Pe la Stancile Sf. Ana si Poiana Stanei Regale

O iesire de duminica alaturi de prieteni romani si francezi, o mica aventura… cu povesti istorice, evident 🙂

La Stanci, unele din vechile inscriptii, au fost sterse cu vopsea alba. Cineva a crezut ca face astfel un bine, dar nu e deloc asa.

Spre Poiana Stanei iesind de la Stancile Sf. Ana.

In Poiana Stanei Regale

Peisaje:

Scorusii

Molidul

Poteca regala

Poate intr-o zi vom afla si povestea basoreliefului ce a stat in perete inainte de acest panou.

Clabucetul Taurului unde am fost sambata si Piatra Mare mai departe.

Colias croceus

Coborarea pe langa Peles, un fel de la revedere…

Reclame

Eveniment de comemorare a eroilor pe Vf. Clabucetul Taurului

Este stiut faptul ca in ideea de sarbatori 100 de ani de la Marea Unire, Azuga si Predealul s-au trezit infratiti, uniti in aceleasi intentii si simtiri. Aceasta este una dintre cele mai frumoase realizari de Centenar din Valea Prahovei. Administratiile locale din cele doua statiuni, institutii si localnici plus alti patrioti, si-au dat mana inca o data, de data aceasta data in Vf. Clabucetul Taurului.

Fauritorul acestei  „mici uniri” a fost d-l Peticila, cabanierul de la Garbova. Dumnealui a avut ideea de a comemora eroii care au murit pe Clabucetul Taurului, idee nu de ieri de azi, ci de vreo 15-20 de ani. Imi plac oamenii care nu renunta la visele lor, care cred in ele si le duc pana la capat. Acestia sunt oameni adevarati 🙂 Cand ai asa o „nebunie” din aceasta. Uite ca a si implinit-o 🙂 Acesta isi poate trece la realizari inca un lucru frumos, iar cei din viitor isi vor aminti ca acela care a pus prima cruce pe varf a fost cabanierul de la Garbova. Eu ma refer la a fi visator cand vrei sa faci un lucru frumos, bun si pentru altii. Cand speri si faci tot ce poti sa-l realizezi.

Sambata, pe 13.10.2018, pe Vf. Clabucetul Taurului nu au venit doar cei mentionati mai sus, cabanier, institutii… ci si o multime de cercetasi si de turisti, de pasionati de istorie si de munte. Un total de peste 300 de persoane…

Un vagon CFR a fost ocupat in totalitate de Cercetasii Romaniei. Marea majoritate a participantilor s-a regrupat in parcul din Azuga si de acolo a pornit in traseu, spre varf.

Traseul tematic

Madalin de la CNIT Campina gasise prin arhive o alta frumoasa poveste.

Vanatorii de munte erau deja pe varf.

Sosirea Cercetasilor

Comandantul Batalionului 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi”

Oficialitati locale

„Plantarea” bornei tricolore pe varf de catre un cercetas

Colonelul (r) Gheorghe Suman, autorul mai multor carti despre trecutul Predealului si vanatorilor de munte, desi bolnav, a reusit sa ajunga la aceasta ceremonie de cinstire a eroilor cazuti in urma cu 102 ani, aparand acel varf.

Peste toate, d-l Suman ramane un mare patriot.

Mai avea putin de vorbit dar… varsta, boala, anumite semne i-au pus in garda pe militari… Omul acesta ar fi murit acolo, pe loc, vorbind despre eroi si tara aceasta. Personal, am considerat mai multe aspecte din relatarile sale ca fiind exagerate, dar na, nimeni nu e perfect.  Insa, am tot respectul pentru acest personaj militar din momentul in care am vazut cum abia se tinea pe picioare, cum abia soptea ce s-a intamplat in zona aceasta. Daca nu-l luau de brate d-l Oros, plutonierul adjutant si comandantul vanatorilor, d-l Cristescu si nu-l duceau la medicul SMURD, colonelul Suman ar fi cazut acolo. Incapatanarea cu care tot tinea microfonul si tot voia dumnealui sa spuna tot, se cuvine a fi admirata.

Noua, societatii, ne trebuie oameni incapatanati, care sa ramana pe loc cand altii fug la primul semn de pericol. Romania de azi se sprijina pe cei care nu au fugit in anumite vremuri. Existam pentru ca altii au ales sa moara, nu sa fuga. A sta in patratica ta, a-ti urmari propriul interes si atat, duce la ce vedem azi. O tara fara directie, fara lideri. Noi avem nevoie de oameni care nu renunta la ceea ce cred. La 85 de ani ai sai a fost mai curajos ca multi altii mai tineri, care daca se taie la un deget, fug repede la medic si nu mai ies din casa cate o saptamana.

Cine ar fi crezut vreodata… ca peste fix 102 de ani de la bombardarea pozitiilor romanesti aflate pe Clabucetul Taurului, intr-o palnie de obuz vor sta niste copii veniti sa-i comemoreze pe eroii acestor locuri? Nestiute sunt caile Domnului… Din acesti copii, unii vor purta mai departe stafeta zilei de sambata, 13 octombrie 2018.

In aceeasi palnie de obuz, cei de la CNIT Predeal si CNIT Campina

Nelipsitul profesor d-l Campan, un alt mare patriot. Ca lucrurile bune sa se intample, e nevoie de astfel de oameni. Apar astfel de evenimente pentru ca intr-un loc sunt mai multi pentru care istoria nu este doar o materie scolara oarecare.

Cabanierul de la Garbova

Un patruped 🙂

Citirea unor liste cu eroi

Oficierea slujbei religioase

Sfintirea crucii ce va sta pe acest varf.

Politia, Jandarmeria

Vesnica pomenire…

Depunerea coroanelor de flori: primarul din Azuga, d-l George Barbu

Primarul din Predeal, d-l Sebastian Flesieru

Comandantul vanatorilor de munte, d-l colonel Cristian Cristescu

Acestia si altii au inteles ca viitorul se sprijina mai ales pe trecut. Toti cei prezenti au scris o noua fila de istorie pentru cei din viitor. Tot ceea ce facem, trebuie sa raspunda la niste intrebari esentiale: pentru cine si pentru ce facem ceea ce facem?

Cercetasii condusi de Diana Joita, un alt om cu suflet mare, au depus si ei coroane. In varful acelui Clabucet s-a petrecut un episod istoric atat de frumos pe care sunt sigur ca nu-l va uita niciun participant…

Si alte poze…

In sfarsit, ne-am intalnit 🙂 Dupa ani de zile, la un traseu si turistic si istoric. Cu Alex din Ploiesti, unul dintre primii prieteni ai acestui blog.

Cu Ioana din Campina, Matrix, Alex, copiii si pentru mine… marele istoric Madalin Focsa. La fel, si el are „nebunia” lui dar e un om fain de tot. Si peste toate, patriot.

Catalin de la CNIT Predeal, d-l Campan un excelent observator al zilelor noastre, cu multe vorbe intelepte, Diana de la Cercetasi (ne-am intalnit tot dupa mult timp!) si Madalin.

Numai oameni superbi. Si cati mai stiu 🙂 Deci va dati seama cati oameni de calitate mai are tara aceasta… daca eu enumar lejer 100 🙂 A fi alaturi de astfel de persoane, este una dintre cele mai mari impliniri pentru mine. Mai lipseau George din Bucuresti si sotia, Razvan, George venit din America, Radu….multi altii, nu-i mai enumar ca sa nu uit pe vreunul si astfel sa jignesc fara intentie pe cineva.

Placa montata pe cruce

Crucea

Coborarea spre cabana Garbova

O privire spre Clabucetul Azugii, alt loc strategic pentru care s-au dat lupte acum 102 ani.

Cabana Garbova

Masa organizata de cabanier, tot felul de gustari, ciorbe…

Noi ne-am deplasat pe traseul turistic cu tinta… cofetaria hotelului Carmen din Predeal:

Undeva pe un mic panou scria „Potecuta Taurului” si… culmea! Langa potecuta pastea si un taur :))

O panorama cu Bucegii si nu numai:

Intr-o ora si ceva eram in Predeal:

Aproape de cel mai frumos si mai primitor hotel din Predeal.

Cofetaria de la Carmen… cea mai mare din Predeal, unde ne-am bagat la prajituri, fondante si sucuri. Pentru ca atmosfera si prietenii conteaza in astfel de momente. Un alt loc mai fain decat cofetaria de la Carmen unde sa servesti o prajitura, nu exista in Predeal. Parerea mea, care stiu toate cofetariile de la Comarnic la Predeal, este urmatoarea:

Cea mai tare cofetarie din aceasta zona este aceea din Comarnic. A doua e cea de la Carmen din Predeal. A treia cea de langa parcul din Sinaia. A patra cea din magazinul Costila din Busteni. Insa, ca spatiu confortabil, relaxant, atmosfera, cofetaria hotelului Carmen bate tot ce e in Valea Prahovei. Aici un articol mai detaliat despre aceasta cofetarie:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2018/06/10/pe-la-cofetaria-carmen-din-predeal-o-poveste-dulce-intr-un-decor-cultural-si-multe-muscate-rosii/

Cam asa a aratat filmul acestei zile de 13.10.2018. Mi-am luat copiii, prietenii si am plecat alaturi de alti oameni inimosi sa ne amintim si sa vorbim de faptele eroilor in si din Varful Clabucetul Taurului.

Eveniment comemorativ pe Clabucetul Taurului

13.10.2018: Primarii din Azuga si Predeal, echipe Salvamont, preoti, vanatori de munte, multi altii vor urca pe Clabucetul Taurului:

Maraton Piatra Craiului 2018 – nostalgia unor clipe

A 13-a editie. 100 de ani de la Marea Unire.

Sambata pe 06.10.2018, sute si sute de oameni uniti de aceleasi sentimente, au pornit in alergare din Zarnesti ca sa inconjoare Piatra Craiului. O noua editie de MPC. O noua revedere cu oamenii minunati care organizeaza acest eveniment special. O bucurie deosebita vazandu-l si auzindu-l pe Lucian Clinciu. De cate ori ma gandesc la acest Român, cuvintele sunt prea mici. Sa nu uitam vreodata ca, in timp ce politicienii si-au luat bucati din tara asta, lasand oamenii sa moara prin spitale, taind salarii, praduind banul public si vanzand orice se putea din tara asta ca si cum nu era si a lor, acest om de exceptie s-a implicat direct in bunul mers al societatii. Astfel, a introdus in Romania, de 13 ani, conceptul de alergare montana si l-a perfectionat permanent.

Anii trec si concluzia mea de acum vreo 9 ani este si va ramane forever in picioare. Lucian Clinciu, promotorul maratoanelor montane, in acele si aceste vremuri ciudate pe care le traversam, a salvat de la manelizare, incultura si derizoriu, zeci de mii de tineri romani. Introducand niste principii sanatoase, morale in primul rand, in competitiile sale, si oferindu-se permanent exemplu, chiar a facut pentru tara aceasta, ceea ce altii cu resurse mult mai numeroase, nu au reusit niciodata. Si nici nu vor reusi pentru ca Romania are nevoie de oameni de calitate, oameni care simt. Oameni care nu raman prinsi in dogme, ura, oameni care stiu ca trebuie sa nu ramanem indiferenti. Oamenii care simt si fac pentru ceilalti!

Nu stiu ce sa spun despre cursa mea la acest maraton. Pentru mine, orice intalnire cu acest OM sau auzul numelui sau imi creaza cel mai profund respect.

Lucian Clinciu

Ca desfasurare de evenimente…

Dupa ce circa o mie de alergatori pornesc in „Hora Craiului”, se organizeaza si o cursa a copiilor. Prin urmare, nu se face ceva doar pentru prezent ci si pentru viitor, pentru cei care vin dupa noi. Un om de exceptie, inconjurat de oameni tot la fel, sadeste in sufletele celor mici acele seminte din care se nasc oamenii frumosi, inteligenti, competitivi, altruisti, interesati.

Am alergat la acest MPC pentru a trai din nou acel sentiment de a fi printre persoane de un anumit fel. La startul MPC se aduna o alta Romanie, nu doar elita alergarilor montane. Aici se alearga in special cu sufletul si apoi cu picioarele. MPC este modelul ideal de educatie romaneasca superioara. Nu ai sa auzi o injuratura, nimeni nu se impinge, dialogurile nu sunt de colt de strada. Fiindca dincolo de nr. de concurs stau oameni de un anumit nivel. E important sa fii acolo, apoi lucrurile vin de la sine.

In zona de start s-a creat un culoar prin care treceau in aplauze cei care au castigat editiile anterioare MPC. Si poate ca unii alergatori montani nu mai sunt printre noi dar, ei vor fi amintiti mereu inainte de orice start la MPC.

Un sir urias de alergatori strabate Zarnestiul si urca spre Fantana lui Botorog si, mai departe, spre Magura. La Casa Folea, dupa vreo 7 km, cei din acel punct asteptau alergatorii cu limonada. La o ora de la start am intrat in padure, trecand de localnici si turisti, jandarmi, voluntari, toti implicati intr-un fel sau altul in acest concurs. Lucian Clinciu stie sa uneasca si acesta este un dar pe care nu oricine il are. Cand vrei sa intelegi un om, sa afli ceva despre el, cauta-i faptele frumoase. Ce a facut acesta, el cu mana lui!

O luam spre punctul La Table unde ma asteptam sa revad un alt om special: Cornel Spiridon. In fiecare an, el este in acel punct unde face o treaba perfecta. Sus pe varf era bursucul de Iulian Coserea. Evident, incurajarile lui sunt de genul: „Abia v-ati miscat!” 🙂 La maraton eram si cu prietenul meu de la liceu, Razvan. Dupa 20 de ani suntem tot aproape 🙂 Da, trebuie sa lasi in viata ta doar oamenii care vor sa fie acolo, oamenii in care te regasesti si cu care poti face lucruri si pentru tine si pentru altii. Daca traiesti doar pentru tine, viata devine o simpla apartenenta la o specie. Iti este de ajuns o privire de o fractiune de secunda ca sa stii ca esti sau nu acolo… Cam asa, ceva de genu’ 🙂

Vremea a fost perfecta, fotografi pe traseu plecati dis-de-dimineata, elicopterul SMURD „parcat” la Plaiul Foii, salvamontisti intinzand corzi, voluntari inimosi, in mijlocul padurii mult mai jos de refugiul Diana spre Coltul Chiliilor… o fata singura facea atata atmosfera incat nu aveai cum sa nu ramai impresionat. In diferite puncte ale Pietrei Craiului flutura drapelul Romaniei… sarbatorind Centenarul. Si mi-am amintit de un monument din Predeal pe care scrie: „Iubirea noastra, Romania!”.

La 2 ore si 45 de minute am trecut de vf. Funduri, in cealalta parte a Pietrei Craiului.

De la Plaiul Foii de unde vine o urcare solicitanta spre refugiul Diana am urcat mai mult in reluare… de la 13:30 la 15:03. In mijlocul potecii imediat dupa ce se incheia urcarea, o doamna ne-a intampinat in costum popular si felicita fiecare alergator. Pe la Coltul Chiliilor jandarmii montani aplaudau, incurajau, intrebau cum se simt cei care alearga…

Nu-i asa ca e alt film? Nu merge cu nimic din ce vedem la TV.

Romania are inca oameni de calitate. Romania adevarata rareori apare la TV, pentru ca lucrurile rele si scandalul primeaza si fac rating. Romania adevarata se cunoaste insa la pas, printre oameni.

Atat la start cat si la final, l-am intalnit pe Lucian Clinciu….

Asa ca, Maratonul Pietrei Craiului nu a fost despre performanta ci despre suflet, unire si bucurie.  Unicitatea acelor clipe m-a facut sa nu pot scrie nimic cateva zile! Tot respectul si multe multumiri tuturor acelora care intr-un fel sau altul, au luat parte la MPC 2018!

Sa ne revedem sanatosi in 2019!

Predeal: Demolarea/restaurarea fostei cazarmi a fostului Batalion 4 Vanatori de Munte

Nu stau sa ma intreb care sunt ratiunile. Poate ca vor face cladirea si mai mare si mai frumoasa. Cand este bunul tau, faci ce vrei cu el. Nefiind nici monument istoric…

Totusi, cladirea aceea are un istoric despre care nu a vorbit nimeni. Exceptand cartea „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor” unde se fac diverse referiri la Batalionul 4 VM si la cazarma acestuia (paginile 166-169).

Asa cum se stie, Predealul ca fost oras de granita avea si o vama romaneasca. In anul 1910, arhitectul Petre Antonescu a construit un sir de cladiri paralele cu actualul DN 1. Mai exact trei cladiri mari si doua mici. Intr-una mare azi este spital, in alta mica sediul Ambulantei…

Aceste cladiri au fost ridicate pentru functionarii vamali romani. Dupa anul 1920, acestia din urma isi pierdusera obiectul muncii, vama desfiintandu-se. Ca atare, in anul 1921 este adus la Predeal Batalionul 4 Vanatori de Munte si incartiruit in fostele locuinte ale functionarilor vamali.

Cladirea cea mai impunatoare, cea din mijloc, devine Comandament…

Pana sa plece pe Frontul de Est, in cel De-Al Doilea Razboi Mondial, acest batalion face o serie de chestii pozitive prin Predeal… Din pacate, nu a mai revenit niciodata la Predeal, batalionul fiind aproape distrus in lupte…

In perioada comunista, cladirile au avut diferite destinatii. La fel si dupa 1989…

Azi se repara, se demoleaza, se restaureaza, nu stiu exact ca nu scria pe undeva, fosta cladire in care locuiau odata comandantul batalionului, viitorul primar Ion Grigoriu, si ofiterii.

Fiind in trecere prin Predeal, nu aveam cum sa nu remarc ca se intampla ceva cu acea cladire….

Sa vedem ce urmeaza…