15 noiembrie, ursii, diverse, marcare „Drumul Hotilor”…

La noi, fiecare stire isi are un ecou de 2-3 zile. Negativa, pozitiva, totuna! Apoi, apar altele si tot asa. Dupa vreo 2 saptamani s-au uitat cele mai multe. Nu mai zic dupa un an de zile. Cred ca acesta este si rostul spectacolului cu stiri de un anumit gen… sa oboseasca omul, sa-l tina mereu la nivel de compromis. Cand vezi 10 stiri cu acelasi final, crezi ca si a 11-a va fi la fel si stai in banca ta 🙂

In ultima saptamana si in ultimele zile au fost niste stiri interesante.

Ministrul-urs a devenit primul oficial care spune clar, public ca ursii trebuie impuscati. La noi, problema ursilor este artificial creata de catre marile ong-uri de mediu care au umplut spatiul virtual cu toate prostiile posibile, ignorand realitatea cu oameni morti sau raniti, gospodarii devastate, animale domestice sfasiate, localnici prea speriati sa mai iasa seara din case, jandarmi transformati in sperietori de ursi, mistreti…

Uniunea Europeana a lasat la latitudinea noastra ce sa facem cu ursii. Cum s-au inmultit peste masura, cum niciun alt stat nu-i vrea, cum ong-urile de mediu ii iubesc doar sub forma protestelor pe facebook sau se folosesc de imaginea ursului pentru a vinde animale din pluş, nu exista alta solutie decat impuscarea. Asa cum dintotdeauna fauna a fost tinuta la un anumit nivel prin vanatoare. Nu putem trai cu totii in comuniune, oameni si animale, ca nu suntem in Rai. Nicio alta tara nu-i vrea pentru ca ei i-au lichidat dintr-un motiv simplu: tin la siguranta propriilor cetateni. Si cum ursii fac doar rele… Noi insa am fost mai umani si i-am lasat sa se inmulteasca. Acum fara o mie de ursi impuscati la nivel national plus 2000-3000 de mistreti nu ai facut nicio isprava. Ne place, nu ne place, asta e realitatea. Nu putem convietui cu ursii si mistretii.

Problema nu se rezolva plangandu-le de mila, acuzand autoritatile, inventand teorii ale conspiratiei sau „trimitand ganduri de lumina catre ursi si oameni” 🙂 cum mi-a spus cineva :)) In general, oamenii care se arata iubitori de ursi indiferent cat de multi ar fi ultimii, nu locuiesc in vecinatatea padurii, nu au cunostinte serioase despre mediu, fauna, fiind pur si simplu indusi in eroare, de unul si de altul care doreste sa-si pastreze pozitia in online, de mare… ce vrea el sa fie. De altfel, am operat la rubrica „prieteni” niste modificari pentru ca nu vreau sa fiu prieten cu tot felul de extremisti, care nu fac altceva decat sa stea toata ziua pe telefon, sa faca analize la comentariile altora si sa piarda timpul aiurea. Cred ca intai trebuie luate masuri pentru protejarea oamenilor si apoi pentru animale. Nu vreau sa fiu prieten cu persoane care se bucura de moartea unui om, tinand ba cu ursul, ba cu cainele, mai stiu eu ce alt animal…

Oricum, si de se va trece la impuscarea animalelor salbatice supranumerice, solutia este temporara. Ea rezolva situatia pe circa 2 ani. Daca nu se aplica masuri complementare peste 2 ani va fi exact aceeasi situatie.

Deocamdata avem atacuri ale ursilor cam prin toate zonele de munte si trebuie facut urgent ceva. In Valea Doftanei ieri, ursul aproape a omorat un batran. La Busteni se plimba 11 ursi doar pe o strada, cabana Posatavaru si refugiul Salvamont Pestera au fost si ele atacate, la Comarnic zeci de oi au fost ucise, ciobani sfasiati…. Deci iubirea aceasta de animale e pana la un punct: pana acolo unde acestea pun vietile oamenilor in pericol.

Cica Institutia Prefectului a si organizat o intalnire de urgenta in urma incidentului din Valea Doftanei dar presa nu a fost invitata 🙂 E limpede de ce, sa nu afle „ecologistii” ca toate institutiile sunt pentru impuscarea ursilor. Interesul fiind evident unul politic.

Pe 15/28 noiembrie dar 1918, stim ca Bucovina s-a unit cu Romania. Am vazut azi pe un panou ca CFR-ul are un tren direct Bucuresti-Cernauti.

Tot pe 15 noiembrie 1987 au facut cei din Brasov celebra greva. Spune presa ca tortionarii de atunci sunt azi oameni de afaceri, manageri, avocati in loc sa fie trasi la raspundere.

Azi Consiliul Judetean Arges a facut anuntul ca statul prin Ministerul Culturii a reusit sa cumpere conacul Bratianu sau vila Florica din com. Stefanesti. Buna treaba! Nu stiu cum le-a iesit. Presedintele Iohannis spunea ca legea prin care se face aceasta achizitie… ar fi neconstitutionala. Nu stiu ce l-o fi apucat si pe omul asta 🙂 Cred ca in astfel de situatii nu ar trebui sa conteze partidul sau cine face. Important este ca se salveaza un monument istoric.

Tot azi, Consiliul de Onoare al Ordinului „Steaua Romaniei” a decis sa-i retraga decoratia lui Kelemen Hunor. Si aceasta este o chestie normala pentru ca omul a luat deseori in bataie de joc Ziua Nationala. Nefiind un bun roman a ramas fara Stea.

15 noiembrie 2017… daca ar fi sa aleg intre Adrian Nastase si Radu Banciu, l-as alege pe primul mereu. Nu am auzit de acest Banciu pana sa-i vad o emisiune si ma intrebam cine l-a lasat sa apara pe ecrane. Nu stiu cum se pot uita oamenii la emisiunea lui. Asa ceva ar trebui demult sanctionat si inchis de catre CNA. Nu doar Nastase ci oricine cade in gura acestuia este terfelit si injosit incredibil. Cred ca omul nu e sanatos. Azi insa, fostul premier i-a dat o replica in sfarsit:

http://adevarul.ro/news/politica/adrian-nastase-atac-adresa-unui-jurnalist-ba-jigodie-patru-ani-insulti-jignesti-familia-ce-am-furat-bar-i-am-furat-bideul-lu-maica-ta-1_5a0aec615ab6550cb8258983/index.html

Acum 60 de ani, tot intr-o zi de 15 de noiembrie, au fost executati la Jilava cinci luptatori anticomunisti ce faceau parte din grupul de rezistenta Ogoranu.

Cum multi nu stiu unde duce, de unde incepe, drumul hotilor sau al haiducilor si tot am fost intrebat zilele acestea, o sa scriu foarte pe scurt:

  • nu este un drum cum ni-l imaginam azi ci o poteca.
  • marcajul punct rosu refacut in prezent poate fi observat cum se urca spre schitul Lespezi din Posada, pe stanga.
  • de aici poteca urca accentuat si intersecteaza doua drumuri forestiere: Posada-Valea Larga si Obielii
  • la al doilea drum iti apare marcajul pe dreapta si pare ca se opreste. Trebuie mers pe drum inspre stanga si dupa 5-10 minute apare iar. Si de aici urca bine spre poieni si Plesuva.
  • poteca iese la Cota 1000 dupa vreo 3 ore, urca Dichiul, Vanturisul, coboara la Coltii lui Barbes, iese in Drumul de Vara, apoi Cota 1400, drumul vechi al Cotei, Sinaia-Jandarmerie.
  • Iti ia o zi sa-l parcurgi.

Drumul forestier Valea Obielii, marcajul se vede pe copac. La iesirea din padure in acest drum mai trebuia o sageata care sa arate spre stanga. Altfel, se poate crede ca se face dreapta sau se urca versantul din fata.

Fostul drum de caruta urca pana intr-o poiana unde mai pasteau oi, vaci… dar poiana incepe sa se impadureasca.

Prin poiana… aici isi tineau pe timpuri animalele cei de la schit.

Ieri, pe 14, am aflat unde anume era vama in Breaza. Adica amplasamentul ei. Nu cred ca mai stie nimeni. Dar tac malc pana la urmatoarea carte.

Anunțuri

Bucegii dimineata si manipularile ONG-urilor de mediu

Se anunta o grozavie la meteo, insa se pare ca nu a fost chiar asa. In zona montana inalta e clar insa, ca iarna e la ea acasa. Pana pe la 1500 m altitudine cel putin, nu este inca zapada.

Printre informatiile referitoare la mediu care au trecut neobservate pe la noi, pe taramurile mioritice 🙂 se numara si conferinta desfasurata pe 17.10.2017 la sediul Parlamentului European, intitulata „‘Coexistenta cu marile carnivore – provocari si solutii’, organizata de Federatia Asociatiilor de Vanatoare si Conservarea Faunei Salbatice din UE.

In cadrul acestei conferinte, secretarul general al Directiei Generale de Mediu a Comisiei Europene, Nicola Notaro, adica nu orice politician roman sau ong-ist,  a spus o chestie foarte interesanta: „Relocarea ursilor in alte state membre nu este o solutie, iar situatia acestora trebuie rezolvata de fiecare stat in parte.” Ceea ce este si normal, doar ca marile ONG-uri de mediu de la noi din tara manipuleaza oamenii de buna credinta, in sensul promovarii propriilor interese. Chiar daca pare un sablon stupid si comunist, smecherii astia cu falsa misiune de protectie a mediului, sunt in realitate sustinuti de cei interesati sa incurce lucrurile prin tara noastra.

Daca s-ar limita la a supraveghea autoritatile cum isi fac treaba si nu ar pune presiune pe acestea sa adopte sau sa nu adopte anumite acte normative, cu siguranta ca am avea o normalitate in domeniul faunei. Insa cum sa sustii recoltarea/impuscarea ursilor cand tu vinzi ursuleti de plus si ai o afacere din asta. Cat ar fi de normala aceasta sustinere, dat fiind faptul ca ursii sunt foarte multi si au atacat si ucis oameni, animale domestice, din punct de vedere comercial nu au cum sa faca acest lucru. Scopul lor este sa vanda ursuleti de plus si sa puna bete in roate autoritatilor. Pe langa nucleul care a pus la cale aceasta protectie a mediului de fatada, s-au atasat mii si mii de persoane, oameni de buna credinta care chiar cred ca bietele animale sunt pe cale de disparitie, ca numai rau li se intampla, ca sigur nu se mai opresc unii din jefuit bogatiile tarii si vechile poezii…

Muntele Furnica

S-a mai spus in cadrul acelei conferinte ca in Directiva Habitate, la articolele 14 si 16 se mentioneaza ca statele membre pot initia masuri de recoltare in vederea mentinerii la un stadiu corespunzator de conservare a speciilor de fauna. In lipsa unor astfel de cote de recoltare, speciile se degradeaza genetic iar nr. mare de exemplare conduce la aparitia unor conflicte cu oamenii.

Evident ca s-a pus pe primul plan viata oamenilor care ar trebui sa constituie o prioritate. Ceea ce in cazul Romaniei se vede ca nu prea exista, mai ales aceste ONG-uri de la noi asezand mereu ursul inaintea omului. Pe retelele sociale unde sunt active astfel de organizatii, apar uneori postari ca un urs a mai ucis cate un om. Zeci de comentarii de la oameni care tin cu ursul se ordoneaza unul sub altul. Altii si-au fabricat justificari imaginare: sigur ursul a scapat dintr-o capcana pusa de om, nu mai exista padure…

Muntele Piatra Arsa

Cantonul Schiel

In Suedia, anual se impusca circa 300 de ursi, ceea ce inseamna ca populatia de ursi atinge cifra de 3000 de exemplare. In Croatia se impusca un nr. de circa 100 de ursi si populatia este pe la 1500 exemplare. In Finlanda situatia este similara ca in Croatia.

In Romania, tara cu cel mai mare efectiv de ursi, sunt sigur 7000 de exemplare cat de neserios sau neprofesionist ar fi realizat un astfel de recensamant, si nu se impusca decat in cazuri exceptionale. La anul vor fi 8000 de ursi si tot asa…

Autoritatile cedeaza pentru ca politicienii nu vor sa piarda voturi. Asa ca azi se face placul ong-urilor, maine se mai impusca un urs, iar incurcam treburile, iar nu se face nimic, mai moare cate un om, se mai distrug niste cotete… se mai vand ursuleti de plus 🙂 In general, nu avem politicieni rationali. Ei inca merg pe ideea ca se mai poate fura si pacali lumea. Daca esti PSD si esti la guvernare este absolut inutila acordarea de gratuitati studentilor la CFR. In proportie de peste 90%, acesti tineri vor vota tot tineri, adica USR si ce o mai aparea. ONG-urile de mediu oricat ai ceda in fata lor si le-ai apara de consecintele legii, nu vor vota niciodata PSD. E logica treaba. Voteaza cu partidul unde se duce d-na aceea care a fost ministru si provenea chiar din randurile lor. Noua ne trebuie un guvern si niste autoritati responsabile, dedicate cetateanului si tarii, astfel incat aceste ONG-uri sa nu-si mai aiba locul pe aceasta scena a mediului.

Ministerul Mediului are nu stiu cate institutii subordonate pe linie de mediu: Garzi Forestiere, Ocoale si Directii Silvice, Agentii de Protectia Mediului, Comisariate de Garzi de Mediu…plus altii, gestionari de padure, fonduri cinegetice, administratii de arii protejate, custozi… Daca toti acestia nu au un cuvant de zis si mereu se promoveaza doar manipularile grosolane ale ong-urilor cu bietul ursulet, saracul mistret, atunci care mai este rolul acestor institutii? Cand te iei dupa zisele unui oarecare de pe strada, expert in ursii de pe National Geographic, in conditiile in care tu esti specializat in domeniu si ai si experienta pe teren, mai si lucrezi in institutie de mediu, inseamna efectiv ca nu ai minte si prin urmare nu ai ce cauta acolo.

Nu mai vorbesc ca traznaile acestor ecologisti de fatada, care navalesc in orice zona unde se exploateaza padurea legal, au condus la mari pagube pentru acest sector economic si la o schimbare de perceptie. Cam oricine vede un camion cu lemne spune ori tare, ori in gand: „uite cum trec hotii; sunt toti mana in mana, politicieni, politie, mediu…” 🙂 Astia care conduc marile ONG-uri de mediu de la noi din tara, sunt niste mici Puigdemont(i). Ii lasi in voia lor si in timp te trezesti cu cine mai stie ce. Intrebarea este: daca politicienii vaneaza doar capital electoral si ong-urile acestea denaturand tot felul de situatii atrag mereu noi si noi simpatizanti, cine mai poate lua masuri echilibrate pentru bunul mers al societatii?

Peretele Urlatorii Mari

Valea Comorilor, partea superioara

Caraimanul si Crucea

Tot Caraiman

Refugiul Costila, peste vai si paduri.

Ideea e ca acum la 9 dimineata, nu umbla picior de cod prin Bucegi, cum zic la meteo. Vedem mai pe seara, dar cel putin acum este senin si bine.

P.S. 18:30. De pe la ora 16 valuri de ninsoare vin peste munte, dinspre nord spre sud. Pe Bucegi ninge, in Valea Prahovei ploua usor.

Traseul de bicicleta: Busteni – Nistoresti – Sotrile – Campina – Cornu de Jos – Crucea din Cornu de Sus – Biserica „Inaltarea Domnului” din Cornu de Sus – Breaza – Comarnic – Busteni

Evident ca nu mi-am propus sa se intample un astfel de traseu. A iesit cam lung pentru ca hai si pana ‘colo, hai ca merge si pana dincolo, mai e putin pana nu stiu unde, de ce daca sunt aici sa nu ajung si…

Planul era sa ajung in Nistoresti cu trenul, sa urc in comuna Sotrile, sa ajung in Campina pana la ora 13 si sa prind trenul care este pe la 14 la Busteni. Bicicleta evident cu trenul. Ies eu afara pe la 7:30 si era un frig :)) prin urmare aman pentru mai tarziu. Pe la 9:30 o iau spre Sinaia.

Ma opresc pe Malul Spitalului la o brutarie sa iau cornuri cu vanilie si continui. De la Valea Oratii ma duce drumul si nici nu mai dau la pedale. Ma trezesc pe la Muzeul Cinegetic din Posada fara a da la pedale. Pe platul de la motelul Cernica reiau pedalatul. Pe drum, masini putine, adica te puteai misca. Nu era zi de week-end.

Vine si Comarnicul dar fiind in intarziere dupa mintea mea, nu opresc sa iau un chec bun de la o cofetarie cunoscuta ci… continui. Ma opresc la Nistoresti, la biserica… era 11:04, hai ca e bine. Ma miram ca drumul ce urca pe langa biserica si ajunge la Sotrile nu e semnalizat dar dupa niste km mi-am dat seama ca e mai bine, tinand cont de alunecarile de teren care au miscat drumul. Se lucra la unele… cine stie cand va fi gata.

Biserica de la Nistoresti

Dupa biserica ma dau jos de pe bicicleta si urc pe langa ea circa 1,5 km dupa parerea mea. Nu recomand celor care merg pe plat, urcarea e abrupta de nu pot descrie 🙂 Ies din Nistoresti si apare indicatorul cu Sotrile. Pai… localitatea aceasta, comuna de altfel, are 6 sate, urci dealuri, cobori, si tot asa. Peisajele sunt superbe, oamenii gospodari, politicosi… un colt frumos de Romanie.

O parte din Sotrile, mai ales satul Vistieru. Dealul din dreapta e cel din imaginea de mai jos. Este unul dintre cele mai frumoase puncte panoramice din zona.

Adica acest deal

Umblu pe strazile satelor, ma uit la arhitectura, vad scoli inchise, ajung la biserica din satul Vistieru si vad poarta inchisa. Ocolesc si ajung pe o alta strada la o alta intrare inchisa cu o sarma. Cum biserica parea veche am zis totusi sa intru sa o vad de aproape.

Parleaz 🙂

Biserica din Vistieru

Am continuat si am ajuns pe dealul ce domina localitatea, gandindu-ma daca ar fi amenajat, ce punct de belvedere ar iesi. Asta daca nu l-a ochit cineva pentru o vila. Neinspirat nu am mai dat curba sa ajung langa scoala si apoi sa intru pe un drum ce ajungea pe deal ci… am urcat din sosea direct pe panta. Dar cat urcasem pana la acel moment nici nu mi-am propus problema atunci 🙂

Panorama… venisem din stanga si traversasem tot ce se vede locuit. Undeva in dreapta este barajul de la Paltinu.

Inca un deal pe langa care urma sa trec.

Plaiul Campinei

Terasa dincolo de apa Doftanei, unde principala localitate este Brebu.

Brebu

Ajung si in Plaiul Campinei, urc iar serios printr-o padure si ajung la Voila, la o aruncatura de bat de Campina. Nu inainte de a ma opri la o biserica pe care o vazusem prin august, pe cand veneam de la Brebu, deci de pe un alt versant.

Prin padure, mergand mai incet vad si o cruce.

Crucea de prin padure

Biserica in reparatii dar nu-i nimic, dincolo, mai departe, se vedea perfect Brebu cu bisericile sale:

Complexul al carui ctitor este Matei Basarab.

Bun si ajung si in Campina pe Muscel. Stau un pic si zic ca mai e destul pana la ora 16, trenul de 14 in Busteni il scosesem din plan… pentru ca in Campina era pe la ora 13 si-l pierdusem demult. Sa ma duc sau nu si pana la Cornu? Gata, ma duc.

Cobor atent, trec un pod metalic si iar vine o urcare serioasa in serpentine. Nu e lunga totusi si iata-ma in Cornu de Jos. O iau pe strazi, dreapta-stanga, stanga-dreapta si vad indicatorul spre manastirea Ioan Evanghelistul si o cruce mare departe. Perfect, imi zic, trebuie sa ajung. Nici nu va inchipuiti ce urcare vine :)) Ajung la manastire…

Manastirea va iesi foarte frumoasa, deocamdata am vazut ca se lucreaza peste tot…

Ies de la manastire si vad drumul la dreapta. Era in lucru. Pornesc GPS si vad ca sunt intr-un cartier/catun numit Valea Oprii. Continuand pe drumul rupt as fi ajuns la Crucea aceea mare. Mai era si o varianta asfaltata. Decat sa cobor pe asfalt si sa urc tot pe asfalt, mai bine merg pe langa bicicleta prin locuri necunoscute. In general buna ideea 🙂 Pentru ca nu se putea merge pe ea si m-am odihnit 🙂 Dar, nu stiu de ce mi-a placut mai mult ideea de a merge pe acel drum urat. Insa, undeva prin padure ,am intalnit o frumoasa cruce de piatra.

Am ajuns de la manastire in vreo 20 de minute cel mult si la Crucea aceea, important obiectiv turistic al localitatii Cornu.

Crucea din Cornu

De aici, cobor repede in Cornu de Sus si ma opresc la biserica monument istoric „Inaltarea Domnului”:

O coborare frumoasa m-a scos la DN 1, vizavi de gara din Breaza… dar cum pierdusem si trenul de 16 🙂 am zis sa merg totusi usor pana la Comarnic, mai un chec, mai un suc si vine alt tren. Ceasul era 16:30, alt tren era pe la 18:45. Cu toate popasurile, cu checul si tot eram la 17:30 pe langa primaria din Comarnic. Ce sa fac o ora pe acolo? Hai la Sinaia, hai acasa. Si… cand trenul ajungea la Busteni, eu eram plecat de acasa la niste cumparaturi 🙂 Circa 10 ore a durat acest traseu!

Cursa copiilor de la MPC 2017

Am vazut tot felul de pareri despre Maratonul Pietrei Craiului, mai ales in acest an. Mie mi s-a parut o editie excelenta. Nu mergi la maraton ca la plimbare prin parc. Din pacate, cum multe de facut zilnic, nu am reusit sa ma inscriu si sa particip. Sigur mi-ar fi placut, mie imi place cand vremea este mai rea… Si nici nu imi faceam griji de traseu, daca e Lucian Clinciu organizator, totul va fi bine. El intotdeauna i-a pus pe ceilalti pe primul plan, un adevarat gentleman al muntilor. Dar, ca de obicei, vazand tot felul de pareri imi dau inca o data seama ca multi romani nu stiu sa-si respecte valorile. Omul acesta este mare, cel putin ca si Piatra Craiului pe care face maratonul. Mare prin bunul sau simt, prin modestie si profesionalism. Si desi scriu ‘mare’, imi dau seama cat de mic acest cuvant.

Sper ca la anul, sa nu mai fie acceptati la inscriere tot felul de personaje care se vaita de frig, de vreme, care alearga prin parcuri, intrucat acestora le este strain acel spirit care aliniaza oamenii la un maraton montan.

Dupa pareri si comentarii despre MPC-ul desfasurat sambata trecuta, ce pot fi citite in special pe grupul de Facebook, Trail Runners, zic sa pun niste poze cu ce s-a uitat aproape… cursa copiilor. Au venit pe ploaie, totusi, copii, si au alergat ca niste mici razboinici 🙂 Cateva imagini:

Aici tineam de gardul de plasa cu Bubulu, ca sa se respecte traseul si copiii sa faca stanga 🙂

Ce doarme peste iarna in jnepeni…

30 septembrie 2017… o zi senina, vant rece pe Platoul Bucegilor, prima bruma cazuta in Valea Prahovei…

In jnepenisul de la Piatra Arsa vad pe o creanga o „umflatura” de rasina. Secreta rasina jneapanul toamna, ma intreb?!

A doua „umflatura” deja era prea mult 🙂

Ce sa fie?

Cu un betisor desfac chestia respectiva sa vad ce este in interior.

Uite cum isi pregatise somnul de iarna. Ce casa 🙂 Ma gandesc ca o fi acel daunator ce usuca jnepenii de cativa ani…

Oricum, foarte interesant mecanismul… jneapanul tot secreta rasina si larva isi face din ea casa. Chestia aceasta, casuta, este atat de confortabila incat  larva nu ingheata iarna.

Peisaje cu instalatii de transport pe cablu din Bucegi

Intr-o excursie mica pe Bucegi, cateva poze la telecabine si gondole…

Telecabina deasupra Vaii Caraimanului (Jepilor)

Gondola de la Cota 1400 la Cota 2000

Cate 4 imagini cu cele mai spectaculoase instalatii de transport pe cablu din Parcul Natural Bucegi: telecabina de la Busteni si telegondola de la Sinaia.

Manastirea Ghighiu, „Catalogul Manuscriselor Manastirii Sinaia”, Autoportretul lui Parvu Mutu Zugravul, Sinaia Forever

Ar fi putut fi o noua fila de istorie pentru Valea Prahovei dar nu a fost sa fie. Nu ca nu ar fi fost adevarat. Dar, cand nu poti prezenta probe concrete, este mai greu sa creada lumea. Trebuie cautat mai departe prin arhivele dinainte de perioada comunista. Chiar daca am cercetat cruce cu cruce, tot cimitirul manastirii, cel cautat nu figura pe nicio cruce. Cu tot ajutorul maicilor de la Manastirea Ghighiu, rezultatul a fost acelasi.

Dupa logica mea, am identificat doar sirul de cruci unde ar fi trebuit sa fie acesta, fiind evident ca in perioada comunista, peste cel decedat in urma cu peste 100 de ani, a fost ingropat altcineva. De altfel, si informatia o gasisem intr-o carte din anul 1930. Totusi, deplasarea nu a fost fara niciun succes, gasind locurile de veci ale unor personaje despre care multi cred ca fac parte din povesti batranesti. Si eu credeam la fel 🙂

Manastirea vazuta de la iesirea din Ploiesti

O sa revin cu un articol separat despre acest loc religios. Sunt o gramada de vazut si de trait la aceasta manastire… celebra icoana „Siriana”…

Dupa niste ani de munca, parintele dr. Mihail Harbuzaru, protosinghel la Manastirea Sinaia, a reusit sa cuprinda intr-un intreg manuscrisele manastirii.

Pe coperta vad si un manuscris al carui titlu este: „Pisania Sfintei Manastiri Sinaia ot Plaiu Prahovei”. Cred ca parintele a tradus toate manuscrisele intalnite in biblioteca manastirii 🙂

„Catalogul Manuscriselor Manastirii Sinaia” poate fi gasit de cumparat la magazinul manastirii. Este cu siguranta o mare realizare, nefiind o compilatie sau o culegere de povesti de la sateni. Acest catalog va ramane peste timp… fiind printre putinele carti despre istoria Sinaiei si a Vaii Prahovei care mai si spun ceva.

Ramanand tot pe taramul religios, fiindca Biserica a fost cea care a pastrat istoria natiunii romane, ea a tinut condici, documente, in baza carora istoricii au alcatuit manualele, tin sa multumesc celor care m-au ajutat sa termin cercetarea referitoare la Parvu Mutu Zugravul.

Autoportret Parvu Mutu si sotia sa Tudora

Omul acesta, canonizat in 2017,  a pictat timp de 20 de ani doar ctitorii cantacuzine 🙂 In afara de acest nr. compact, el a mai pictat si inainte de cei 20 de ani cat si dupa 🙂 Interesant a fost ca in timp ce eu eram la o biserica si nu vorbisem cu nimeni despre aceasta cercetare, un prieten era in alta biserica pozand si filmand exact ce ma interesa, scutindu-ma pe mine de o zi sau doua de deplasari…

Peste o saptamana vom asista la cel mai mare eveniment al Vaii Prahovei: Festivalul Sinaia Forever.