupa o vreme. Ursii aceia in mod sigur nu au intrat pe unde azi intram noi!

Cum zicea Minulescu, aproximativ: ei ma urau ca nu sunt ca ei, eu ii iubeam ca nu sunt ca mine :)) Fiecare cu nebunia lui…

Fiind o mini-vacanta si revazandu-ne abia marti, va las in compania unei melodii frumoase:

Nu uitati adevarul:

FIERUL DE LA TURNUL EIFFEL NU PROVINE DE LA RESITA! SI NICI PE CRUCEA DE PE CARAIMAN NU A VAZUT NIMENI, DEOCAMDATA 🙂 , CUVANTUL RESITA!

Urs mort prin Bucegi, Un parc de poveste, Ursul I.C.A.S.-ului, Constructie veche la Sinaia

„Ba’ da’ tu ai impresia ca nemtii aia sunt atat de prosti? Crezi ca nu ar fi cumparat de la noi cati ursi  ar fi vrut, daca le-ar fi trebuit? Noi suntem cei mai mari fraieri din Europa… inapoiati. Nicio tara nu are atatia ursi ca noi, fiindca ursul aduce doar probleme si nu le trebuie animalul asta, ce nu ti-e clar?” – spusele unui om de munte care a mers prin Alpi, Pirinei, diverse tari, care aduce turisti straini si se plimba cu ei prin toate colturile Romaniei. Ideea este ca toti vor sa vada ursi, sunt incantati de fauna noastra, dar niciunul nu ar vrea sa vada ursi la el in tara.

In timp, am ajuns la concluzia ca avem nevoie de o dezbatere nationala referitoare la protectia mediului in general… insa impartita pe categorii: ape, fauna, lemn… Apoi, dupa ce se stiu opiniile oamenilor, trebuie numiti alti oameni, in functii de decizie, care pot sa realizeze ce s-a stabilit. Nu ai cum sa blochezi drumuri nationale ca nu vrei tu sa se exploateze padurea. Nu ai cum sa impiedici vanatoarea legala la unele specii de animale pentru ca ti se pare tie ca nu ar trebui impuscat nimic. Protectia mediului, a faunei, se realizeaza inclusiv prin vanatoare. Sunt exemplare bolnave, degenerate, batrane sau care fac pagube, iar acestea trebuie scoase din schema. Asta e opinia mea, vazand live diferite intamplari. Evident, ca sunt de partea ONG-ului care militeaza ca toate animalele sa traiasca daca se si ofera solutii practice. Cum vor face asta? Dupa mine, un astfel de ONG conservationist ar trebui sa stranga bani prin petitii pe Facebook, sa cumpere padure pe undeva, sa o imprejmuiasca. Apoi sa cumpere ursii cu probleme, bolnavi, care ies prin oras, si sa-i tina ei, sa-i creasca.

In general, omul de la oras crede ca ursul e un pic mai mult decat un caine. E imposibil sa le explici oamenilor luati de valul manipularilor pe Facebook altceva, adica realitatea. Tocmai de aceea, ca sa fie pace si prietenie, un ONG conservationist isi poate crea propria gradina zoologica. Sa le puna nume la ursii neiubiti: Aburel, Vevefel, Feisbuciţa, Comicuţa etc. Si la miile de sustinatori de ocazie, sigur vor strange hrana pentru ani de zile. Totul este sa-i lasi sa-si iubeasca animalele asa cum stiu ei. Ca respect pentru pasiunea lor. Ca nu asta este normalitatea o lasam pe un plan secund. Mii si mii de oameni sunt educati pe retelele de socializare si ar trebui vazut, macar incercat, daca se pot asocia si in realitate pentru idealurile pe care le impartasesc. Posteaza unul niste mistreti impuscati in alta tara sau la noi, adauga termeni ca „macelariti”, exterminati”, „ce ne facem”, si sute de oameni isi schimba perceptia. Cred ca ne-ar trebui o lege, in cazul in care manipulezi, induci in eroare, blochezi mersul legii, tulburi comunitatea etc, sa te ia cineva la intrebari. Pentru ca asta nu inseamna libera exprimare ci altceva.

Oricum, important este sa nu mai auzim de cazuri stupefiante, absurde, de genul: fugaritul ursilor pe strazile din Azuga cu motoreta sau de ranirea unui om prin padure de catre urs… si mii de oameni sa tina cu ursul. Deci, daca un urs te omoara prin padure sau in curtea ta… e greseala ta 🙂 In ambele situatii, cand le-am auzit, am murit de ras, chiar daca nu e nimic de ras. Treaba este ca nu pot sa cred ca traim in asemenea stare de anormalitate.

La nivel national este explozie de efective la mistret si urs. Nu mai vorbesc de cainii fara stapan, semisalbaticiti. Ceva trebuie facut ca sa fie toata lumea multumita.

Week-end-ul ce s-a incheiat, un grup de membri ai Clubului Alpin Roman urca pe Valea Alba din Bucegi, intr-o ascensiune. Cum urcau, au vazut un urs mort:

Foto: Clubul Alpin Roman

Probabil a fost surprins de o avalansa. S-a sunat la Administratia Parcului Natural Bucegi, ca asa se face, s-a stabilit ca animalul mort este situat pe raza Fondului Cinegetic 24 Azuga si, ca, in mod cert, a murit din cauze naturale.

Ati fost la Sinaia, in parcul Dimitrie Ghica? Cu siguranta, foarte multi. Cam in orice perioada, fie ca ploua, este senin, ninge, parcul acesta este fermecator. O vraja aparte te tine prin el 🙂 Cred ca am sute si sute de poze facute de-a lungul anilor, cu tot felul de ipostaze observate prin acest parc infiintat in anul 1881, sub indrumarea unui renumit arhitect peisagist al timpului, un elvetian pe nume Eder.

Poza pentru o idee.

Tot referitor la ursi, pe 23 mai, Florin Glinta, cunoscut om de munte, observase un urs care purta ceva la gat. Dumnealui cobora prin Valea Cerbului iar pe versantul Morarului vazuse acel urs. Mi-a trimis poza, am discutat cu cei de la Parcul Natural… pana la urma s-a stabilit ca este un urs… parte dintr-un proiect al Institutului de Cercetari si Amenajari Silvice, monitorizat permanent. Proiectul din cate am inteles se numeste „Life for bear”.

Pentru a va informa corect si obiectiv, recomand site-ul in cauza:

http://www.forbear.icaswildlife.ro

Acum, eu sunt mai sceptic cu proiectele acestea. Adica si daca ajungi la concluzia ca un teritoriu suporta 30 de ursi sau 30 de mistreti… orice animal doriti, si proiectul identifica in acel areal 60 de ursi, 60 de mistreti etc., care este solutia pentru animalele in plus? Pe mine ma intereseaza care sunt masurile referitoare la excedent. Adica ii inmultim asa, pentru ce, unde ii ducem, ce ne dorim, care este pragul de toleranta, numarul maxim. Ma indoiesc ca vreun proiect din acesta propune selectia, pentru ca atrage valuri de antipatii 🙂 Nu esti eco, nu esti in trend. Adica la noi in multe situatii domneste asa, o ciudatenie, o scalzi, o sucesti, ca sa fugi de responsabilitate. Solutii nu-si asuma nimeni, de niciun fel.

Imi spunea un prieten acum doua zile ca daca era „pe mana mea” Parcul Natural Bucegi, de parca ar fi fost anterior proprietatea lui tata :)), cate nu se schimbau, nu stiu ce si nu stiu cum. Probabil, dar nu as mai fi avut niciun prieten 🙂

Primul gand? As fi rugat primariile ca intr-o saptamana, doua, sa curete lizierele de paduri de gunoaie ca sa nu mai vina niciun animal aproape de casele oamenilor. Ursul, intai, nu ia contact cu omul in curtea acestuia. Treceau la curatenie? Ma indoiesc 🙂 Sunau, da-l afara :)) In Bucegi, daca nu te sustine Dragnea personal, Iohannis, Patriarhul Daniel sau vreun ambasador vocal, 48 de ore e mult daca te prind la comanda :)) Al doilea gand: picior de caine vagabond ratacind prin padure inseamna minus la salarii. Nu prinsi, ca nu sta nimeni sa-i momeasca si lugu-lugu. Eliminati! Apoi pe Facebook se citea despre „criminalul”, „transformarea unui iubitor al muntelui in ucigas, braconier”, „i-au luat mintile banii, puterea”, adica stim cam ce ne poate pielea in online 🙂 Al treilea gand: avertisment pentru oieri, stai in traseul turistic cu oile si cainii, intri pe unde stau caprele negre, sperii turistii, o incurci. Daca este muscat vreun turist, ai inchis stana si ai plecat. Consiliere pentru turist, sprijinit in proces cu marturii, despagubiri maxime. Pentru ca fiecare trebuie sa stea in banca lui, la locul lui, sa-si faca treaba. Al patrulea gand: Cati ursi ai? Pai 50 in loc de 20. De ce? Nu am voie sa impusc, e blocat ordinul. Cine l-a blocat sa vina cu masuri alternative, sa cumpere cei 30 de ursi, sa-si asume raspunderea. Ei sau ministerul. Nu poti sa stai in birou si sa nu faci nimic de teama ca pe Facebook se creaza nu stiu ce. Vrei sa traiasca orice urs, vii cu solutii practice. Nu ai, glontul. Pentru ca oamenii sunt mai importanti decat ursii inmultiti excesiv, care umbla peste tot. E adevarat ca e vina noastra ca le-am distrus habitatul, dar nici sa crestem cu nemiluita ursi nu se poate. Sa lasam atatia cat pot trai in conditii bune pe un teritoriu si sa-i protejam pe acestia. Padurea nu e Zoo si nici Parc Natural nu inseamna Zoo.

Al cincilea gand: identificarea grupurilor de peste 10 persoane, neautorizate, care umbla brambura prin Bucegi in afara traseelor marcate turistic. Cea mai mare parte a acestora sunt infocati sustinatori ai conservarii speciei urs. Amenzi de minim 500 lei pentru fiecare, deoarece ca iubitor de urs trebuie sa cunosti ca nu te duci tu prin casa lui cand ai chef, si apoi sa faci petitii zbierand ca nimeni nu face nimic. Duplicitatea aceasta trebuie sanctionata. Te uiti la profilele de Facebook si iti dai seama cu cine ai de-a face. Vrei pe nemarcate dar vrei si ca ursii sa moara de batranete. Pai nu prea merge! O mie de petitii se pot face apoi pe Facebook, nu conteaza. Nu ai cum sa sustii cauza ursului dar tu sa umbli exact pe acolo pe unde nu ai voie, unde e zona de liniste pentru fauna. Bine, 90% din petitionari habar nu au ce inseamna zona de liniste si ei cred ca astia care fac ani de zile scoala la profile de mediu, silvicultura etc invata doar sa fure si sa culeaga coada soricelului. Cand te apuci de chestiile acestea, in mod sigur cand iesi din casa, te uiti intai in toate directiile :))

Si neaparat 🙂 bisericuta pentru cinstirea eroilor, pe Platoul Bucegilor, in forma pe care am vazut-o la staretul Manastirii Caraiman. Pentru ca e normal sa comemorezi istoria si miile de soldati morti prin aceste locuri. Nu te obliga nimeni sa intri, sa te tarasti pe burta pana acolo, sa dai vreun ban, sa umbli cu cruciulite si iconite cu Arsenie Boca. Cata vreme este democratie, fiecare trebuie respectat in credinta lui si lucrurile trebuie facute asa cum este normal. Bisericuta se ridica din banii celor care s-au nascut si sunt ortodocsi. Nu te obliga nimeni sa sustii un lucru in care nu crezi. Dar pot sa-mi imaginez bucuria oamenilor care nu au dorit biserica pe Bucegi, la fiecare tragere de clopot :)) … si Trinitas-ul transmitand live… 🙂

Cu 200-300 de voluntari schimbi fata Bucegilor, voluntari care sa aiba tot felul de facilitati. Pot comenta aiurea pe Facebook zeci de mii de oameni, e insignifiant cata vreme realitatea devine normalitate. In cele din urma, vor face si altii pasul dintre virtual si real. Acum este multa confuzie, manipulare, interese… dar nefiind proprietatea lui tata :)) trecem la ce a mai ramas dintr-o cladire veche la Sinaia, din vremea monarhiei:

Nou si vechi

Ma gandesc oare, ce a stat acolo sus, scris. Vazusem o vedere veche odata, dar nu am stiut sa o localizez atunci si am scos-o din sfera atentiei. Sigur era vorba de acest loc.