Educatia va face mereu diferenta

Ieri de Ziua Culturii Nationale, de ziua marelui Eminescu, ambasadorii unor state civilizate au mizat pe educatie si le-a iesit.

Ambasadorul Marii Britanii a fost la inaltime, deplasandu-se langa lacul eminescian. Acolo a citit poezia „Lacul”.

Ambasadorii Frantei si Germaniei, la fel, au dat dovada de multa originalitate, cinstind aceasta zi. Mai jos toate interpretarile:

http://www.gandul.info/stiri/dupa-ambasadorul-marii-britanii-si-cel-al-germaniei-au-recitat-versuri-de-mihai-eminescu-ambasadoarea-frantei-a-cantat-la-pian-serenada-romana-video-16928645

Nu am vazut vreun lider politic roman spunand ceva de Eminescu, de la niciun partid. O fi fost vreunul macar?

Anunțuri

Ziua Culturii Nationale si poduri in Valea Prahovei ca monumente istorice; Cumpene politice si montane

Cand incepi sa intelegi ca privitul la televizor, unele emisiuni, asteptarea stirilor de la o anumita ora, scandalul politic, vaitatul de stratul de zapada si altele asemenea, scormonitul pe Facebook sa vezi ce face unul sau altul, reprezinta doar timp pierdut din viata ta, pricepi talcul unei exprimari: „Cand am inteles ca totul depinde de mine, m-am linistit!” 🙂 Evident ca nu depinde chiar totul de tine dar in mare parte…

Am mai incercat sa mai prind cate o stire serioasa dar ti-ai gasit… Numai Tudose, unguri si Carmen Dan 🙂

Eu zic ca Tudose trebuie lasat sa mearga mai departe, ca altul din PSD sa-i ia locul, nu vad. Omul s-a obisnuit cu guvernarea, pana obisnuiesti altul… Si asa, daca si pe asta il schimba, lucrurile vor sta chiar rau pentru PSD. Poate le face Iohannis figura si nu mai nominalizeaza pe altul, reprosandu-le ca schimba premierii la semestru. Noi nu intram la socoteala…

Vad un sondaj pe Hotnews si vazand ca daca apas sunt al 11.000-lea zic gata, pe el, pe sondaj.

Intrebarea oricum e pusa nepotrivit, nu se da nicio batalie pentru conducere in PSD. Ideea este daca-l schimba sau nu pe Tudose. Eu zic ca nu-l schimba, ar fi o miscare politica foarte proasta.

Despre ministrul Carmen Dan ce mai poate fi zis? Este o greseala ca asemenea persoane ajung in astfel de functii. Am vazut orgoliile ei, razbunarea primitiva… Am vazut ca sta rau si la limba romana. Am zis ca oricare, cred: ok, nu a fost la niste lectii, se mai intampla. Hai ca se intampla inlocuirea lui „doar” cu „decat” sau ca nu deosebeste notiunile de prenume si pronume. Pana aici consider ca trebuie sa fim toleranti, acesta este nivelul educational. Insa…

Am vazut ceva care lamureste pe oricine in privinta acestui ministru. Daca nu mergi la scoala si fara sa pui mana pe creion, stilou, carte, tot stii ca primarul e ajutat de viceprimar, directorul de scoala are pe langa el profesori, preotul cate un dascal, prefectul e ajutat de subprefect si etc. Chestiile acestea nu se invata neaparat ci apar in viata de zi cu zi. Unii ziaristi au inceput sa rada de d-na ministru ca si-a trecut in declaratia de interese ca era SUPREFECT.

Din start m-am gandit la vreo inscenare. Adica trebuie sa fii din fundul tarii rau de tot ca sa scrii asa ceva. M-am gandit ca i-au sters bucla de la B, ca sa ramana P si sa o faca de rusine. Zic sa ma uit pe site-ul prefecturii Teleorman. Si da frate, asa si-a trecut in declaratie, ca e Suprefect. Pentru oricine e clar ca parcursul educational al ministrului de Interne este si minim si dificil.

Mai este tragedia din Bucegi, cu ghidul prins de avalansa. Nici nu stii ce sa mai zici. Orice se spune, apare cate cineva si pune altceva in partea cealalta. Ideea este ca fiecare este raspunzator pentru propriile decizii.

Nu ai ce cauta prin Valea Costilei si pe alte trasee interzise iarna, spun salvamontistii. Abaterea de la traseele turistice este interzisa si de Regulamentul Parcul Natural Bucegi. In fapt, nimeni nu poate sa se ia de tine, sa te sanctioneze, sa-ti restranga dreptul constitutional la libera circulatie. Salvamontistii emit astfel de avertismente pentru a nu intampla accidente si pierderi de vieti omenesti. Cei de la Parcul Natural o spun pentru conservarea faunei si pentru ca unele zone sa ramana cat mai salbatice.

Daca privim mai analitic in societate, observam ca am devenit o societate a dublului standard. Am echipament, am facut toti muntii din tara, imi permit sa ignor salvamontistii, poate sunt chiar mai bun decat ei. Despre altii pot zice ca sunt neechipati si inconstienti. Pe mine nu ma vad.

Daca mor prin astfel de locuri, evident ca nu am vrut nici eu sa mor si nici pe altii care vor veni dupa mine sa-i pun in pericol. Nu am vrut deci nici nu m-am gandit ca se poate intampla. Uite ca uneori a nu vrea tu, nu e sinonim cu a nu vrea intreg universul.

Sau, in timp ce arati spre aceia care defriseaza fara nicio limita, tu sustii petitii, o dai cu nenorocirea de la Rosia Montana si microhidrocentrale ce ucid pestii, tu cotrobai prin orice cotlon din muntii Romaniei. Iubesti catelusii, indemni la atitudine, in timp ce tu vanezi peisaje salbatice si faci concurenta prin presiune faunei salbatice. Dar asta nu se pune cata vreme esti in „tabara corecta” si curg like-urile. Un exploatator taie in Bucegi 100 de arbori in cateva zile. Sa zicem ca in Bucegi se taie 100 de arbori pe zi. In acelasi timp, in afara traseelor turistice se plimba intr-un an de zile, cel putin 20.000 de persoane, cifra minima. Unii de jos imping animalele in sus, ma refer la altitudine si la exploatatori si altii de sus (civilizati) le imping iar in jos.

Am invatat insa sa ma delimitez de astfel de cunoscuti ai muntelui. Fiecare traieste asa cum doreste. Cu timpul dobandesti o anume filozofie a vietii si-ti dai seama de niste realitati. Nu mai cumperi ursuleti de plus, da-o naibii, ca e clara treaba…

Mie, accidentul acesta de pe Valea Costilei mi se pare de un ghinion incredibil. Pe valea aceasta curg avalanse ca pe orice vale de abrupt. Diferenta este ca aceasta este ingusta si cand vine suvoiul de zapada, are si viteza si greutate. Am urcat si eu iarna astfel de vai de nu stiu cate ori, cand eram mai inconstient. Mereu insa ma gandeam ca daca dintr-o intamplare, sus in varful muntelui se rupe vreo cornisa, noi nu avem de unde sa stim. Si te trezesti ca vine peste tine si nu ai unde fugi, in stanga perete, in dreapta perete.

Si cand ma uit la casca gasita si sparta a ghidului, nu-mi pare a fi una de alpinism. I-au gasit rucsacul, cei doi pioleti si cele doua manusi. Pe el, nu. Zici ca e cel mai afurisit ghinion. Nu reusesc sa-mi imaginez cum te ia avalansa si cum ti se gasesc doar manusile, pioletii, rucsacul si bucati mici din casca. Adica in marea alba gasim o manusa aici, mai incolo inca una… si alte chestii mai mici.

Prima oara cand am auzit ce s-a intamplat pe Valea Costilei si ca i-au gasit rucsacul, am zis ca sigur a scapat din avalansa si trebuie cautat mult mai la vale, in padure. La gerurile din ultimele zile si daca scapa din avalansa, ar fi murit insa de frig.

Sursa: Salvamont Prahova

Sa ajung si la initiativa culturala dintr-o astfel de zi. Ziua de nastere a poetului Mihai Eminescu devenita Ziua Nationala a Culturii…

Stim ca in Valea Superioara a Prahovei nu sunt constructii cu o vechime impresionanta. Si asta pentru ca abia dupa anul 1840 a inceput sa creasca interesul pentru zona aceasta. Pe la 1846 s-au apucat de realizarea unei sosele care sa lege Campina de Predeal. Pana atunci se circula fie prin defileul de la Posada, fie pe drumul greoi de deasupra defileului, realizat de armata austriaca dupa 1700. Abia au ridicat in 5 ani, biserica manastirii Sinaia si alte adiacente, intre 1690-1695. Deci, cu accesul era jale mare 🙂

In 1846, domnitorul Gheorghe Bibescu incepe la sosea, vine Revolutia din 1848, stagneaza lucrarile. Le reia domnitorul Barbu Stirbei, mai face ceva si Cuza, lucrarea se incheie la modul serios pe timpul lui Carol I. Aceasta este povestea in mare, a primei sosele de pe aici.

Insa, mai sunt martori vii ai acestei sosele!!

Adica mai sunt niste poduri din piatra ramase ici-colo, care nu au cine stie ce degradari. La ele au lucrat ingineri romani si francezi. Sunt scoase evident din circuitul rutier. Acestea sunt:

1. Podul de la Florei – Comarnic, cartier Posada

Realizat in anul 1855

2. Podul de la Izvor – Sinaia:

3. Podul de la Valea Marului ridicat in 1859 si ingropat in tot felul de resturi de la reabilitarea soselei.

Intr-o adresa catre mai multe institutii locale, judetene si nationale, am propus declararea acestora drept monumente istorice. Cu siguranta, nu va fi nimeni fericit de initiativa sau prea putini, dar ce sa facem? De-a lungul istoriei nu prea am pastrat prea multe, poate cine stie, incepem sa conservam. E vorba de niste frumuseti arhitecturale, niciodata nu se vor mai construi alte poduri din piatra pe aici 🙂 Oricum, doar o mana de oameni de la Comarnic la Predeal poate mai stiu ce reprezinta aceste constructii.

Pozele sunt din cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Superioara a Prahovei si Parcul Natural Bucegi”.

Sabia primita de catre domnitorul Alexandru Ioan Cuza de la printul sarb Milos Obrenovici

Ma gandeam intr-o zi ca daca fiecare am da din anul 2018… vreo 100 de zile culturii si istoriei, s-ar simti ceva puternic la nivel national, in acest context al Centenarului Marii Uniri.

Ma gandeam sa-mi propun ca in acest an sa ating cifra de 100 de actiuni culturale concrete adica: sa intreb autoritatile de soarta unor monumente istorice, sa citesc si sa cumpar cate o carte care prezinta la modul corect istoria, cultura, religia, sa particip la cate o conferinta sau eveniment cultural, sa vizitez cate un muzeu si sa prezint un exponat renumit si lista poate continua.

Chiar daca timpul nu ne mai ajunge si viata ne poarta prin tot felul de locuri sau ne obliga la axarea pe prioritatile imediate, raman seara, noaptea, dis-de-dimineata, zic eu 🙂 pentru gasirea unui astfel de moment, in care poti citi 5 randuri despre ceva ce tine macar de Marea Unire.

De ce fac asa mare caz de acest lucru? Stiu ca se poate spune ca atunci erau niste timpuri si ca azi e cu totul altceva. Insa, daca vom citi ce scriau si ce simteau sau ce faceau artizanii acelui moment istoric din anul 1918, cred ca dupa o vreme vom privi mult mai realist scena politica, viata de zi cu zi, societatea, in jurul nostru.

100 de citate, de exprimari, de nume de personalitati, daca le citesti in acest an, 2018, vei fi altceva la final de an. Iti vei da seama ca anul 2018, un an unic in viata noastra si in istoria nationala, l-ai marcat tu ca om si cetatean, asa cum trebuie. Fiindca un alt Centenar e clar ca noi nu vom mai prinde!

Pana una alta, am zis sa postez un exponat special, fara legatura cu Marea Unire ci, mai degraba, cu Mica Unire a lui Cuza. E vorba de o sabie de ceremonie primita de domnitorul roman de la printul sarb Milos Obrenovici. Acest semn de prietenie venea dupa ce Cuza a permis si ajutat la trecerea unui transport de arme venit din Rusia si destinat Serbiei. Sabia este lucrata in atelierele vieneze, are monogramele celor doi conducatori si ilustreaza lupta comuna impotriva otomanilor. Leul sarbesc si vulturul romanesc se lupta cu sarpele otoman. Pe sabie se gaseste si un text in latina: „Amicus certus in re incerta” – „Prieten sigur in vremuri nesigure” sau cum am zice noi: „Prietenul la nevoie se cunoaste”.

Sabia este expusa la Muzeul National Cotroceni, a fost recuperata la initiativa fostului premier Adrian Nastase, de la o casa de licitatie din strainatate si achizitionata alaturi de inca o sabie, undeva, daca am retinut bine, cu suma de 55.000 euro. Bineinteles ca la vizitarea acestui muzeu nu-ti va spune nimeni ca Adrian Nastase a adus sabia in tara. Pentru ca in constiinta noastra, marea majoritate am retinut doar ca fostul premier are vreo 10 case si caravane de gaini… Ne preocupa sa vorbim doar de lucrurile negative, care fac spectacol, senzatie, iar ce a facut bun un om, nu mai intereseaza. Trebuie doar sa observam cat se cauta stirile de efect, de scandal. Oricarui personaj istoric noi ii cautam sa-i gasim defectele care il coboara in randul tuturor 🙂 Mihai Viteazul era un chel cu accese de cruzime, Regina Maria sau Martha Bibescu pierdusera sirul barbatilor… 🙂

Si Cuza avea o amanta… care a fost sotia principelui sarb. De fapt, in seara abdicarii el era cu Maria Obrenovici 🙂 Transportul de arme destinat Serbiei nu mai era unul secret, ci toti vecinii nostri stiau de el si-i cerusera lui Cuza sa-l sechestreze. Domnitorul nostru care era si bun diplomat si bun prieten cu printul sarb, cu siguranta si pentru a-i dovedi Mariei ca este puternic si curajos, nu a ascultat de nimeni. Nici de englezi, nici de prusaci sau de turci. A trimis armata la Dunare si transportul in siguranta la sarbi. Naiv sa fii ca sa nu pricepi ca femeia respectiva chiar a avut un rol major in luarea acestor decizii.

Si, ca sa fiu mai exact, transportul acela cuprindea vreo 80.000 de pistoale, pusti, carabine… deci numai arme de foc, o chestie uriasa pentru acele vremuri, in acest colt al lumii.

Iata sabia:

Sabia se gaseste in salonul numit Alexandru Ioan Cuza, alaturi de alte lucruri care i-au apartinut acestuia. Pentru ca si Cuza a locuit la Cotroceni, evident nu in ce vedem astazi ca si cladiri.

Serviciu de masa, cam ce folosea domnitorul 🙂 Pe fiecare obiect apar/e stema Principatelor si/sau monograma lui Cuza.  Monograma se vede bine pe farfurii.

Domnitorul, ca si alte detalii, este pictat alaturi de sotie in biserica din Ruginoasa, jud. Iasi si are un bust si la Floresti-Prahova, langa o intersectie. Legatura cu Florestiul vine de la tabara militara din anull 1859, ce a reunit soldatii din cele doua Principate: Tara Romaneasca si Moldova, comanda fiind asigurata chiar de catre domnitor. Ulterior, armata Principatelor va fi condusa de generalul Ion Emanoil Florescu, cel casatorit la Sinaia cu Alina Stirbei, fata domnitorului Barbu Bibescu Stirbei, domnitor care a terminat constructia soselei nationale de la Campina la Predeal, cuplu ce avea la Sinaia o vila, actualmente Muzeul Orasului Sinaia (Castelul Stirbei)… cat si acea capela restaurata impecabil la exterior si neprofesionist la interior, acoperindu-se cu un planseu betonat locurile de veci in care trebuia sa se odihneasca acest cuplu… povestea tot continua 🙂

Un ochi la viata cotidiana, altul la viata spirituala

De acum, circula o gluma: ca soferii care au acel abtibild lipit pe geam, cu „bebe la bord”, au cam inceput sa-l dea jos, ca sa nu stie Politia cine este in masina 🙂

Evident este o gluma in contextul descoperirii acelui pedofil ce lucra in Politie. Cred ca numai oamenii cu anumite probleme sau interese, ar judeca Politia Romana dupa faptele unui singur om. Om care in opinia mea, te face sa regreti oarecum lipsa pedepsei capitale din Codul Penal.

Pentru ca acest personaj, a aruncat o pata mare pe imaginea Politiei, este justificat sa plateasca cu functiile, sefii lui imediat ierarhici si psihologul care l-a analizat. Seful lui direct a fost demis, mai ramane psihologul. Trimiteri la demisiile altor persoane sunt nejustificate. Ce treaba au seful Politiei, ministrul si altii cu un agent de la Rutiera? Cei care indeamna la astfel de lucruri sunt in special cei anchetati pentru hotie, coruptie etc. Si pe care la momentul inceperii anchetei, dosarului, nu i-am vazut demisionand dintr-o functie 🙂 dar sunt primii lupi moralisti.

Ministrul de Interne, d-na Carmen Dan, un ministru dezastruos de altfel, a profitat de ocazie pentru a cere demisiile acelora din Politie care o impiedica sa detina controlul total. Asa ca jos cu Despescu de la sefia Politiei, si tot jos si cu Radu Gavris, comisarul de la Serviciul Omoruri. S-a dus fuga la primul ministru ca sa profite de oportunitatea ivita. Numa’ ca d-l Tudose nu este atat de isteric si de naiv si l-a chemat si pe d-l Despescu, sa afle de la el detaliile. Deocamdata nu i-a dat satisfactie d-nei de la Interne si sa speram ca va da satisfactie unei tari intregi, eliminind-o chiar pe dansa din Guvern.

Daca premierul si ministrul de interne sunt in contradictie, ca asa e politica, uite ca in acest joc isi face loc si cetateanul. Ok, voi certati-va ca atat stiti dar nu va atingeti de oamenii profesionisti, cam aceasta este parerea oamenilor. Poate ca numele de Radu Gavric nu spune multe, marea majoritate nu stie cine este acesta. Cand insa vezi bilantul activitatii acestui om care munceste, nu se plimba din televiziune in televiziune, te dai un pic in spate si privesti problema mai bine. E clar ca omul este cu 10 clase peste acest ministru derutat, galagios si oportunist. Serviciul Omoruri din cadrul Politiei Capitalei este cel mai bun din tara, are zero cazuri cu autor necunoscut. Omul acesta si colegii lui sunt foarte competenti. A-l lega nejustificat de cazul pedofilului nu e doar fortat ci este o mizerie. Vorbim de acelasi tipar feminin razbunator, lipsit de bun simt, observat de altfel si la d-na Gabriela Firea.

Pentru linistea Politiei si a altor structuri din cadrul Ministerului de Interne, este bine sa fie inlocuit acest ministru, cu cineva mai serios, dispus sa modernizeze, sa aduca un suflu nou, nu sa subordoneze si sa pedepseasca excesiv si nejustificat. Sa constatam ca d-na ministru iar si-a pus in cap si o parte din sistem si o parte a populatiei, creand nu propriei persoane o imagine negativa, ca nu intereseaza pe nimeni, toti lamurindu-se de ea, ci partidului de guvernamant. Tot ce poate face este sa plateasca polite oamenilor care au o alta opinie 🙂 Evenimentul Zilei scrie ca e posibil ca ea sa fi inventat si povestea cu microfonul gasit in casa sa, intrucat microfonul, la reconstituire, nu ar incapea in priza in care spunea ca l-a descoperit 🙂

Imaginea cu Radu Gavric ce face turul Facebook-ului, indica clar ca avem un ministru ce a luat-o rau pe aratura.

Imi propusem sa scriu putin despre comportamentul medicului de la Baicoi, care a rupt fisa unui bolnav, i-a refuzat internarea pe motivv ca nu vrea ea. Numai ca am scris destul mai sus si intervine plictiseala. Cu toate ca pentru activitatea cerebrala scrisul de mana si cititul mult sunt recomandate, timpurile arata ca viteza e totul… si evident vine la pachet cu superficialitatea 🙂 Aceasta ma duce cu gandul la viceprimarul Busteniului, d-l Savel, un om pe care de vreo 10 ani de zile, l-am surprins in aceleasi circumstante. Ingropat in hartii, mereu scriind, calculand, adica un om care isi stie bine meseria. Nu ai cum sa nu ai respect fata de oamenii care isi fac serviciul asa cum trebuie.

Deci, d-na doctor i-a socat pe toti si prima masura a fost sa fie scoasa de la acel spital. Pentru noi, cei care am tot fost pe la spitale si cunoastem sistemul, ca tot ma intreba cineva ce tot fac pe la Bucuresti, comportamentul d-nei dr. este mai mult decat evident. Voia o spaga. E foarte simplu. O interna pe acea batrana doar daca i s-ar fi oferit niste bani. Oricat spunem, criticam, fara sa dai bani la doctori, nu se poate. Realitatea bate lege, sanatate, respect, articole, orice. Ne mai trebuie vreo 15 ani si tot felul de conditii ca sa intrezarim posibilitatea de a nu se mai da „cadou” la doctor. Cine merge pe la spitale stie cum e treaba. Nu dai, nu te baga nimeni in seama.

D-na doctor este insa altceva. Adica nu e specialistul care considera el ca dincolo de orice juramant si de salariu, este super pregatit si neplatit cum trebuie si asa se serveste singur 🙂 Este ceva mult mai rau. Este intruchiparea omului josnic, needucat, lipsit de compasiune.

Dar, cumva, situat dincolo de orice este lumesc, Cineva mai aranjeaza din lucruri la o scara imperceptibila pentru noi. Nu putem intelege daca e prea mult, prea putin, suficient…

Zilele trecute am intalnit o icoana superba si primul gand a fost sa o postez si pentru altii:

Ma uitam surprins de frumusetea ei.

Ma uitam de la circa 2 metri distanta. Tot uitandu-ma mi s-a parut ca, de fapt, priveste. Zic: hai ca am luat-o razna si eu! Ma apropii, nu privea 😉 Este o icoana insa care te face sa simti si asta nu mai este o iluzie.

Domeniul Peles: proprietari, „gospodari” si simulanti culturali

Domeniul Peles este al Casei Regale, care l-a inchiriat statului roman pentru o chirie „modica” de circa 52.000 lei. Peste 500 milioane lei vechi. Unii zic ca e infim 🙂 Adica nu faci nimic si iei banii astia infimi 🙂 Nici nu pot sa ma gandesc cat de nasol o fi 🙂 Te apuca depresia cand vezi ca fara sa faci nimic, iti vine asa, o mizerie de 500 milioane… :))

Statul prin institutiile sale, Ministerul Culturii si administratia Muzeului National Peles, se ocupa de vizitarea si intretinerea castelelor domeniului. Se taie anual cateva sute de mii de bilete pentru turisti. Tot niste incasari infime, evident. Nimica toata 🙂

Si unii si altii, pozeaza in mari iubitori de cultura, sunt patrunsi de atmosfera edificiilor, vorbesc ca si cum ar fi trait in perioada de inceput a monarhiei. Putini dintre ei si stiu cum a fost istoria de fapt.

Mai ziceam altadata, ca nu sunt un sustinator al Casei Regale de cand au dat in judecata statul, mai exact Ministerul Apararii Nationale, cerandu-le in mod nejustificat terenurile si cladirile unitatii vanatorilor de munte din Predeal. Ceri in instanta ceva ce ti-a apartinut, nu actionezi ca un speculant de doi bani, cerand ceva ce nu ti-a apartinut, dar sperand ca mai obtii poate niste bani, prin bunavointa instantei. Am demonstrat si aici si prin acte scoase din arhive, trimise apoi ministerului, ca totul este o pungasie. De atunci, sa nu mai aud de ei. Una era regele Mihai, cel care ceda fara nicio pretentie, terenul pe care se aflau partiile orasului Azuga si alta astia, care de prin 2015 au trecut la butoane. Sper ca niciodata astfel de smecheri sa nu ajunga sa ne conduca.

De ani de zile, vad ce se intampla pe la Peles, ba degradarea unui soclu, ba a unor terase. Pana prin 2016 le atrageam atentia periodic. Cum delasarea este identitara si spiritul gospodaresc lipseste cu desarvasire, i-am lasat naibii in pace. Ce sa le ceri unor simulanti… Trebuie sa le spuna cineva mereu, din exterior, ce se mai strica prin curtea lor. Au mai schimbat intr-adevar  parii de sprijin pe la terase… dar am vazut ca anul trecut putrezisera si astia 🙂 , au lipit la loc bucatile de gresie cazute din soclul statuii reginei Elisabeta… Vorbesc de pana in 2016.

As povesti mult si bine experientele cu cele doua tabere…

Pe 5 august 2014, intr-un schimb de mesaje, le spuneam ca s-a demolat parapetul unui pod situat chiar peste drum de Peles si ca nimeni din ce se vede, nu vrea sa-l mai refaca.

Imagini trimise celor de la Peles in 2014.

Bineinteles ca, daca vrei sa se si faca treaba, nu trebuie sa le atragi atentia frumos, civilizat. Ca te vor lua de prost, vor spune ca nu ai altceva mai bun de facut. Am vazut acest lucru si cu aducerea inimii Reginei Maria la Pelisor cat si cu arborarea steagului pe Castelul Peles. Pana la urma, printre carcoteli si minciuni au facut niste lucruri simple. Dar nu vor face absolut nimic decat daca scrii despre ei si ii reclami pe la Minister, Guvern. Oriunde exista cineva care ii poate determina sa se apuce de treaba.

Iata cum arata acelasi loc, dupa 3 ani si jumatate, pe langa care au trecut cu certitudine din 2014 si pana azi, cel putin o jumatate de milion de turisti:

Fata in fata cu Pelesul

Asa arata parapetul podului

In vreo 3 ani se acopera in sfarsit si pietrele de la pod si nu se va mai sti. Adica asa a fost 🙂

Daca intrebi si la Casa Regala si la Peles, vor da vina unii pe altii… sau vor minti ca deja lucrarea e cuprinsa in vreun proiect. Aiurea, evident 🙂 Sau ca lucrurile nu se fac asa, imediat, trebuie niste aprobari speciale :)) Toti sunt niste simulanti culturali…

Nu mai zic ca daca vii de la Complex Furnica-Marami-Economat, pe dreapta, este covor de gunoaie… pe langa care trec zilnic sute de turisti. Straini, mai ales.

La 100 de ani de la Marea Unire si la 2 pasi de Cotroceni, celebrul monument „Leul” indeplineste si rol de toaleta publica; Gara regala Cotroceni; Statuia generalului doctor Carol Davila

Ca 100 de ani de la Marea Unire nu mai spune multora ceva, este un lucru mai mult decat evident.

In mintile conduse de sistemul digestiv, Unire a insemnat ca a venit maramureseanul cu palinca, basarabeanul cu slanina, regateanul a adus lautarii si tot asa, iscandu-se o „unire” de pomina. La atat se rezuma semnificatia unui act istoric, pentru cei care vad viata cu „ochii” stomacului.

Intamplarea face ca fiind in Bucuresti cu o problema urgenta, sa ajung si intr-un loc istoric. Asa s-a nimerit. Auzisem, dar nu stiam de la ce vine denumirea de Bulevardul Geniului. Auzisem si de Piata Leu dar nu ma gandeam ca este vreun leu pe acolo. Si ce sa vezi? Langa o intersectie trona un monument impunator.

Cum oare se face ca in trecut, se realizau niste monumente serioase, durabile, si azi nu mai este nimeni in stare sa faca unul cat de cat la fel?

Cu toate ca azi se pun la dispozitie pentru astfel de ocazii, sume si mai mari, realizarile sunt niste nimicuri fara forma, fara expresie. Politicienii si alti analfabeti le numesc opere de arta, le dezvelesc cu pompa. Daca le compari cu ceva ce s-a ridicat in perioada regala, iti dai seama ca rebuturile realizate pe bani grei in zilele noastre, sunt apreciate pentru ca, de niste decenii, nimeni nu mai este in stare sa faca un monument serios. Si pentru ca tot felul de prosti le lauda.

La o aruncatura de bat de intrarea la Cotroceni, cea dinspre Piata Leu evident, troneaza acest impresionant Leu.

Monumentul este inalt, are 4 soldati dispusi la cele 4 colturi ale soclului si este dedicat eroilor din Arma Geniu. Imediat m-am gandit la d-l Aliosa, colonelul din Turnu Magurele, prieteni de blog, si la reprezentarile de pe Transfagarasan, intalnite cand am parcurs acel drum pe bicicleta.

Ce mi-a atras atentia imediat este faptul ca Leul este reprezentat la o scara mare, tocmai pentru a ilustra forta. De asemenea, ca Leul Geniului sta victorios peste o teava rupta de tun. Si tunul nu e romanesc, la prima vedere pare unul german. Tot sub Leu, stau o casca de inspiratie prusaca iar absenta simbolului Regatului Romaniei de pe aceasta, arata clar ca este a inamicului. Cum probabil este si mantia soldateasca sau bucata de steag, aflata tot sub „puterea” Leului. Iata 3 simboluri alese foarte bine pentru a ilustra inamicul invins.

Pe fiecare statuie se vede un nume: Spiridon Georgescu.. in mod evident, sculptorul monumentului. Statuile si Leul au fost turnate in bronz la fabrica V.V. Rascanu din Bucuresti in anul 1927. Si asta am vazut fiindca scrie la baza unei statui. Posibil la toate 🙂

Mesajul spre viitor

Pe fiecare latura a monumentului este si cate o reprezentare a actiunilor desfasurate pe timpul Primul Razboi Mondial: construirea unui pod de vase, lucrari la calea ferata, instalare cabluri…

Si apropo de calea ferata, aveam sa aud de la un ghid al Muzeului National Cotroceni, ca prima gara regala a Romaniei a fost gara Cotroceni… care s-a desfiintat prin 1960. Aceasta se afla… chiar peste drum de Monumentul Leului. Spunea ca nu mai este nicio urma. Eu cred ca s-ar putea sa nu fie chiar asa. Locul unde fac unii proteste, mai exact cladirea de la Cotroceni unde se protesta, face nota discordanta cu orice alta constructie din zona. As zice asa, la o logica primara ca e fosta gara transformata, careia i s-a dat o alta destinatie.

Cladirea cu rosu pare sa fi fost o veche gara. Ramane de verificat, cand voi avea timp, daca este asa si daca ar fi prima gara regala.

(Ar trebui sa mai precizez ca nu prea scriu articole dupa alte articole. Nu ma intereseaza sa dau inaltimea leului, ce pusca avea soldatul, ce nr. in LMI are monumentul. Efectiv nu ma intereseaza la acest moment atatea detalii, fiind suficiente cele vazute la fata locului. Nu imi place sa fiu precis, la gramaj, la virgula, matematic, la reteta, sa simulez documentarea. Mi se pare pierdere de timp si nu ma reprezinta. Daca imi placea, eram matematician, doctor, altele… Mie uneori, nu imi da unul plus unul doi. Pe hartie da, dar eu nu traiesc pe hartie. Daca era un subiect de carte, il intorceam pe toate partile si citeam orice. Asa, atat cat stiu despre acest monument, imi este prea suficient ca si cultura generala. Mai sunt prieteni bineintentionati care imi zic: colo mai trebuie o virgula, dincolo mai mergea si un detaliu. Numai ca pe mine nu ma intereseaza sa fiu exact ca Big Ben. Nu este un blog stiintific, de savant. Nu ma apuc acum sa caut pe net o mie de detalii, doar pentru a da bine la cititori si a le uita a doua zi. Nu e vorba ca sunt superficial, ci ca nu ma intereseaza mai mult in anumite situatii, intrucat nu vad la ce si cui ar folosi. Cand ma intereseaza ceva, am eu fixurile mele, stau cate 10 ore/zi si caut anumite cuvinte in toate volumele Documenta Romaniae Historica si… altele care ar descuraja un om axat pe documentare.)

Ceva mai incolo, la vreo 15 minute distanta… sta o constructie de proportii, care dupa infatisare arata ca e ridicata pe vremea regelui Carol I. Se faceau pe atunci niste constructii cu un anumit farmec, aveau o logica. Acum totul este dreptunghi, patrat sau are o forma care nu spune mai nimic. Mai degraba acestea se plaseaza in zona lipsei… de idei, a bunului simt, a oricarui simt estetic… un fel de magazii moderne.

Bineinteles ca privirile mi-au cazut pe statuia generalului doctor Carol Davila. Un soclu serios, o statuie reprezentativa. Cauta azi un sculptor, un arhitect, care sa aiba macar o asemenea idee, cu aplecare spre detalii… Nu mai zic sa si existe cine sa-l realizeze fizic. Cred ca rascolim toata Romania si sfarsim prin a-l turna pe afara, prin Austria poate, ori Italia.

Statuia este in fata fostei facutati de Medicina, actuala Universitate de Medicina „Carol Davila”.

Aici este o lista cu initiativele generalului doctor, ce a lasat in urma.

Sa ne intoarcem la acel Leu al Geniului. In fata monumentului, ca sa vada trecatorii, unul la 100 poate, sunt niste flori. Dupa cum bine stie oricine, doar autorii respectivi nu stiu, cei care depun coroane, in procent de peste 90%, depun ca asa se face, nu pentru ca inteleg de ce. Luati la intrebari, majoritatea nu stiu absolut nimic, nu cunosc un detaliu, un an, o imprejurare, un nume de batalie. Depun coroane pentru a fi vazuti de presa si pentru a se vedea seara la televizor. Nu inainte de a-si suna rudele si alti cunoscuti, sa se uite la stirile de la ora 19 🙂

In spatele monumentului, gasim un copac cazut si… un wc in aer liber. La o aruncatura de bat de locul unde statornicesc presedintii Romaniei, dupa un fastuos monument dedicat eroilor care au luptat/murit pentru Marea Unire, in mijlocul Bucurestiului asadar, unii nu au nicio problema in transforma un astfel de spatiu istoric in toaleta publica. Acest lucru este posibil pentru ca nicio autoritate nu vrea sa se deranjeze, sa gandeasca vreo masura, de vreun fel.

Probabil, dupa cativa ani, „la Leu” va fi sinonim cu „la toaleta”. Cand se va spune „la Leu”, nu se va mai gandi nimeni la vreun monument, ci la un loc unde oamenii merg cu alte „treburi”.

Biserica Elefterie vechi – pictura si mic istoric

Cum biserica din articolul precedent se numea biserica Elefterie Nou, era logic sa fie si o biserica veche, Elefterie Vechi. Aceasta se afla ceva mai incolo, la vreo 300 m distanta, si a fost ridicata intre 1743-1744 de un negustor, in timpul domniei lui Mihai Racovita. Am vazut ca domnitorul e si pictat in interior, alaturi de ctitori si de mitropolitul de atunci.

Biserica in departare

La inceputuri, adica pe la 1700 si… se pare ca biserica era pe o insulita si de jur-mprejur erau ape…

Intregul locas era in reparatie. Si la interior erau schele montat pana la 2 metri de usa.

Pridvorul avea insa o pictura frumoasa:

Evident, sunt secvente din Judecata de Apoi

„Balaurul” 🙂

Maica Domnului

Pisania

Exterior

Cele doua biserici cu hramul Sf. Elefterie.

In ceea ce priveste pictura atribuita parintelui Arsenie Boca, de la biserica Elefterie Nou, in care se presupune ca Iisus este in zeghe, cred ca la o privire atenta, oricine poate vedea ca este doar o iluzie creata de cute, umbre si lumini.