Cand animalele cunosc mai bine locurile decat omul!

Dupa ce m-am lamurit ca sunt printre putinii din Valea Prahovei care asteapta noul sezon din Black Sails 🙂 … zic sa mergem mai departe… ca aveam niste imagini nepostate.

Tot asa, cand ideile si gandurile se bateau in capul meu incercand sa se transforme in realitati, scot eu un carnetel si notez. Rup o foaie, doua, trei etc, ca e important sa le notezi in ordine, le pui undeva si pleci mai departe ca viata se misca dupa multiple coordonate. Cand vine insa momentul, te intorci la notite si pui filmul 🙂 Doar totul vine si se face la timpul lui.

Si reusesc intr-un astfel de moment sa leg notitele si plec. Nu chiar departe, ci sa le verific in teren.

Intai sosesc aici:

dscf8420Frumoasa, parasita, cred ca de vanzare, probabil nu o cumpara nimeni ca e veche. Si cei care fac astfel de investitii, merg pe ideea ca bagi mai multi bani intr-un lucru vechi decat in unul nou.

Nu stiu daca e asa 🙂 probabil ca este, mai ales ca am atatea exemple cand s-a demolat ceva vechi, pentru ca, se spune ca era mai ieftin sa se ridice ceva nou. Parerea mea nu coincide cu directia asta, mie mi se pare ca un lucru vechi are o anumita valoare, si ca demolarea lui nici nu ar trebui luata in calcul.

De exemplu aceasta casa, realizata in cel mai pur stil arhitectural romanesc, are fara niciun dubiu 100 de ani. Parca atmosfera e alta in asemenea loc.

Dar, sa o iau din loc, mai ales ca azi altele ne sunt directiile, orientarile, principiile…

dscf8427

dscf8437Aici, un mic impas… oare era bine pe aici? Ideea era de a nu pierde timpul pe poteci aiurea, ca de ratacit nu aveai cum.

Mi-a picat fisa, tot mergand de niste minute bune, vazand si tot felul de urme de animale, ca acestea, stiu ele locurile mai bine ca oamenii… deci, nu aveam cum sa raman blocat, sa ma intorc iar sau etc. Asa ca am mers dupa acele urme care m-au eliberat de povara atentiei si am putut astfel observa mai bine locurile si lucrurile care ma interesau.

dscf8443Am mai avut timp si de cate un peisaj, doua…

dscf8464

dscf8473

dscf8475Chiar ma gandeam prin locurile acestea, ca nu vine nimeni pe aici ca nu are de ce. Tocmai pentru ca nu are de ce, trebuia sa merg.

dscf8476Animalele fac traseul acesta zilnic 🙂 La ce bun sa reinventez „roata”?..

dscf8477

dscf8479

dscf8481

dscf8482

dscf8487De aceea si merg caprioarele pe aici, dupa fan. Ca peste tot, prin padurile din Valea Prahovei, si aici am vazut caini care umblau la vanatoare.

dscf8491Nu stiu cum de s-au pastrat atat de bine. Probabil pentru ca erau in niste cutii de lemn, dupa cum am vazut in apropiere. Lemnul o fi putrezit, cutiile au crapat, s-au spart…

Casti din perioada Republicii Populare, din ebonita, produse la Buzau. Anii ’50 au trecut si ce  era bun odinioara, azi sunt gunoaie. Insa cum au ajuns chestiile astea si cutiile din lemn prin acele locuri, in conditiile in care nu ai cum sa ajungi cu masina, ramane o necunoscuta. De ce sa le transporti cu mana pana acolo si sa le arunci mi se pare ciudat. Cand pubele de gunoi sunt peste tot… In fine 🙂

dscf8494Pierdeam trenul si nu mai aveam timp de peisaje…

Chestia cu castile acelea o fi ea cum o fi 🙂 Eu m-am mirat cat de nebun sa fii, sa umbli prin niste locuri salbatice doar ca sa le arunci 🙂 Dar, am una maxima si maine o scriu.

Stiti ce calitate surprinzatoare are omul? Prostia! 🙂 Stiti cat ma straduiesc sa inteleg rationamentele unor oameni si nu reusesc deloc sa-i patrund? Chiar daca nici eu nu sunt ala stralucit si ma gandeam ca totusi se pot face niste conexiuni :)) Da’ de unde… hai ca uite asa devin invidios 😉

Deci scoate cate unul cate o perla din nebuloasa mintii… incat ramai fara cuvinte, perplex. Te uiti si te intrebi daca el a vorbit sau nu cumva ai auzit voci, poate o fi vorbit careva din spatele lui, o avea o inregistrare cu vreo gluma pe telefon si a pornit chestia neasteptat, ceva… Dar nu e nimic nici pe cer, nici pe jos, nici in buzunarul lui si constati ca nici in ochii lui. Nici nu poti sa-i zici, ba’ prietene, tu pari un pic nebun asa… Ca nu e nici nebuneala. Este o chestia nativa, naturala, originala, vine efectiv.

Mai stiam eu un cuplu, sau o definitie de cuplu 🙂 Ea cu citate din Nichita, poezii si impartasea altora ce mare dar e iubirea, indemna oamenii la iubireee, ea totusi avand niste tristeti si neimpliniri din cauza nesosirii acelei iubiri, in principal din cauza ei :)) … si dupa o vreme intalneste unul pe aceeasi lungime de unda. Gata, love forever si togheter. Dupa o vreme ii da ei, mai tarziu si lui, dar la inceput ii da ei, prostia niste ghionturi serioase. Si mi-l ia pe omul asta, si mi-l intreaba de ce o iubeste. Asta ce sa zica, el avea o mie sau mii de motive, ar fi trebuit sa vorbeasca printr-o mie de guri ca sa exprime ce simte. Se uita si el stupefiat, adica cum adica??? 🙂

Ok! Depasesc oamenii momentul, vine alta zi. Nu stiu, puneau la cale o deplasare prin Bucuresti. Pleaca ei doi, porumbeii, la drum, fericiti, dragutii de ei… ca daca stau asa si privesc lucrurile analitic, chiar se meritau unul pe altul. Ajung ei in Bucuresti, cand ce sa vezi? :))

Bufneste o data prostia si gura ei frumoasa se deschide, nu pentru pupic, stati calmi 🙂 ci pentru a-i spune: „Stii, nu e bine ce facem, e gresit, e prea multa iubire si nu e normal”. Pentru un tert asta e maxima, lesini de ras. Pentru ala de langa era alt fel de lesin. Il dusese in buricul Bucurestiului sa-i spuna asa ceva. Nu stiu cum a ajuns acasa, printr-o minune, sau alte detalii dar e clar ca prostia face ravagii.

Maximum posibil inca nu era atins, pentru ca dupa niste zile, el aflat ca era vina lui. Daca o iubeste asa de mult :)) Deci de cate ori aud episoadele astea mor :)))

Acum nu din solidaritate masculina, dar daca asta iti doreai de ani de zile, iubesti si esti iubita, cum naiba sa fie ceva mult in iubire? Astia doi au mai avut episoade din astea, eu acum ma indoiesc ca ala, tot batut la cap cu e mult, e gresit, mai e in regula cu toata mansarda… 🙂

Ea niciodata nu greseste, el greseste de fiecare data 🙂 Daca totusi se intelege cumva ca ea e de vina, el trebuie sa-si ceara scuze, ca a  inteles altceva decat trebuia :)))

Daca nu i-as cunoaste, as zice ca e un film, un basm, o emisiune regizata. Explicatia pentru mine este simpla: Prostia nativa! Cand un om primeste mai mult decat are minte sa inteleaga, face precum gaina in varful gramezii…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: