Prin imprejurimile comunei Chiojdu

Intr-o zi, pe canicula, aproape am inconjurat vreo 3/4 din aceasta comuna superba 🙂 Un traseu de multe ore, am plecat dimineata si am fost preluati de o masina seara 🙂 … tocmai de pe la Bâsca Chiojdului.

Imaginile descriu povestea:

Prin livezi si poieni

Prunele din belsug la tot pasul, ne-au salvat de la deshidratare.

Si merele…

Ce poezie traieste omul acela acolo 🙂

Drumul ce se vede in imagine, vine de la Starchiojd la Chiojdu, localitatea din dreapta. Acolo, in muchia dealului este granita intre judetele Prahova si Buzau.

Tot Chiojdu, continuare spre dreapta

Printre stanci si o padure de mesteceni

O ciuperca gigantica

Vedere spre comuna

Alta lume, plantata

Pe aici locurile se numesc generic: Roma.

Loc de jertfa

De unde trageau… ai nostri!

De pe acolo am coborat.

Oameni la fân

Zici ca e pisica din filmul „Demoni printre noi”.

Casa cu blazoane in centru

De data aceasta, privim Chiojdu de langa granita dintre judete.

Ce minunatie… ce frumoase locuri mai sunt in tara asta.

Cand te afli prin astfel de zone, intelegi de ce mureau unii pentru astfel de locuri. Aici le erau casele, visele, stramosii si nu ai cum sa renunti la asa ceva. Si daca mureau, isi pierdeau doar viata, ei tot in acest pamant ramaneau…

Placerea urcusului prin peisaj

Intre Chiojdu si Starchiojd, un tinut nemuritor

Cum de nu am observat-o? M-am intors la ea… fiindca este un martor al istoriei acestor locuri. As vrea sa spun ca dupa 19 ani mi-am indeplinit un vis… nu am renuntat nicicand la el; dar, acesta si altele in urmatoarea perioada…

Biserica din Chiojdu

La trovanti

In coborare

Final de excursie, spatiu de depozitat amintiri…

Multumesc! 🙂

Reclame

Traseu turistic pe Bucsoiu – Omu si coborare in Busteni pe Jepii Mici

Cu Razvan si Matrix pe carari de munte dupa ceva timp…

Ne-am intalnit pe la ora 8 a.m. in Busteni dar pana ne-am invartit sa cumparam toate „prostiile” am ajuns abia la 9 la bariera de pe Valea Cerbului.

Nu inainte de a poza si acest vechi podet

Pe la Poiana Izvoarelor eram pe la ora 11… mergeam ca niste turisti 🙂 Pe la aceasta cabana nu vezi tipenie de om pentru ca nu s-a stiut niciodata sa se faca vreun turism pe aici. Dar pentru proprietar nu este o problema pentru ca mai are si cabana Omu care duduie…

In Poiana Bucsoiului, un loc care imi place, foarte pitoresc. Nu am stat prea mult pentru ca nu aveam de ce, la ritmul nostru nu aveam cum sa fim obositi.

Si de aici incepe un traseu spectaculos spre Malaiesti, pe curba de nivel in mare parte, cu perspective pitoresti uriase…

Intersectia „La Prepeleag”, de unde am inceput sa urcam pe Bucsoiu.

Matrix

Razvan… Sunt niste portiuni de urcat serioase pe Bucsoiu. Am avut o vreme foarte buna, mai erau si alti turisti pe traseu… Nu la fel de multi ca pe altele din Bucegi pentru ca Abruptul Bucsoiului ramane cel mai greu traseu turistic din acest Parc Natural. Dar daca nu te axezi pe dificultate si fiecare pas este o bucurie, un prilej de a trai inaltimile, chiar e superb :))

Toata panta asta este de urcat 🙂

Multe poze le-am facut cu aparatul foto si le voi posta ulterior… pe la ora 14 am ajuns la vf. Omu, unde erau peste 100 de persoane. Iar pana la Babele am mers ca pe bulevard… lume, lume.

Am intrat pe Valea Jepilor unde am intalnit iar o multime de oameni… la anumite pasaje se astepta la coada ca la paine pe vremuri…

Aici am avut noroc… dar daca ajungi undeva pe la orele 12-15 s-ar putea sa astepti ceva 🙂

Concluzia: merge lumea pe munte la greu 🙂 Ceea ce sa fim seriosi, e foarte bine!

La 17:22 ajungeam si noi la telecabina din Busteni.

Domeniul Gîrbea de la Bâsca Chiojdului

Nu este un loc chiar foarte cunoscut dar este un loc care merita vizitat. Este un complex amenajat in salbaticie, la niste kilometri buni de localitatea Basca Chiojdului.

Probabil, cum trecea pe acolo omul acesta, d-l Girbea, cel cu produsele de panificatie, celebru prin judetul Prahova, Buzau etc, i s-a parut ca poate face un pod peste un hau de vreo 10 metri, o stanca merge integrata intr-un fel in peisaj, un lac etc 🙂 Presupun ca asa a fost logica.

De pe drumul forestier a analizat peisajul de vizavi si asa a aparut complexul de la Basca Chiojdului. Un pod suspendat, ancorat cu cabluri serioase a accesibilizat zona forestiera ce a fost apoi transformata intr-un decor de poveste, impactul asupra padurii fiind minim. Nu credeam ca sunt prea multe exemple in tara asta in care un afacerist realizeaza o investitie prietenoasa cu mediul.

Ce cautam pe acolo? Era un moment unic, o chestie frumoasa pregatita de doi oameni care-si traiesc o poveste frumoasa de ani de zile. El credea ca nimeni sau aproape nimeni nu stie ca urmeaza ziua sa de nastere. Fara sa banuiasca nimic a ajuns la acest domeniu, unde erau stransi toti cei din familie si prietenii. A fost ceva foarte reusit…

Podul ce leaga drumul forestier de complex.

De pe pod cobori niste scari si te uiti cum sar pestii in  cascada.

Treci podul si ajungi aici… spatii de cazare, terase, hamace intre copaci, tot felul de amenajari…

Casa cu blazoane din Chiojdu-Buzau

Intr-o zi de vara pe la acest obiectiv turistic situat in comuna Chiojdu, jud. Buzau.

Casa a stat in paragina multa vreme, a fost cumparata de un localnic apoi restaurata de Uniunea Arhitectilor din Romania… sunt pagini cu povesti frumoase si mai putin frumoase. Obiectivul se viziteaza gratuit timp de 5 ani, fiind refacut cu fonduri europene. Bine, nu mai sunt 5 ani ci mai putini 🙂 Te poti si caza in aceasta casa…

Mai multe despre istoricul obiectivului se poate afla la fata locului de la un ghid, participant si la lucrarile de restaurare.

Imagini:

Se spune ca aceasta casa apare pe bancnota de 10 lei. De fapt, nu este aceasta ci o alta casa tot din Chiojdu. Acum, sunt 2 variante cu respectiva constructie: casa a fost demontata si dusa la un muzeu… iar a doua, a localnicilor, casa exista si azi dar refacuta total, astfel incat nu mai aminteste de aceea de pe bancnota.

Asa arata obiectivul inainte de restaurare… adica o ruina.

Data cand s-a refacut aceasta casa in sec. XIX.

In interior, cam toate obiectele provin de la localnicii din zona Chiojdului.

Camera pentru turisti…

Si Casa cu blazoane nu avea cum sa nu aiba un caine… care se numeste, ghiciti? Blazon, evident! 🙂

Excursie in Ploiesti si prin imprejurimile Ploiestiului: Hipodromul Ploiesti – Manastirea Ghighiu – Hanul Dacilor – Conacul Brancoveanu – Mavrocordat

Cum s-a nascut ideea…

In urma unui afis 🙂 Cum eram intr-o zi pe la Ploiesti si ma indreptam spre gara din Ploiesti Vest, am vazut un afis:

Duminica, 22.07.2018, curse de cai… si zic ca le-ar place copiilor. Gandesc ideea cateva zile, sa vedem daca mergem si ce mai facem. Ca sa nu mergem doar pentru atat…

Vine duminica, luam trenul si plecam la Ploiesti.

Cred ca este cea mai reprezentativa imagine a Ploiestiului la Centenar.

Ajungem si la hipodrom. O data cu biletul/biletele, se inmana si un program pe 4 pagini. Biletul a fost 5 lei. Copiii sub 14 ani nu platesc.

 

Biletul fata-verso

Hipodromul este pe la iesire din Ploiesti spre Bucuresti.

Cursele de galop in partea de sus si, mai jos, curse de trap:

Evenimentul a fost superb, atmosfera intretinuta de niste profesionisti care dadeau detalii foarte interesante. Multi cai proveneau din herghelia de la Radauti, ca in 8 luni de zile s-a reusit sa avem un reprezentant intr-un concurs mondial… Si foarte multa lume, foarte multi copii. Organizatorii au adus un ponei care sa-i plimbe pe cei mici. Ideea este ca a fost ceva bine organizat din toate punctele de vedere.

Dupa ce ne-am bucurat de aceste curse frumoase, am iesit din hipodrom in… str. Ghighiului. In vreo 20 de minute eram la manastire.

La biserica mare inca se lucreaza. Oamenii stateau la rand, erau foarte multi, ca sa ajunga la acea celebra icoana „Siriaca”, icoana pictata pe lemn de santal prin secolul XVI si adusa la Ghighiu in anii ’50 de patriarhul Antiohiei, daca am retinut. Am mai scris despre aceasta icoana facatoare de minuni.

Reprezentarea icoanei la exterior

Ne-am indreptat apoi spre izvorul manastirii:

Apoi, am plecat spre satul Tatarani, oprindu-ne la timp la Hanul Dacilor. Dupa 10 minute, cadea o ploaie cu grindina…

Pe la ora 16, am plecat si de aici spre un vestigiu istoric din Tatarani.

Ruinele conacului Brancoveanu-Mavrocordat:

Conacul, ce a mai ramas din acesta. Imaginea e clasica, asa cum stim ca apare pe internet, in diferite surse culturale.

Dar, daca tot am venit, am zis sa vedem mai amanuntit.

Nici nu ai cum sa intri, bagi o mana si faci poza cu telefonul. Sunt straturi si straturi de deseuri.

Romania la Centenar, Romania in Uniunea Europeana, monument istoric de clasa A… Cod LMI: PH-II-m-A-16771. Deci nu este crucea de pomenire a nu stiu cui, ci o chestie de importanta nationala. Nu e vorba ca nu ne mai facem bine, ci ca nu ne intereseaza!

Conacul a fost demolat, ca mai pastra niste ziduri, dupa Revolutie. Asa se scrie. Treaba este ca proprietarul, un descendent al familiei Mavrocordat, la un moment dat il vindea pe net la pachet cu un teren. Adica iei terenul la un pret si bonus erau ruinele conacului.

Chiar si asa, conacul nu a fost transformat in altceva decat intr-o mare groapa de gunoi.

In tinutul Basarabilor de la sud de Dunare

Intr-o zi, am trecut fluviul si am ajuns pe fosta proprietate de la sud de Dunare a primilor Basarabi. Se spune ca prima biserica din Basarabovo, localitate situata la ceva mai mult de 10 km distanta de Giurgiu, ar fi fost ridicata de catre Teodora, fiica lui Basarab I. Tot in aceasta zona au fost gasite si moastele Sf. Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucurestilor, moaste aflate la noi in Capitala.

Da, este un loc care merita vizitat. Nu se percepe taxa de vizitare… insa la pod platesti taxa si la dus si la intors si vigneta la bulgari.

Iata cateva imagini:

Si am ajuns 🙂

De-a lungul raului Lom sunt circa 300 de chilii sapate in stanca. Un fel de Nucu, Alunis etc. de pe la noi.

Staretul Hrisant, cel care a revigorat zona manastirii in perioada comunista. A fost vizitat si de patriarhul Justinian.

Se zice ca ar fi fost acolo mormantul unui tar bulgar…

Traseul turistic: Camping Zanoaga – Cheile Zanoagei – Lacul Scropoasa – 7 Izvoare – Cheile Zanoagei – Turbaria Laptici – Valea Ialomitei

Intr-o zi de week-end cand nu a plouat pe Bucegi. Sau cel putin nu am prins noi in acele ore…

Traseul spre Lacul Scropoasa, cu trecere prin Cheile Zanoagei incepe chiar de langa Campingul Zanoaga.

Marcaj cruce albastra si 1 1/2 ore spre lacul Scropoasa. Cabana nu mai exista de mai bine de 15 ani.

Se trece un podet, apoi pe langa campingul Zanoaga se face stanga.

Acolo e DJ 714

Mai erau cate unii care cautau planta aceasta. E suficienta prin zona campingului 🙂

La intrare in Chei

Prin sectorul Cheilor Zanoagei… absolut superb. Pe vreme buna e si mai bine. Dar am prins in alti ani asa ca ne multumim cu orice vreme.

Trunchiul acela l-am gasit pe acolo si l-am aruncat peste apa ca sa putem trece… fiindca podul e luat de vreo doi ani de ape.

Podul, ce a mai ramas din el. Fiecare trece mai sus sau mai jos de acel pod, cum reuseste. Nici busteanul acela pus in apa nu mai este acolo, dupa ploile acestea.

O mierla de apa, o pasare speciala cu un comportament interesant.

Poteca turistica

Un cintezoi canta de zor

Lacul Scropoasa. Pe acesta erau gaste domestice, rate si domestice si salbatice.

De la lac am pornit spre zona 7 Izvoare. In acel loc, destule persoane fie se uitau cum curge apa pe versant, fie luau apa in recipiente. Ca doar e „apa lui Zamolxe, cea mai pura din lume”. Este o conspiratie intreaga cu acest loc 🙂

Apa care te face nemuritor sau cel putin ii „facea” pe geto-daci candva…

Ne-am intors prin Chei spre Zanoaga:

Si totusi nu cade…

Zambri… niste copaci speciali.

Am iesit la Camping Zanoaga si ne-am dus mai departe spre Turbaria Laptici.

Intreg traseul tematic a fost amenajat de catre Administratia Parcului Natural Bucegi.

Salcie bicolora

Si alte poze din excursie, ca ne-am bagat si prin grote, pesteri mici:

Toata aventura prin Chei ne-a luat dus-intors vreo 4 ore, copiii au mers foarte bine. Cu ce am mai stat prin alte locuri din Valea Ialomitei… sa mai zicem alte 4 ore. Desi traseul prin Chei nu este dificil, el presupune ceva conditie fizica si incaltaminte aderenta, cu talpa mai groasa.