In tinutul Basarabilor de la sud de Dunare

Intr-o zi, am trecut fluviul si am ajuns pe fosta proprietate de la sud de Dunare a primilor Basarabi. Se spune ca prima biserica din Basarabovo, localitate situata la ceva mai mult de 10 km distanta de Giurgiu, ar fi fost ridicata de catre Teodora, fiica lui Basarab I. Tot in aceasta zona au fost gasite si moastele Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, moaste aflate la noi in Capitala.

Da, este un loc care merita vizitat. Nu se percepe taxa de vizitare… insa la pod platesti taxa si la dus si la intors si vigneta la bulgari.

Iata cateva imagini:

Si am ajuns 🙂

De-a lungul raului Lom sunt circa 300 de chilii sapate in stanca. Un fel de Nucu, Alunis etc. de pe la noi.

Staretul Hrisant, cel care a revigorat zona manastirii in perioada comunista. A fost vizitat si de patriarhul Justinian.

Se zice ca ar fi fost acolo mormantul unui tar bulgar…

Reclame

Traseul turistic: Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – 7 Izvoare – Cheile Zanoagei – Turbaria Laptici – Valea Ialomitei

Intr-o zi de week-end cand nu a plouat pe Bucegi. Sau cel putin nu am prins noi in acele ore…

Traseul spre Lacul Scropoasa, cu trecere prin Cheile Zanoagei incepe chiar de langa Campingul Zanoaga.

Marcaj cruce albastra si 1 1/2 ore spre lacul Scropoasa. Cabana nu mai exista de mai bine de 15 ani.

Se trece un podet, apoi pe langa campingul Zanoaga se face stanga.

Acolo e DJ 714

Mai erau cate unii care cautau planta aceasta. E suficienta prin zona campingului 🙂

La intrare in Chei

Prin sectorul Cheilor Zanoagei… absolut superb. Pe vreme buna e si mai bine. Dar am prins in alti ani asa ca ne multumim cu orice vreme.

Trunchiul acela l-am gasit pe acolo si l-am aruncat peste apa ca sa putem trece… fiindca podul e luat de vreo doi ani de ape.

Podul, ce a mai ramas din el. Fiecare trece mai sus sau mai jos de acel pod, cum reuseste. Nici busteanul acela pus in apa nu mai este acolo, dupa ploile acestea.

O mierla de apa, o pasare speciala cu un comportament interesant.

Poteca turistica

Un cintezoi canta de zor

Lacul Scropoasa. Pe acesta erau gaste domestice, rate si domestice si salbatice.

De la lac am pornit spre zona 7 Izvoare. In acel loc, destule persoane fie se uitau cum curge apa pe versant, fie luau apa in recipiente. Ca doar e „apa lui Zamolxe, cea mai pura din lume”. Este o conspiratie intreaga cu acest loc 🙂

Apa care te face nemuritor sau cel putin ii „facea” pe geto-daci candva…

Ne-am intors prin Chei spre Zanoaga:

Si totusi nu cade…

Zambri… niste copaci speciali.

Am iesit la Camping Zanoaga si ne-am dus mai departe spre Turbaria Laptici.

Intreg traseul tematic a fost amenajat de catre Administratia Parcului Natural Bucegi.

Salcie bicolora

Si alte poze din excursie, ca ne-am bagat si prin grote, pesteri mici:

Toata aventura prin Chei ne-a luat dus-intors vreo 4 ore, copiii au mers foarte bine. Cu ce am mai stat prin alte locuri din Valea Ialomitei… sa mai zicem alte 4 ore. Desi traseul prin Chei nu este dificil, el presupune ceva conditie fizica si incaltaminte aderenta, cu talpa mai groasa.

La Dunare: Giurgiu

Cateva imagini din Giurgiu:

Element vechi, element nou, la scara timpului…

Artemis si capriorul

In asteptarea pasagerilor

Dunarea

Ruinele cetatii lui Mircea cel Batran

Eminescu… ar fi soclul cel mai inalt din tara pe care se afla un bust al poetului.

Parcul e plin de busturile unor eroi din Razboiul de Independenta

Valter Maracineanu

Muzeul Judetean de Istorie „Teohari Antonescu”

Domeniul Mogosoaia in vremea irisilor

Inca o excursie… de acum aproape o luna de zile despre care nu am reusit sa scriu!

As putea sa spun ca m-a impresionat acest loc foarte mult…

Pana sa intri intr-un parc superb unde sunt atatea de vazut, se trece pe langa un monument dedicat eroilor.

Covorul de irisi

Toate cladirile plus palatul brancovenesc au fost ridicate de domnitorul Constantin Brancoveanu. Domeniul a fost restaurat de Martha Bibescu, ulterior l-au luat comunistii.

Pisania bisericii ridicata tot de domnitorul amintit

Biserica cu hramul Sf. Gheorghe a fost inceputa de Brancoveanu din 1688, cand inca era domnitor Serban Cantacuzino.

Odata, acopereau morminte. Azi nici mormintele nu mai sunt, nici ce scria pe aceste placi nu se mai cunoaste.

Anul 1797

Biblioteca

Brancoveanu si copiii sai

Brancoveanu si Doamna Maria

Se spune ca aceste picturi sunt de pe la 1700.

Mormantul lui George Valentin Bibescu

Palatul de la Mogosoaia

Casa de oaspeti

Cuhnia… adica bucataria

Cand am fost, am prins un festival:

Ultimele concerte sunt poimaine.

Pare a fi o lisita…

Mai am si o parte a doua pentru data viitoare.

Daca treceti prin zona Mogosoaia, nu ar trebui ratata plimbarea prin fostul domeniu brancovenesc. Chiar e fain, nici nu stiu cand a trecut timpul…

Traseul turistic: Breaza – Crucea de pe dealul Gurga

O excursie simpla, de scurta durata, vreo ora si un pic poate… Am iesit intr-o zi de la primaria din Breaza si mai aveam o ora si ceva pana la tren. Deci, m-am dus pana la „sora mai mica a Crucii de pe Caraiman”, ca asa i se mai spune.

Intai pe str. Victoriei

Marcaj punct galben… „Daca respiri o zi aer de Breaza atunci, viata ta se prelungeste cu o ora!” 🙂

Urmand marcajul – spre str. Carierei

In sfarsit ies din oras. Traseul ocoleste destul de mult pe strazile orasului, trebuia sa ma duc eu mai direct 🙂 Dar am recuperat la coborare.

Parleaz 🙂

Am intrat in traseul cu banda galbena si l-am tot tinut apoi pana la coborare.

Crucea de pe Gurga a fost ridicata la initiativa generalului Ion Manolescu din Breaza. Am mai vorbit despre acesta in articole anterioare.

Corect! „Gradul de cultura si civilizatie al unui popor se vede in felul cum stie sa-si cinsteasca eroii…”.

Ridicata in anul 1930

Am prins salcamii infloriti, sunt vreo 2 saptamani de atunci.

Am coborat pe alt traseu mult mai direct si am iesit undeva in Breaza de Jos.

Traseul e foarte simplu… si intr-o zi mai calda poti face pe acolo vreo 2 ore, intr-un circuit, sa mai si stai la soare…

Iata si 2 imagini mai mari:

Am mai stat si un sfert de ora pana a venit trenul:

Mersul trenurilor la Breaza

Pe urmele istoriei, in Tinutul Mocanilor: Din Sacele la Predeal prin Pasul Predelus

Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…

Din ciclul „Ce barbati a avut tara aceasta odata!”: Printul Mihai Basarab Brancoveanu si avionul cazut la Valea Leurzii in anul 1943

Probabil foarte putini au auzit de acest print, descendent al unor familii de mari domnitori. Nici nu a trait mult, nici nu a fost facut cumva cunoscut in perioada comunista.

Printul Mihai Basarab Brancoveanu a fost unul din pilotii de elita ai aviatiei romanesti in cel De-Al Doilea Razboi Mondial, un barbat curajos, responsabil si mereu in slujba tarii. Pana la urma asa a si murit, in slujba tarii. Putea oricand sa se fofileze, sa se agate de originea sa, sa fuga de razboi si de lupte. Insa, unii oameni asa se nasc, cu astfel de gene…

In august 1943, cand americanii au lansat celebra operatiune „Val Nimicitor” dorind sa distruga rafinariile de la Ploiesti-Campina, s-au dat multe lupte intre pilotii romano-germani si cei anglo-americani. Intai au bombardat americanii, apoi au venit si englezii… iar au venit americanii…

La data de 10 august 1943, avionul printului avariat in lupte a inceput sa se prabuseasca. Printul, in varsta de 22 ani, a asteptat ca aceia care-l insoteau sa sara in siguranta cu parasutele, urmand  ca el sa paraseasca ultimul avionul. Din pacate, nu a mai reusit si s-a prabusit undeva in zona Talea-Valea Leurzii.

In legatura cu subiecte de care veti afla anul acesta sau anul viitor, am fost sa vedem si mormantul acestui erou. Un an mai tarziu, tot la 22 de ani, murea tot in urma unor lupte aeriene si fratele sau, un alt print in adevaratul sens al cuvantului. Cei doi isi dorm somnul de veci unul langa celalalt. Se considera ca acesti printi au fost ultimii descendenti directi ai familiilor Basarab si Brancoveanu… Probabil la acel moment, ramane zic eu, de cercetat mai aprofundat.

Inscriptia de placa de mormant: „Aci, asteapta Invierea intru Christos, Mihai principe Basarab Brancoveanu, nascut la Bucuresti in 4 aprilie 1921. Locotenent aviator cazut in Valea Leurzei in ziua de 10 august 1943 la varsta de 22 ani. Casatorit cu Victoria Rojas Rosado.”