Traseul turistic: Cabana Dichiu – Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – Captarea 7 Izvoare – Drum forestier Scropoasa – DJ 714 – Cabana Dichiu

Un traseu pe jos de circa 6 ore, depinde de cat stai sa admiri anumite obiective.

Venind din Sinaia, am lasat masina la cabana Dichiu fiind vorba de acel episod al lucrarilor demarate din senin, in varf de sezon, la DJ714A.

Era pe 1.08.2017

Am continuat spre intersectia cu DJ714 ce vine dinspre Moroeni:

Intersectia, la stanga spre Sinaia, la dreapta spre Moroeni. Noi venisem dinspre stanga si coboram spre Zanoaga.

Coborand spre Zanoaga si lasand intersectia in spate

Un molid devorat de licheni

Camping-ul Zanoaga… o cafea, o cola

Casute

Luam traseul marcat cu cruce albastra, ce intra prin Cheile Zanoagei, de-a lungul raului Ialomita.

Ce elemente protejate prin lege ar fi in aceasta imagine? Unul mai ales este evident.

Raul Ialomita

Primul pod, in stare buna

Al doilea pod peste rau, este insa rupt, luat de o viitura. Se coboara pe unde vedeti sagetile rosii.

Pe acolo se trece

De aici,  se vede mai bine podul rupt

Aspect din poteca turistica. La fel este aproape tot traseul. Ei bine, pe acesta am intalnit zeci de turisti din care majoritatea erau din acestia… legumicultori. Adica erau in slapi. Da, poti merge in slapi intre Bolboci si Padina, pe drum, dar prin mii de bolovani… Unii mai purtau si copii mici in brate. Nu zic sa te duci echipat de escalada, dar o talpa mai tare, un adidas ceva… e necesar.

La Scropoasa

Lacul Scropoasa

Pe lac am vazut rate domestice, rate salbatice si gaste domestice

Crucea celui care a fost cabanier la Scropoasa. Cabana este acum o ruina.

Cabana Scropoasa

Intreaga cabana este o ruina

Am continuat sa ne mai invartim pe langa lac:

Tunelul acesta de la capatul barajului apare prin unele locuri pe net, ca fiind „al americanilor”, stie toata lumea povestea, nu o reiau eu 🙂 Umbla pe sub munte dupa secrete… 😉

De acolo incep Cheile Orzei. Nu spun si eu ca sunt cele mai inguste chei din tara, pentru ca si altii zic ca la ei sunt de fapt cheile cele mai cele… Asa ca, le va masura cineva serios pe toate, intr-o zi, si vom afla si noi.

Trageau si ele la umbra

Apoi, plecam spre 7 Izvoare, o captare, o casa, pe sub care curge un suvoi de apa curata. Oamenii aceia pe care-i vazusem prin chei veneau in special atrasi de mirajul acestui loc. Nefiind indicator umblau de colo-colo epuizati si nu le gaseau. Cand au vazut izvoarele, locul nu le-a spus nimic. Au ramas in drum si au facut poze. Nu au luat apa ca trebuiau sa coboare putin, sa treaca paraul Scropoasa si sa ajunga la „apa zeilor”. Adesea lenea vine din prostie, din lipsa de educatie.

Bineinteles ca apa este foarte curata, dar nu are nicio treaba cu povestea ce se vehiculeaza. Dar povestea plus amenajarea acelui loc, supravegherea sa nu se arunce gunoaie, ar face-o o atractie serioasa. Amenajare si taxa. Cand iei bani si intretii.

Locul numit 7 Izvoare. Apa vine din munte pe sub acea constructie.

Mai sunt si aspecte reale de pe aici, dar nu doresc sa indemn oamenii la aventuri. Se mai accidenteaza cineva, cine stie. Plus ca fiind captare de apa, nu prea ai voie prin locul acesta.

Unul din sapte 🙂

Replica dupa Bigar la o scara mai mica.

Apoi am inceput sa urcam pe drumul forestier Scropoasa pentru a intersecta DJ 714, pentru ca urmandu-l, sa iesim mai tarziu la celebra intersectie de mai sus. Ca si cum veneam dinspre Moroeni.

Niste babe imposibile care ajunsesera pe acolo, tot bolboroseau intruna si tot felul, ca intr-un final sa ne intrebe de ursi, daca sunt. Pai, fiind in mijlocul Bucegilor logic ca erau, dar nu ies nici astia asa oricum 🙂 Iar ele faceau parte dintr-un grup de 15-20 persoane. Am inteles ca stateau undeva pe la Zanoaga-Bolboci si le indemn sa mearga pe unde au venit intrucat drumul ocoleste foarte mult. Dar fiind babe, ele intai vorbesc si apoi gandesc. Cand zic baba, nu ma refer la varsta inaintata, ci la femeile de un anumit gen, care comenteaza intruna, stiu totul, fac permanent observatii, te cicalesc si te fac cu capul. E bine sa iei distanta ca sa ai grija de sanatatea ta mintala.

Cum mai mereu am dreptate, nu a zis nimeni nimic si ne-am departat pe drumul nostru. Nu prea rapid din pacate, cum as fi vrut, pentru ca existau mustrari de constiinta, cavalerism probabil. Nu din partea mea. Pot sa zic ca imi cam dau seama de oameni destul de repede. Bun… si ne trezim cu babele vorbind intruna, speriate de moarte de urs, tragand de familii tampite de atata vorbarie, prin spatele nostru. Mai fac o incercare sa le explic ca nu e niciun pericol si ca nu are rost sa alerge nimeni, ca e mai scurt drumul pe care au venit. Inutil! Erau setate sa faca doar ce le trecea prin minti in acel moment.

Specia aceasta apare fie pe la tara, unde brusc tarancile se transforma in orasence care le stiu pe toate, fie sunt mahalagioaice de cartier, ce stau la parterul blocului si barfesc trecatorii. Doza de nesimtire este intotdeauna maxima. La scurt timp, simtind dezbinarea masculina au marsat cu aceasta. Femeile de genul acesta, daca le lasi sa ti se suie in cap nu le mai dai jos de acolo. Evident ca marionetele de barbati, sotii babelor, nu scoteau o vorba, striviti de posibilitatea unui scandal cu aceste vrajitoare 🙂

Doamne, si nici un urs macar nu se arata prin preajma 🙂 La limita decentei, a vocabularului, am scapat de ele si au facut cale intoarsa prin chei, pe unde venisera. Aruncau servetelele pe jos, pet-urile goale, dupa aceea au vazut zmeura si plangeau ca nu au pet-uri, ca nu trebuia sa le arunce. Deci, pe astia trebuie sa-i lasi in treaba lor, nu-i civilizezi niciodata, nu-i ajuti in vreun fel. Fiind oportunisti si needucati nu inteleg nimic. Simuleaza doar. Este prima oara cand mi-a parut rau ca nu a aparut un urs, sa-i fi luat putin la alergare…

Dupa o vreme, am inceput sa mai fac poze.

Intersectie la Scropoasa

Canton, odinioara al celor de la Administratia Parcului

Si am continuat pe drum… de la Scropoasa la Dichiu, la mers binisor, se fac cam 2 ore si un pic.

Nr. de telefon jandarmi montani

Iar la intersectia spre Dichiu

Ne apropiam de cabana Dichiu, unde nu mai aveau cine stie ce… ne-am luat totusi cate o cafea si cate o inghetata.

La plecare, am oprit masina sa luam niste branza de la o stana ce se vede de la cabana Dichiu. Mai luasem si altadata, cam scump, 30 lei/kg branza de burduf, dar face toti banii. In week-end, sotia baciului are o taraba langa cabana si se poate cumpara de la ea. Altfel, mergand spre stana, nedand claxoane, neavand un spray pentru caini, cine stie ce se intampla.

Traseu religios la Manastirea Turnu si traseu turistic din Busteni la Azuga

Intr-o duminica, am plecat spre Ploiesti. Aveam eu in minte diverse… sa verific niste aspecte istorice dar sa prind si o parte din slujba de la Manastirea Turnu din Targsor. Nu am plecat prea de dimineata, adica pe la 6-7 ci abia pe la 8. Cu o zi inainte umblasem „brambura” pe la alta manastire situata la mai bine de 100 km… si cum mersesem mult pe jos, m-am trezit mai tarziu.

In Ploiesti Vest cobor si merg spre statia cu microbuze spre Targsor. Bine, nu este propriu zis o statie, ci un fel de parcare pentru masini, unde vine si pleaca oricine. Nu este vreun semn de statie 🙂 De altfel, din acest punct de vedere, al traseelor judetene cu plecare din Ploiesti, municipiul nici nu poate fi comparat cu altele… Nu sunt panouri cu orare, daca nu ai mai fost in Ploiesti greu te descurci, trebuie sa tot intrebi. Ma gandeam la chestia asta de mult timp, oare cum se descurca un vizitator al orasului 🙂 Si Targovistea e mai bine organizata din punctul acesta de vedere.

Vine un autobuz de Strejnic, soferul imi zice ca nu merge nimic spre Targsor. Eu ca berbecul, nu-l cred. Strejnic este cam la jumatatea distantei dintre Ploiesti si Targsor. Omul pleaca, eu raman. Dupa 10 minute, cu planul facut, o iau spre Targsor pe jos, trec podul peste calea ferata si imi zic ca daca vad un microbuz ii fac semn si opreste. In Prahova, la noi, este universal valabila chestia asta. Nu trebuie sa te duci neaparat in statie, mai ales daca stai in vreo comuna. Stai la poarta, faci semn, soferul opreste. Eu iesind din oras, sigur opreau.

Ma grabeam ca sa prind din slujba, sa am si timp de vizitare, si mai aveam si alte planuri. In Strejnic am ajuns repede, cred ca sunt 2-3 km distanta de la gara Ploiesti Vest. Trec de celebrul aerodrom, fac o poza la un exponat:

Intru prin localitate si forma bisericii vechi imi semana cu o biserica vazuta prin februarie:

O biserica noua, una veche.

Interior

Bolta

Catapeteasma… da, am cules si inscriptia aceea.

Crucea cu semiluna… care stiti ce inseamna. In niciun caz izbanda nu stiu ce asupra nu stiu cui. Ci nu stiu cui a zis… ridica biserica si sa pui semiluna la baza crucii 😉 Pe documente, nu pe vorbe. V-am mai povestit de aceasta descoperire. Tot ma minunam eu de multimea bisericilor cu semiluna. Si zic cum au rezistat toate pe vremea turcilor? Oare aceia nu vedeau ca ne bateam joc de simbolul lor? Deci undeva nu era cum trebuie. Pana la urma am gasit ce inseamna aceasta alaturare de simboluri.

Biserica are hramul… Sf. Nicolae

Dupa ce am mai stat pe acolo, mi-am adus aminte ca mai trebuie sa si plec. Targsorul era la vreo 4 km sau 3 ori 5, nu mai conta. Cu pauza de prin Strejnic cu tot, de la Ploiesti Vest la Manastire am facut cel mult 2 ore. La mers repede cred ca faci o ora.

Ansamblul monahal

Tot ansamblul a fost reconstituit/restaurat

Se intra in manastire, in dreapta. Cei din fata mergeau sa viziteze ruinele romane si Biserica Alba.

Biserica manastirii

Manastirea este de calugari. Telefonul ei este: 0244.483.077.

Complexul vazut dinspre ruinele romane

Demn de mentionat este faptul ca am gasit in diferite surse scrise si am intrebat si la fata locului pentru a ma lamuri… o chestie tare de tot 🙂 S-au impotrivit ridicarii manastirii in special cei din Muzeul Judetean de Istorie si inca niste persoane, care fie vorba intre noi nu sunt deloc binevazuti de cei din Biserica. De fapt, la nivel de judet Muzeul de Istorie are in randul Bisericii, o proasta reputatie. Pe fata nu prea se spune, insa cand te uiti la comentarii pe Facebook sau intrebi in particular, oamenii Bisericii sunt foc si para pe cei din muzeu 🙂 Acum, si mie imi place istoria, dar merg 100% pe mana Bisericii :))

Biserica a pastrat tot felul de documente sute de ani, pe cand primele noastre muzee de istorie au aparut de circa 100 de ani. Primul l-a infiintat Cezar Bolliac si a fost un muzeu al antichitatilor. Bolliac si alti entuziasti care au pus bazele acestei discipline, au ajuns presul istoricilor de azi, care rad de ei. Deci vin astia cu povestile lor, ei timp de 50 de ani au inflorit la comanda comunista istoria, sa se puna cu Biserica. Buni sau rai, apucatori unii dintre ei sau ridicatori intruna de biserici, esenta romanismului este Biserica Ortodoxa. Astia ca si oameni de stiinta sunt exacti, nu cred in nimic, bifeaza target-uri si atat. Va dati seama ca nu generalizez, ca sunt si istorici, arheologi, pe multi ii si cunosc care merg pe la biserici, in alt scop decat acela de a se opune.

Mie mi se pare ca tagma aceasta istorica isi depaseste cadrul. Niciodata nu vor castiga in raport cu Biserica, pentru ca sunt multi din astia „spalati pe creier”, care pupa icoane :)) Si eu fac la fel, doar ca nu fac un spectacol din asta. Din pacate, din motive imputabile doar mie, nu merg la biserica asa cum si cat ar trebui. Sunt mai profan poate… dar, Sfanta Biserica e Sfanta Biserica 😉 Maine este Schimbarea la Fata, mare, mare sarbatoare.

Cei de pe acolo ii zic Biserica Alba

Protejarea ruinelor… nici la Sarmizegetusa nu e asa 🙂 Aici e mana unui celebru arhitect, d-l Hoinarescu, abonat pe tot judetul la lucrari 🙂

Biserica Alba

Dincolo de manastire, pe un drum, se afla un zid din fosta biserica ridicata de Mihnea al II-lea zis Turcitul (domn intre 1577-1583, 1585-1591). Au fost multe biserici la Targsor.

In biserica Manastirii Turnu il gasim pictat pe Antonie Voda, cel considerat ctitorul principal. Acesta a refacut biserica, ridicata de Vlad Tepes. Despre Vlad Tepes si Sfanta Biserica mai jos, un extras sublim:

Dupa ce am stat pe acolo o vreme, am luat-o inapoi spre Ploiesti. Chiar ma gandeam ca o sa pierd trenul, cand o mama cu trei copilasi, ce conducea o masina opreste si ma intreaba unde merg. Ce face si „intamplarea” aceasta 😉

Trenul era in statie si uite-ma acasa… prea devreme. Ce sa fac mai departe? 🙂 Ma schimb repede, iau un rucsac mic si fuga in muntii Baiului, sa ies din Busteni la Azuga.

Se poate observa o parte din rulotele de pe Valea Cerbului. Chestia aceasta, upgradata, ar insemna o sursa de venit importanta pentru statiunea Busteni.

Peisaje:

Un soim sau un uliu. Ma trata cu spatele 🙂 de la distanta

Sa tot mergi, sa mai si alergi prin cadrul acesta natural.

Departe Postavarul, aproape Sorica si dupa… Azuga. Chiar aproape…

Nota maxima pentru cine stie ce este acel verde deschis de pe versant. Cel mai deschis verde 🙂

Si aceasta etapa din „campionatul de cascat gura” s-a incheiat prin epuizarea acumulatorilor. Si Targsor si Baiului, le ajunge… Pe la ora 19 eram acasa.

Intre conservarea naturii si protejarea stupida; luand urmele salbaticiunilor prin statiunile de la poalele Bucegilor

Primele masuri normale in ceea ce priveste fauna salbatica si interactiunile acesteia cu omul, in zona Vaii Superioare a Prahovei, au fost in sfarsit demarate de catre autoritatile din Sinaia si Busteni. Incet si foarte greu in opinia mea, incep si factorii de decizie de la nivel central, sa actioneze si sa inteleaga ca in unele domenii doar parerile specialistilor conteaza… si nu corul de parelologi pe care ii vedem propunand solutii neaplicabile decat in zona virtualului.

De cativa ani, a inflorit pe meleagurile tarii noastre, o pleiada de “eroi ai mediului” care intr-un procent covarsitor aduc numai deservicii acestei tari.

Parcul din Sinaia, langa Casino

La Sinaia, Busteni, Azuga ca si in multe alte locuri din tara aceasta, au inceput sa umble ursii si mistretii ziua prin oras. Cine locuieste in Valea Prahovei, stie ca pe aici nu s-au facut taieri importante de padure, ceea ce reprezinta un atu al Administratiei Parcului Natural Bucegi. Deci, nu-ti vine ursul sau mistretul ca nu mai are padure.

Si la Sinaia sunt multi iubitori de animale care nu vor putea niciodata privi obiectiv anumite probleme ale comunitatii. Ei insa trebuie respectati intrucat sunt mai buni, mai milosi din fire. Insa, cand ursul sau mistretul iti umbla in miezul zilei prin oras, ba iese pe la Manastirea Sinaia, ba urca pe str. Furnica, ba o scroafa iese cu 8 purcelusi prin cartierul Platou Izvor si se duce pana la hotelul Mara, ba la Silva , telecabina Busteni …. opiniile si reactiile lor nu sunt justificate. Mai ales ca exista acel paradox: ursul daca te sfasie esti bun de plata pe la doctori, spitale, dar daca tu il ranesti tot bun de plata esti… si pe langa o uriasa amenda te poti duce chiar in puscarie.

Capcana de prins mistreti tocmai in parcul din Sinaia 🙂

Datorita acestor persoane care aparent deruleaza actiuni de „protejare a mediului”, incurajand lumea sa cumpere animale din plus, tricouri, alte prostii, se creaza o cultura falsa despre protectia naturii. Oamenii ajung sa creada ca suntem buricul planetei, ca alte popoare sunt imbecile, ca a proteja natura inseamna sa te uiti ca la o vitrina, sa nu atingi, sa nu faci nimic. Din acest motiv, febra aceasta cuprinzand atatia oameni care se manifesta foarte vocal, autoritatile se blocheaza, se incurca in comunicate, abandoneaza initiative legislative si lucrurile raman asa, incurcate, problematice. De aceea, avem o explozie uriasa la efectivele de mistret si de urs la nivel national. Intrebarea este cat ii mai lasam sa se inmulteasca? Cati vrem sa avem, cate un animal pentru fiecare cetatean?

Sinaia fiind un oras cu o anumita rezonanta, autoritatile ca sa fie civilizate si sa respecte pe toata lumea, nu au dorit impuscarea mistretilor ce umblau brambura prin oras. Astfel ca gestionarul fondului cinegetic i-a tranchilizat si i-a dus de pe aici. A vorbi despre intretinerea unui fond de vanatoare, cum platesti pentru ce nu folosesti, cum scoti bani ca sa plimbi animale tranchilizate de colo-colo, este un intreg capitol. In fine, au fost prinse animalele si duse. Ca s-au intors aceleasi, ca sunt alti mistreti, nu am de unde sa stiu. Cert este ca dupa un timp, alti mistreti au aparut iar prin Sinaia. In atare conditii, s-a adoptat o hotarare de Consiliu Local,  s-au incheiat acte si s-a autorizat intrarea gestionarului acelui fond cinegetic in oras, sa faca orice este necesar ca acele animale sa nu mai puna in pericol viata cetatenilor.

Macar la Sinaia incep sa se faca pasii normali. Intr-o statiune cu asemenea pretentii, nu au ce cauta animalele salbatice prin oras. Toate trebuie prinse, relocate, impuscate, oricare solutie din acestea enumerate, mie mi se pare adecvata, pentru ca nu traim in rezervatii ci in comunitati de oameni. Ca recoltezi mistreti sau ii relochezi de pe aici, e un prim pas.

Mistret prins in buricul statiunii

Dus unde ii este locul

Reprezentanti ai Primariilor din Sinaia si Busteni au fost la sedinta organizata de Ministerul Mediului despre interventia la specia urs, derulata in interesul sanatatii si securitatii populatiei cat si in scopul prevenirii unor daune importante. Autoritarile locale se lupta insa cu morile de vant – birocratia in speta! Orice urs care e un pericol iminent e protejat de o procedura birocratica incat daca ursul te ataca, autoritatile pot interveni cam in 30 de zile…

Si eventual intai mutam ursul sau mistretul care a atacat un om sau o gospodarie si daca face la fel si acolo unde l-am dus, in sfarsit intervenim. Si multora nu li se pare nimic anormal in asta 🙂

Se inchide DJ 714A, se deschide DJ714A! Si tot asa… Turism la voia intamplarii prin Bucegi!

Tiganie totala in ceea ce priveste turismul in Parcul Natural Bucegi.

Pana la urma ajungi la concluzia ca nimic din ce ti-ai propune sa faci in tara asta, ma refer la un proiect sau o afacere pe termen lung, nu poate fi viabil. Fie se schimba peste noapte cadrul legal, fie se surpa drumul, vine cutremurul, ii da unul foc, ceva se intampla si nu iese cum ai prognozat. La un moment dat constati ca si sistemul este impotriva ta. Ca te ingroapa in taxe si impozite, ca iti da cu o mana si cu zece iti ia. De aceea se si fura, care cum prinde si cat poate. Ca nu exista nicio siguranta.

Zilele trecute, pe nestiute, a venit unul cu buldozerul si a facut o groapa cat explozia produsa de o bomba, in mijlocul unui drum judetean, pe care trec cateva mii de turisti lunar. Acestia tin in viata turismul din Valea Ialomitei, de la Zanoaga-Bolboci la Padina-Pestera.

Prima reactie a apartinut unui ghid montan, unul dintre aceia civilizati si educati, d-l Toni Ionita. Practic, esti tu in Romania, dar parca ramai interzis cand vezi ca azi drumul e in regula si maine il gasesti ca dupa bombardament.

Dupa care vestea s-a propagat… si turisti si oameni implicati in turism au inceput sa protesteze. In loc de 5 minute, de la Dichiu la Zanoaga, afli acolo in varf de munte ca trebuie sa ocolesti peste 30 km, sa vii pe drumuri pline de gropi. In realitate, pe acolo merg in special masinile mari sau cate unii dupa ciuperci si… fiind un drum dificil, este folosit in special de hotii de lemne si de orice.

Asociatia Turistica Padina-Pestera, ca urmare a acestui incident, a inaintat o scrisoare presedintelui Consiliului Judetean Dambovita, pe care o atasez mai jos:

De altfel, d-l Vali Calcan nu este departe cu estimarea lucrarilor 🙂

Intai a  fost scris 2010-2012. Si cum nu mai reusesc sa-l termine, in fiecare an mai schimba ultima cifra 🙂 Si s-a ajuns in 2017. Si nu va fi gata nici in 10 ani.

Care era situatia reala pe 1.08.2017? Cateva imagini de la fata locului:

Unora nu le venea sa creada si s-au risipit pe la umbra. Nu stiu, poate credeau ca este un vis si se termina totusi repede.

Crater… pana si cu bicicleta abia treceai

Si la o curba a drumului ce sa fie? O exploatare forestiera. Fara panou de exploatare… treaba e ca nu aveau cine stie ce lemn ca sa apucam calea conspiratiei si a ecologiei fara sens. Oricum, pe acolo padurea e foarte deasa si taierea avea semnele unei taieri rationale. Sigur daca veneau ecologistii de ocazie, cu ursuletii de plus, mai iscau un scandal. Sau cine stie ce pseudo-jurnalist. Fara niciun dubiu ar fi vazut in blocarea drumului o actiune a mafiei lemnului care a planificat devastarea padurilor muntelui Dichiu 🙂

Poate ca asa ai trafic, comentarii, rating, mintind si manipuland oamenii. Cu astfel de stiri senzationale. Insa mie imi da un sentiment anume faptul ca aici nu se minte, nu se falsifica realitatea si ca sunt atatea institutii si cetateni care vin pe blogul Bucegilor pentru ca de ani de zile exista ceea ce altii nu au stiut castiga: credibilitate.

In schimb, tot pe drum, se mai lucreaza si la rigole. Unde fac tabara muncitorii rezulta gunoaie: pachete de tigari goale, peturi, pungi. Cel care vine cu betoniera isi spala masina in padure, pe marginea drumului. La coborare spre Moroeni ia curbele ca la Formula 1. Te uiti cu ce viteza parcurge cu mastodontul, acel drum plin de gropi si-ti dai seama de profilul soferului.

Unde si-a spalat betoniera

Dupa ani de zile de „lucru”, evident ca au uitat prevederile acordului de mediu. Vine Garda de Mediu Dambovita si cu o amenda ii vindeca temporar de amnezie si de nesimtire, nu este asta o problema 😉

Ajungem la intersectia cu drumul spre Moroeni:

Cica pe acolo sa vina turistii 🙂 Bataie de joc sa trimiti lumea pe un asemenea drum.

Asta bun era inchis pentru reparatii… in varf de sezon 🙂

Spre Sinaia 23 km pe drumul inchis, spre Moroeni tot cam atat, dar drumul este jalnic. Din Moroeni mai ai vreo 20 km pe DN 71 pana la Sinaia. Ceea ce descurajeaza cam pe oricine…

Intersectia cu Scropoasa… se vede drumul ce vine de la Moroeni… gropi si mult praf.

La intoarcere, ca am fost pe jos de la Dichiu – Zanoaga -Cheile Zanoagei – Scropoasa – 7 Izvoare – intersectia cu DJ 714 – intersectia cu DJ 714A – Dichiu, dupa 5 ore, se vedea ca se mai lucrase un pic. Evident tipul cu buldozerul era un muncitor, fara vreo vina, un angajat trimis la treaba.

Macar la cabana Dichiu, a iesit cineva cu mai mult bun simt si a pus un afis, sa stie lumea ce se intampla cu drumul. Oricum, pe 1 august cei de la cabana si-au epuizat toate stocurile, pentru ca oamenii opreau la ei…

Azi, pe 2.08.2017 s-au intalnit mai multi factori de raspundere si in urma tiganiei create, sefii Consiliului Judetean Dambovita care se bat de ani de zile cu pumnul in piept ca dezvoltarea turismului si protejarea Bucegilor sunt prioritati pentru ei :)) au emis urmatorul comunicat:

„Autorităţile judeţene au luat act de gravitatea celor întâmplate şi au întreprins, în acest sens, toate măsurile şi demersurile necesare pentru soluţionarea favorabilă a cazului, în vederea asigurării accesului permanent către platoul Padina şi Peştera, în sezonul cald. În zilele de 1 şi 2 august 2017, au avut loc întrevederi şi discuţii între conducerea Consiliului Judeţean Dâmboviţa şi toate entităţile responsabile cu gestionarea situaţiei, respectiv: reprezentanţii constructorului, proiectantul, conducerea S.C. Lucrări Drumuri şi Poduri S.A., precum şi personalul de specialitate din cadrul Consiliului Judeţean Dâmboviţa. În plus, preşedintele Alexandru Oprea a convocat astăzi, 2 august 2017, la sediul Consiliului Judeţean Dâmboviţa, o întâlnire de lucru la care au participat toţi cei amintiţi. În cadrul acestei întâlniri, conducerea Consiliului Judeţean Dâmboviţa a dispus redeschiderea drumului de legătură DJ 713 Dichiu – DJ 714 Zănoaga, care va fi redat circulaţiei publice în perioada 4 – 21 august 2017, prin refacerea platformei drumului în zona excavată şi realizarea măsurilor tehnice corespunzătoare asigurării traficului în condiţii de siguranţă”.

DECI SE DESCHIDE IAR DRUMUL. SI ACEST LUCRU SE VA INTAMPLA PE 4 AUGUST 2017, VINERI 🙂

Nu va bucurati prea mult, pentru ca pe 21.08 se inchide iar.

Dar, pana atunci, autoritatile se apuca de drumul ocolitor, mai astupa din gropi, mai intind niste pietris, sa ocoliti in siguranta. Evident ca este o masura temporara. Si daca ar dura alti 7 ani, tot la temporar se incadreaza.

Si ce mai spune lumea pe Facebook, data 02.08.2017:

drumreparat

drumreparat2

Maine, pe 3.08.2017, dupa ora 12 a.m. va astept cu un alt articol interesant!

In varf de sezon turistic, se inchide pentru lucrari un drum din Bucegi

La 1 august 2017, momentul turistic de varf al anului ca sa zicem asa, se inchide drumul de legatura dintre DJ 713 si DJ 714. Adica portiunea de circa 3 km dintre cabana Dichiu si intersectia cu DJ 714. Prin aceste lucrari nu se mai poate ajunge direct la Zanoaga-Bolboci si Padina-Pestera, ci trebuie ocolit vreo 25 de km prin comuna Moroieni.

Practic din DN 71 nu mai are rost sa intri pe Dj 713, pentru ca trei kilometri sunt blocati, ci te duci pana in Moroieni.

Reabilitarea acestui segment de drum era necesara. Sunt o serie de portiuni unde trebuie facute rigole, introdusa tubulatura sub drum. Treaba este ca, in stil autohton, ne apucam acum de treaba. Si uite asa, pe neanuntate, hei-rupist, peste noapte, cum au auzit ca sunt bani, s-au apucat de treaba, au facut cratere rapid cu buldozerele. Care turism sau ce turism? Cred ca, se putea astepta pana la un 10 septembrie mai ales ca se stie ca in luna august se umple Valea Ialomitei. Acum, toti trebuie sa ocoleasca pe la Moroieni, pe un drum vai de el. Au taiat legatura dintre Valea Prahovei si Valea Ialomitei in plin sezon. Maximum de prostie 🙂 Nici turistii nu mai ajung in Valea Ialomitei, o ambulanta trebuie sa vina pe un drum ocolitor de zeci de kilometri, jandarmii de la Zanoaga ca sa ajunga auto la cabana Dichiu, nu mai fac 4-5 km, ci peste 20… Vin evenimente in Valea Ialomitei, oamenii cauta Pestera Ialomitei, reabilitata cu fonduri europene, merg dupa branzeturi, sunt concursuri, unitatile turistice au tot felul de rezervari si acum suna-i pe toti si zi-le sa vina pe un drum plin de gropi…

Un moment mai prost pentru inchiderea drumului nu s-ar fi gasit.

Un panou a aparut totusi la intersectia DN 71 cu DJ 713, dar nu in ziua in care scrie pe el. Oricum, nu a facut nimeni un anunt public, s-au trezit mai multi in fata faptului implinit.

La cabana Dichiu… Se vede ca mai jos drumul e blocat.

Gata, se face treaba 🙂 Pozele apartin lui Toni Ionita, ghid montan si au fost postate pe Facebook.

Nu e greu de inteles… cand e vorba de bani nu mai conteaza absolut nimic. Au venit banii si nu mai au rabdare. Turismul, turistii, alte probleme dispar miraculos. Banii trebuie cheltuiti si singura modalitate este sa-i dai drumul la lucrari. Evident ca sunt foarte utile aceste lucrari, insa momentul demararii acestora, este cu siguranta unul foarte nepotrivit.

Astfel ca, daca doriti sa ajungeti cu mijloc auto la Lacul Bolboci sau la alte obiective din Valea Ialomitei, din Sinaia tineti DN 71 pana in comuna Moroieni, apoi dreapta pe DJ 714, pe langa Sanatoriu… si tot inainte…

Manastirea Corbii de Piatra, istoricul si picturile sale

Episodul cu nr. 5 dintr-o excursie lunga si frumoasa.

La aceasta biserica rupestra se ajunge dinspre Curtea de Arges, in principal. Pe mai multi kilometri drumul este jalnic, cu gropi pe care le vezi adesea in ultimul moment si atunci iti dai seama si de adancimea lor. Tot pe acelasi drum te si intorci, cu mentiunea ca parea mai buna banda cealalta 🙂

Nu se stie prea exact de cand incepe aceasta manastire. Nicolae Iorga spunea ca are peste 1000 de ani. Bisericuta in stanca adaposteste insa resturi dintr-o pictura veche, despre care se crede ca este de pe vremea primilor Basarabi.

La 23 iunie 1512, este prima oara atestata documentar ca manastire de maici. Atunci, maica Magdalina, matusa voievodului Neagoe Basarab, inchina manastirea acestuia. In 1515, manastirea de maici de la Corbii de Piatra, prima manastire de maici din Tara Romaneasca, devine metoc al Manastirii Argesului.

Manastirea Corbii de Piatra

Loc de popas

Prin interior:

Icoana cu Maica Domnului, afectata de timp si umezeala

Icoana din lemn, prinsa in zid cu Iisus Hristos

In interior

Pe o astfel de nisa, se spune in istoricul manastirii, s-a descoperit portretul Basarab I si al unor fii ai sai 🙂

Pe langa istoric, cum au venit niste romani din Transilvania, se mai poate citi cum a descoperit nu stiu cine pe Basarab I. Trecem peste faptul ca Vladislav a fost fiul lui Nicolae Alexandru… insa, pe pereti, acolo unde spune istoricul, si in toate nisele, nu exista pete mai mari de o moneda cu picturi. Deci nu este niciun fel de portret 🙂 Cel mai probabil este o simpla poveste inventata, care nu-si avea rostul. Daca era un portret s-ar fi pastrat, ar fi fost restaurat. Si-asa nu se stie cu exactitate cum aratau Basarab I sau Nicolae Alexandru.

Picturile sunt indeosebi pe tavan

Am zis sa mai pozez ce se mai vede, ca peste cativa ani se sterg si acestea.

In altar

In cateva picturi ar fi ceva de secolul XVI-XVII, dar nu am vazut nimic care sa mearga pana la primii Basarabi.

Pe langa biserica se urca niste scari si se ajunge la un punct panoramic, care este folosit din pricina educatiei, in diferite scopuri:

Paraclis

In prezent, nu se tin slujbe aici decat o data pe an, pe 29 iunie.

Fonduri pentru Crucea de pe Caraiman, Evenimente la Predeal… si pe munte la Poiana Stanei Regale

Venea Centenarul si nu se mai reabilita acest simbol national. Miercuri, s-a semnat in sfarsit, contractul de finantare pentru reabilitarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Este un lucru foarte important reusit de administratia locala din Busteni si alti oameni dedicati acestui monument, care au incercat de vreo 10 ani sa gaseasca fonduri pentru reabilitare. Chiar daca MApN reabiliteaza acest monument si este la ei transferat, el ramane tot pe raza statiunii Busteni.

E mult mai bine ca reabiliteaza monumentul acest minister, poate asa se invata istoria locurilor. Nu va ganditi ca stiu prea multi ce lupte s-au dat pe aici in Primul Razboi Mondial 🙂 De altfel, si sper intr-o alta atitudine a MApN in 2018, an cu atatea conotatii. Pentru ca in 2016, au dat-o rau in bara cu „marsurile de noapte”, simulari ale trecerii frontierei din 1916. Ei s-au organizat in secret pentru treaba asta si au pornit noaptea cu faclii, iar lumea cand ii vedea nu stia ce se intampla 🙂 La 100 de ani distanta, ei tot treceau pe furis „frontiera” 🙂 Un gest mai mare de frica si teama nu mi-a fost dat sa vad. Noroc ca suntem in NATO si UE, asa ne mai asiguram existenta ca stat national prin aceste locuri. Daca la 100 de ani distanta de intrarea in Primul Razboi Mondial, tot cu o asemenea mentalitate abordezi problema, e limpede!

Sper insa ca actiunile de comemorare a eroilor care au facut Romania Mare, ce se vor desfasura in cursul anului 2018, vor fi in primul rand reale si curajoase, pe toata intinderea teritoriului national!

Iata poze de la semnarea contractului de finantare, un moment istoric, o victorie a administratiei locale din Busteni si a Rotary Club Valea Prahovei, primii initiatori ai reabilitarii acestui monument, o actiune normala pentru judetul Prahova si nu numai, care trebuia sa se intample demult.

Ministrul Apararii, d-l Tutuianu este un bun cunoscator al Parcului Natural Bucegi. Dansul i-a succedat lui Florin Popescu, fost sef al Consiliului Judetean Dambovita si artizanul distrugerii Bucegilor. Cam tot ce vedeti aiurea prin Bucegi, se datoreaza in primul rand acelui domn Popescu. Cand a venit la CJ Dambovita, d-l Tutuianu a mai indreptat din relele facute de predecesorul sau.

La acest moment istoric au participat si reprezentantii statiunii Busteni: in stanga, d-l Marian Ilie, city-manager si d-l primar Ghita Irinel. Nu ar trebui trecut sub tacere faptul ca de 10 ani, acest om care azi este city-managerul Busteniului, a urmarit neincetat reabilitarea monumentului prin tot felul de initiative. Si mai sunt si altii…

Pozele apartin presedintelui CJ Prahova, d-l Bogdan Toader.

Crucea de pe Caraiman, surprinsa de Cristian Laurentiu. Care a facut de curand o tiroliana intre Acele Morarului si a sarit lumea ca distruge muntele 🙂 Plus reclamatii la Administratia Parcului, Jandarmerie 🙂 Personal, nu inteleg ce a deranjat, pe cine sau ce a stricat 🙂 A avut o idee originala si a pus-o in practica. Cum nimeni nu a mai facut pana acum asa ceva, lumea s-a suparat… desi baiatul acesta dincolo de ce poate parea, face destule chestii faine.

Privind in cartea evenimentelor din zona Vaii Prahovei, trebuie sa aduc in atentie ce va fi la Predeal:

Tabara de pictura, zeci de pictori, un eveniment cultural de anvergura

Se apropie un festival cu felurite activitati intinse pe toata luna august.

Si drumetia pe la limita ploii… Asa cum spuneam, am inceput la cartea nr.4, penultima din cadrul proiectului „Pasi in Timp – un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi”. Inceput in 2014, proiectul se va incheia la 1 Decembrie 2018, cand vom cuprinde in 5 carti, tot ce au mai valoros aceste zone, un tezaur cultural mai mult sau deloc cunoscut, ce trebuie dus mai departe.

Turma de ovine pe pantele Vf. cu Dor

Iubire in lumea cailor 🙂 Isi sopteau, isi povesteau…

De la distanta parea mare… un corb batran.

Cladire surpata… a fostului funicular Busteni-Bratei

Sfinxul Pietrei Arse

Ploaie spre Cota 2000, la cativa pasi in urma noastra

Ploaie peste Sinaia

Auzeam cum ploua in apropiere de noi, se auzea sunetul specific mai jos, peste padure. Din fericire, excursia nu ne-a fost deranjata de ploaie. Nu ca era o problema dar uneori, nu se intampla pentru ca nu se intampla 🙂

Ceea ce a facut posibila traversarea Poienii Stanei Regale si atingerea acelui loc unde intr-un an, dintr-un gand ciudat, am zis in gluma: „ce ar fi, daca am fi aici peste 2000 de ani?!” 🙂 Cumva, intr-un an, tot ajungem de cateva ori… in locul in care speram ca vom fi peste… 1995 de ani 🙂 Ce mai, aproape cinci ani au zburat deja :))

Senin spre Cruce. Hai ca o vor reabilita…