179 de ani de la arborarea tricolorului pe Vf. Plesuva din Comarnic – drumetie de duminica

29 iulie 1839. Francezul J.A. Vaillant, directorul Colegiului Sf. Sava din Bucuresti, alaturi de cativa localnici, arboreaza tricolorul pe Vf. Plesuva din zona Comarnic. Initial, intentia sa a fost de a-l aseza la Vf. Omu, insa vremea a fost potrivnica.

De cativa ani, cateva persoane din Comarnic cu respect fata de istorie si cultura, au amplasat un steag exact pe Vf. Plesuva, dorind ca aceasta intamplare, sa nu ramana doar in documente.

Cum astazi a fost 29 iulie 2018, s-a stabilit o drumetie spre acel varf, la drapel.

Ora de intalnire a venit si o data cu aceasta si ploaia. Fiindca vara nu mai vine, oamenii se adapteaza: umbrele, pelerine, mai stau o vreme la adapost. Dupa vreo ora si jumatate, timp in care am stat intr-un adapost silvic bine aranjat, la discutii, amintiri… s-a oprit ploaia.

Cu Dumnezeu inainte cum se spune si cum se intampla, am urcat toti, in frunte cu primarul din Comarnic, d-l Sorin Popa, spre varf.

Dupa ploaie…

Apa inca se mai scurgea.

Primarul si localnici. Acestia din urma veneau de la ciuperci si de la zmeura.

Stana de pe muntele Plesuva

Izvor

Pe masura ce urcam, vremea devenea si mai frumoasa.

Biserica din Vatra Satului – Comarnic

Tricolorul… este mai mare decat acela din centrul Busteniului.

Vedere spre Comarnic-Breaza si Campina

Inca putin si am ajuns la cel mai mare steag din Valea Prahovei.

Principalul artizan al ridicarii acestui simbol, din nou pe Vf. Plesuva, este tanarul Andrei Paunescu, cel din stanga.

Urcand pe Plesuva

Dupa cel putin o ora am coborat. Pana jos, am intalnit si alte persoane in urcare, semn ca acest loc devine treptat, un obiectiv turistic.

Am ajuns, am vazut, am plecat.

D-l cu caruta

Mi s-a parut mie ca se vede un colt din Sotrile dar am zis ca acasa, voi vedea mai bine. Da, este un colt din comuna Sotrile. Nu pot fi contrazis, fiindca pe vf. din imagine, din localitate, am urcat cu bicicleta 🙂

In coborare; parca nici nu plouase.

Comarnicul este in mod evident, poarta de intrare in Valea Superioara a Prahovei.

Tot spre drapel si varf si aceasta familie. Tatal avea tricou de la Maratonul Pietrei Craiului…

Un tauras

Gasite pe drum la coborare… piesa din mijloc este un rest de la o potcoava de bou. Le-am pozat dupa ce am ajuns la locul de popas initial, unde am depanat iar povesti, discutat idei de viitor.

Asteptand trenul, privind varful, nimic nu este intamplator.

Reclame

„Buna ziua, frati romani!” – 26.07.2018, inaugurarea bustului generalului Gheorghe Garoescu la Azuga

O frumoasa actiune desfasurata in aceasta zi la Azuga. Este evident ca lucrurile le pot face sa se intample numai oamenii care le si simt. Cam asa a fost la Azuga, unde oamenii s-au unit cu timpul si istoria:

Vanatorii de munte si cei de la asociatia „Traditia Militara”

D-l Ontanu si alti generali

Sosirea preotilor… au fost 10.

Sosirea primarului d-l George Barbu si onorul primit.

D-l primar si fiica generalului Garoescu, Roxandra, dezvelind bustul restaurat.

Emotie comuna

Asa arata monumentul…singurul monument ridicat la Centenar in Valea Prahovei.

Omul cu organizarea, d-l Oros -plutonier adjutant

Autorul moral, d-l consilier local Mihai Grama.

Prima a vorbit fiica generalului, azi in etate de vreo 90 de ani.

A avut o coerenta si o luciditate remarcabile.

Unul dintre cele mai frumoase discursuri ale zilei, necitit de pe foi ci din suflet.

Primarul George Barbu a fost si este o alegere fericita pentru azugeni.

La fel scria si pe vechiul monument. D-l Grama s-a chinuit ceva vreme pana a reusit sa gaseasca o poza de arhiva cu textul clar.

D-l Mihai Grama, un personaj care se simte perfect in apele si atmosfera istoriei.

Privind spre Crucea de pe muntele Caraiman, spre aceasta este orientat si monumentul.

D-l Ontanu inmanand o diploma primarului. Si dansul a tinut un discurs.

Depunerea coroanelor

Generalii

Reprezentantii Predealului, primar, viceprimar si d-l profesor Campan.

Moment de exceptie cu un copil cantand.

Generalul Gheorghe Turda citind o poezie patriotica si cantand apoi celebrele sale cantece.

Defilare

Primarii din Azuga si Predeal in discutie, o noua revedere comuna dupa aceea din Vf. Grecului cand au sfintit acolo o cruce dedicata eroilor.

Cel din stanga este restauratorul bustului

Dupa zeci de ani de la distrugerea monumentului generalului Gheorghe Garoescu, cel care pe cand era capitan al unei companii de mitraliere a aparat cu succes intrarea in Azuga si apoi un sector din Valea Cerbului in toamna anului 1916, la Azuga oficialitati locale, rude ale generalului, cadre militare, oameni sufletisti ce au dorit sa predea generatiilor viitoare niste valori, preoti, localnici, turisti etc, au reusit sa readuca la viata un monument dedicat unui mare erou al acestor locuri.

Au fost prezenti si cei din administratiile locale din Sinaia si Busteni, remarcandu-se echipa clasica a Busteniului, oameni nelipsiti si mereu apropiati de astfel de momente cultural-istorice, identitare: d-l viceprimar Nae Savel, d-l director Marian Ilie, seful Centrul Cultural din Busteni- d-l Spurcaciu… multi altii.

„Buna ziua, frati romani” apartine primarului sufletist din Azuga….

Iata ca, la moment aniversar, 100 de ani de la Marea Unire, se intampla tot felul de lucruri frumoase in Valea Prahovei. Si cum timpul trece, se strang randurile…. in sensul ca sunt anuntate si alte evenimente pana la sfarsit de an.

Maine, mare eveniment la Azuga: Dezvelirea bustului generalului Gheorghe Garoescu

Se intampla ceva memorabil maine, la Azuga. Bustul generalului erou Gheorghe Garoescu, distrus partial in perioada comunista, a fost restaurat si… maine, este ziua cand Azuga da dovada ca isi respecta istoria. O sa revin cu un articol detaliat de la eveniment!

Oricine este binevenit la eveniment.

Amplasamentul, imagini de azi, 25.07.2018:

Excursie in Ploiesti si prin imprejurimile Ploiestiului: Hipodromul Ploiesti – Manastirea Ghighiu – Hanul Dacilor – Conacul Brancoveanu – Mavrocordat

Cum s-a nascut ideea…

In urma unui afis 🙂 Cum eram intr-o zi pe la Ploiesti si ma indreptam spre gara din Ploiesti Vest, am vazut un afis:

Duminica, 22.07.2018, curse de cai… si zic ca le-ar place copiilor. Gandesc ideea cateva zile, sa vedem daca mergem si ce mai facem. Ca sa nu mergem doar pentru atat…

Vine duminica, luam trenul si plecam la Ploiesti.

Cred ca este cea mai reprezentativa imagine a Ploiestiului la Centenar.

Ajungem si la hipodrom. O data cu biletul/biletele, se inmana si un program pe 4 pagini. Biletul a fost 5 lei. Copiii sub 14 ani nu platesc.

 

Biletul fata-verso

Hipodromul este pe la iesire din Ploiesti spre Bucuresti.

Cursele de galop in partea de sus si, mai jos, curse de trap:

Evenimentul a fost superb, atmosfera intretinuta de niste profesionisti care dadeau detalii foarte interesante. Multi cai proveneau din herghelia de la Radauti, ca in 8 luni de zile s-a reusit sa avem un reprezentant intr-un concurs mondial… Si foarte multa lume, foarte multi copii. Organizatorii au adus un ponei care sa-i plimbe pe cei mici. Ideea este ca a fost ceva bine organizat din toate punctele de vedere.

Dupa ce ne-am bucurat de aceste curse frumoase, am iesit din hipodrom in… str. Ghighiului. In vreo 20 de minute eram la manastire.

La biserica mare inca se lucreaza. Oamenii stateau la rand, erau foarte multi, ca sa ajunga la acea celebra icoana „Siriaca”, icoana pictata pe lemn de santal prin secolul XVI si adusa la Ghighiu in anii ’50 de patriarhul Antiohiei, daca am retinut. Am mai scris despre aceasta icoana facatoare de minuni.

Reprezentarea icoanei la exterior

Ne-am indreptat apoi spre izvorul manastirii:

Apoi, am plecat spre satul Tatarani, oprindu-ne la timp la Hanul Dacilor. Dupa 10 minute, cadea o ploaie cu grindina…

Pe la ora 16, am plecat si de aici spre un vestigiu istoric din Tatarani.

Ruinele conacului Brancoveanu-Mavrocordat:

Conacul, ce a mai ramas din acesta. Imaginea e clasica, asa cum stim ca apare pe internet, in diferite surse culturale.

Dar, daca tot am venit, am zis sa vedem mai amanuntit.

Nici nu ai cum sa intri, bagi o mana si faci poza cu telefonul. Sunt straturi si straturi de deseuri.

Romania la Centenar, Romania in Uniunea Europeana, monument istoric de clasa A… Cod LMI: PH-II-m-A-16771. Deci nu este crucea de pomenire a nu stiu cui, ci o chestie de importanta nationala. Nu e vorba ca nu ne mai facem bine, ci ca nu ne intereseaza!

Conacul a fost demolat, ca mai pastra niste ziduri, dupa Revolutie. Asa se scrie. Treaba este ca proprietarul, un descendent al familiei Mavrocordat, la un moment dat il vindea pe net la pachet cu un teren. Adica iei terenul la un pret si bonus erau ruinele conacului.

Chiar si asa, conacul nu a fost transformat in altceva decat intr-o mare groapa de gunoi.

Imagini de pe langa Prahova

Ideea era in aceasta vara sa merg cu niste prieteni pe langa Prahova… pana la varsarea in Ialomita. De curiozitate, asa…

Treaba este ca nu prea stau bine cu rabdarea si periodic, mai parcurg cate un tronson. Nu stiu ce va ramane pana in august, cand am zis sa mergem 🙂

De cand am dat atentie si acestui aspect, cu mersul pe langa Prahova, am vazut din tren sau din masina ori de pe jos, tot felul de chestii interesante. In special, pasari care nu au ce cauta teoretic prin acele locuri. Daca insistam si aveam timp, in mod sigur surprindeam un vultur in poze. De doua ori l-am vazut din tren, de la distanta deci, cum sta pe marginea apei, aproximativ in acelasi loc, la aceeasi ora. Vultur era, pentru ca un vultur e un vultur 🙂

Iar la ultima iesire, cand am luat si baietii, am vazut alte doua pasari mari, foarte sperioase. Zburau imediat ce ma vedeau la 500 m; cum intram in campul lor vizual zburau. In mod sigur, o deplasare pe cursul unui rau este o experienta faina. Problema este ca nu prea te poti apropia de apa, Prahova avand multe deseuri… Totusi, cea mai murdara apa ce mi-a fost dat sa vad in acest an este Provita, afluent al Prahovei. Apa miroase ingrozitor cum iese din zona localitatilor Provita de Sus si de Jos.

Un izvor ce iese dintre straturi si se varsa in rau.

Oameni la apa, plaja…

La un peste mic 🙂

Zona de picnic, gratare, altele…

Stratele de care am mai vorbit.

Evaporite, se pare ca ar fi…

Va urma 🙂

Pe apa in jos, straturi in jos

Imagini dintr-o mica excursie….

https://pasiintimp.wordpress.com/2018/07/16/pa-apa-in-jos-straturi-la-zi/

Stupul cu blazoane

O denumire speciala, o miere speciala 🙂

Stupul cu blazoane…

http://www.stupulcublazoane.wordpress.com