Biserica „Inaltarea Domnului” din Cornu de Sus si legatura acesteia cu Mihai Viteazul

Ma uitam de dimineata la postarea unui prieten pe Facebook. A fost pe la o biserica veche (Maldaresti-Oltenia) si aceasta era si cu tencuiala cazuta si incuiata. La fel si cula lui I.G.Duca, cula cumparata de acest fost prim-ministru asasinat pe peronul garii din Sinaia la data de 29 decembrie 1933. Ambele obiective nesemnalizate, fara un istoric afisat. Daca sunt vechi, nu mai intereseaza pe nimeni!

Si subiectul de azi are o mica legatura cu I.G.Duca, el propunand intr-un act, in anul 1914, pe cand era ministrul Cultelor si Instructiunii, ca biserica din Cornu de Sus sa devina monument istoric. La articolul 1 al Decretului 46432, semnat de regele Ferdinand I la 13 decembrie 1914, se spunea: „Se declara monument de arta biserica din Cornu de Sus, judetul Prahova si se va inscrie in inventarul general al monumentelor din Romania”.

Deci, intr-o zi, cu ocazia documentarii unor subiecte pentru cartea nr. 4. din cadrul proiectului „Pasi in Timp”, am ajus si la aceasta biserica, unde am intalnit o familie deosebita… Pe parintele paroh Alexandru Zamfir si pe sotia sa, preoteasa. Niste oameni calzi, deschisi, evlaviosi si plini de viata. Merita sa ajungi pana la aceasta biserica, sa stai de vorba cu parintele Alexandru. O bisericuta cu o anume atmosfera…

Mosia Cornu a apartinut lui Mihai Viteazul iar initiativa ridicarii primei biserici in acest loc a apartinut domnitorului sau unor apropiati ai sai. De altfel, strada pe care se gaseste biserica se numeste, ca un martor peste timp, Mihai Viteazul.

La 19 iunie 1649 vorbim de o alta biserica in acelasi loc, ctitorita de… Draghici Cantacuzino, omul din trecut de care dam la tot pasul, unul dintre ctitorii schitului Lespezi din Posada…

Zdruncinata de cutremure, biserica schitului Cornu se prabuseste la marele cutremur din anul 1802. Nu stim daca s-a prabusit total, rare sunt cazurile cand constructii de acest gen se prabusesc pana la temelie.

Dar in anul 1811 gasim o alta biserica ridicata de preotul David din Breaza, preotul Oprea, sotiile acestora, diaconul Radu Costea Bacanu, alti localnici tot din Breaza plus cei din Cornu.

Pisania de mai jos, mentioneaza anul 1811, dar ea dateaza din anul 1835 cand biserica a mai fost extinsa adaugandu-se pridvorul. Diaconul Radu Costea Bacanu a fost inmormantat ulterior in pronaos si apare si in pictura. Turla bisericii este pe pronaos iar lungimea bisericii este de 17 m, deci nu este ceva urias. Monumentul este insa impunator prin mostenirea istorica si prin evlavia celor care au grija de acesta.

Vedem sub pisanie, sub forma unui porumbel, reprezentarea Sf. Duh

In fata bisericii gasim si un monument ridicat in memoria eroilor de pe acele locuri:

Sa intram in biserica:

Probabil acesta este diaconul Radu Costea, in stanga fiind preotul David…remarcam in mica arcada si culorile tricolorului.

Pictura apartine lui Nicolae Zugravu, a carui semnatura o gasim in naos, pe un perete.

In anul 1992, la aceasta biserica vine paroh parintele Alexandru Zamfir care continua lucrarile de consolidare a bisericii si initiaza refacerea picturii. Toate lucrarile se vor incheia in anul 1999 iar la 6 iunie acelasi an, Patriarhul Teoctist si un sobor de preoti vor sfinti biserica. Dupa acest moment s-a incheiat un act care a fost semnat de participanti, gasindu-se astazi in pridvorul bisericii.

La exterior, biserica este inconjurata de un brau de picturi:

Sfantul Mucenic Hristofor cel care a dobandit chip de animal… pentru a nu mai tulbura femeile 🙂 Cam asa suna una din variante. O icoana deosebita a acestuia se afla la biserica Sf. Maria din Techirghiol… pentru cei care stiu legatura dintre aceasta biserica si Valea Prahovei, legatura detaliata in prima carte a noastra. Acest sfant este si ocrotitorul calatorilor.

In curtea bisericii se gaseste un vechi cimitir. Din considerente usor de inteles, de prin 1939, exista un alt cimitir, situat mai departe de biserica, la marginea comunei. Iata imagini din vechiul cimitir:

„In semn de iubire si recunoscinta”

La aceasta biserica se poate ajunge urmand indicatorul aflat chiar la intrare in comuna Cornu dinspre Campina. Sunt 4 km pana la biserica…pe care i-am facut pe jos, ajungand apoi in Breaza, tot pe jos. Exista evident o logica in spatele acestor deplasari, prin Cornu pe jos, din Cornu in centrul Brezei la fel. Cand mai era cam un km pana la biserica, s-a racit parca brusc vremea si am ajuns la biserica avand mainile inghetate. Cand am dat mana cu parintele el si-a dat seama… si in timp ce vorbea despre biserica si Dumnezeu, imi incalzea mainile… Frumos, nu-i asa…

In fiecare duminica sau de sarbatori, darurile aduse de credinciosi se duc ulterior la caminul de batrani din comuna Mislea… Cam asa stau lucrurile pe la aceasta frumoasa bisericuta, cu fapte ce ctitoresc altceva undeva in viitor…

Anunțuri

Povesti de mediu de succes, de la noi din tara…

Spuneam ieri ca liderii ONG-urilor mari de mediu de la noi din tara sunt niste Puigdemont(i). Pentru ca la adapostul asa-zisei protectii a mediului, interesele sunt cu totul altele. Scopurile propagarii a tot felul de manipulari si a actiunilor de demonizare/criticare a autoritatilor, care in totalitate sunt corupte si incapabile, sunt evidente. In principal de a diviza societatea prin atragerea a tot felul de sustinatori, daca se poate cat mai vocali. Cu atatia sustinatori, de buna credinta marea majoritate, -ei chiar cred ca ursii sunt la noi pe cale de disparitie sau ca din padurile de altadata mai exista ici-colo cate un copac-, s-au constituit intr-o forta care pune presiune pe lege, fortand unele autoritati sa nu o aplice. De aici si haosul acesta cu oameni atacati de ursi prin orase, animale domestice mancate, culturi distruse, plimbari ale ursilor si mistretilor seara prin statiuni… A se vedea si o stire recenta:

http://adevarul.ro/locale/ploiesti/animalele-salbatice-mai-agresive-barbat-ajuns-spital-fost-muscat-picior-urs-1_59f628085ab6550cb89bad57/index.html

Toata presa mondiala se intreaba si-l intreaba pe Carlos Puigdemont, cel care considera ca o provincie a Spaniei nu este Spania, ce va face? Omul a fost demis de guvernul de la Madrid si lumea se intreaba ce va face. Pai, nu stiu, mie mi se pare ca raspunsul e simplu de tot! Va face PUSCARIE! Ce poate sa faca altceva? Care poate fi soarta unui asemenea om? Asta in cazul in care nu-l impusca vreun fanatic.

Spuneam tot ieri ca nu am niciun fel de incredere in organizatiile mari de mediu de la noi din tara. Agent Green blocheaza drumuri nationale, GreenPeace in colaborare cu vreun speriat de la CFR a umplut garile cu afise in care apar contururi de copaci :)) si vezi prin „coroane”… iar mai jos textul: ” am vrea sa-ti aratam un copac, dar nu mai avem”, WWF-ul vinde ursuleti si mai nou rasi de pluş. Si acestea sunt cele mai simple exemple dar eu le enumar si insist cu ele, tocmai pentru a se intelege in ce ridicol si penibil se afla acestea. Romania in momentul de fata are nevoie de fapte, nu de piedici, de proiecte si nu de vedem noi in viitor… Au evident si actiuni bune dar neexistand un echilibru, un curs stabil pe directia acestora, derapajele conduc la aparitia unor fracturi in societate. Din cauza lor, de exemplu, zeci de mii de oameni platesc si 400 lei mc de lemn de foc. Ei nu ating mafia lemnului sau braconajul pentru ca nu se pricep, se uita de acasa pe internet, compara cu hartile Google, mai interpreteaza niste legi, mai prind o informatie ca nu stiu unde se taie ilegal si gata, cred ca i-au prins 🙂 Prind unul dintr-o mie! Prin actiunile lor iresponsabile, ma refer la aratarea cu degetul spre exploatatorii de padure care in opinia lor toti fura cat si spre vanatori care sunt ucigasi si lista tot continua… au divizat oamenii. Daca tu vrei sa faci bine oamenilor, nu-i imparti.

Nu au solutii serioase pentru ca scopul lor nu este unul serios. Orice ONG din acesta cred ca are minim 10.000 de sustinatori. Unul singur nu a fost in stare sa propuna cumpararea unei suprafete de padure, sa cotizeze toti si acolo sa infiinteze o rezervatie unde sa tina ursii care nu trebuie impuscati. Statul nu are bani, nu vrea sau nu stie. Atunci fa tu, ca de aceea ai mii si mii de sustinatori…

Din fericire, mai exista si organizatii de mediu mai mici, mai putin mediatizate, oameni care chiar cred ca trebuie actionat cu responsabilitate. Evident situatia de mai jos este din Transilvania, cu oameni despre care zicem ca sunt mai civilizati ca aceia din restul tarii. Eu cred ca si sunt… dar nu in procent asa de mare pe cat se spune. Modele de urmat sunt peste tot. Daca este insa sa comparam Brasovul cu Ploiestiul aici da, se vede diferenta uriasa. Autoritatile locale din primul oras sunt civilizate, cele din al doilea sunt lamentabile, pungase, cu aceleasi atitudini de veche mahala. Nici nu exista comparatie… Brasovul are fiecare monument semnalizat, indicatoare, au o super promovare. Pe cand Ploiestiul nici macar programul  autobuzelor nu-l are afisat. Nu au autogari, microbuzele care efectueaza transportul public judetean parcheaza pe strazi laturalnice, daca esti turist trebuie sa intrebi din om in om prin ce colt de oras este pitita cursa ce te intereseaza, unul dintre cele mai vechi monumente istorice din Ploiesti l-au mutat intr-un sens giratoriu si nu are nimeni cum sa mai ajunga la el 🙂

Aici e clar o diferenta de mentalitate, de civilizatie. Ploiestiul care are mai multe muzee decat Brasovul, nu are o harta turistica, nu are un Centru de Informare Turistica, nu are indicatoare spre muzee… din punct de vedere educational, autoritatile locale ale orasului sunt… niste tarani fara nicio cultura, urbanizati prin surprindere. As da exemplu, ca obiectiv turistic, Muzeul Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, o minunatie de muzeu, cu 10 clase peste orice muzeu al Brasovului.  Si acesta are maxim 5% din vizitatorii pe care-i are orice muzeu brasovean. Degeaba muzeul acesta are oameni capabili si mii de exponate, pentru ca aflat intamplator prin centrul Ploiestiului nu ai de unde sa stii de el, nefiind niciun indicator, panou public…

Asta pentru ca oriunde oamenii fac diferenta!

Asa cum zilele trecute, la Tritenii de Jos din judetul Cluj, 1000 de oameni au plantat 40.000 de puieti de stejar, frasin etc. Adica o padure intreaga. Si nu au procedat ca un ministru al mediului si alti ong-isti de mediu, plantand stejari in padure de stejari sau ca altii care au insirat cu sutele puieti de molid pe Platoul Bucegilor si nu s-a prins unul macar, din motive evidente.

Actiunea din judetul Cluj, a fost initiata de ONG-ul de mediu Asociatia Tasuleasa Social condusa de d-l Alin Uhlmann Useriu. Deci nu au plantat prin paduri sau la altitudini unde nu se prind astfel de puieti ci, exact acolo unde este nevoie.

Alin Useriu, foto mai veche.

Un reportaj interesant dar nu suficient despre aceasta actiune poate fi urmarit pe site-ul Digi 24:

http://www.digi24.ro/stiri/actualitate/social/o-noua-padure-in-transilvania-plantata-de-voluntari-819216

P.S.1 Primele 2 poze de sus sunt din comuna Brebu. Urmatoarele 3 sunt din comuna Cornu. Doua dintre cele mai frumoase, mai curate si mai bine administrate comune din judetul Prahova. In orice colt de tara poate sa existe educatie, civilizatie. Treaba este sa si existe oameni interesati. Iar interesul vine din educatie, cultura, traditie…

P.S.2 Acum dimineata de tot in Valea Prahovei este un strat mic de zapada. Vreo 3-5 cm. Pare plafon de nori…la Campina e senin 🙂

zapada

Bucegii dimineata si manipularile ONG-urilor de mediu

Se anunta o grozavie la meteo, insa se pare ca nu a fost chiar asa. In zona montana inalta e clar insa, ca iarna e la ea acasa. Pana pe la 1500 m altitudine cel putin, nu este inca zapada.

Printre informatiile referitoare la mediu care au trecut neobservate pe la noi, pe taramurile mioritice 🙂 se numara si conferinta desfasurata pe 17.10.2017 la sediul Parlamentului European, intitulata „‘Coexistenta cu marile carnivore – provocari si solutii’, organizata de Federatia Asociatiilor de Vanatoare si Conservarea Faunei Salbatice din UE.

In cadrul acestei conferinte, secretarul general al Directiei Generale de Mediu a Comisiei Europene, Nicola Notaro, adica nu orice politician roman sau ong-ist,  a spus o chestie foarte interesanta: „Relocarea ursilor in alte state membre nu este o solutie, iar situatia acestora trebuie rezolvata de fiecare stat in parte.” Ceea ce este si normal, doar ca marile ONG-uri de mediu de la noi din tara manipuleaza oamenii de buna credinta, in sensul promovarii propriilor interese. Chiar daca pare un sablon stupid si comunist, smecherii astia cu falsa misiune de protectie a mediului, sunt in realitate sustinuti de cei interesati sa incurce lucrurile prin tara noastra.

Daca s-ar limita la a supraveghea autoritatile cum isi fac treaba si nu ar pune presiune pe acestea sa adopte sau sa nu adopte anumite acte normative, cu siguranta ca am avea o normalitate in domeniul faunei. Insa cum sa sustii recoltarea/impuscarea ursilor cand tu vinzi ursuleti de plus si ai o afacere din asta. Cat ar fi de normala aceasta sustinere, dat fiind faptul ca ursii sunt foarte multi si au atacat si ucis oameni, animale domestice, din punct de vedere comercial nu au cum sa faca acest lucru. Scopul lor este sa vanda ursuleti de plus si sa puna bete in roate autoritatilor. Pe langa nucleul care a pus la cale aceasta protectie a mediului de fatada, s-au atasat mii si mii de persoane, oameni de buna credinta care chiar cred ca bietele animale sunt pe cale de disparitie, ca numai rau li se intampla, ca sigur nu se mai opresc unii din jefuit bogatiile tarii si vechile poezii…

Muntele Furnica

S-a mai spus in cadrul acelei conferinte ca in Directiva Habitate, la articolele 14 si 16 se mentioneaza ca statele membre pot initia masuri de recoltare in vederea mentinerii la un stadiu corespunzator de conservare a speciilor de fauna. In lipsa unor astfel de cote de recoltare, speciile se degradeaza genetic iar nr. mare de exemplare conduce la aparitia unor conflicte cu oamenii.

Evident ca s-a pus pe primul plan viata oamenilor care ar trebui sa constituie o prioritate. Ceea ce in cazul Romaniei se vede ca nu prea exista, mai ales aceste ONG-uri de la noi asezand mereu ursul inaintea omului. Pe retelele sociale unde sunt active astfel de organizatii, apar uneori postari ca un urs a mai ucis cate un om. Zeci de comentarii de la oameni care tin cu ursul se ordoneaza unul sub altul. Altii si-au fabricat justificari imaginare: sigur ursul a scapat dintr-o capcana pusa de om, nu mai exista padure…

Muntele Piatra Arsa

Cantonul Schiel

In Suedia, anual se impusca circa 300 de ursi, ceea ce inseamna ca populatia de ursi atinge cifra de 3000 de exemplare. In Croatia se impusca un nr. de circa 100 de ursi si populatia este pe la 1500 exemplare. In Finlanda situatia este similara ca in Croatia.

In Romania, tara cu cel mai mare efectiv de ursi, sunt sigur 7000 de exemplare cat de neserios sau neprofesionist ar fi realizat un astfel de recensamant, si nu se impusca decat in cazuri exceptionale. La anul vor fi 8000 de ursi si tot asa…

Autoritatile cedeaza pentru ca politicienii nu vor sa piarda voturi. Asa ca azi se face placul ong-urilor, maine se mai impusca un urs, iar incurcam treburile, iar nu se face nimic, mai moare cate un om, se mai distrug niste cotete… se mai vand ursuleti de plus 🙂 In general, nu avem politicieni rationali. Ei inca merg pe ideea ca se mai poate fura si pacali lumea. Daca esti PSD si esti la guvernare este absolut inutila acordarea de gratuitati studentilor la CFR. In proportie de peste 90%, acesti tineri vor vota tot tineri, adica USR si ce o mai aparea. ONG-urile de mediu oricat ai ceda in fata lor si le-ai apara de consecintele legii, nu vor vota niciodata PSD. E logica treaba. Voteaza cu partidul unde se duce d-na aceea care a fost ministru si provenea chiar din randurile lor. Noua ne trebuie un guvern si niste autoritati responsabile, dedicate cetateanului si tarii, astfel incat aceste ONG-uri sa nu-si mai aiba locul pe aceasta scena a mediului.

Ministerul Mediului are nu stiu cate institutii subordonate pe linie de mediu: Garzi Forestiere, Ocoale si Directii Silvice, Agentii de Protectia Mediului, Comisariate de Garzi de Mediu…plus altii, gestionari de padure, fonduri cinegetice, administratii de arii protejate, custozi… Daca toti acestia nu au un cuvant de zis si mereu se promoveaza doar manipularile grosolane ale ong-urilor cu bietul ursulet, saracul mistret, atunci care mai este rolul acestor institutii? Cand te iei dupa zisele unui oarecare de pe strada, expert in ursii de pe National Geographic, in conditiile in care tu esti specializat in domeniu si ai si experienta pe teren, mai si lucrezi in institutie de mediu, inseamna efectiv ca nu ai minte si prin urmare nu ai ce cauta acolo.

Nu mai vorbesc ca traznaile acestor ecologisti de fatada, care navalesc in orice zona unde se exploateaza padurea legal, au condus la mari pagube pentru acest sector economic si la o schimbare de perceptie. Cam oricine vede un camion cu lemne spune ori tare, ori in gand: „uite cum trec hotii; sunt toti mana in mana, politicieni, politie, mediu…” 🙂 Astia care conduc marile ONG-uri de mediu de la noi din tara, sunt niste mici Puigdemont(i). Ii lasi in voia lor si in timp te trezesti cu cine mai stie ce. Intrebarea este: daca politicienii vaneaza doar capital electoral si ong-urile acestea denaturand tot felul de situatii atrag mereu noi si noi simpatizanti, cine mai poate lua masuri echilibrate pentru bunul mers al societatii?

Peretele Urlatorii Mari

Valea Comorilor, partea superioara

Caraimanul si Crucea

Tot Caraiman

Refugiul Costila, peste vai si paduri.

Ideea e ca acum la 9 dimineata, nu umbla picior de cod prin Bucegi, cum zic la meteo. Vedem mai pe seara, dar cel putin acum este senin si bine.

P.S. 18:30. De pe la ora 16 valuri de ninsoare vin peste munte, dinspre nord spre sud. Pe Bucegi ninge, in Valea Prahovei ploua usor.

Monoxila de pe raul Teleajen si icoanele arse de la Biserica „Sf. Treime” din Posada

Este vorba despre o barca scobita intr-un trunchi de copac, lunga de aproape 11 metri si lata de circa 75 cm, gasita in satul Buda Palanca din comuna Rafov, judetul Prahova, in anul 1998.

Ambarcatiunea a fost scoasa la lumina de o viitura care a sapat in malurile raului Teleajen. Satenii au observat-o si au anuntat autoritatile. La acel moment se putea observa doar 30% din barca. Apoi, dupa 2 saptamani de lucru a fost extrasa din mal si restaurata asa cum se poate vedea astazi, fiind nevoie de tratamente aplicate lemnului pe parcursul mai multor luni de zile.

Dateaza din perioada secolelor XV-XIV. Ipoteza in care cred istoricii este aceea ca era folosita alaturi de inca o barca similara, legate intre ele prin barne, ca pod umblator. Adica se transportau de pe un mal pe altul diferite bunuri sau animale.

Tinand cont ca in apropiere era si targul Gherghitei este posibil spun arheologii, sa fi avut si rol de transportare a marfurilor. Cred ca trebuie atent studiata problema prin comparatie cu alte descoperiri similare, documentat prin arhive… adica e de munca pana la a ajunge o concluzie. Interesant este ca astfel de barci sunt specifice raurilor mari si nu s-ar putea spune ca Teleajenul, afluent al Prahovei, este un astfel de rau. Oricum, cred ca o astfel de barca o data pornita la vale, nu o mai aducea nimeni inapoi 🙂

Piesa aceasta deosebita se gaseste la primul etaj al Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova din municipiul Ploiesti si poate fi vazuta platind un bilet de 8 lei si pozata contra unei taxe de 25 lei.

Arheologii considera asadar ca transporta marfuri spre aval sau bunuri si oameni de pe un mal pe altul. Nu e gresit, pentru ca din doua trebuie sa fie una. Parerea mea este un pic diferita.

Cred ca astfel de ambarcatiuni nu erau destinate traversarii Teleajenului de pe un mal pe celalalt. Cel putin chestia cu podul umblator mie mi se pare cea mai putin intemeiata.

Mai degraba, barca facea parte alaturi de altele similare, dintr-o comanda executata la porunca unui domnitor sau a turcilor, fiind necesare in porturile de la Dunare, la traversarea de pe un mal pe altul, a oamenilor si a unor marfuri.

Posibil sa transporte si marfuri spre Gherghita dar nu parea rentabil sa cioplesti un copac, sa bagi ceva in ambarcatiunea obtinuta si sa nu mai vezi niciodata acea barca 🙂 Nu era o afacere prea buna. Singura chestie logica in acest caz mi se pare urmatoarea: ..mai multe echipe realizau barcile apoi le incarcau cu produse ale zonei, gen struguri si se coborau pe apa pana la Dunare. Astfel, cei din porturi obtineau si strugurii si utilizau apoi pe o perioada lunga monoxilele. Un document din vremea lui Vlad Dracul (domn intre 1436-1442 si 1443-1447) vorbeste de flota acestuia compusa din 200 de monoxile. Flota aceasta in niciun caz nu putea sta pe raurile interioare ci in porturile de la Dunare.

….

Urmatoarea poveste este de la biserica fostului schit Lespezi din Posada. Intr-o zi, aflat pe acolo, vad intr-o mica vitrina niste icoane arse. Icoanele nu erau nici pe departe vechi ci erau din acestea, din zilele noastre.

Parintele paroh de acolo, are ca ajutor un baiat si acesta ne-a spus povestea lor:

„O casa din Posada a luat foc si locatarii au reusit sa se salveze alaturi de unele bunuri. Dupa ce focul a fost stins, de sub mormanul de lemne arse au fost scoase aceste icoane. Altceva nu s-a putut recupera. Partea interesanta este ca icoanele au ars pe margini si chipurile sfintilor au ramas intregi.”

Din acest motiv, acei locatari alaturi de paroh au decis ca locul lor este in biserica.

Si sunt 8 ani de blog Bucegi Natura 2000

Nici nu indraznesc sa mai privesc inapoi. Episoade frumoase, triste, de tot felul. Este o parte din viata mea si acest blog. Chestia cu blogul a fost una dintre cele mai inspirate alegeri pe care le-am facut. Pentru ca mi-a schimbat viata, am sarit la o alta treapta, pentru ca datorita blogului am cunoscut oameni deosebiti si tot datorita lui ma aflu intr-o alta etapa…

Este important sa iesi uneori din mersul lumii si sa incepi sa creezi, sa faci ceva si pentru altii si pentru tine. Nu as putea sa va spun decat peste vreo 2 ani la ce ma refer azi…

As vrea si sa multumesc unor oameni de la care am invatat multe lucruri in acesti ani. Daca-i enumar se poate intampla sa uit pe cineva. Asa ca sper ca fiecare se stie…

Cu un program zilnic de lucru de minim 12 ore, ca daca vrei sa faci ceva in viata asta, te agiti un pic, nu mi-a mai ramas prea mult timp si pentru blog, dupa cum se vede in ultima perioada. Sunt foarte multe informatii de postat, poze etc si sper sa le vina randul.

O sa inchei dorindu-va sanatate si sa ne citim/vedem mereu cu bine.

Mai jos, pentru ca sunt la un capitol unde studiez pictura/creatia lui Parvu Mutu Zugravul, cel care pictat zeci de ani tot felul de biserici… un inovator in pictura de pe la noi, vedeti cel mai frumos portret din lucrarea sa care se mai pastreaza si in prezent. De-a lungul secolelor pictura lui Parvu s-a sters, s-a restaurat sau bisericile au cazut la cutremure si s-au pierdut unele informatii. Undeva insa… se pastreaza acest chip expresiv cu mult peste ceea ce se picteaza in zilele noastre.

Culori de toamna, demolari si peisaje, un puscarias prin munti-emil n

Culorile sunt pe trecute, vin ploile, frigul, vantul, bruma… Oricum, ultimele doua saptamani ne-au facut sa credem ca a venit vara a doua oara:

Asa se termina un drum asfaltat cu milioane de euro… intr-un punct unde nu este nimic.

Pentru cei de la Arhitectura este teza de doctorat… cel putin 10 constructii de zece tipuri.

„Cupola”

Un alt sfinx, al Pietrei Arse

„Stadionul” de la Piatra Arsa a disparut de ceva vreme… se face altul, probabil.

Masina Jandarmeriei, duminica… sau cand se vegheaza la siguranta peisajelor 🙂

Castele in Sinaia. Pelesul nu mai are steag de vreo luna de zile. Si minciuna acesta cu patriotismul se termina la un moment dat 🙂

Bariera binevenita pe Drumul de Vara

Cladirea restaurantului de la Cota 1400 ce apartinea Telefericului Prahova a fost demolata. Din pacate, o cladire noua, frumoasa, de multe miliarde lei vechi, a fost daramata. Mai conteaza motivul? Cred ca se putea face altceva cu acea cladire. De asemenea, si restaurantul de la Cota 2000 a fost demolat in septembrie, astfel ca la Cota 2000 nu mai ai ce face, nu ai de unde sa cumperi un ceai macar… nu te poti caza, nu mai e nimic. Iarna care se anunta… va fi foarte profitabila pentru cei de la cabana Valea Dorului, singura cabana din muntii Sinaiei unde se mai poate turistul caza.

Un indemn… la Schitul Sf. Ana

Si, ca tot am ajuns pe teren religios, se stie ca de curand au fost mazgalite icoane pe la Stancile Sf. Ana. Icoane care au fost curatate cat s-a reusit de instructorii montani ai Jandarmeriei din Sinaia. Autorul? Nu avea cine sa fie decat acel idiot ce umbla prin munti si se semneaza: emil n.

Plecand de la Stancile Sf. Ana, idiotul asta a mai mazgalit un monument:

Spunea un prieten… ca nu a vrut sa comenteze unele postari pe astfel de teme, ca nu cumva sa nu se supere autorul si sa faca si mai rau. Adica sa mazgaleasca mai mult…

Si? Cat poate mazgali neprins? Pana la urma tot va fi prins si ii va rupe cineva mainile.

Unii spun ca acest personaj care si-a lasat amprenta „valorii” sale pe unde i-a trecut prin cap, este un fost puscarias, care ulterior a lucrat pe la niste locatii de unde a furat tot ce i-a cazut in mana si ca turele sale pe munte sunt efectuate doar in scopul distrugerii si al furtului. Ceea ce mi se pare foarte plauzibil. De asemenea, sunt cateva persoane care abia asteapta sa fie identificat pentru a-i pune in spate o serie de fapte cu autor neidentificat prin Bucegi. Ca e vinovat sau nu de toate cate se spun… mie unul nu mi se pare asa de relevant. Important este ca elementul acesta antisocial sa ajunga acolo unde-i este locul.

O paralela cu campania #metoo

E clar ca in lumea aceasta sunt nenumarate colturi unde femeile o duc rau… De fapt, nici nu trebuie sa iesim din spatiul mioritic pentru a constata acest lucru. In zona urbana mai ales, pe cateva sute de metri patrati, nu are cum sa nu fie macar o femeie care o duce greu din cauza unui barbat.

Se poate da vina pe lipsa de educatie a barbatului si uneori si a femeii dar si pe institutiile statului. Iar la noi mai mult fac ONG-urile decat statul. Tot la noi in tara, mii de femei indura batai si altele din cauza ca stiu prea bine ca statul nu le poate apara de sotii/partenerii violenti. Iar daca nu are un venit, rude unde sa plece, este condamnata forever la a fi…

Protejarea femeii la scara nationala mie mi s-a parut intotdeauna microscopica. Tocmai de aceea trebuie incurajata educatia, promovata egalitatea, gasite metode reale de consiliere si interventie. Pe hartie s-au tot gasit, cu practica intotdeauna a fost mai dificil.

Imi zicea cineva ca daca privim atent prin magazine, piete, strazi, companii etc si etc, vom observa ca in procent covarsitor personalul muncitor este alcatuit din femei. Ca in tara aceasta numita Romania in special femeile muncesc. „Si barbatii?” – intreb eu. „Pai sunt la bautura, la colturi de strada, sparg seminte, fura, se bat, se uita la meciuri, foarte putini mai lucreaza”. Eu ce sa zic… pareri si pareri. Numai ca, avand acest gand in minte si tot uitandu-ma cateva zile la rand prin jurul meu, am constatat ca aceasta este si realitatea:

In Romania, sunt mult mai multe femei care lucreaza decat barbati!

Mai citisem eu parerile unor calatori straini prin Tarile Romane in secolele trecute si acestia prezentau barbatul ca pe ceva destul de jalnic 🙂

Insa, ceva extraordinar mi-a atras atentia :))

Nu e vorba de secolele trecute sau de prezent… ci de mijlocul secolului trecut. Mai jos vedeti bancnota de 2000 lei:

Faţă

Verso

Pe bancnota din anii ’40 apar doar femei care lucreaza 🙂 Niciun barbat.

Pe o parte apar doua femei, una cu fusul in mana iar cealalta alaptand un copil. Ne dam seama ca a luat o pauza de la lucru pentru ca langa ea stau spicele si secera 🙂

De asemenea, pe cealalta parte a bancnotei sunt alte doua femei cu unelte la umeri, mergand la munca. Imaginea unei Romanii unde in special femeile munceau.

Asa a fost in trecut, asa este si in prezent!

Preotul Constantin Necula unul dintre reprezentantii de seama ai Bisericii Ortodoxe Romane spunea intr-un interviu ca, din toate punctele de vedere femeia este net superioara barbatului. Ea munceste, naste, gateste, tine caminul…

Campania aceasta #metoo cred ca este o buna ocazie pentru toata lumea sa-si regandeasca niste atitudini.