Incidente faunistice majore in Valea Prahovei, muntii Baiului si Bucegi, pe fondul lipsei de educatie

INTRODUCERE.

Dupa momentele binecunoscute din anii: 2000, 2004, 2007, toti ne-am trezit specialisti, politicieni, fotbalisti si etc. De la an la an suntem si mai multi. Prin intermediul retelelor de socializare ne strecuram ideile si… nu are cum sa nu fie cativa care sa ne si urmeze. Nu mai exista discernamant si nici responsabilitati.

Faci eveniment pe Facebook, plimbi turisti de la capatul tarii prin afara traseelor turistice din Bucegi. Nu esti nici autorizat pe linie turistica, incalci si legislatia de mediu. Daca pui problema in asa fel, te trezesti cu: „Ce vrei ma’? Nu veni! Nu e treaba ta! Ne stim de undeva?”.

Este taxa de intrare in Parcul Natural Bucegi. Are valoare simbolica de 5 lei si acel tichet de cativa lei este valabil luni de zile. O plateste cineva? Foarte putini! Si daca era 50 de bani, tot la fel stateau lucrurile. Pentru ca ne lipseste educatia, spiritul civic.

Toti incultii care au inceput sa studieze telefonul si mai departe de tasta de apel, au aparut pe Facebook. La astia doar le pui o imagine cu o padure taiata, din alta tara, sau cu un tren cu busteni si gata, sar fripti ca fura nenorocitii bogatiile, ca la puscarie, ca nu se mai poate. Daca ar fi toti live, am vedea ca sunt fie pe langa o sticla de bautura, fie chiulesc de la serviciu…

Cineva distribuise o imagine cu cai de diferite rase, de prin alte tari, peisaj diferit si scria sub poza „Ultimii cai din Delta Dunarii”. A avut si are sute de distribuiri. Ca sa-i protejam evident :)) deci imaginati-va cate aprecieri se tot strang 🙂 O minima trecere pe la scoala, iti spunea ca in Delta nu sunt brazi, conifere, cum apar in acel cadru natural. Nu mai zic de aspectul estetic al cailor care este imposibil sa-l dobandeasca in salbaticie, pentru ca la noi ar fi fost demult capturati, biciuiti, transati, pastramiti si mancati…

PARTEA I.

Asa cum stiti, ma refer la cititorii blogului, cunosc cat de cat problemele de mediu si de turism de prin Valea Prahovei si Bucegi. De asemenea, stiti ca in perioada aceasta, in Valea Rea din muntii Baiului, narcisele sunt in toi. Ca atare, sute de oameni merg in acele locuri cu scopul de a le admira sau de a le culege, dupa caz. Desi intri intr-o rezervatie, mergi pe un drum forestier al Romsilva, deocamdata nimeni nu te ia la intrebari: incotro te duci, cand nu e niciun fel de traseu turistic sau ce cauti pe acolo?! Pe strada, este aiurea sa te intrebe cineva unde mergi, insa prin padure, prin astfel de locuri, ar trebui. In anii trecuti, Jandarmeria a aplicat nu stiu cate sanctiuni pentru culegerea narciselor…

Sambata, cum cascam ochii pe Facebook, vad ca George Secareanu, un prieten din Moieciu, de la Casa Tolstoi, locatie faina, recomandata, oameni extraordinari, vazuse ceva prin Bucegi care-l suparase. El este un tip cu suflet si care umbla pe munte, in special prin zona dinspre Bran-Moieciu. Vazuse alaturi de prietena lui, un caprior caruia ii atarna mandibula si nu stia cum sa-l ajute. Ma gandesc ca probabil capriorul a fost atacat de un caine sau de vreun ras, si cumva a scapat… insa tot va muri pentru ca nu se poate hrani. Iata cateva imagini si discutii:

Foto: Andra Tamas. Se vede ca acel caprior era pe la marginea localitatii.

Cel putin mie mi se pare ca are niste urme de gheare pe la gat…

Oricum asta se intampla in natura, din pacate. Comentariile pe marginea subiectului au aratat insa si altceva. Cum multi devin specialisti si nu numai:

Sunt unii oameni care daca ar putea, ar lua toate animalele din natura… ca sa nu stiu ce. Ca sunt frumoase, ca ne este mila… Deci l-a gasit pe Bambi o doamna si l-a luat la sufletul ei mare. E frumos dar… ATAT DE GRESIT. Iedul trebuia sa ramana in padure, pentru ca mama sa nu se departeaza prea mult si la un moment se apropie, il cheama. Daca il luam, facem un rau, practic noi il condamnam.

Nu merge sa-l luam pe „nu stiu” in brate, cand facem lucruri pe care ar trebui sa le cunoastem cu totii, de la scoala. Stim ca nu trebuie sa aruncam peturi in natura si cu toate acestea umplem potecile montane; pe Platoul Bucegi la fel, aruncam, ca e vina autoritatilor ca nu pun cosuri de gunoi. Deci asta ar mai trebui, sa montam cosuri si pe munti. Luam vietati acasa, suntem Bambi, ca e la moda sa fim eco si pro-animale. Nu conteaza ca ursii se inmultesc peste masura si fac pagube prin oras. Zicem ca nu e vina lor. Ok, nu e vina lor, dar ce facem cu ei?? Daca rupi o laba ursului, ai dosar penal, daca el iti sfarteca o mana, e strict problema ta. Esti bun de plata si daca ursul e afectat si daca el te afecteaza 🙂 Ca si cu exploatarea padurilor, sa nu mai taie nimeni ca se fura, se defriseaza. Mie, in toate chestiile acestea mi se pare ca ne-am pierdut ratiunea.

Sti clar, ca om normal, ca daca pui mana pe un pui de animal salbatic, e foarte posibil ca mama lui sa nu-l mai primeasca inapoi. Sti ca padurea trebuie exploatata rational si nu interzise total taierile. La fel, sti ca si ursii astia cand produc pagube nu trebuie lasati asa, sa faca si mai multe, mergand pe ideea ca protejezi intai ursul si apoi omul. Adica trebuie niste masuri de conservare a speciei dar, in acelasi timp, mai pui si problema sigurantei oamenilor.

Dar, normalitatea nu mai exista… pentru ca suntem manipulati de atatia din cauza educatiei noastre precare. Nu mai punem mana pe carti, nu mai citim nimic in afara de sms-uri, ne umplem creierul de stiri false, suntem asfixiati de atatea informatii puerile incat scapam din vedere esentialul: rolul nostru in societate. Prin Facebook si alte retele intram cu totii intr-un mecanism care ne ocupa timpul, ne risipeste energia, dandu-ne impresia ca putem schimba intreaga lume. Astfel, cazi foarte usor in capcane intinse de persoane cu diverse interese. ONG-urile de mediu, multe dintre ele, au nevoie de sustinatori, ba pentru fonduri, ba pentru a deveni mecanisme de influentare a deciziilor autoritatilor. Una este sa te lupti ca tu Romania, sa exploatezi aurul de la Rosia Montana si alta sa aberezi cu disparitia ursilor, ca exemplu. Nici daca ar vrea cineva intentionat asta, de ursi nu scapi. Specia aceasta merge foarte mult, azi este aici, maine la 40 km. Nu e cum pare deloc. Ar trebui sa incercam sa vedem dincolo de orice actiune care cheama la sustinere: este o cauza pentru care sa luptam sau ne manevreaza careva urmarindu-si propriul interes? Si cu unele ONG-uri din acestea, realitatea nu este prea diferita de ce vedem in politica. Doar cunoastem ca pe Platoul Bucegilor s-au plantat molizi acum un an :))

PARTEA A II-A.

Tot sambata, autoritatile din Sinaia au fost puse pe jar. De ce???

Niste turisti, oameni de munte mergeau pe Valea Rea, la narcise. Deci peisaj, un ochi dupa ploaie, altul la drum, fain, splendoarea naturii in mijlocul primaverii. Majoritatea care aleg sa mearga pe munte, au o educatie sanatoasa, o alta formare. Mai sunt si inocenti din acestia care cu un rucsac in spate si dupa 3 excursii, au muntele la degetul mic. Pe pariu ca daca initiaza o campanie pentru stoparea defrisarii de pe muntele Peles, aduna niste mii de sustinatori, preponderent din acestia tot ca ei, „experimentati”. Partea ca nu exista muntele Peles nu conteaza, totul este sa se opreasca defrisarea, sa o oprim noi daca nimeni chiar asa, nu face nimic. Stim ca toti fura cot la cot, de unde pot si cat pot. Sigur Dragnea a pus la cale totul sau Soros, depinde in ce tabara esti. Bine, imediat ce ai auzit stirea, deja e fumata, ti-ai dat seama de scenariu, gata, e clar ce se intampla :))

Deci, pe Valea Rea, zeci si zeci de oameni urcau spre zona cu narcise. Nu e rau, oamenii merg in natura. Daca nu e nimeni sa te opreasca, inseamna ca e voie pe Valea Rea. Chiar nu conteaza intentiile personale din acest unghi.

Si urcau, si poezie, si frumusete. La un moment dat, ce sa fie??? BAMBIII!!! 🙂

Oamenii acestia au observat un „pui de caprioara” blocat printre pietre. L-au salvat, ca omul de munte e saritor, adesea. L-au bagat apoi intr-un rucsac. Parca nu se mai oprea din tremurat. De frig clar, nu de frica. Intotdeauna e ce ne place sa credem. Salvarea lui Bambi din Valea Rea a insemnat bagatul in rucsac:

Ziceti, voi acum!

Mai poate fi spus ceva??? Oare ce ne lipseste? In orice sector al acestei societati, lipseste ceva. Suntem defecti, neinstruiti, nu ne pasa, nu stiu… habar nu am.

L-au bagat in rucsac si l-au salvat! 😦

Dar, daca ne uitam atent, parca nu e Bambi ci… un vitel de cerb. Pentru ca sotia cerbului nu este caprioara, ci ciuta, cerboaica. Asadar, vorbim de o specie mult mai rara. Iezi de caprioara mai vezi, dar un vitel de cerb mult mai rar.

Va dati seama ca nu ai ce sa le reprosezi. Atat au stiut ei, au vrut sa-l duca la Gradina Zoologica. Am ramas asa, cum zicea George Secareanu, a zburat zen-ul. Nu e posibil ca oameni de munte sa efectueze o astfel de salvare. A-l duce la Gradina Zoologica nu este deloc o idee buna. La un moment dat, mama se intoarce dupa el si-l cheama.

Cel mai probabil ciuta a auzit ca vin oameni, s-a speriat si a fugit. Vitelul, inspaimantat, a fugit ce a fugit si a ramas blocat. In loc sa-l deblocheze si sa-l lase in acelasi loc, apoi sa plece mai departe, l-au protejat introducandu-l in rucsac.

Asta se intampla cand nu stim cum functioneaza legile naturii. Cand nu citim si nu ne pasa. Cand vorbim despre protectia mediului fara sa fi participat direct la ceva de acest gen. Sustinem si actionam dupa ureche, cum ni se pare. Mai intai de toate, ne documentam, vedem pe net, pe harti pe unde mergem, ce este pe acolo. Sustin o petitie, dau un like, dar cine este acela care o initiaza??

Intr-o zi, pe barajul Bolboci, un domn privea lacul si o intreba pe sotia lui, ce lac este. Deci habar nu avea pe unde era. Oamenii de acest gen nu-si cunosc tara, nu-i stiu apele, istoria, au golanit pe la coltul scolii si s-au trezit cu burta goala in societate si cauta si ei sa manance ceva. Atat! Alte viziuni, principii, ganduri de viitor, lipsesc cu desavarsire. Tot ce conteaza este un telefon, sa facem poze si sa ne vada vecinii. A, si mancarea. Ce alta cultura e mai importanta decat a burtii…

Revenind la oamenii de munte de pe Valea Rea cu un comportament surprinzator pentru mine, mai trebuie sa spun ca la fata locului au venit echipe din Jandarmerie si de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia. Ce sa mai faci, ce sa le faci? Amenda este uriasa, oamenii clar au actionat cu buna intentie. La recomandarile gestionarului fondului cinegetic, lucrurile s-au incheiat in buna pace, cu avertismentul ca nu e bine, natura trebuie lasata sa-si urmeze cursul firesc… Intre oameni care au aceleasi scopuri, asemenea chestii nici nu ar trebui sa existe, presupunandu-se ca atunci cand alegi sa mergi in natura, stapanesti tot felul de notiuni.

Vitelul a fost luat de autoritati si eliberat in aceeasi zona, in speranta ca va fi recuperat de ciuta.

Credeti ca lucrurile s-au terminat???

Dar de unde…

Cei de la fondul cinegetic au fost chemati la Busteni, unde se auzise de o ursoaica si de niste ursuleti. Darnici, niste localnici au asmutit si cainii, sa fuga animalele padurii cat mai departe. Fiind si noapte, si cu cainii dupa ei, un ursulet a fost izolat de ursoaica si s-a urcat intr-un molid. Cand s-a facut zi, l-au observat cetatenii, turistii.

Vin oamenii acestia de la Cinegetic si care mai de care sa le dea sfaturi. Despre cum trebuie facut, ca ar fi bine ursuletul sa fie luat si crescut acasa de administratorul fondului cinegetic, ca ursuletii sunt atat de frumosi. Atat ne impinge educatia sa gandim. Sa alergam ursul cu caini, cu pietre, daca din cauza noastra un ursulet se pierde, nu-i nimic noi il putem salva si-l putem chiar creste. Un ursulet este asa, cum ne vinde WWF-ul, o chestie nepericuloasa, o contributie, un gift, un accesoriu.

Din fericire, pe acesta nu a reusit nimeni sa-l adopte, salveze sau ce ni se mai pare noua ca ar trebui facut, cei de la fondul cinegetic tinand „salvatorii” la distanta.

Daca un urs, in mod repetat, distruge cotete, rupe garduri, face pagube unor cetateni, noi, ceilalti, neafectati, tinem cu ursul. Cand intra si pe la noi, daca am avea o arma, l-am face sita. Totul e perfect cat timp stam in spatele monitorului, la caldurica, la confort, sustinand ce sustine toata lumea. Uneori mai facem cate o remarca inteligenta tinuta minte, dintr-o postare cine stie a cui. Sau pozam in critici literari. Daca lumea merge la stanga, noi, ca oile. Daca mergem cat mai multi, ce sa se intample? Nu conteaza ca e bine sau nu, important este sa faci atmosfera, sa vada prietenii ca existi 🙂 In lumea reala, nici nu ne salutam pe strada 🙂 Nu era conexiune uaireles, ‘msorry, eram bizi cu capu’ bro 🙂

Deci bietul ursulet, a scapat miraculos de „salvarea” oamenilor. Dupa ore bune de nervi, cand vezi atata lipsa de educatie, s-a reintregit familia de ursi. Sar peste etapa cu sa facem poze multe, live pe facebook, oare mai urca sau ce se mai intampla… pentru ca e limpede ca ne plac circul, barfele, sa ne dam cu parerea despre orice. Oricum stim orice, sursa de baza fiind Facebook 🙂 Ei bine, Viata bate Facebook-ul… si ar trebui ca autoritatile sa contureze planuri si programe plecand de la cat de mult ne afecteaza virtualul capacitatile mentale. Sa creeze actiuni in care sa fie invitati oamenii, instruiti, sa repare gardurile rupte la cetateni, sa strangem bani si sa-i cumparam gainile celui care i le-a mancat ursul, sa mergem in padure si sa adunam gunoaie, sa punem panouri cu nu e voie pe nemarcate, ca daca mergem si pe acolo, animalele acestea unde sa mai stea si ele, vin peste noi in oras…

Civilizatie nu inseamna sa convietuiesti cu ursul si cu caprioarele, ci sa-i lasi animalului sansa de a trai in mediul lui. S-au inmultit excesiv, fac pagube, iei masuri. Ca exemplu, toata tara este impanzita de mistreti. Nu ia nimeni nicio masura ca se face petitie pe Facebook, ca adica… ce facem noi, e Balc, il imitam pe Tiriac sau ce… Timp in care mistretii fac atatea pagube incat nici impuscarea si comercializarea lor nu ar acoperi valoarea daunelor. Sunt sigur ca in curand se va specula si prostia aceasta, si se va iesi cu mic cu mare la rugaciuni de alungarea mistretului…

Tineti minte, cand mergeti la munte si vedeti iezi cucuieti, „ciuţi mici” cum zicea un prieten 🙂 sau ursuleti, mai stiu eu ce, renuntati la „Save as” si alte bazaconii. Astea nu au acoperire in viata reala. „Save as” in rucsac sau la piept e nasol tare… Cel mai bine este sa ne indepartam, pentru ca daca atingi un pui de animal salbatic practic il condamni la moarte, fiind posibil sa fie respins de mama, datorita mirosului strain.

Multumiri lui George Secareanu pentru inca o lectie despre cum ar trebui sa fim, celor de la Jandarmeria Prahova, Politiei Locale Busteni si in special celor de la Fondul Cinegetic 25 Sinaia pentru gestionarea rationala a acestor situatii.

Cand autoritatile isi fac treaba si lucrurile se intampla

Stiti ca prin aprilie, scriam si sesizam ca oameni iresponsabili de prin zona noastra, au dus prin padure zeci si zeci de saci cu deseuri diverse.

Acesta este unul din acele locuri din Parcul Natural Bucegi, poluate de localnici.

Faza cu turistul care vine si arunca iresponsabil nu tine. Au batut toba ani de zile, cate unii, dar chestia din imagine nu o face un turist.

Mai departe… a intervenit Jandarmeria, o autoritate credibila si destul de iubita, respectata, in Valea Prahovei si Bucegi, cat de surprinzator ar parea 🙂 In colaborare cu Primaria Sinaia, Administratia Parcului Natural Bucegi si cei din Romsilva, s-au deplasat pe teren. Adica si pe drumul forestier Vulparie, si pe cel spre Poiana Tapului, ajungand si la extremitatea sudica a Sinaiei, spre Valea Larga-Posada, pentru ca si pe acolo le semnalasem ca se arunca necontrolat deseuri.

Timp de o luna de zile, aceste institutii au supravegheat cu atentie acele zone. Au montat bariere cu lacat la intrarile pe drumurile forestiere, pentru a nu mai trece acei iresponsabili cu gunoaiele lor.  S-au luat diverse masuri, in principal au fost scoase acele gunoaie de prin padure. Unele masuri sunt inca in derulare, si nu este cazul sa le prezint eu. Avem, din pacate, cetateni, care nu au fost niciodata la Cascada Urlatoarea, la Cota 2000 sau la Crucea de pe Caraiman, deci, ei nu au niciun fel de relatie cu mediul inconjurator. Totul, pentru asemenea oameni, inseamna felurite oportunitati. Padurea are lemne, deci sa furam cu masinile, padurea nu o pazeste nimeni, deci se pot arunca deseurile…

Iata o parte din adresa Jandarmeriei:

Concluzia ar fi, ca tine de fiecare, nu doar de autoritati, cum vrem sa arate niste lucruri.

Un alt 9 mai la Busteni

In acest an, 9 mai a fost o zi ploioasa. Dar, bine, ca ploua sau nu, totuna. Soldatii romani au implinit idealurile nationale pe orice vreme…

La 11:30, autoritatile locale, au demarat ceremonia de omagiere a eroilor cazuti, sarbatorind al 140-lea an de la independenta Romaniei dar si capitularea Germaniei naziste pe 9 mai 1945. De asemenea, 9 mai este si Ziua Europei, prilej cu care sa ne reamintim discursul recent al lui Guy Verhofstadt, care l-a pus la zid pe prim-ministrul maghiar. Adica daca faci parte din Uniunea Europeana, adopti si setul de valori, nu te intereseaza doar banii… De la minutul 2:05 incepe un discurs istoric. Sa amintim ca presedintele ALDE, adica belgianul Guy Verhofstadt, a fost decorat cu Steaua Romaniei, de catre presedintele Iliescu.

Revenind la Busteni, unde un eveniment frumos se produce de atatia ani, intre niste coordonate previzibile, necontand conditii meteo, orgolii etc… iata cateva imagini:

Nota 10 la organizare… au fost aduse umbrele, sonorizarea foarte buna, politia la datorie…

Nu aveau nicio treaba cu ploaia, acesti „Cavaleri ai Florii de Colt” din cadrul unitatii vanatorilor de munte din Predeal.

City-managerul cu umbrela albastra, ofiterul de presa cu umbrela rosie, preoti de la Biserica Domneasca si de la cea din Zamora, vanatori de munte…

Viceprimarul cu atributii de primar, d-l Nae Savel, in stanga sa, generalul Rusoiu, in dreapta seful Politiei, d-l comisar Iordache si comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Buzea. Cu sageti, candidati la functia de Primar. Pe 11 iunie, la Busteni sunt alegeri partiale. Cu sageata rosie, candidatul PSD, d-l Ghita Irinel, cu sageata galbena, candidatul PNL, d-l Cristian Achim, cu sageata albastra, candidatul PRM, d-l Toma Andronel. I-am mai observat si pe candidatii PER, d-l Mihai Totpal si pe d-l Mircea Corbu, de la ALDE, un new-entry pe scena politica locala.

„Descoperiti!”…

Viceprimarul, d-l Savel, a dat startul depunerii de coroane, dupa citirea urmatorului discurs, care a facut ca o mare parte a asistentei sa uite de orice altceva:

“Ne-am adunat astăzi aici pentru a cinsti memoria celor care au făcut posibilă obținerea independenței de stat a României, care a fost proclamată la 9 mai 1877.
După realizarea statului român modern, în anul 1859, prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, procesul de modernizare a fost posibil odată cu aducerea în România a Principelui Carol. Luptele de la Smârdan şi Vidin au consfiinţit pe deplin independenţa României, care a fost recunoscută de către puterile europene prin Tratatul de pace de la Berlin din iulie 1878, cu sacrificiul a peste 15.000 de soldați români! Obţinerea independenței a dus la înlăturarea nu doar a suzeranității otomane, ci și la îndepărtarea garanției colective a marilor puteri europene.
A doua semnificație a zilei de 9 mai pe plan mondial se leagă de acest eveniment. Durând 6 ani, a doua conflagrație mondială a adus în întreaga Europă un întreg cortegiu de suferințe.
Astfel, statele participante au suferit mari pierderi omenești și materiale. A fost o perioadă în care acestea au îndurat neajunsuri foarte mari, o perioadă în care teama și moartea pândeau la fiecare pas. Dar a venit și momentul speranței, la 9 mai 1945, ziua în care Germania a capitulat, iar victoria coaliției Națiunilor Unite a devenit o certitudine.
Totodată, ziua de 9 mai, anul 1950 este considerată în Europa ca fiind ziua Uniunii Europene, o zi a bucuriei și a voinței de solidaritate.”

Imagine ce ilustreaza perfect realitatea de astazi, cand parca cerul si-a rostogolit lacrimile in amintirea celor care au murit pentru Romania.

A urmat apoi o defilare prin fata Primariei:

Garda Drapelului

Da, l-am vazut si in acest an, pe veteranul de razboi, d-l Pascovici. El a trait ravagiile ultimei conflagratii mondiale…

Istorie chiar si din bilete la Muzeul National Peles si restaurarea Crucii de Piatra din Izvor

Vin turisti pentru istorie. Se cheltuiesc bani pentru a privi si auzi istoria. Intr-o lume dominata de foame 🙂 e greu sa crezi ca se mai formeaza cozi si pentru altceva decat mancare 🙂 Si totusi se intampla.

La bilete, pentru vizitarea Castelului Peles

Un adevarat record de vizitatori

La un moment dat, am observat-o pe d-na Dana Voitescu care a scos din rand o familie cu un bebe mic in carucior. Cum afara mai si ploua usor, dansa i-a dus cu acordul tuturor, la intrare. Frumos gest! Dar, bine, d-na respectiva face parte din categoria oamenilor care sfintesc locul.

Pe acolo erau cei care deja vizitasera castelul.

Iata cum istoria vinde, anima, cheama, imbie… si cu cat mai multi facem pasul spre educatie-cunoastere, cu atat mai mult cresc sansele sa constientizam cine suntem si ce inseamna aceasta „umbrela” numita Romania. Fara istorie, fara citit, umblam si noi pe aici asa, pacaliti de unul si de altul ca oltenii sunt o natie, ca ardelenii alta, ca Radu Negru nu a existat sau daca a existat era vreun cuman, ceva migrator oricum 🙂

Nu doar Sinaia… ci toata Valea Superioara a Prahovei musteste de istorie, cultura si religie. Cu toate acestea, mai sunt multe de facut pentru a avea un turism ca la carte. Trebuie schimbate mentalitati, spus adevarul istoric; inca mai locuim minciuni doar pentru ca sunt spuse de oameni care apar la televizor. Merg chiar si conspiratiile, mai ales acelea cu tablitele de la Sinaia, cata vreme le tratam ca atare. Un cititor avizat cat de cat, care stie mai multe despre lumea daco-geta, nu doar numele Burebista si Decebal, isi da seama foarte usor ca acele tablite sunt niste falsuri recente. Bine, cand vrei sa fie cu tot dinadinsul ca tine si nu cum e realitatea, atunci na, sigur nimic nu e ceea ce pare 😉

Uneori, pe la Sinaia, mai dispare cate un monument si reapare in alt loc dupa un timp. Vorbim insa de o „conspiratie” organizata 🙂 a autoritatilor. Asa a fost cazul Crucii de pe Molomat, a Cartii Americanilor, care erau degradate prin diferite locuri si au fost puse apoi in valoare in diferite locuri. De vreo saptamana, a disparut si Crucea de Piatra din Izvor, realizata in anul 1862, deci pe vremea lui Cuza. In partea superioara inca mai pastra anul. Sa retineti ca este cea mai veche cruce de piatra de la Sinaia la Predeal. Conform documentelor, cea mai veche cruce de piatra ar fi trebuit sa fie cea de pe Molomat (Molomot). Insa, acea cruce nu este cea originala ci este realizata dupa anul 1900.

A fost luata, sa vedem unde va aparea acum.

Nu e chiar de colea, sa umbli prin locuri cu incarcatura istorica, de 1 Mai. Parca si timpul curge altfel, si lemnele de pe foc trosnesc intr-un anumit mod… 🙂

19.09.1922

1.05.2017. In spate, vechiul tunel, martor al unei tragedii feroviare, focul la cativa metri. In fata, aceleasi caderi de apa, partea de jos. Momente in care timpul nu mai exista pentru ca nu are ce face pe acolo 🙂 „Dumnezeu le-a dat oamenilor pedeapsa timpului” -din ciclul filozofiilor ce plutesc prin acele locuri 🙂

Sinaia Urban Trail – un eveniment de succes!

Ca sa vezi cum arata un eveniment sportiv realizat intr-un mod profesionist pe Valea Prahovei, trebuie sa mergi la Sinaia cand se intampla Sinaia Urban Trail.

Fondatorul brandului romanesc S-KARP de pe piata de incaltaminte, d-l Radu Jitaru, sinaian de altfel, si-a unit fortele cu sportivii Radu Milea si Lucian Al Marii de la Asociatia Sport La Orice Varsta”, au chemat si CPNT-istii ardeleni care nu puteau lipsi din punctele de control, si ca totul sa fie romanesc 100% si sa se vada ca si noi producem lucruri frumoase, nu puteau lipsi cei de la Livezile Dobrinoiu cu sucurile naturale. Ca totul sa iasa perfect, au intrat in ecuatie si Primaria Sinaia, Cercetasii Romaniei, Politia, Jandarmeria etc., plus multi alti sponsori, nenumarati copii si tineri care au alergat pe strazile si traseele din jurul Perlei Carpatilor.

Da, a fost in Romania, la Sinaia. Sambata, 29.04.2017.

Una dintre semifinalele baietilor… Adi Iordache cu tricou portocaliu, plus alte nume grele din lumea alergarilor.

Standul Livezilor Dobrinoiu. Pe langa acesta, ei au oferit gratuit loturi de sucuri naturale din fructe romanesti. Renumiti in toata tara pentru calitatea produselor, acestia, la randul lor alergatori montani, reusesc sa se promoveze eficient la orice eveniment sportiv. Ma gandesc doar ce bine ar fi daca cei mici, ar gasi astfel de produse sanatoase, pe toate drumurile, adica prin orice supermarket.

O semifinala a fetelor

Finala Fetelor

Moderatorul a fost super, pe faza mereu, cu observatii si glume reusite. Cu sapca rosie, Radu Milea…

Finala baietilor, trei alergatori de asfalt si trei alergatori montani.

Si cursa copiilor 🙂 Bucurie maxima pe ei…

Incalzirea… sub indrumarea lui Radu Milea

Alinierea la start a baietilor sub 8 ani. In dreapta, Andrei ii da ultimele sfaturi lui Rares :))

Rares cu esarfa tricolora, pe ganduri

Si pentru primul lui concurs a venit destul de repede si medalia e la loc de cinste la aceasta ora 🙂

Startul baietilor de 13-16 ani. Andrei avea si el 13 ani si o luna 🙂

Ultimele instructiuni inainte de parcurgerea a 1,1 km

Cei care conduceau copiii pe trasee. Dani, cel cu tricou portocaliu, va fi unul dintre marii alergatori ai tarii daca va avea un antrenor bun. Cand s-a dat startul concursului a venit primul pana in semifinale. Daca isi doza efortul si era invatat de cineva, era sigur in primii trei finalisti.

Si Andrei, un neasteptat dar meritat, loc 4

Premierea a avut loc la Casino Sinaia. In imagine, podiumul la baieti 13-16 ani. Cel de pe primul loc, mi s-a parut ca nu este roman. Nu stiu daca am inteles bine, parca era libanez. Ceilalti doi erau din Predeal, de la clubul sportiv.

Podiumul la fete

Podiumul la baieti

A urmat o tombola la care au castigat o multime de premii si alti concurenti sau voluntari. In imagine, Cornel Spiridon de la CPNT, unul dintre oamenii aceia de calitate care fac diferenta oriunde ajung. O placere sa-l revezi mereu 🙂 De data aceasta a castigat ceva la aceasta tombola.

Radu Milea extragea biletele cu numele celor implicati in eveniment. Printre castigatori la tombola s-au numarat si sinaieni de la clubul sportiv al orasului, insa niciunul nu era prezent in sala. Prin urmare, premiul se acorda urmatorului… extras. Au mai fost cazuri de sportivi strigati si care nu erau prezenti, pentru ca nu locuiau in localitate si au plecat spre case. Dar ca sinaian…

Lumea aceasta a alergatorilor, este o lume cu decenta si educatie, fara fitze… unde toti sunt prieteni unii cu altii.

Si premiul cel mare al tombolei, acea bicicleta, a fost castigat la a treia strigare 🙂

Mai pot fi spuse foarte multe, la superlativ, despre cei implicati in povestea aceasta dar, din pacate, cuvintele si imaginile nu pot reda un lucru esential: Atmosfera! Cand traiesti live asemenea evenimente, realizezi ca nu poti reda acea chestie care ii uneste pe toti cei prezenti 🙂

Mai trebuie sa adaug ca un alt cunoscut alergator montan, Silviu Balan, organizeaza in aceasta luna, o adevarata aventura pe doua roti:

Cum a fost vremea la sfarsit de aprilie… de 7 ani incoace!

A venit primavara, au iesit ghioceii, s-au trecut ghioceii, infloresc merii si corcodusii, apare frunza la fag, e cald, se topeste zapada de pe versantii muntelui. Ne uitam cum primavara se instaleaza cat mai bine… ca dupa cateva zile sa vedem ca a venit tot iarna 🙂

Sa vedem, oare, asa a fost si in alti ani, la sfarsit de aprilie? Zic sa ma uit din 2010 incoace prin arhiva blogului.

Pai, in 2010, spre sfarsitul lui aprilie, mai era zapada pe munte dar niciun pic in Valea Prahovei sau pana pe la 1700 m altitudine.

Imagine din 18.04.2010.  In 2017, acest peisaj l-am pozat pe 2.04. Deci, daca vom compara 2010 cu 2017,  se poate spune ca in 2017, aici la poalele Bucegilor, primavara a venit mai repede cu circa 2 saptamani.

Fapt confirmat si de o alta imagine:

Acelasi peisaj din 2010, l-am intalnit in 2017 undeva in apropiere de 10.04. Adica am trecut prin acest loc pe 8 sau pe 9.04.2017.

In 2011, pe la sfarsit de aprilie mergeam in Poiana Vanturisului, daduse coltul ierbii pe muntii Baiului, pe Bucegi mai era zapada in special pe vai si pe Platou. Foarte putina prin zona Pestera-Padina, deloc in muntii Diham si Paduchiosu, iar intr-o zi ca azi, de 20, dormeam langa un ulm inflorit.

Spre Piatra Arsa

Peisaj din muntele Paduchiosu

Flori de ulm

Totusi, iarna a mai dat semne si in perioada 15-17.04.2011 si Bucegii aratau asa:

Este cam acelasi peisaj ca in 2017. In Valea Prahovei aveam acest peisaj pe 16.04. in dimineata primei zile de Paste. Diferenta este ca vremea dupa data de 17.04. in 2011 s-a incalzit iar in 2017 s-a racit considerabil 🙂

In 2012, vorbeam tot de primavara… Ne uitam la ghioceii si la leurda din Poiana Stanei:

Poiana era plina de ghiocei si branduse

Comparativ, venirea primaverii pe aici, seamana in 2010 si 2012.

Si pe platou era zapada, vazusem pe 16.04.2012 schiori in drum spre Piatra Arsa. Totusi, zapada nu mai era cine stie ce:

In anul 2013, zapada era destula de Bucegi dar vremea in Valea Prahovei era peste asteptari. Oamenii au dus animale la pascut, am vazut bureti negri, ceea ce in 2017 nu am observat.

Oricum, traseele pe Jepii Mari si Jepii Mici erau pline de zapada…

In 2014, aceeasi ciudatenie, iarna in toata regula pe Bucegi si primavara frumoasa la poale:

Pe 21.04. era atat de bine ca deja ieseam in natura 🙂

Intr-o zi ca azi eram pe aici. Daca nu ar fi nins, si azi in 2017 era acelasi peisaj, la vegetatie ma refer.

La fel, daca nu ningea, acelasi peisaj ar fi fost si in zona Poiana Stanei. Anii 2014 si 2017 seamana pana la un punct.

In 2015, la sfarsit de aprilie leurda era mai mica, inflorea irisul pe care-l dadusem unei cunostinte, urzicile erau mici, abia apareau frunzele fagilor. In acest an, primavara, fata de 2017, a venit mai tarziu cu o saptamana, doua.

Padure spre gol alpin, muntii Baiului

Peisaj cu leurda 29.04.

Asa erau urzicile pe 23.04. In prezent, ele sunt sub zapada dar mult mai mari si nu se mai culeg.

Iar pe Bucegi era zapada consistenta, dupa procedeul sus iarna si jos primavara:

Anul trecut, in 2016, spre sfarsitul lunii, primavara era la ea acasa. Se curata poteca regala de la Sinaia de frunze, se curata cimitirul eroilor de pe Valea Rasnoavei din Predeal, in Predeal chiar venise primavara. Pe 26.04. faceam poze de la Floresti-Prahova spre Bucegi, iar pe 18 aprilie realizam un traseu fain pe Bucegi. Primavara in 2016 a venit mai repede decat primavara din 2017 🙂

Sfarsit de aprilie 2016 la Predeal. Vedem fagi inverziti… Si daca nu ar fi venit zapada acum in 2017, tot nu inverzisera. Deci, chiar a venit mai repede primavara anul trecut.

Imprejurimile Predealului, pe aici facusem cunostinta cu un urs. Inverzisera si zadele…

Spre Bucegi pe DJ 713, pe 18.04. Se observa cum inainta primavara in altitudine pe padurea din dreapta. Clar, cu o saptamana cel putin, venise primavara mai devreme in 2016.

Zapada pe culmile inalte ale Bucegilor

Concluziile?

Pai, zapada a fost mereu pe Bucegi in aceasta perioada, mai ales pe vai si pe Platou. Primavara a venit mai devreme sau mai tarziu cu circa 2 saptamani. Dar, cel putin in acesti ani prezentati, niciodata nu a fost zapada la poalele Bucegilor. Acum, totul este alb imaculat, fiecare creanga, casa, gard, are mantie alba:

Bine ca in afara de salcii nu prea inverzisera alti copaci…

Inaintea alergarilor montane…

E Vinerea Mare, stiu. Cred ca, intr-un fel, multi dintre oameni se rastignesc intr-un mod sau altul, pentru altii. Pentru ca oamenii de altadata, traiesc si azi. Doar ca purtarea Crucii a devenit o forma mai elevata, deoarece suntem in sec. XXI. Prin unii, altii ajung la Adevar. Omului cate i-ai spune, invata sau arata, pana nu simte el si nu se convinge pe propria piele, nu poate intelege pe deplin niste sensuri.

Da, mai putem vorbi de tot felul, ca se petrec atatea in jurul nostru: de Lucian Boia cu „propunerea” lui sa se renunte la denumirea de Napoca si sa ramana doar Cluj, de comunicatul NASA de aseara, cu viata pe Enceladus si Europa, de Sebastian Ghita capturat azi noapte la Belgrad.

Pentru ca nu o ora de vorbit ci o ora de alergat inseamna 7 ore in plus, adaugate la viata… sa alergam ca sa traim mai mult 🙂

Prima alergare care mi-a atras atentia este: Sinaia Urban Trail, pe 29 aprilie 2017. Se alearga pe scari, prin oras, prin padure, fain de tot. Lungimea traseului de concurs este de 11 km. Promotorii sunt Radu Jitaru tipul cu brand-ul S-Karp, renumitii alergatori Radu Milea si Lucian Al Marii de la Asociatia Sport la Orice Varsta.  Organizatorii, printre care si Primaria Orasului Sinaia, promit un eveniment de neuitat. Sunt si niste sute de sportivi deja inscrise/i… (aici, i-am dat tzeapa lb. romane! 🙂 )

A doua alergare care ma prinde este Piatra Mare Trail Running. Concursul are loc pe 30 aprilie 2017 si este organizat de alti doi cunoscuti alergatori montani: Alex Itu si Nusu Neagoe. Startul este de la Timisul de Jos-Dambul Morii si traseul este: pe langa canionul 7 Scari – cabana Piatra Mare – Piatra Scrisa – Stana Pietricica – Vf. Piatra Mare – cabana Piatra Mare unde va fi si Finish-ul. Sunt intre 15 si 20 km de alergat.

A treia alergare este Brasov Marathon pe 22 aprilie 2017. Un traseu cu plecare din Piata Sfatului prin Tampa si Postavarul, dupa care intoarcere prin Poiana Brasov. Frumos acest concurs ce vine primul, saptamana cealalta. Organizatorii sunt CPNT-istii, deci evenimentul va fi foarte bine organizat.

A patra alergare frumoasa, nu este la noi, dar ma incearca un gand 🙂 Este pe 13 mai 2017, in Dobrogea, si se numeste Maratonul din Muntii Macinului. As merg doar pentru a alerga asa prin peisaj si poze. Dobrogea, acest pamant dintre ape, este un taram superb. M-am indragostit de el anul trecut, cand am fost cu pustii mei in expeditie. Concursul este la a patra editie. Organizatori sunt Asociatia Alearga Zambeste Traieste. Concursul se desfasoara in Parcul National Muntii Macin.

A cincea alergare este Hit The Top, cursa de alergare desfasurata in Bucegi. Organizata de Asociatia Outdoor Romania si aflata la a 7-a editie. Startul e din Bran spre Vf. Omu si va fi dat in dimineata zilei de 4 iunie 2017. La aceasta m-am inscris 🙂

Ar mai fi inca o alergare  faina prin zona Bucegilor: Eco-Marathonul de la Moieciu de Sus, pe 6 mai 2017, vine in iulie si Marathonul 7500, dar mai e timp…