S-au intamplat sau se intampla prin Valea Prahovei

Viata aceasta, cu bune sau mai putin bune pentru unii este doar matematica. A cifrelor, a relatiilor, a banilor, cu minti captive in forme geometrice perfecte. Daca stai sa te gandesti, traim intr-un sistem impus de noi, creat de noi. Inainte de a pasi pe treptele civilizatiei, in natura nu existau patrate, dreptunghiuri, bani etc. Noi am inventat totul. Nu am putut schimba faptul ca la fel murim… ca la inceputuri. In vreo suta de ani, probabil reusim sa nu mai murim 🙂

Ma uitam ca Andrei Plesu a renuntat sa mai scrie articole intr-un cotidian pe motiv ca este inutil. Oricum peste un interval de timp nimeni nu-si va mai aminti de aceia care pentru el erau subiecte. Mi se pare valabil, omul isi vede de batranetea lui. Dar, pana acum, aceste alegeri ale sale, de a scrie, erau pentru sine, pentru altii sau reprezentau o directie impusa inconstient de sistemul in care traim?!

Cred… ca peste timp, va supravietui din noi, doar ceea ce lasam in altii si pentru altii, la modul concret, tangibil.

La sfarsitul saptamanii trecute, s-a stins din viata profesorul de romana, Ion Floricica din Sinaia. Cu o activitate de decenii la catedra, generatii de elevi trecuti prin mana lui, un om sufletist, o valoare venita din trecut care a supravietuit si in prezent pentru mult timp. Parea etern, parea acelasi de cate ori il vedeam. Intreaga sa familie avea aceeasi eleganta, acel bun simt specific inaltei educatii. Este un privilegiu al vietii sa cunosti astfel de oameni. Fiecare om cu care ne intersectam in aceasta viata, vine pentru a ne mari cunostintele despre noi insine in primul rand.

Dar, mai devreme sau mai tarziu, toti vom face acel pas spre dincolo. Dumnezeu sa-l odihneasca! E multa analiza daca ne traim viata asa cum trebuie…

Tot in ultimele zile, Salvamontul din Busteni si-a continuat activitatea de refacere a marcajelor si traseelor turistice din Bucegi, intrerupand-o de cateva ori pentru salvarea unor persoane. Fie localnici care s-au intalnit cu ursul pe vreun traseu, fie turisti accidentati, cazuti in rape, cu diverse traumatisme. Unele din aceste situatii au fost detaliate pe pagina lor de Facebook.

Se intelege ca in perioada urmatoare, are loc la Predeal o mare actiune de remarcare a traseelor statiunii. Trasee care merg in 4 munti 🙂 deci e mobilizare mare.

Ma gandeam la o discutie auzita la dezbaterea cu legea turismului, discutie initiata de actualul senator Emanoil Savin. Nu ai cum sa scoti la pensie un salvamontist la varsta actuala de pensionare. La peste 60 de ani el nu mai este compatibil total cu activitatea de salvare. Ar trebui schimbat ceva…

De altfel, chestia aceasta cu iesitul la pensie mi se pare o mare bulibaseala. In primul rand ca daca ai azi 25-35 de ani trebuie sa-ti scoti din cap aceasta poezie. Peste 20-30 de ani ma indoiesc ca va mai avea statul capacitatea de a plati pensii. Poate chiar mai devreme, asa ca, ceea ce faci cu mainile tale aceea si ramane, nu promisiuni ca pe viitor nu stiu cine ce pensie iti da.  Plus ca dupa mintea mea, ar trebui scoasa posibilitatea pensionarii la 40 si ceva de ani, ca nu stiu in ce arma ai servit. Cand esti in puterea varstei, experimentat, mi se pare absurd sa poti sa iesi la pensie doar asa, dupa criteriul varstei. E o prostie. Pentru categorii din acestea, plus Salvamont, un 55 de ani mi se pare corect, dar nu 45 🙂 Vezi barbati in toata firea, apti, sanatosi, umbland pe strada sau la cules de macese, cica la plimbare, ca sunt la pensie :))

Eu cred ca un om in firea lui, trecut pe la scoala, neaparat pe la scoala pentru ca tot ce faci in viata este sub acest semn, nu se limiteaza la pensie. Vrei nu vrei, educatia, bunul simt, sunt criterii decisive, ca poti constientiza aceste lucruri sau nu, ele tot decisive raman si fara sa stii. Te gandesti la pensie, ca la o solutie pentru batranete. Dar daca tu faci din asta un obiectiv de cand intri in campul muncii, te limitezi incredibil. Societatea comunista a produs tipare, s-au tot copiat lucruri, stari, situatii, pana in prezent. Cei cu mintea mai deschisa au facut pasul si le-au depasit, constatand realitatea si siguranta viitorului. Pensia este un lucru asa, in viitor, nu trebuie sa devina un obiectiv principal.

Ceea ce mai trebuie sa subliniez este ca autoritatile la Busteni, au acordat si in acest an atentie educatiei, deschizand anul scolar de o maniera proprie, autentica. Acum nu mai este nicio campanie electorala ca sa se traga alte concluzii, sa existe interpretari. Toate unitatile scolare de pe raza orasului sunt moderne, utilate, arata impecabil. Suplimentar, fiecare copil de la gradinita si pana la clasa a VIII-a, a primit de la Primarie cate un ghiozdan cu rechizite si caiete. Cu siguranta, mai toti parintii si-au trimis la scoala copiii echipati corespunzator. La fel, cu siguranta ca pentru multi altii, acest gest al administratiei locale este de apreciat si nu stiu in cate orase se mai procedeaza la fel.

Mesajul autoritatilor este evident, suntem in alta dimensiune, important este ce va fi si ce facem pentru acest „ce va fi”.

Deschiderea anului scolar in cartierul Poiana Tapului (Busteni)

In acest dreptunghi al scolii am stat si eu 8 ani… cate careuri, cate momente, cum in fiecare an ne mutam in alt loc, pe masura ce ajungeam in alta clasa.

Oficialitati locale aplaudand strigatele de bucurie ale celor care au intrat in clasele pregatitoare. De la dreapta la stanga, dupa d-l Bitoiu cel cu aparatul foto, vin un reprezentant al Inspectoratului Scolar, directoarea scolii d-na Vasilescu, ce ne mai bucuram ca la noi la clasa, nu a ajuns cu tainele matematicii, preotul paroh d-l Grosu. Parintele Grosu este paroh peste Poiana Tapului… un ajutor al sau este de vreo 4 ani si baiatul meu cel mai mare, Andrei, care acum e clasa a VIII-a. Adesea eu il mai necajesc spunandu-i sa nu se deprinda cu „manierele” parintelui, cu niste buzunare cam mari dupa cum se spune. Tot adesea, Andrei se supara, ca nu e adevarat, ca parintele este un om foarte bun, care-i invata doar lucruri bune… 🙂

In imagine ii mai vedem pe primarul Busteniului d-l Ghita Irinel, viceprimarul d-l Nae Savel, consilierul local d-l Toma Andronel, fost profesor la aceasta scoala timp de decenii si fostul meu diriginte.

Discursul primarului. Langa acesta il vedem pe d-l viceprimar, probabil cea mai experimentata persoana in administratia publica locala de pe Valea Prahovei. Cred ca o poate spune oricine, la Busteni, viceprimarul este un exemplu de stabilitate, de drum unic. Mie mi-a facut mereu impresia unei persoane dedicate, foarte serioasa.

Aici avem discursul reprezentantului Politiei Busteni, d-l Alin Robu, o persoana foarte cunoscuta prin colectivele scolare. Nu vine doar la inceput de an ci adesea pe la ore, unde indruma, invata copiii, manifestand interes si solicitudine… in conditiile in care sectia de politie a orasului mai are o mana de oameni. Restul au iesit la… pensie 🙂 Nu reusesc sa inteleg cum statul prefera sa scoata niste oameni perfectionati din sistem, in puterea varstei, sa-i tina acasa platindu-i. Faza cu pensia la 45 de ani ar trebui scoasa, e total anormala.

Consilieri locali cu „radacini” la aceasta scoala. D-l Mihai Totpal, la stanga, unul din creatorii brandului Mervani, fostul sef al Centrului Roman de Mediu si d-l Toma Andronel care mi-aduc aminte ca a plecat de la scoala din Poiana Tapului dupa Revolutie, devenind viceprimar al orasului.

Rares cel mic deja e in grupa mare. Aici era sub impresia momentului, langa mamici si d-na educatoare.

D-l Toma era profesor de educatie fizica, avea elevi care obtineau tot felul de diplome si medalii la concursuri judetene si nationale. Era un perete plin cu aceste trofee scolare. Mobiliza clasele mai mari la refacerea terenului de sport si a imprejurimilor acestuia. Nu era el prea apropiat de copii dar stia sa-i uneasca si sa-i mobilizeze. Inainte, parca profesorii aveau o anumita nota ce impunea respect, erau niste modele pentru elevi. In timpul cand era viceprimar s-au montat tribune la terenul de sport de la aceasta scoala.

Deci 🙂 vremurile trec, vin, important este sa nu le trecem doar pentru noi ci si pentru altii. Vazusem o stire cum s-a dus un tip care are afaceri cu energia verde sa monteze panouri solare la o comunitate izolata. Le-a adus la oamenii aceia energie electrica pe banii lui. La aproape 100 de case a montat panouri, ca asa a vrut el. Asa i s-a parut lui normal. Cand vezi asa ceva, iti dai seama ca nebunia aceasta de 27 de ani cu progresul si vanzarea tarii la bucata, nu a ucis chiar totul in noi si nici pe toti dintre noi.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: