Zilele Predealului 2018: intre concursuri, concerte, vanatori de munte si prezentarea personalitatilor locale

Episodul 2 de la Predeal. Ziua de sambata a fost si ea la inaltimea celei de vineri.

Evenimentul de la Predeal, din week-end-ul ce s-a incheiat, a avut tot ce trebuia si a fost pentru oricine. Si pentru localnici, si pentru turisti. Cine a ales sa viziteze Predealul in aceste zile a avut multe de vazut.

Sambata, de la ora 10 a inceput Crosul:

Baieti la start

Alergare pe strazile orasului

Statiunea celor 4 anotimpuri

Castigatorul, un vanator de munte

Cei mici-mici

Nici nu conta ploaia 🙂

Fetele cu nimic mai prejos decat baietii

Baietii incurajand fetele concurente

Mica dar atat de inimoasa… o manifestare live a spiritului predelean

Eroii din prezent

Vanatorii de munte au organizat un exercitiu, o simulare cu niste teroristi care iau un ostatic… Ulterior, echipele de vanatori de munte actioneaza pentru eliberarea ostaticului si eliminarea teroristilor:

Momente de prietenie inainte de actiune…

Pompierii si ei la posturi

Cateva persoane se ascundeau de ploaia marunta.

Si gata, ostaticul ajunge pe mana teroristilor si intervin vanatorii… organizati in 2 echipe.

Focuri de arma…

Un Aro ajunge pe pozitie si cu ajutorul lui se monteaza o tiroliana…

Ostaticul e salvat si coborat in siguranta.

Vanatorii se retrag, misiunea e indeplinita.

Concluzia: a iesit perfect!

Lumea aplauda indelung…

Monumentul Eroilor Ceferisti

Au urmat alte concursuri si apoi tot felul de premieri, pentru ca inainte de concerte sa se puna in scena un admirabil „recital” de vedete locale. Organizatorii au dorit sa-i prezinte tuturor, pe cei care au facut anumite lucruri pentru Predeal. De la educarea a generatii de copii la investitori, la sportivi etc.

In spate, o alta persoana de mare anvergura a Predealului… a fost peste tot in aceste zile. E clar, Predealul are echipa si aceasta organizeaza tot felul de actiuni…

„Sufletul Centenarului la Predeal”, aceasta e clar 🙂 Vorbind despre Cartea Centenarului ce va trece in acest an pe la fiecare localnic.

Directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica si primarul in functie, d-l Flesieru

D-l Zangor: „Eu sunt a 4-a generatie, familia Zangor a fost prima familie stabilita la Predeal”.

Rand pe rand, au fost strigate si invitate pe scena tot felul de personalitati predelene…

Din multime, d-l Cocos vechiul primar, urmarea cu bucurie momentele in care localnicii urcau pe scena. Ii cunostea evident pe toti!

In asteptarea lui Alex Velea, primul care concerta.

De undeva din multime, un mare iubitor al locurilor predelene, un model uman remarcabil, zambea fericit. E vorba de d-l profesor Campan inscris si el pentru totdeauna in cartea de aur a acestor locuri…

Daca vi se par multe poze, multe cuvinte, sa stiti ca nu am redat nici pe departe tot ce trebuia spus despre intamplarile din acele zile!!!

Reclame

Centenar la Predeal: „Bucuria de a nu mai exista granita in inima tarii!”

Eveniment special la Predeal ocazionat atat de Centenar cat si de Zilele Orasului. A iesit un program special, unic pe Valea Prahovei ca valoare istorica si culturala.

A fost un moment in care am vazut cum membrii comunitatii predelene si-au scos in fata valorile si le-au prezentat generatiilor tinere. Cu edili, profesori, preoti, sportivi, politisti, vanatori de munte, jandarmi etc si etc, s-a creat un cadru rareori vazut in zona Vaii Prahovei. Oamenii acestia, indiferent ce reprezentau, au conlucrat perfect, si-au dat mainile si au marcat 100 de ani de la Marea Unire, exact asa cum trebuie facut oriunde in tara aceasta.

Au vorbit si de eroi, si de unire, si de Romania dar nu au uitat nici de cei din prezent, inca printre noi, care si-au adus aportul la dezvoltarea localitatii.

Primul episod al evenimentului s-a consumat vineri, 18 mai, la Manastirea Sf. Nicolae, locul de unde a inceput sa pulseze viata la Predeal, prima asezare a viitorului oras. La 1774, calugarul Ioanichie cu sprijinul mocanilor din Sacele, ridica un schit mic. Asa isi are inceputurile aceasta localitate.

Pana la acest moment, Predealul a a avut cele mai multe actiuni dedicate Centenarului, din zona Vaii Superioare a Prahovei.

Colonelul Stefanescu, veteran de razboi alaturi de liantul generatiilor: Catalin Campeanu, directorul Centrului National de Informare si Promovare a Turismului din Predeal.

Categorii de predeleni

Doamnele din Liga Pensionarilor din Predeal au pregatit o multime de deserturi

Pe toate scriau Predeal, Zilele Orasului Predeal…

Biserica veche a manastirii din Predeal. Evenimentul s-a desfasurat loc chiar langa aceasta. La anul, biserica va implini 200 de ani existenta, fiind refacuta total in anul 1819.

Portul popular de la Predeal

Foarte multi copii implicati

Ce mi-a placut foarte mult a fost faptul ca tineri si batrani, adulti si copii, s-au regasit in acelasi loc, socializand si bucurandu-se unii de prezenta altora. Evenimentul a fost incarcat de multa emotie.

Se vad mormintele staretilor Predealului: Panteleimon Vidrighinescu si Antonie Naescu, mai in spate mormantul eroului politist Lepadatu Gheorghe, ucis in luptele de la Brasov din anul 1989, si o parte din monumentul si fostul cimitir legionar. Acolo au fost ingropati circa 100 de legionari ucisi in vremea lui Carol al II-lea. In perioada comunista, cimitirul a fost distrus. A fost reconstituit cat de cat dupa 1990.

Soldatii romani in Razboiul de Intregire. Nu stiu de unde poate fi imaginea, poate fi chiar in Valea Prahovei, la Azuga sau intre Predeal si Azuga.

Momentul in care a fost introdus in scena, un alt veteran de razboi.

„Scena”

Toti cei aflati in curtea manastirii, un alt loc mai bun nici ca putea fi ales, au putut sa-si vada eroii inca in viata, sa vorbeasca si sa se pozeze alaturi de ei. Atmosfera nu a fost una protocolara ci una de prietenie. Standardele, etichetele nu-si aveau locul, oamenii prezenti simteau momentul deci, fiecare stia ce are de facut.

Profesoare si alte doamne implicate periodic in viata comunitatii.

Parintele Teofil de la Manastirea Predeal, cel care a si initiat amplele restaurari ale locasului religios din ultimii ani.

Parintele paroh Lucian Vitan prezentand o carte veche cu Poeziile lui Eminescu, gasita nu stiu pe unde. I-a prezentat-o d-lui profesor Campan, liderul incontestabil al istoriei la Predeal. Pentru ca una este sa stii istorie si alta sa o si sadesti in sufletele elevilor. Generatii de elevi s-au indragostit iremediabil de Predeal, istorie si natura datoria lui. In acest an, va face jumatate de veac de activitate didactica… Tot cu aceasta ocazie, am mai cunoscut un domn care avea jumatate de secol de activitate didactica.

D-na Ioana Bran, creatoarea portului popular de la Predeal

Vanatorii de munte

Personaje predelene la aniversarea a 100 de ani de la Marea Unire: Catalin Campeanu – sufletul Centenarului la Predeal, parintele Teofil – restauratorul vetrei vechi a orasului, prof. Campan – cel mai prolific cadru didactic al orasului Predeal.

Prof. Campan, vorbind despre Unire, despre azi, despre viitor. Uitandu-se prin curte ne-a aratat 5 generatii…

Da, cel mai mic avea cateva luni.

D-l Liviu Cocos, fost primar al Predealului. Omul sub care orasul a inceput sa se miste si care a dat credit unor tineri ca d-l Catalin Campeanu, sa se ocupe de anumite probleme ale orasului. Imi este clar observand nu doar viata la Predeal, ca orice comunitate are nevoie de o echipa tanara care sa initieze lucrurile. Tinerii au energie, sunt impetuosi, aduc progresul…

Pe oriunde a fost si am fost, l-am vazut pe d-l Cocos inconjurat de oameni. Acestia il cauta, il pretuiesc.

Mai sus, l-ati vazut cu o carte mare. Era de fapt o carte dedicata Centenarului pe care dansul a tinut sa o doneze comunitatii. Aceasta carte va circula din casa in casa, pentru ca fiecare predelean sa transmita un gand spre viitor, celor care vor veni dupa noi… peste 100 de ani. Atunci vor fi 200 de ani de la Marea Unire, moment in care „noi, cu totii, vom fi uniti, dincolo de gard”– cum spunea d-l profesor Campan. Adica in cimitir 🙂

Parohul Lucian Vitan cel care a indemnat tanara generatia sa citeasca. „Sa citeasca orice si mult, sa miroasa a carte in camerele voastre; mirosul de carte e cel mai frumos miros!”

D-na Ungureanu, sefa Ligii Pensionarilor, o femeie omniprezenta in viata orasului. Ea a rugat asistenta si mai ales elevii, sa raspunda cu prezent atunci cand sunt solicitati la evenimentele din Predeal, asa cum o fac si ei, pensionarii, de ani de zile.

Maica stareta Spiridona, o persoana care nu prea se afiseaza in public, un exemplu de smerenie.

I s-a dat cuvantul si unui mic elev, sa spuna ce crede despre acum si despre viitor. Am vazut cu totii un copil coerent, cu idei bine fixate…„Vreau sa ne pastram traditiile si sa fim cu totii mai buni, mai uniti!”

Cei de fata au oferit apoi diplome elevilor

Copiii si nu numai vibrau de emotie langa veteran. Au fost momente in care copiii se apropiau de acesta, sa-i vorbeasca, sa-l vada… cand vor fi mari el va fi mort demult… Buna treaba au facut organizatorii evenimentului, punand fata in fata generatiile, in contextul sarbatoririi a 100 de ani de la Marea Unire.

Elev, primar, profesor

Reprezentantul Federatiei Romane de Bob si Sanie

Iesirea din scena a veteranului

Si au inceput sa curga randurile in Cartea de Aur a Centenarului…

Primul cetatean al Predealului care a scris in aceasta carte a fost celalalt autor al proiectului Pasi in Timp. Apoi au venit sa scrie copiii…

Poza de final a doamnelor aflate la pensie dar mai active ca oricand in viata comunitatii.

O sa revin cu alte episoade intamplate in aceste zile la Predeal! Marea Unire si Centenarul se simt evident mai puternic acolo unde a fost o granita seculara, nedreapta, care ne-a separat de ceilalti frati ai nostri!

Nu mai e granita in inima tarii, la Predeal!

Mai mult de atat, bariera de la fosta granita a fost descoperita in urma cu niste ani si este la MApN. O sa va povestesc ce se va face cu aceasta!

Cercetatorul Madalin Focsa fata in fata cu Centenarul si eroii campineni

De Inaltare/Ziua Eroilor, la Campina a avut loc o frumoasa calatorie prin istoria municipiului.

Protagonist: d-l Madalin Focsa de la Centrul National de Informare si Promovare Turistica Campina

La ora 18, a inceput la Scoala Centrala evenimentul acestui pasionat de istoria locala. Intai a vorbit directoarea scolii, apoi d-l primar Horia Tiseanu.  Ultimul a stat pana la finalul prezentarii care a durat aproape 2 ore.

D-na directoare

D-l Madalin

Acesta a inceput sa ne aduca la cunostinta faptul ca nu exista inca o lista a eroilor campineni cazuti in Primul Razboi Mondial/Razboiul de Intregire. Si ca pentru acest lucru trebuie mers si studiat mult arhive militare. In acestea trebuie vazute registrele Divizilor 5 si 13 Infanterie, care au inrolat campineni.

A specificat asistentei deosebirea dintre Primul Razboi Mondial si Razboiul de Intregire. Primul a durat din 1914 si pana in 1918, pe cand Razboiul nostru de Intregire Nationala a inceput in anul 1916 si s-a prelungit pana dupa 1920, chiar 1922, soldate cu ocuparea Budapestei si lupte la Nistru cu graniceri bolsevici.

In principal, campinenii au cazut in lupta de la Sibiu dar si pe alte fronturi, unii dintre acestia participand la celebrul atac in camasi de la Marasesti.

Demn de retinut este ca urmare a acestui Razboi, Regatul Romaniei a pierdut 10% din populatia sa si aproape fiecare familie a avut un mort sau un invalid.

Generalul Ion Manolescu, un adevarat ctitor al orasului Breaza si fondator al conceptului de camin cultural. Unul dintre cei mai mari artizani ai comemorarii eroilor. El a initiat constructia multor monumente inchinate eroilor. Mai stim ca tot el a dispus ridicarea Crucii de pe dealul Gurga din Breaza si articolul urmator este chiar despre acel obiectiv. Am fost cu cateva zile inainte chiar acolo… Na, se mai leaga lucrurile…

D-l Madalin a mai precizat ca in cimitirul eroilor de la Campina sunt cei cazuti in luptele de la Predeal, fiind ingropati un nr. de 203 soldati in 12 gropi comune.

Proiectul unei catedrale dedicate eroilor, propus a se ridica in Campina. Initiativa nu s-a materializat…

Au fost prezentate multe imagini inedite cu orasul, cu sondele, cu cladiri vechi. S-a mai adus in atentie un mare artist, tot din zona invecinata Campinei:

Sculptorul Gh. Tudor, autorul monumentelor eroilor din Provita si din Campina

La Provita de Jos, taranii au strans 80.000 lei si l-au chemat pe sculptor sa le faca si lor un monument, asa cum crede el. Si cei de la Campina l-au chemat, dar au fost mereu nemultumiti, mai voiau tot felul adaugate la monument. De aceea a si iesit cel de la Provita mai frumos 🙂 La Campina au vorbit toti, la Provita l-au lasat pe artist sa-si faca treaba.

Tot acest sculptor este autorul bustului lui Nicolae Grigorescu, situat tot in Campina si despre care d-l Madalin Focsa afirma: „este poate cel mai valoros bust al pictorului Grigorescu din tara!”

Un basorelief facut de sculptor…Masca mortuara a lui Aurel Vlaicu cel cazut la Banesti cu avionul, langa Campina. Intamplandu-se ca sculptorul sa treaca prin zona, a auzit de nefericitul incidentul si s-a dus repede la fata locului. Nu se stie unde este acum aceasta masca.

In ultima parte a prezentarii, d-l Madalin s-a referit la monumentul eroilor din Campina, celebrul soldat din Primul Razboi Mondial…

Cel care a realizat la un moment dat soclul monumentului a fost pietrarul din Busteni, Domenico Tramontini.

A mai fost amintita si epopeea aviatorilor americani, primii din acestia fiind inmormantati la Campina si ulterior transferati la cimitirul american din Poiana Tapului.

Dupa aceasta valoroasa prezentare, am fost sa vad cum mai arata „Soldatul” aflat in centrul Campinei – Parcul Milia.

Parcul era in reparatii, monumentul invelit in plastic.

Cred, asa cum spunea si cercetatorul local, ca „un astfel de simbol e bine sa fie vazut si azi de toata lumea!”. Eu as propune mutarea sa cat mai aproape de drum sau toaletarea unor arbori pentru ca monumentul sa fie cat mai vizibil. Din cauza catorva copaci situati la drum, nu prea se observa.

Lucrari in parcul Milia

Peisaje pe langa apa Prahovei

Intr-o zi cu soare, am facut niste poze pe langa albia Prahovei. Intr-o alta zi dar cu ploaie, am facut poze tot pe langa Prahova. Zone diferite!

Cred ca eram cu gandul la excursia din vara: de la Comarnic pana la punctul de varsare al Prahovei.

Prahova pe la Predeal:

Un firicel cam mic de apa dar iata cate aluviuni aduce…

Pietris transportat in aceasta primavara

Si o planta depigmentata

Tablou din radacini spalate

Prahova pe la Posada:

Nici doi metri latime

Un metru grosime de aluviuni depuse doar in aceasta primavara. Deci, la o anumita perioada, Prahova vine mare-mare…

 

Maine: Memoria Eroilor la Campina; In week-end: Zilele Predealului; O vedere vine peste timp; Primaria Bucuresti si Arhitectura Centenarului; Despre o dezbatere cu ursi

Intr-o zi, ma gandeam ce fain ar fi sa am timp sa postez zilnic subiecte de interes. Cred ca atunci cand le cauti, nu le gasesti. Cred ca subiectele apar cand viata iti este tumultuoasa si te obliga la tot felul. Sper sa mai reusesc sa postez zilnic in urmatoarea perioada, pentru ca mai am multe de spus…

La Campina, maine, d-l Madalin Focsa, pasionat de istoria municipiului si nu numai, sustine maine o conferinta. Cred ca va iesi ceva special:

S-ar putea maine, sa fie si alte surprize…

Week-end-ul se anunta cu evenimente la Predeal:

In ultimii doi ani, Predealul a iesit mult in fata, a organizat tot felul de activitati. In principal, „vinovatul de serviciu” pentru promovarea atat de eficienta a statiunii este directorul Centrului National de Informare si Promovare Turistica, d-l Marius Campeanu.

Sa va spun povestea unei vederi. Uneori, din anumite locuri, trimit cate o vedere pe la prieteni, pentru a marca in timp acel moment. Un fix de al meu. Anul trecut, prin octombrie, am facut un traseu cu bicicleta: Busteni-Sinaia-Comarnic-Nistoresti-Sotrile-Campina-Cornu- Nistoresti-Sinaia-Busteni. Am vrut sa pun vederea in Sotrile, numai ca… cutia era plina cu gunoaie. Prin urmare, am pus-o la cutia postala de langa biserica din Nistoresti.

Si acolo a petrecut toata iarna 2017/2018.

Ieri, pe 15.05. 2018, a ajuns la destinatie :)) Multumesc Postei Romane, celor de la Oficiul din Breaza. Ar fi putut sa nu o mai trimita dar iata ca se mai intampla si lucruri bune! Cel mai probabil, cutia aceea postala nu mai este folosita.

Dupa o iarna, ninsori si frig, asa arata vederea:

Daca nu ma insel, chiar i-au mai adaugat un timbru. Si cred ca nu ma insel, eu am pus doar timbrul din dreapta.

Prin Bucuresti, observ prin pasajul de la Universitate, o expozitie interesanta a Primariei Capitalei:

„Arhitectura Centenarului”

Despre ursi o sa mai scriu, desi multi dintre oamenii care sustin ca iubesc natura, s-au suparat pentru redarea dezbaterii de la Ministerul Mediului si pe punctele mele de vedere 🙂 Cine a mai si citit articolul integral a inteles ce era de inteles. Cine a luat doar franturi, la fel. Ideea e foarte simpla: ursii sunt foarte multi si trebuie facut ceva cu ei. Nu o spun doar specialistii si aici amintesc numai pe cei de la I.C.A.S., ca sa nu se inteleaga altceva, ci si realitatea. Tocmai de aceea, pentru a ma repeta, postez iar cu ursii. Niciodata nu am sa sustin manipulari si absurditati, prin care vreun animal e mai presus ca omul.  Dar, de pe margine, ca de obicei, fiecare intelege ce doreste.

Nu-mi place sa ma duc in extreme, adica sa fie impuscati nu stiu cati ursi sau sa nu se impuste niciunul. Daca Ministerul, in urma consultarilor cu institutiile sale si cu specialistii recunoscuti decid sa se impuste un anumit nr. de ursi, inseamna ca asa trebuie. Facebook-ul nici nu trebuie sa fie luat in considerare. Daca ajungem sa conducem institutii si ministere dupa pareri de pe Facebook, nu va rezulta decat haos si nu-si va mai face nimeni treaba.

Am gasit pe Facebook, apropo de asta, un vanator cred. Parerea lui sintetizeaza ce s-a intamplat la dezbaterea cu ursii…

Nu m-am uitat mai departe la comentarii, sigur in astfel de situatii, apar tot felul de „profesori” care in loc sa zica altceva, incep ca nu a pus o virgula colo, o litera mare dincolo 🙂 Pe subiect, nici nu ar avea ce sa comenteze pentru ca nu au calcat niciodata intr-un fond cinegetic, nu au intrebat niciodata nimic, nu s-au informat. Singura sursa de informare este Facebook prin povesti de tipul GreenPeace, AgentGreen, catelusi si pisicute care torc romantic. Poezie si vis!

Cel putin eu, nu aprob sau sterg astfel de comentarii. Asa am facut de cand am inceput cu blogul, asa voi face mereu. Sa nu confundam libertatea de exprimare cu prostia si altele. Una este sa-ti sustii cauza argumentat si alta sa vii cu povesti si scenarii despre ce va fi, sa injuri sau sa vorbesti pe langa subiect. De dragul trancanelii inutile si pentru a avea cititori, multi pe Facebook si pe site-uri lasa discutiile libere. Si daca X ti-a dat posibilitatea sa porcai pe oricine, sa spui orice prostie iti vine prin minte, acolo te vei duce mereu, ca e de tine. In schimb, politica mea e simpla si clara. Nu caut fani, aprecieri. Nu caut ceva anume. Scriu ca sa mai fie si pozitii echilibrate in spatiul acesta. Scriu pentru ca am o multime de spus si cui nu-i place, sunt ca alternative mii si mii de site-uri, poate fi prieten cu milioane de oameni pe Facebook. Scriu pentru ca nu stau in banca mea, nu sunt apatic la ce se intampla. Scriu pentru ca si stiu ce vorbesc si mai ales pentru acei cititori care citesc blogul de ani de zile, inclusiv cei din institutiile din Valea Prahovei si Bucegi. Nu ma rezum doar sa scriu ci si fac in paralel multe altele, despre care se stie sau nu se stie. Nu am timp de polemici de genul vai-bietul ursulet. Vai-bietul ursulet este cand te duci si-i tai padurea la ras, umbli cu atv-ul si motorul prin zone salbatice, faci gratar si lasi un munte de gunoaie… Ca pe bietul ursulet il mai paste si vanatoarea cand se inmulteste peste masura, asta este legea. Asa cum tai gainile din curte, porcul din cotet si pe la specia aceasta trebuie intervenit din cand in cand.

Subliniez ca impuscarea sau relocarea unui anumit nr. de ursi, mai mare sau mai mic, nu rezolva decat pe moment, problema ursilor din Valea Prahovei. Aceasta masura trebuie completata cu aplicarea in teren a masurii existente si in Regulamentul de vizitare a Parcului Natural Bucegi, aceea de interzicere a abaterii de la traseele marcate. Suplimentar, eu am propus si de la drumurile forestiere. Adica sa se poata circula totusi pe drumurile forestiere. Sunt zeci de mii de oameni ce umbla in afara traseelor marcate prin Bucegi din cei peste 1,2 milioane de vizitatori pe an ce intra in acest Parc.  Acest fapt determina schimbari in comportamentul tuturor animalelor din aria protejata, in sensul ca interactioneaza prea mult cu omul. Cand oamenii strabat padurea, branele, vaile, care cum doreste, ursii astia unde sa mai tot fuga de om?.. si pana la urma sfarsesc in a nu mai vedea omul drept o sursa de pericol. Asa ajung si prin orase. Nici nu au fost controlati prin vanatoare in ultimii ani si s-au inmultit peste masura.  A doua masura este ecologizarea imprejurimilor localitatilor si ermetizarea zonelor de depozitare a deseurilor.

O masura fara alta e inutila. Degeaba, faci vanatoare sau ii duci de aici, daca marginile de padure sunt ingropate de gunoaie si tomberoanele raman „la liber”. Degeaba cureti orice gunoi si implementezi un management adecvat al deseurilor in oras, daca iti umbla mii si mii de oameni prin padurea si zonele in care ar trebui sa stea ursii. In Parcul Natural Bucegi, ai permisiunea de a te bucura de natura si de a traversa aria protejata pe traseele marcate!!! Restul, ramane faunei, florei… Asa stau lucrurile, pentru cine vrea sa le inteleaga!

Nu e cazul sa vorbim de taieri de padure in Bucegi, care nici nu conteaza ca impact. Administratia Parcului are nota 10 pentru ca a ferit, ca exemplu, Abruptul Prahovean de taieri masive. Iar in ceea ce priveste hrana complementara dusa prin padure, aceasta s-a tot dus in cantitati uriase si degeaba. Ursii si mistretii daca se invata la ce mancam noi, nu-i mai tii in padure. Plus ca sunt foarte multi.

Deci, nu am sa sustin provesti lacrimogene cu bietii ursuleti, lamentari ca regele padurii cauta prin gunoaie, ca exterminam tot etc. Acestea sunt pur si simplu atitudini interpretabile de a-ti tine aproape cititorii, fanii, in detrimentul adevarului si realitatii. Cei mai mari sustinatori ai naturii pe Facebook se gasesc printre cei ce umbla in afara traseelor turistice prin Bucegi si Punct. Te vaiti ca impusca „nenorocitii” toti ursii, dar umbli binemersi prin casa lor.  Vorbesti de directive si de legi, dar ignori total ce spune Regulamentul ariei protejate.

Faptul ca sustii ca intra oricine prin padure cand vrea… si ia la ochi orice urs doreste, arata ca nu dai doi bani pe legile din tara asta si pe cei care trebuie sa le aplice, ca nici macar nu ai cea mai mica notiune despre pasii ce trebuie urmati pana sa se poata impusca un urs. Daca isi mai poate imagina cineva in zilele noastre, ca mergi tu prin padure si tragi in ce vrei, mai ales cand vrei sau mai ales cand se posteaza pe Facebook iesirea unui animal din padure, inseamna ca e departe rau de realitate. E atat de penibil si de ridicol incat refuz sa intru in orice polemica de acest gen.

Realitatea este ca trebuie sa lasam vaicareala si teatrul din zona virtuala si sa incepem sa facem sa se intample niste lucruri. Insa, nu ai cum coagula o comunitate cand fiecare isi are povestea lui, este satul si intoxicat de minciuni, plus ca si-a schimbat perceptia despre realitate cu asa-zisa „politica de mediu a ONG-urilor”, cand nu mai crede decat in stomac, cand nu mai are motivatie in a face ceva. Toata lumea critica, nimeni nu vine cu solutii. Vreau sa vad cine din orasul Busteni, ca exemplu, s-a dus la Primarie si acolo a prezentat el un proiect vazut la altii, cum sunt gunoaiele depozitate in spatii speciale. Si a rugat Primaria sa-l implementeze si cei de acolo l-au dat afara sau au ras de el!

Aiurea, nu a facut si nu face nimeni nimic. Scrie pe Facebook! Numai ca realitatea e in afara Facebook-ului!

Pe urmele istoriei, in Tinutul Mocanilor: Din Sacele la Predeal prin Pasul Predelus

Dupa vreo doua tentative, a treia oara s-a dovedit cu noroc si am dovedit si traseul acesta 🙂 Undeva pe la inceputul lunii mai, am facut acest traseu propus de ceva vreme, pentru a reconstitui niste fapte din trecut si a vedea totodata si niste peisaje.

Tinutul Mocanilor e clar zona Sacele, centru spiritual romanesc transilvanean cu implicatii deosebite de-a lungul secolelor in vietile multor localitati din fostul stat Tara Romaneasca. Mocanii saceleni isi purtau turmele pana in Dobrogea si chiar si azi sunt pomeniti pe acolo drept ctitori de biserici. Dar, daca stai sa citesti si istoricul multor manastiri, biserici, din Valea Prahovei, Doftanei, Teleajenului, ai sa constati ca printre ctitori sunt… si saceleni. Mocani!

Cred ca acest traseu nu mi se lega pentru ca… nu aveam cu mine un fiu de mocan. L-am gasit in persoana saceleanului Iulian Coserea, un prieten mai vechi, de altfel…

La traseul cu punct de plecare Barajul Sacele si trecere prin Vf. Vaida-Pasul Predelus-Vf. Paltinu-Lacul Gavan mai facusem referire pe aici. Prin aprilie am fost cu George Grigorescu pe la manastirile Cheia-Zamfira-Suzana cat si pe niste culmi tot pe acolo si mai studiasem traseul. Parea destul de mare 🙂

Vorbesc cu Iulica si stabilim sa ajung cu trenul pe la 7 in Darste si cu un autobuz sa merg pana in Sacele… iar de acolo sa prindem altceva de 8 pana in localitatea Bradet… care tot de Sacele tine.

Municipiul Sacele ca sa fie bine inteles de toata lumea 🙂 a rezultat prin comasarea a vreo 7 sate. Deci sunt puzderie de biserici, de la ortodoxe la ce vreti voi, iar intinderea municipiului… e mare-mare 🙂 Parca erau vreo 30 de biserici…

De stabilit s-a stabilit, numai ca obosit fiind dupa o saptamana agitata, ora de somn a fost ca de obicei in acele zile, din nou la 1 noaptea. Asa ca, la 5 dimineata nu a avut cine sa se mai trezeasca. Si asa s-a dus trenul de 6 si m-am trezit pe la 7:40 convins ca e deja un 9-10. Vad Sms-ul lui Iulian cu pe unde sunt… unde sa fiu, ce sa-i spun?!

Dupa deliberari si scuze, refaceri si propuneri, tot mergem. Iau trenul de 9, ajung la 10, vine autobuzul si cobor in Sacele la o statie prestabilita. Mai departe, ne ducea un prieten, adica pana la baraj. Dupa ce cobor, o iau in alta directie, pentru ca vazusem un monument superb 🙂

Monumentul eroilor saceleni cazuti in Primul Razboi Mondial

Admiram buzdugane, sceptre, casti si lauri… cand suna Iulica. Daca nu mai soseam! :)) Il vad venind de undeva dinspre o biserica, unde trebuia sa fi ajuns si eu de ceva timp.

Plecam!

Ajungem la baraj, coboram din masina si… cu chiu, cu vai, intram in sfarsit in traseu, in padure, la ora 11. Ziua se anunta perfecta in prima parte si ploi-ploicele in a doua parte.

Nu dupa mult timp vad ceva ce stationa in poteca. Ia uite un sarpe, zic!

Avea cam 30-40 cm

O naparca. Aflu azi pe net ca nu e sarpe ci soparla fara picioare. Mai aflasem si altadata dar uitasem. Peste vreo 2 ani daca o mai vad, tot sarpe ii zic :))

Continuam si ne apropiem de iesirea din padure:

Pe aici am fost si cu George

Pe Vf. din dreapta de tot urma sa ajungem dupa ore bune.

Cam de unde veneam, zona barajului.

Fara raspuns

Mai vedeam si cate un marcaj din cand in cand, banda albastra, iar la acest stalp ne-am lamurit ce este cu el.

Vf. Vaida in stanga, Vf. Paltinu departe in dreapta

Vf. Vaida

Borna de pe varf

Paduri nesfarsite, nici nu ai zice ca sta cineva pe acolo si, totusi…

Casuta din poveste

Noi continuam printre povesti cu mocani, zise de Iulian…

Admiram floricele si viitoare fructe de afin… cucii cantau de zor prin copaci.

Zona aceasta din muntii Grohotisului este salbatica, cand si cand mai pasuneaza pe aici animale domestice… in rest, am vazut o multime de urme de lupi.

In drept cu Pasul Predelus

Coborare spre Pas

Pe aici treceau cei din Transilvania in Tara Romaneasca si invers.

Incepem urcusul spre Vf. Paltinu, pe langa tot felul de suprafete arse. Fara niciun dubiu pe aici trasnestul e la el acasa.

Pana in Pasul Predelus sunt 15 km si am facut peste 3 ore.

Povestea continua 🙂 Pana la varf mai este…

Si ca tot vorbeam de trasnet, in spate tocmai incepuse spectacolul…

Mai multe ploi in desfasurare spre Valea Doftanei. Vantul nu le impingea spre noi.

Inainte vremea era buna 🙂

Foarte, foarte subtiri

Barajul si manastirea Bradet

De la varf analizand de unde venim. Din Pas si pana la Vf. am facut vreo ora si jumatate cu pauze.

Inspre Bucegi un peisaj de vis, un amestec de ploaie, nori si raze.

O ploaie peste Cheile Rasnovului, vremea insa tinea cu noi si nu mai aveam mult pana in zona impadurita.

Niste stropi de ploaie ne ating usor…

Iar soare

Vedeam pana la mari distante… Bucegii in continuare sub imperiul razelor.

A trebuit sa lasam poezia si fotografia si sa dam mai repede din picioare pentru ca stropii devenisera cam mari. Ne-am pus pelerinele preventiv si uite asa am ajuns la Lacul Gavan.

Lacul Gavan, adica o balta urata.

Trecem si de refugiul Retevoiu unde erau niste tineri… continuam pe marcajul triunghi rosu pana in Valea Azugii. Ploaia serioasa inca se lasa asteptata.

Stevie

In Valea Azugii. Am facut dreapta pe drumul spre cabana Susai si Predeal. De aici, intr-o ora eram in cartierul Cioplea… unde evident a inceput o ploaie serioasa. Na, ca nu am scapat :))

Am ajuns si la gara… iar la interval de 15 minute, un tren pleca in directia mea spre Busteni, si un tren in directia lui Iulica spre Darste.

Traseul, asa ca si concluzie, e lung tare. O avea el vreo 35-37 de km dar are tot ce vrei. Nu prea gasesti oameni pe el. E fain sa-l alergi ca antrenament si sa zaci apoi vreo 2 zile. Apa daca nu ai in rucsac, e cam trist. Este un izvor pe langa refugiul Retevoiu. Daca mergi in liniste si mai stai pe acolo si cu cortul, ai sanse mari sa vezi cam orice animal salbatic. Linistea e totala. Un traseu chiar fain…

„Memoria locurilor” – Sarbatorirea Centenarului la Busteni

A doua mare manifestare de Centenar din Valea Superioara a Prahovei, dupa Simpozionul de la Predeal, a fost organizata vineri, 11 mai, la Busteni.

Organizatorul a fost Centrul de Pregatire pentru Personalul din Industrie, prin d-l director Marian Ilie, cunoscut om de cultura al zonei noastre.

O intalnire despre eroii locului si nu numai, cu alocutiuni ale unor profesori, preoti, edili… Un mare si emotionant moment, cu oameni cu aceleasi ganduri de cinstire a inaintasilor…

Programul simpozionului, in linii mari a fost acesta:

In jurul orei 10, evenimentul a demarat cu intonarea imnului national inclusiv a strofei finale cu „Preoti cu crucea in frunte…” S-a auzit apoi poezia „Nu plange, maica Romanie”…

Au urmat, cuvintele d-lui Marian Ilie, emotionat de moment ca oricine care simte ceva, atunci cand se gandeste la cei care cu pretul vietii au facut o Romanie Mare. Dansul spunea ca trebuie sa ramanem uniti si sa lucram cu totii pentru acest lucru….

Sala pana sa vina participantii.

Sosirea altor bustenari. Dar, au fost invitati din toate localitatile de pe Valea Prahovei.

Organizatorul si moderatorul

Moderator a fost d-l profesor Focseneanu Viorel. Pe un ecran inainte de alte cuvantari s-au derulate diferite scene din filme istorice sau din cursul Primului Razboi Mondial. Cateva am pozat si eu:

Primul care a deschis seria comunicarilor, a fost preotul paroh de la Biserica Domneasca, parintele Virgil Grigore, autor al unei carti deosebite despre acea biserica.

Ce a spus parintele? Iata cateva idei din discursul sau:

Ca rascoala lui Horea, Closca si Crisan a fost o resurectie a ortodoxiei in Transilvania. Horea, de cate ori mergea la Viena, era insotit de preotul Ionita din Certeze. Biserica a fost mereu alaturi de popor si toti alcatuim Biserica. A mentionat ca de cate ori se canta imnul, trebuie cantata si strofa „Preoti cu crucea in fruntea…” pentru ca si preotii au suferit alaturi de soldati, multi au si murit prin lagare ca prizonieri. Dansul ne-a adus in atentie, o initiativa a Patriarhiei care a cautat sa alcatuiasca o lista, carti, despre preotii care au participat la Primul Razboi Mondial si la Marea Unire. Astfel, s-a descoperit ca parintele Iustin Serbanescu de la Cernica mergea cu crucea in fata trupelor romane.

De asemenea, la 2.X.1916, acesta a preluat comanda unui regiment care apara muntele Susai de la Predeal si care ramasese fara ofiteri, toti acestia murind in lupte. Preluand comanda, fara arma, a reusit sa mobilizeze fortele noastre si sa respinga inamicul. In anul 1918, a fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul” clasa a III-a”.

Urmatorul a fost d-l profesor Albert Mircea de la o scoala gimnaziala din Busteni, care a vorbit despre politica de neutralitate a Guvernului roman.

D-l Albert Mircea

D-l profesor Dragnea Laurentiu de la o scoala din Comarnic a prezentat campania din anul 1916, luptele din Carpati, din Valea Prahovei…

Profesorul din Comarnic, in dreapta.

A venit si un moment foarte interesant pentru mine cand d-l profesor Sandu Valeriu, a inceput sa prezinte niste documente originale:

Profesorul Sandu Valeriu

Daca aveai o gaina, trebuia sa dai 2 oua pe saptamana… In acea vreme, Valea Prahovei era inca sub ocupatie germana.

Si ceva foarte frumos, un document original, foarte rar desi au exista cu miile, ce vorbeste de infiintarea  sectiei Predeal a Ligii pentru Unitatea Culturala a Tuturor Romanilor.

Un mesaj pentru viitor:

„Spre a tuturor viitorilor Romani stiinta si pentru a urmasilor nostri propovaduitori ai neamului acesta, cunostinta.”

D-l Sandu Valeriu a prezentat cateva cifre: Primul Razboi Mondial a durat 1551 de zile, a implicat 28 de state si au murit 25 de milioane de oameni. Armata romana a intrat in razboi cu un efectiv de 850.000 de militari din care doar  350.000 aveau pusti. In luptele pentru apararea Vaii Prahovei, au murit 8000 de oameni. Cimitirul din Azuga este ridicat chiar pe locul unde a murit primul erou al Azugii, Ioan M. Babes.

Tot dansul considera o minciuna, zvonul cu propunerea in comunism de taiere a bratelor Crucii de pe Caraiman si de punere in varf a unei stele mari, rosii. A precizat ca s-a adresat la acea vreme Patriarhului Justinian Marina, care i-a dat o suma de bani din care s-au cumparat tot felul de materiale necesare iluminarii Crucii.

Mai spunea ca in tunelul dezafectat in prezent, situat la iesirea din Busteni spre Azuga existau 2 tunuri situate pe platforma feroviara. Se pregateau tunurile, apoi o locomotiva le impingea la exterior, se trageau cateva salve, apoi iar intrau la adapost. Intr-un astfel de mod, s-a tinut pe loc ofensiva inamicului nu stiu cat, vreo 2 saptamani 🙂

A mai vorbit de Wilhelm Kremnitz, cel a carui cruce este in Poiana Tapului, dumnealui spunand ca din timpul vietii, acesta si-a amenajat mormantul….

Povestea despre un drapel vechi, romanesc, dus in Ungaria, a carui urma dansul a luat-o si s-a dus pana intr-o localitate pe acolo, dar drapelul se pierduse.

Si senatorul Savin si primarul Busteniului, d-l Ghita au rostit cateva cuvinte cu aceasta ocazie.

Senatorul, fost primar la BusteniPrimarul Busteniului: „Avem datoria de a cunoaste adevarul istoric, de a-l duce mai departe generatiilor viitoare. Cred in continuitate, ca o cale de a duce mai departe societatea noastra.”

D-l profesor Nicoara Narcis din Breaza a citit tuturor despre viata generalului Ion Manolescu, care a condus in timpul Primului Razboi Mondial, Divizia 12 Infanterie. Dansul a subliniat rolul acestui general in dezvoltarea localitatii Breaza, mentionand ca in 1877 si in Primul Razboi Mondial, au murit in lupte 162 de brezeni.

Profesorul Narcis Nicoara

D-l profesor Grivescu Eugen din Sinaia a prezentat un material referitor la Regina Maria. Spunea ca in acele momente dificile pentru tara noastra din 1916-1918, cuplul regal a actionat solidar, ignorau amenintarile bolilor si se duceau printre soldati, ca in acea perioada a fost o relatie stransa intre natiune si familie regala.

Profesorul Eugen Grivescu

In fata auditoriului au mai prezentat teme si d-na profesor Haiduc Ioana si d-l arhitect Dan Manea. Ultimul a vorbit despre restaurarile bancilor din piatra datate la 1905, restaurari realizate de dansul alaturi de Rotary Club. A vorbit frumos si despre Crucea de pe Caraiman prezentand diverse poze, lasand impresia corecta ca mai sunt si oameni care nu raman impasibili si se implica in tot felul de actiuni de protejare a patrimoniului cultural.

Profesor Ioana Haiduc

Arhitect Dan Manea

Prezentarea mea a inclus imagini si scurte povesti cu eroi necunoscuti din zona noastra. La momentul prezentarii unui erou din Azuga, l-am invitat din sala pe d-l consilier local Mihai Grama care pregatise un material complex cu poze si multe informatii. Domnul respectiv este cel care restaureaza fantana monumentala a lui Nestor Urechia si care tine legatura cu familia fostului general Gheorghe Garoescu, cel care a luptat pe la Azuga si a avut aici un bust ridicat. Voi reveni pe viitor cu mai multe amanunte.

S-au prezentat imagini facute chiar de general, unele de familie, altele de pe front. Cu ajutorul d-lui arhitect de mai sus, s-a gasit si un amplasament nou, al bustului ce va fi refacut. Monumentul generalului a fost distrus de comunisti si bustul eroului abandonat prin spatele fostei Primarii. Acolo a fost descoperit de d-l consilier care l-a amplasat in curtea spitalului din Azuga, unde exista si azi.

D-l Claudiu Istrate, reprezentatntul Asociatiei Excelsior, cei care fac tot felul de evenimente culturale in Valea Prahovei a vorbit tuturor despre viata lui Badea Cartan, cel care se odihneste in cimitirul din Sinaia, subliniind ca in toamna se va face o deplasare pe urmele acestuia, pana la Columna. Evident, nu pe jos. Se va lua legatura cu comunitati de romani, se vor duce carti…

D-l Istrate

Ultimul cuvant l-a avut d-l economist Marius Seceleanu, o alta personalitate cunoscata a zonei. Dansul avand o vasta cultura, ne-a prezentat aspecte inedite din viata transilvanenilor, a Bisericii de acolo, a vorbit despre Tratatul de la Belgrad si alte lucruri mai putin cunoscute de cei prezenti.

D-l Seceleanu

Nu in ultimul rand, sa-i prezint si pe baietii de la Tehnic, cei care au stat in spatele bunei organizari:

D-l Adrian Buzatu

D-l Valentin Gheorghiu

Discutiile au durat pana pe la ora 15, marcandu-se astfel asa cum trebuie momentul Centenarului si la Busteni. Am inteles ca un alt simpozion, pe aceeasi tema, va fi prin toamna, tot la Busteni. Toate lucrarile prezentate vor fi stranse si incluse intr-o carte.