Centenarul Marii Uniri: Istoria adevarata a Vaii Superioare a Prahovei (I)

Pe aici, pe blog, au mai fost de-a lungul timpului diferite „seriale”. Ba „Vinerea muzicala”, ba „Dezbateri”, ba „Descoperiti Brasovul”, „Trasee turistice… s.a.”. Intrand sub auspiciile Centenarului, pana la 1 Decembrie 2018, vor fi prezentate pe blogurile ‘buceginatura2000’ sau ‘pasiintimp’ o serie de articole si actiuni specifice.

La articolul din data de 29.11.2017 un domn Gheorghe mi-a propus un subiect si acesta mi se pare foarte potrivit pentru inceperea acestui „serial”.

Cu siguranta trebuia un articol pe aceasta tema, despre istoria zonei Valea Superioara a Prahovei-Bucegi si aceasta pentru ca sunt o sumedenie de mistificari, de minciuni, de neadevaruri perpetuate. Imi dau seama ca initiativa aceasta va starni mai multe nemultumiri decat aprecieri, dar cum nu caut nici unele si nici altele, imi vad de idee 🙂 Spun aceasta pentru ca multora din aceasta zona si cred ca nu doar de pe aici, le place sa-si locuiasca niste minciuni. Cred ca li se par confortabile, cred ca daca sunt spuse de oameni ajunsi la o anumita varsta inseamna ca e adevarat sau… daca apar la televizor iar e adevarat. Tocmai de aceea actele serioase de marcare a acestui moment istoric, unic, pentru ca nu va mai fi niciodata anul 100 de la Marea Unire, vor fi izolate. Locuind niste minciuni ti se schimba perceptia si nu mai intelegi logica unor lucruri.

De ce sa fie considerat blogul buceginatura2000 o sursa credibila sau singura in ceea ce priveste istoria zonei? In primul rand, deoarece chiar asa si este 🙂  In al doilea rand, proiectul de reconstituire istorica inceput prin 2014 si concretizat in cateva carti, lucrari proprii, cercetari personale, nu copiate de la altii, dovedesc acest lucru. In al treilea rand, pentru ca tot ce spun este bazat pe documente de arhiva sau pe o logica evidenta.

Istoria foarte veche bazata pe descoperirile specialistilor arata ca pe Bucegi au fost lei de pestera, ursi de pestera, s-au descoperit dinti de rechin preistoric sau… asezari ale omului din Paleolitic. Pesterile din muntii Tataru reprezinta cele mai inalte statiuni paleolitice locuite de om, de la noi din tara. Un os de mamut a mai fost descoperit la iesirea Ialomitei din Bucegi, o roca vulcanica ajunsa pe Platoul Bucegi spune cine stie ce poveste, iar un lemn fosilizat gasit tot pe Platou arata ca la un moment dat existau paduri la aceasta altitudine si ca un foc puternic le-a mistuit. Si lemnul si roca au fost prezentate la timpul lor pe blog.

Istoria nu chiar asa de veche ne arata ca prin Valea Prahovei mai treceau diferite populatii in urma cu aproximativ 3800 de ani. Marturie sta depozitul de topoare din bronz descoperit acum peste 100 de ani la Sinaia. Eu si celalalt autor al proiectului Pasi in Timp suntem singurii localnici care au si vazut acele topoare, care le-au tinut in mana. In acelasi timp, asa cum am subliniat si in cartea „Predealul prin ochii tai”, celalalt depozit de bronz considerat „de la Predeal”, nu are legatura cu Valea Prahovei. Este doar o minciuna, o eroare propagata din cauza abordarii superficiale a subiectului. Acel depozit a fost descoperit tot intr-o localitate cu numele Predeal, dar situata pe Valea Teleajenului. Am vazut si acel depozit iar in cartea amintita am publicat poze cu obiectele descoperite la Sinaia si in acel Predeal. Fisa obiectelor de la Predealul din Teleajen spune clar unde s-a efectuat descoperirea. Dar cine sa mai caute intr-o fisa de acum nu stiu cati ani…

In Valea Prahovei urmeaza o sectiune de gol istoric adica perioada cuprinsa intre 1800 i.Hr si 1453 d.Hr. Nu stie nimeni ce a fost pe aici! Singura concluzie este aceea ca era o cale secundara de tranzit. Cezar Bolliac, cel care a pus bazele Muzeului Antichitatilor, unul dintre primii nostri istorici, este si cel care aduce lumina in zona noastra printr-o celebra descoperire in Pestera cu Oalele. In secolul III i.Hr. a existat o asezare geto-daca in zona comunei Moroeni-Dambovita. Bolliac nu avea de unde sa stie de acest lucru insa urcand pe Bucegi, in pestera amintita a descoperit urne funerare geto-dacice. Multi considera ca este o poveste ca multe altele de prin Bucegi. Numai ca am vazut inventarul acestei descoperiri si acestea sunt primele dovezi clare care atesta prezenta geto-dacilor pe Bucegi. Intregul subiect documentat prin arhive il veti regasi in cartea nr. 4 care va aparea in 2018. Astfel de cercetari nu pot fi prezentate detaliate pe un blog ci in niste carti serioase. Descoperirea lui Cezar Bolliac pune intr-o noua lumina stancile de pe Bucegi cu anumite forme si ma refer in special la Babele.

Sfinxul pe care zeci de mii de oameni il considera un protector sau nu mai stiu ce, nu are o istorie sau vreo legatura cu omul… inainte de anul 1936. Pentru ca el nu exista in forma de azi. Fiind alcatuit din diverse roci, intr-o zi i-a cazut o piatra de unde azi e orbita si asa s-a nascut povestea. Apoi omul a mai modelat la el. Piatra care a cazut sta chiar la baza stancii si intelesurile sunt doar pentru oamenii cu o anumita ratiune. Pentru altii este ceea ce vor ei sa fie. Mai putin adevarul. Un Sfinx mult mai vechi, cioplit tot de om dar cu sute sau mii de ani inainte sta inaintea Babelor.

Traditia vorbeste ca pe la 1453 niste calugari fugiti de la Constantinopol au intemeiat la baza Stancilor Sf. Ana un mic schit cu hramul Sf. Ana. Evenimentul acesta a fost preluat si relatat din calugar in calugar de cand s-a fondat manastirea Sinaia in anul 1695. Nu exista insa vreun document care sa sprijine aceasta poveste dar inclin sa o cred adevarata. Inceputurile vietii crestin-ortodoxe pe aici, in mod evident au plecat de la Stancile Sf. Ana. Acel loc istoric aflat pe raza Sinaiei este neprotejat, este plin de inscriptii de o mare valoare si care se sterg pe zi ce trece, intrucat nimeni nu-si pune problema conservarii acestui loc si, in mod cert, pentru generatiile viitoare vom fi niste inculti. Cam cum privim noi azi la comunistii care ardeau zile intregi mii si mii de carti aparute in perioada regala. Numai ca aceia comiteau un astfel de genocid cultural din cauza unei ideologii pe cand noi… nu avem niciun motiv, ci doar asa, ca nu ne punem problema. Cred ca trebuie vorbit la Primarie, intrucat pe linie de mediu sau de cultura, nimeni nu a miscat nimic.

Timp de mii de ani, accesul dinspre zona de deal si campie, pe actuala axa Ploiesti-Comarnic-Sinaia, s-a facut exclusiv prin defileul dintre Posada-Valea Larga. Austriecii au facut un drum cat de cat, pe pantele defileului dupa 1700. Acestia practic au latit un drumeag mai vechi deschis cu ocazia ridicarii manastirii Sinaia, lucrare inceputa la 1690. Pana la 1690 nu exista nicio constructie stabila, din piatra, in Valea Prahovei de la Sinaia la Predeal. Probabil mai stateau pe aici pastorii cu oile toamna dar case, hanuri, nu existau.

In afara de schitul de la Sf.Ana ma exista in zona Sinaia un schit din lemn, cu hramul Sf. Nicolae, asezat pe dealul Molomat sau Molomot. In ceea ce priveste atestarea acestuia… din nou, toti care au scris despre el au gresit. In primul rand, pentru multi Mihnea cel Rau sau Mihnea Turcitu sunt acelasi lucru… cu toate ca unul a domnit pe la inceput de secol XVI si altul spre sfarsitul  aceluiasi secol. In al doilea rand, asa-zisul document ce atesta schitul Sf. Nicolae de pe Molomat din anul 1581 dat de Mihnea Turcitu, nu se refera in niciun caz la schitul de la Sinaia. Eroarea s-a tot propagat datorita faptului ca de astfel de subiecte nu s-au ocupat specialisti ci tot felul de persoane… poate entuziaste, de buna credinta dar lipsite de studii aprofundate. Sunt insa aspecte pe care doar cine stapaneste domeniul le vede. Consultand documentul de la 1581 reiese ca este vorba de o mica manastire Malamoc sau Malamuc. Aceasta are hramul Sf. Nicolae. De aici si confuzia cu schitul de la Sinaia cu acelasi hram si asezat pe un deal cu un nume asemanator.

Numai ca este vorba de un locas religios aflat la vreo 30 km de Bucuresti, nu departe de fostul mare targ al Gherghitei. Acest locas religios de mici dimensiuni, cu bisericuta din lemn, avea hramul Sf. Nicolae fiind situat in satul/catunul Malamoc, Malamuc sau Balamuci (actuala manastire Sitaru din jud. Ilfov). La acesta face referire documentul de la 1581. Deci atestarea schitului Sf. Nicolae de pe dealul Molomat din Sinaia trebuie cautata undeva dupa anul 1600. Si nu o zic doar eu ci o zic si altii. In plus, in document se face referire ca acest loc religios este in apropiere de Gherghita. In Arhivele Nationale documentul cu pricina este catalogat cu referire clara la o manastire situata aproape de Gherghita. N-are treaba cu Molomotul nostru. Undeva pe la 1630-1650 consider eu ca s-a ridicat schitul Sf. Nicolae de la Sinaia… care a fost distrus total in anul 1788.

Am si copie de pe document.

Deci nu merge asa, necunoscand, inventam de la noi… Pentru ca, perpetuand astfel de prostii imbolnavim un segment important de populatie. Vedem la ce se ajunge cu astfel de mistificari… cum se duc unii pe orice vreme sa vada nu stiu ce piramide pe la Sfinx sau cred ca dacii au civilizat lumea intreaga, ca au inventat limba latina.

Reclame