Pe la Stancile Sf. Ana si Poiana Stanei Regale

O iesire de duminica alaturi de prieteni romani si francezi, o mica aventura… cu povesti istorice, evident 🙂

La Stanci, unele din vechile inscriptii, au fost sterse cu vopsea alba. Cineva a crezut ca face astfel un bine, dar nu e deloc asa.

Spre Poiana Stanei iesind de la Stancile Sf. Ana.

In Poiana Stanei Regale

Peisaje:

Scorusii

Molidul

Poteca regala

Poate intr-o zi vom afla si povestea basoreliefului ce a stat in perete inainte de acest panou.

Clabucetul Taurului unde am fost sambata si Piatra Mare mai departe.

Colias croceus

Coborarea pe langa Peles, un fel de la revedere…

Reclame

Predeal: Demolarea/restaurarea fostei cazarmi a fostului Batalion 4 Vanatori de Munte

Nu stau sa ma intreb care sunt ratiunile. Poate ca vor face cladirea si mai mare si mai frumoasa. Cand este bunul tau, faci ce vrei cu el. Nefiind nici monument istoric…

Totusi, cladirea aceea are un istoric despre care nu a vorbit nimeni. Exceptand cartea „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor” unde se fac diverse referiri la Batalionul 4 VM si la cazarma acestuia (paginile 166-169).

Asa cum se stie, Predealul ca fost oras de granita avea si o vama romaneasca. In anul 1910, arhitectul Petre Antonescu a construit un sir de cladiri paralele cu actualul DN 1. Mai exact trei cladiri mari si doua mici. Intr-una mare azi este spital, in alta mica sediul Ambulantei…

Aceste cladiri au fost ridicate pentru functionarii vamali romani. Dupa anul 1920, acestia din urma isi pierdusera obiectul muncii, vama desfiintandu-se. Ca atare, in anul 1921 este adus la Predeal Batalionul 4 Vanatori de Munte si incartiruit in fostele locuinte ale functionarilor vamali.

Cladirea cea mai impunatoare, cea din mijloc, devine Comandament…

Pana sa plece pe Frontul de Est, in cel De-Al Doilea Razboi Mondial, acest batalion face o serie de chestii pozitive prin Predeal… Din pacate, nu a mai revenit niciodata la Predeal, batalionul fiind aproape distrus in lupte…

In perioada comunista, cladirile au avut diferite destinatii. La fel si dupa 1989…

Azi se repara, se demoleaza, se restaureaza, nu stiu exact ca nu scria pe undeva, fosta cladire in care locuiau odata comandantul batalionului, viitorul primar Ion Grigoriu, si ofiterii.

Fiind in trecere prin Predeal, nu aveam cum sa nu remarc ca se intampla ceva cu acea cladire….

Sa vedem ce urmeaza…

Obiective prin Ploiesti

Saptamana trecuta prin Ploiesti…cu diverse dar si atent la ce era prin apropiere…

Un stalp de la prima electrificare a orasului

Pe cand era Ploesci

Gara de Nord a orasului… O vazusem de prin aprilie, din tren, cand mergeam la Maneciu sa urcam pe Vf. lui Crai.

Biserica Sf. Gheorghe (Boldescu)

Icoana Maicii Domnului avariata in timpul bombardamentelor din WW2…

Si tot felul de chestii faine, traditionale…

Biciclisti la Azuga si podul de la Valea Grecului

Azuga, week-end. Orice week-end. Vine trenul din Bucuresti si din el coboara… biciclisti dupa biciclisti. In nicio statiune de pe Valea Prahovei nu coboara atat de multi…

Pozati din tren…si nu sunt toti 🙂

Tot langa gara Azuga este si un pod prapadit, peste Prahova. O data trecut, ai intrat pe Valea Grecului, marcaj triunghi galben… Iata cum arata podul peste care trec zilnic cel putin doua masini mari cu busteni. Plus altele de capacitate mai mica. Dincolo de pod, deci in padure, mai sunt si buldozere…

Cum se repara gaurile din pod :))

Probabil o sa-i vedem curand la stiri, cazuti cu tot cu pod…

Pana la Vf. Piatra Mare… pe la 7 Scari si intoarcere pe Familiar

Un mesaj ceva cu „purcelusule” m-a trezit de dimineata :)) Pai, cum ziua incepea cu asa ceva, inseamna ca urmarea era tot de bine…

Pana la urma „purcelusul” se imbraca, ia rucsacul si fuga la gara. Nu intodeauna e important unde mergi ci cu cine mergi… Cica se si alerga… pai, ce are?

Vine trenul de 9:05 si cobor la Timisul de Jos. Razvan si Iulica, alti purcelusi :)) erau in statie langa gradinita „Muguri de brad”. Trenului de ora 9 avand 6 vagoane, -cred ca e singurul tren Regio din Romania al CFR, care are 6 vagoane-, nu i-a ajuns peronul… si lumea de la ultimele 3 vagoane a coborat in boscheti. Asa ca, daca veniti de la Bucuresti in ideea de a face un traseu pe Piatra Mare, cu plecare din zona Dambul Morii, e bine sa stati la primele 3 vagoane.

Ne suim in masina si parcam la Dambul Morii, intrand pe un drum despre care daca as spune ca e calamitat, ar fi tot putin spus. Drumul e pulbere! Si daca ii dai un pic tare… pana la bariera ajungi ca Flinstonii…

De la bariera ne-am dus repede spre Canionul 7 Scari, citind ca tiroliana nu functiona, am ocolit canionul pe punct rosu si am revenit iar in banda galbena…

Nu stiu cat de repede am urcat, dar dupa ora 10 treceam de Dambul Morii si pe la 11:40 eram pe la cabana Piatra Mare. In imaginea de mai sus, eram pe la jumatatea traseului.

Cica sa urcam pe aici, fiindca e mult de urcat :))

Ruinele fostei cabane si niste magarusi prin ceata. Mai erau si altii, deci…

Ceata la greu…

Ei primii, eu de caruta

Cabana Piatra Mare

Am trecut mai departe… ca sa ajungem la varf. Ceva pana la o ora distanta. Dar, daca te duci repede, nici dus si nici intors adunate, nu faci o ora. Depinde acum, noi mai fugeam si de vant, si ca voiam… Oricum, spre varf si inapoi spre cabana, am intalnit 4 persoane. Cand urcam spre Canion erau zeci si zeci de persoane.

Razvan ne astepta de vreo 7 minute.

Ciufulit dar am ajuns 🙂

Iulica si Razvan, o poza pentru viitor 🙂

Aici alergam ca berbecii la vale, trecuti de cabana Piatra Mare. Pe la un 12:40 eram la cabana, pe la 13:15 eram iesiti din padure, la Dambul Morii. Parca ne venea sa o luam inapoi cand vedeam ca se insenina. Bine ca si ideea si inseninarea au fost de moment.

Il vazusem pe omul acesta cu masina lui de cafea de cand urcasem. La coborare, m-am oprit la el.

Cafeaua super 🙂 In Predeal, mai bei o cafea asa buna pe la restaurantul hotelului Carmen.

captura timp De la Dambul Morii, pe la 7 Scari si pana la varf.

Ne-am urcat in masina si am coborat la gara Brasov. Cand ma uit, trenul de ora 14 era in gara. Gata, l-am prins! Deci dupa alergarea aceasta, aveam tricoul de alergare ca scos din apa 🙂 Dar simti ca traiesti dupa asa ceva 🙂 Stii cum te simti?? Renascut! :))

 

Pe malul marii, prin august

Sute de imagini, explorari cu copiii, dimineti pe plaja… s-a dus si vara aceasta 🙂

Comarnic si Prahova, plimbare pe la apus…

Plimbare scurta de sfarsit de august, la Comarnic, pe langa raul Prahova.

Strate „framantate”

„Pod” peste Prahova, mutat cu timpul de apa…

Zid din fosta fabrica a lui G.V.Bibescu

O cafea la o terasa pana a apus soarele, apoi la tren si acasa. Simplu de tot 🙂