Mistretii aleg Sinaia, ursii vin la Busteni… si piramidele din munti

Marti seara, vreo 10 ursi erau pe la Busteni, miercuri dimineata 10 mistreti strabateau centrul statiunii Sinaia.

Si inca nu ni ne se pare ca trebuie luate masuri serioase. Tot ne agatam de faptul ca nu trebuie nimic impuscat, ca nu e vina lor, ca omul… Bun, si ce facem in situatia aceasta?

Au fost tranchilizati si scosi din Sinaia pana acum un nr. de 45 de mistreti. O masura inutila. Pentru ca sunt atatia mistreti incat iei unii, vin altii.

Cica trebuie dusa mancare multa in padure. Bine, si atunci ce facem, domesticim animalele salbatice, facem ferme prin padure?

(Imaginea am atasat-o asa, ca imi spunea cineva… ca la o postare, doua, mai apare cate o cruce sau o biserica. Adica o deranja.)

Nu stiu, ma intreb asa, ce e de facut? Vad ca tot ce se face e in zadar. Si nu neaparat in Valea Prahovei, la nivel national e aceeasi problema.

Unii oameni de munte si mai multi de la orase, zic ca nu e adevarat, ca dimpotriva animalele sunt putine, ca se vrea impuscarea lor, ca sunt stiri nereale. Ce sa mai zici? Ca nu mai vad bine jandarmii, ca totul e o conspiratie?

Poate ca o solutie ar fi ca masurile sa se ia dupa o consultare a comunitatilor locale. Primaria, Politia si alte institutii de pe plan local, sa demareze rapid consultarea cetatenilor. Busteniul are vreo 9000 de locuitori. Ii cauti si-i pui sa semneze o petitie catre Ministerul Mediului. Ce cred ei ca trebuie sa se intample cu acei 10 ursi… Important este ce doreste majoritatea comunitatii. La fel si la Sinaia si oriunde in tara asta.

Fiindca se apropie 28 noiembrie, cand iar apare nu stiu mai ce pe la Sfinxul din Bucegi, am observat o postare pe facebook. O preiau si eu pentru ca raman fascinat cand descopar oameni normali. Va invit sa cititi ceea ce in mod normal ar fi trebuit sa fie suficient de clar pentru orice elev. Din pacate, aici e vorba de adulti. Macar li se explica pe masura 🙂

Mihai Bobocea sau „Furia Rosie” este unul dintre cei mai mari pasionati de orhidee de la noi din tara… si nu doar de acestea…

Anunțuri

Povesti de mediu de succes, de la noi din tara…

Spuneam ieri ca liderii ONG-urilor mari de mediu de la noi din tara sunt niste Puigdemont(i). Pentru ca la adapostul asa-zisei protectii a mediului, interesele sunt cu totul altele. Scopurile propagarii a tot felul de manipulari si a actiunilor de demonizare/criticare a autoritatilor, care in totalitate sunt corupte si incapabile, sunt evidente. In principal de a diviza societatea prin atragerea a tot felul de sustinatori, daca se poate cat mai vocali. Cu atatia sustinatori, de buna credinta marea majoritate, -ei chiar cred ca ursii sunt la noi pe cale de disparitie sau ca din padurile de altadata mai exista ici-colo cate un copac-, s-au constituit intr-o forta care pune presiune pe lege, fortand unele autoritati sa nu o aplice. De aici si haosul acesta cu oameni atacati de ursi prin orase, animale domestice mancate, culturi distruse, plimbari ale ursilor si mistretilor seara prin statiuni… A se vedea si o stire recenta:

http://adevarul.ro/locale/ploiesti/animalele-salbatice-mai-agresive-barbat-ajuns-spital-fost-muscat-picior-urs-1_59f628085ab6550cb89bad57/index.html

Toata presa mondiala se intreaba si-l intreaba pe Carlos Puigdemont, cel care considera ca o provincie a Spaniei nu este Spania, ce va face? Omul a fost demis de guvernul de la Madrid si lumea se intreaba ce va face. Pai, nu stiu, mie mi se pare ca raspunsul e simplu de tot! Va face PUSCARIE! Ce poate sa faca altceva? Care poate fi soarta unui asemenea om? Asta in cazul in care nu-l impusca vreun fanatic.

Spuneam tot ieri ca nu am niciun fel de incredere in organizatiile mari de mediu de la noi din tara. Agent Green blocheaza drumuri nationale, GreenPeace in colaborare cu vreun speriat de la CFR a umplut garile cu afise in care apar contururi de copaci :)) si vezi prin „coroane”… iar mai jos textul: ” am vrea sa-ti aratam un copac, dar nu mai avem”, WWF-ul vinde ursuleti si mai nou rasi de pluş. Si acestea sunt cele mai simple exemple dar eu le enumar si insist cu ele, tocmai pentru a se intelege in ce ridicol si penibil se afla acestea. Romania in momentul de fata are nevoie de fapte, nu de piedici, de proiecte si nu de vedem noi in viitor… Au evident si actiuni bune dar neexistand un echilibru, un curs stabil pe directia acestora, derapajele conduc la aparitia unor fracturi in societate. Din cauza lor, de exemplu, zeci de mii de oameni platesc si 400 lei mc de lemn de foc. Ei nu ating mafia lemnului sau braconajul pentru ca nu se pricep, se uita de acasa pe internet, compara cu hartile Google, mai interpreteaza niste legi, mai prind o informatie ca nu stiu unde se taie ilegal si gata, cred ca i-au prins 🙂 Prind unul dintr-o mie! Prin actiunile lor iresponsabile, ma refer la aratarea cu degetul spre exploatatorii de padure care in opinia lor toti fura cat si spre vanatori care sunt ucigasi si lista tot continua… au divizat oamenii. Daca tu vrei sa faci bine oamenilor, nu-i imparti.

Nu au solutii serioase pentru ca scopul lor nu este unul serios. Orice ONG din acesta cred ca are minim 10.000 de sustinatori. Unul singur nu a fost in stare sa propuna cumpararea unei suprafete de padure, sa cotizeze toti si acolo sa infiinteze o rezervatie unde sa tina ursii care nu trebuie impuscati. Statul nu are bani, nu vrea sau nu stie. Atunci fa tu, ca de aceea ai mii si mii de sustinatori…

Din fericire, mai exista si organizatii de mediu mai mici, mai putin mediatizate, oameni care chiar cred ca trebuie actionat cu responsabilitate. Evident situatia de mai jos este din Transilvania, cu oameni despre care zicem ca sunt mai civilizati ca aceia din restul tarii. Eu cred ca si sunt… dar nu in procent asa de mare pe cat se spune. Modele de urmat sunt peste tot. Daca este insa sa comparam Brasovul cu Ploiestiul aici da, se vede diferenta uriasa. Autoritatile locale din primul oras sunt civilizate, cele din al doilea sunt lamentabile, pungase, cu aceleasi atitudini de veche mahala. Nici nu exista comparatie… Brasovul are fiecare monument semnalizat, indicatoare, au o super promovare. Pe cand Ploiestiul nici macar programul  autobuzelor nu-l are afisat. Nu au autogari, microbuzele care efectueaza transportul public judetean parcheaza pe strazi laturalnice, daca esti turist trebuie sa intrebi din om in om prin ce colt de oras este pitita cursa ce te intereseaza, unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ploiesti l-au mutat intr-un sens giratoriu si nu are nimeni cum sa mai ajunga la el 🙂

Aici e clar o diferenta de mentalitate, de civilizatie. Ploiestiul care are mai multe muzee decat Brasovul, nu are o harta turistica, nu are un Centru de Informare Turistica, nu are indicatoare spre muzee… din punct de vedere educational, autoritatile locale ale orasului sunt… niste tarani fara nicio cultura, urbanizati prin surprindere. As da exemplu, ca obiectiv turistic, Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, o minunatie de muzeu, cu 10 clase peste orice muzeu al Brasovului.  Si acesta are maxim 5% din vizitatorii pe care-i are orice muzeu brasovean. Degeaba muzeul acesta are oameni capabili si mii de exponate, pentru ca aflat intamplator prin centrul Ploiestiului nu ai de unde sa stii de el, nefiind niciun indicator, panou public…

Asta pentru ca oriunde oamenii fac diferenta!

Asa cum zilele trecute, la Tritenii de Jos din judetul Cluj, 1000 de oameni au plantat 40.000 de puieti de stejar, frasin etc. Adica o padure intreaga. Si nu au procedat ca un ministru al mediului si alti ong-isti de mediu, plantand stejari in padure de stejari sau ca altii care au insirat cu sutele puieti de molid pe Platoul Bucegilor si nu s-a prins unul macar, din motive evidente.

Actiunea din judetul Cluj, a fost initiata de ONG-ul de mediu Asociatia Tasuleasa Social condusa de d-l Alin Uhlmann Useriu. Deci nu au plantat prin paduri sau la altitudini unde nu se prind astfel de puieti ci, exact acolo unde este nevoie.

Alin Useriu, foto mai veche.

Un reportaj interesant dar nu suficient despre aceasta actiune poate fi urmarit pe site-ul Digi 24:

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/o-noua-padure-in-transilvania-plantata-de-voluntari-819216

P.S.1 Primele 2 poze de sus sunt din comuna Brebu. Urmatoarele 3 sunt din comuna Cornu. Doua dintre cele mai frumoase, mai curate si mai bine administrate comune din judetul Prahova. In orice colt de tara poate sa existe educatie, civilizatie. Treaba este sa si existe oameni interesati. Iar interesul vine din educatie, cultura, traditie…

P.S.2 Acum dimineata de tot in Valea Prahovei este un strat mic de zapada. Vreo 3-5 cm. Pare plafon de nori…la Campina e senin 🙂

zapada

Monoxila de pe raul Teleajen si icoanele arse de la Biserica „Sf. Treime” din Posada

Este vorba despre o barca scobita intr-un trunchi de copac, lunga de aproape 11 metri si lata de circa 75 cm, gasita in satul Buda Palanca din comuna Rafov, judetul Prahova, in anul 1998.

Ambarcatiunea a fost scoasa la lumina de o viitura care a sapat in malurile raului Teleajen. Satenii au observat-o si au anuntat autoritatile. La acel moment se putea observa doar 30% din barca. Apoi, dupa 2 saptamani de lucru a fost extrasa din mal si restaurata asa cum se poate vedea astazi, fiind nevoie de tratamente aplicate lemnului pe parcursul mai multor luni de zile.

Dateaza din perioada secolelor XV-XIV. Ipoteza in care cred istoricii este aceea ca era folosita alaturi de inca o barca similara, legate intre ele prin barne, ca pod umblator. Adica se transportau de pe un mal pe altul diferite bunuri sau animale.

Tinand cont ca in apropiere era si targul Gherghitei este posibil spun arheologii, sa fi avut si rol de transportare a marfurilor. Cred ca trebuie atent studiata problema prin comparatie cu alte descoperiri similare, documentat prin arhive… adica e de munca pana la a ajunge o concluzie. Interesant este ca astfel de barci sunt specifice raurilor mari si nu s-ar putea spune ca Teleajenul, afluent al Prahovei, este un astfel de rau. Oricum, cred ca o astfel de barca o data pornita la vale, nu o mai aducea nimeni inapoi 🙂

Piesa aceasta deosebita se gaseste la primul etaj al Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova din municipiul Ploiesti si poate fi vazuta platind un bilet de 8 lei si pozata contra unei taxe de 25 lei.

Arheologii considera asadar ca transporta marfuri spre aval sau bunuri si oameni de pe un mal pe altul. Nu e gresit, pentru ca din doua trebuie sa fie una. Parerea mea este un pic diferita.

Cred ca astfel de ambarcatiuni nu erau destinate traversarii Teleajenului de pe un mal pe celalalt. Cel putin chestia cu podul umblator mie mi se pare cea mai putin intemeiata.

Mai degraba, barca facea parte alaturi de altele similare, dintr-o comanda executata la porunca unui domnitor sau a turcilor, fiind necesare in porturile de la Dunare, la traversarea de pe un mal pe altul, a oamenilor si a unor marfuri.

Posibil sa transporte si marfuri spre Gherghita dar nu parea rentabil sa cioplesti un copac, sa bagi ceva in ambarcatiunea obtinuta si sa nu mai vezi niciodata acea barca 🙂 Nu era o afacere prea buna. Singura chestie logica in acest caz mi se pare urmatoarea: ..mai multe echipe realizau barcile apoi le incarcau cu produse ale zonei, gen struguri si se coborau pe apa pana la Dunare. Astfel, cei din porturi obtineau si strugurii si utilizau apoi pe o perioada lunga monoxilele. Un document din vremea lui Vlad Dracul (domn intre 1436-1442 si 1443-1447) vorbeste de flota acestuia compusa din 200 de monoxile. Flota aceasta in niciun caz nu putea sta pe raurile interioare ci in porturile de la Dunare.

….

Urmatoarea poveste este de la biserica fostului schit Lespezi din Posada. Intr-o zi, aflat pe acolo, vad intr-o mica vitrina niste icoane arse. Icoanele nu erau nici pe departe vechi ci erau din acestea, din zilele noastre.

Parintele paroh de acolo, are ca ajutor un baiat si acesta ne-a spus povestea lor:

„O casa din Posada a luat foc si locatarii au reusit sa se salveze alaturi de unele bunuri. Dupa ce focul a fost stins, de sub mormanul de lemne arse au fost scoase aceste icoane. Altceva nu s-a putut recupera. Partea interesanta este ca icoanele au ars pe margini si chipurile sfintilor au ramas intregi.”

Din acest motiv, acei locatari alaturi de paroh au decis ca locul lor este in biserica.

Si sunt 8 ani de blog Bucegi Natura 2000

Nici nu indraznesc sa mai privesc inapoi. Episoade frumoase, triste, de tot felul. Este o parte din viata mea si acest blog. Chestia cu blogul a fost una dintre cele mai inspirate alegeri pe care le-am facut. Pentru ca mi-a schimbat viata, am sarit la o alta treapta, pentru ca datorita blogului am cunoscut oameni deosebiti si tot datorita lui ma aflu intr-o alta etapa…

Este important sa iesi uneori din mersul lumii si sa incepi sa creezi, sa faci ceva si pentru altii si pentru tine. Nu as putea sa va spun decat peste vreo 2 ani la ce ma refer azi…

As vrea si sa multumesc unor oameni de la care am invatat multe lucruri in acesti ani. Daca-i enumar se poate intampla sa uit pe cineva. Asa ca sper ca fiecare se stie…

Cu un program zilnic de lucru de minim 12 ore, ca daca vrei sa faci ceva in viata asta, te agiti un pic, nu mi-a mai ramas prea mult timp si pentru blog, dupa cum se vede in ultima perioada. Sunt foarte multe informatii de postat, poze etc si sper sa le vina randul.

O sa inchei dorindu-va sanatate si sa ne citim/vedem mereu cu bine.

Mai jos, pentru ca sunt la un capitol unde studiez pictura/creatia lui Parvu Mutu Zugravul, cel care pictat zeci de ani tot felul de biserici… un inovator in pictura de pe la noi, vedeti cel mai frumos portret din lucrarea sa care se mai pastreaza si in prezent. De-a lungul secolelor pictura lui Parvu s-a sters, s-a restaurat sau bisericile au cazut la cutremure si s-au pierdut unele informatii. Undeva insa… se pastreaza acest chip expresiv cu mult peste ceea ce se picteaza in zilele noastre.

Culori de toamna, demolari si peisaje, un puscarias prin munti-emil n

Culorile sunt pe trecute, vin ploile, frigul, vantul, bruma… Oricum, ultimele doua saptamani ne-au facut sa credem ca a venit vara a doua oara:

Asa se termina un drum asfaltat cu milioane de euro… intr-un punct unde nu este nimic.

Pentru cei de la Arhitectura este teza de doctorat… cel putin 10 constructii de zece tipuri.

„Cupola”

Un alt sfinx, al Pietrei Arse

„Stadionul” de la Piatra Arsa a disparut de ceva vreme… se face altul, probabil.

Masina Jandarmeriei, duminica… sau cand se vegheaza la siguranta peisajelor 🙂

Castele in Sinaia. Pelesul nu mai are steag de vreo luna de zile. Si minciuna acesta cu patriotismul se termina la un moment dat 🙂

Bariera binevenita pe Drumul de Vara

Cladirea restaurantului de la Cota 1400 ce apartinea Telefericului Prahova a fost demolata. Din pacate, o cladire noua, frumoasa, de multe miliarde lei vechi, a fost daramata. Mai conteaza motivul? Cred ca se putea face altceva cu acea cladire. De asemenea, si restaurantul de la Cota 2000 a fost demolat in septembrie, astfel ca la Cota 2000 nu mai ai ce face, nu ai de unde sa cumperi un ceai macar… nu te poti caza, nu mai e nimic. Iarna care se anunta… va fi foarte profitabila pentru cei de la cabana Valea Dorului, singura cabana din muntii Sinaiei unde se mai poate turistul caza.

Un indemn… la Schitul Sf. Ana

Si, ca tot am ajuns pe teren religios, se stie ca de curand au fost mazgalite icoane pe la Stancile Sf. Ana. Icoane care au fost curatate cat s-a reusit de instructorii montani ai Jandarmeriei din Sinaia. Autorul? Nu avea cine sa fie decat acel idiot ce umbla prin munti si se semneaza: emil n.

Plecand de la Stancile Sf. Ana, idiotul asta a mai mazgalit un monument:

Spunea un prieten… ca nu a vrut sa comenteze unele postari pe astfel de teme, ca nu cumva sa nu se supere autorul si sa faca si mai rau. Adica sa mazgaleasca mai mult…

Si? Cat poate mazgali neprins? Pana la urma tot va fi prins si ii va rupe cineva mainile.

Unii spun ca acest personaj care si-a lasat amprenta „valorii” sale pe unde i-a trecut prin cap, este un fost puscarias, care ulterior a lucrat pe la niste locatii de unde a furat tot ce i-a cazut in mana si ca turele sale pe munte sunt efectuate doar in scopul distrugerii si al furtului. Ceea ce mi se pare foarte plauzibil. De asemenea, sunt cateva persoane care abia asteapta sa fie identificat pentru a-i pune in spate o serie de fapte cu autor neidentificat prin Bucegi. Ca e vinovat sau nu de toate cate se spun… mie unul nu mi se pare asa de relevant. Important este ca elementul acesta antisocial sa ajunga acolo unde-i este locul.

O paralela cu campania #metoo

E clar ca in lumea aceasta sunt nenumarate colturi unde femeile o duc rau… De fapt, nici nu trebuie sa iesim din spatiul mioritic pentru a constata acest lucru. In zona urbana mai ales, pe cateva sute de metri patrati, nu are cum sa nu fie macar o femeie care o duce greu din cauza unui barbat.

Se poate da vina pe lipsa de educatie a barbatului si uneori si a femeii dar si pe institutiile statului. Iar la noi mai mult fac ONG-urile decat statul. Tot la noi in tara, mii de femei indura batai si altele din cauza ca stiu prea bine ca statul nu le poate apara de sotii/partenerii violenti. Iar daca nu are un venit, rude unde sa plece, este condamnata forever la a fi…

Protejarea femeii la scara nationala mie mi s-a parut intotdeauna microscopica. Tocmai de aceea trebuie incurajata educatia, promovata egalitatea, gasite metode reale de consiliere si interventie. Pe hartie s-au tot gasit, cu practica intotdeauna a fost mai dificil.

Imi zicea cineva ca daca privim atent prin magazine, piete, strazi, companii etc si etc, vom observa ca in procent covarsitor personalul muncitor este alcatuit din femei. Ca in tara aceasta numita Romania in special femeile muncesc. „Si barbatii?” – intreb eu. „Pai sunt la bautura, la colturi de strada, sparg seminte, fura, se bat, se uita la meciuri, foarte putini mai lucreaza”. Eu ce sa zic… pareri si pareri. Numai ca, avand acest gand in minte si tot uitandu-ma cateva zile la rand prin jurul meu, am constatat ca aceasta este si realitatea:

In Romania, sunt mult mai multe femei care lucreaza decat barbati!

Mai citisem eu parerile unor calatori straini prin Tarile Romane in secolele trecute si acestia prezentau barbatul ca pe ceva destul de jalnic 🙂

Insa, ceva extraordinar mi-a atras atentia :))

Nu e vorba de secolele trecute sau de prezent… ci de mijlocul secolului trecut. Mai jos vedeti bancnota de 2000 lei:

Faţă

Verso

Pe bancnota din anii ’40 apar doar femei care lucreaza 🙂 Niciun barbat.

Pe o parte apar doua femei, una cu fusul in mana iar cealalta alaptand un copil. Ne dam seama ca a luat o pauza de la lucru pentru ca langa ea stau spicele si secera 🙂

De asemenea, pe cealalta parte a bancnotei sunt alte doua femei cu unelte la umeri, mergand la munca. Imaginea unei Romanii unde in special femeile munceau.

Asa a fost in trecut, asa este si in prezent!

Preotul Constantin Necula unul dintre reprezentantii de seama ai Bisericii Ortodoxe Romane spunea intr-un interviu ca, din toate punctele de vedere femeia este net superioara barbatului. Ea munceste, naste, gateste, tine caminul…

Campania aceasta #metoo cred ca este o buna ocazie pentru toata lumea sa-si regandeasca niste atitudini.

Viitorul prevazut de Carol I si viitorul intrevazut din prezent

Nu-i asa? Acest Rege a fost un mare Roman… Impresioneaza atasamentul pe care acesta l-a avut fata de valorile si de istoria poporului roman, parca a fost mereu recunoscator cuiva sau tuturor ca a ajuns sa conduca o astfel de Tara.

Omul acesta, Regele, se gandea mereu la viitor, la modul cum va fi privit de generatiile urmatoare, la ce va lasa in urma sa… Relevant este si testamentul sau, care reflecta o simtire patriotica absenta cu desavarsire la cei care reprezinta azi, Romania.

In urma cu cateva zile am fost prin Ploiesti, un oras plin de istorie, cu muzee interesante ascunse unde nu te astepti. Nicaieri insa un indicator spre acestea, nicaieri vreun panou cu vreun obiectiv turistic, nimic, zero. Daca s-ar copia putin din modelul Brasovului ar iesi sigur ceva atractiv. Duminica dupa-amiaza la Brasov gasesti o multime de terase deschise, ca un exemplu ce arata cata lume vine in acest oras, pe cand la Ploiesti, pe centru, nu e mai nimic sau daca e ceva, este inchis. Ce am vazut deschis este Mc Donald’s unde scoti din buzunar bani si cand te uiti pe tava ai cumparat nimic. Oamenii sunt fascinati de acest colos alimentar care, din punctul meu de vedere, nu are cine stie ce produse, doar stie sa se vanda in diferite ambalaje. Cand dai 20-30 lei si cumperi mai mult ambalaje, iti dai seama cat de fraieri suntem 🙂

Fiind in Ploiesti, unele lucruri chiar sunt ca la Ploiesti 🙂 In anii trecuti, a fost luat unul din principalele monumente ale orasului, cu o istorie frumoasa si dus la restaurare. Dupa cativa ani ca doar suntem in tara Mioritei, gata, s-a restaurat. Nici nu indraznesc sa caut cat a costat restaurarea dar va dati seama ca… ma refer la celebra Statuia a Libertatii adusa la noi din Franta.

E in Romania, evident 🙂

Statuia a fost restaurata si o vedeti amplasata nu in locul sau initial ci, intr-un sens giratoriu. Ca o ironie! O statuie ce simbolizeaza libertatea este asezata intr-un loc in care oamenii nu pot ajunge. Cine ar fi inconstientul sa sara in sensul giratoriu? Fiindca statuia a fost amplasata in mijlocul unui sens giratoriu. Deci nu te poti apropia de ea sa o vezi de-a aproape, sa citesti inscriptiile de pe soclu…

La circa 15 minute de mers pe jos… de acest sens problematic, pe o straduta, se afla si un stalp vechi, de cand s-a introdus electricitate in municipiu. Acesta este inclinat, ruginit, vai de el:

Pe el scrie „Ploesci” adica vine de acum peste 100 de ani, pe cand oamenii inca mai aveau anumite preocupari.

La Sinaia daca mergeti, veti vedea ca astfel de stalpi au fost reconditionati si pusi in valoare. E adevarat, nu peste tot, dar s-a luat aceasta masura. Cu siguranta, la Ploiesti este doar un stalp ruginit care nu spune nimanui nimic.

Referitor la statuie si la acest stalp, am initiat niste intrebari si propuneri autoritatilor din Ploiesti. Chiar sunt curios daca in afara de nimic se va face ceva.

Oamenii de altadata, mai educati si mai aplecati spre cultura, simteau diferit timpul si se gandeau sa marcheze anumite evenimente prin lucrari de bun simt, bun gust…

In cadrul Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova se afla expusa publicului, o cupa omagiala din anul 1888:

Ne intoarcem asadar tot la Carol I

Un exponat de o mare valoare artistica

Atat locomotiva cat si vasul fac trimiteri la actiunile intamplate in timpul marelui Rege.

„Ad futuram memoriam”

Q.E.D. – cum zic unii in matematica.