Asteptand sa le privesti!

Chiar asa si este! Privesti lucruri, cladiri, peisaje etc si totusi nu vezi totul. Poate ca suntem prea ocupati cu altele.

dscf8536Fara cuvinte si totusi… se pastreaza dupa 100 de ani.

Si asta imi aminteste ca in urma cu niste ani, cineva mi-a dat o vaza sa i-o umplu cu diverse chestii. Nu dupa mult timp a si fost gata, doar ca nu avea unde sa o aseze 🙂 A venit insa momentul, deci sunt consecvent unor lucruri chiar daca timpul trece 😉

dscf8497

dscf8502Multe povesti stranse aici…

Dar sa revin la subiect…

dscf8528Model de banca, aproape disparut din Valea Prahovei. Dupa suruburi se vede ca vine dinainte de 1950. Nu mai are cui folosi in prezent…

dscf8538

dscf8539Avem tot felul de frumuseti in Valea Prahovei, unele sub nasul nostru si habar nu avem ca trecem prin preajma lor.

Dar cel mai interesant este:

dscf8543Cumva dam peste ele…

dscf8547Cum ma asteapta sa le pozez in detaliu 🙂

Si tot pe aici, la noi, o chestie ciudata:

dscf8553Mie mi se pare ca este un ochi … cam de soparla, parca are multe pleoape.

Aparitia cartilor cu nr. 2 si 3 din Proiectul „Pasi in Timp”

Ieri am ras putin, azi vorbim de lucruri mai serioase. Mai era ceva si am spus ca revin azi, dar este atat de stupid incat trebuie legat de altceva mai serios: o actiune de mediu. Voi reveni in cateva zile, cu acea exprimare-actiune a unui mare responsabil al mediului, ca la asta ma refeream cu acel maxim de stupiditate.

Acum, o sa va prezint cele doua carti. In week-end aveti timp sa cititi articolul 🙂

Cei care urmaresc Proiectul Pasi in Timp, acel proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Superioare a Prahovei si Parcului Natural Bucegi stiu care sunt intentiile si obiectivele autorilor. Le reiau totusi: alcatuirea a 5 carti pana la 1 Decembrie 2018, Centenarul Marii Unirii, in care sa fie cuprins aproape tot ce este de valoare in zona noastra, fara a relua aspectele clasice cu Castelul Peles si alte chestii romantate.

In zilele noastre, oricine poate deveni un vector de opinie si directiona cetatenii acolo unde doreste, relatandu-le un adevar personal nu si adevarul asa cum este el. Iar in ceea ce priveste identitatea acestei zone, a Vaii Prahovei, se confuzeaza major in toate domeniile, de la turistic, istoric si pana la cultural-religios. Oamenii umbla pe sub muntii, beau apa zeilor, fac un talmes-balmes din datele istorice, mai recent declara microhidrocentrala de pe paraul Peles realizata in anul 1884, monument istoric considerand ca era fosta moara a Manastirii Sinaia, si cele doua obiective nu doar ca nu au legatura ci erau la sute de metri distanta, reabilitarile de monumente presupun acoperirea locurilor de veci din acestea, institutiile isi promit prin acte ca fac, ca se implica, si apoi nu mai face nimeni nimic si tot ce aveam vechi, definitoriu, se duce naibii. In acest context, aceste carti vor fi utile celor care vor veni dupa noi si ei si, poate, se va gasi cineva mult mai responsabil si mai putin aplecat spre lene, hotie si minciuna si va mai recupera ce va mai exista din trecut.

CARTEA CU PREDEALUL

Pe aceasta nu avea cine sa o prezinte mai bine, decat prietenul nostru, George Grigorescu. Asa ca voi lua de la dansul, de pe Facebook, cu permisiunea sa, textul:

„Vești bune pentru cititorii de carte clasică (adică cu foi de hârtie)! S-a lansat cartea PREDEALUL PRIN OCHII TĂI, pe care personal am așteptat-o niște luni bune. Unul din autori, Bucegi Natura, are deosebitul talent să păstreze o taină cu atâta abilitate până în ultima clipă, încât te poate scoate din minți uneori.

Pe scurt, cartea este un clasor de cercetări amănunțite despre istoria Predealului, din toate punctele de vedere care străjuiesc și pun temelia unei societăți: istorie, dumnezeire și religie, geografie, social. Veți găsi foarte multe fotografii de arhivă, pentru că oamenii ăștia doi (Adrian Ciorbă și Mariana Frățilă) au întors bibliotecile și arhivele cu susul în jos pentru a nu lăsa, încă, adevărul neîntâmplat pentru câteva generații de acum înainte. Vedem cine vine în urma noastră.

Iată ce recomandă această carte (a doua, de altfel, din „colecția” 100 DE PAȘI ÎN TIMP):
1. Autorii sunt originari din Valea Prahovei, cu alte cuvinte își ung felia cu unt, dimineața, uitându-se la munți (spre deosebire de alții ca noi …)
2. Formatul scriiturii este extrem de personal, de tip jurnal. Găsiți în ea foarte multă esență, și mai puțin substanță de umplutură (gen literatura rusă).
3. Noi o avem în bibliotecă încă de Marți.
4. Exemplarele scoase din tipar sunt în număr limitat și se găsesc majoritar în librăriile din Valea Prahovei (sau direct la autori)”.

La o cafea prin Sinaia, dezbatand aspecte din carti.

georgePoza lui George

Iata cum tin aceia care simt timpul, cartile noastre prin hoteluri si pensiuni:

img_8509

Dupa ce rasfoiesti o carte din aceasta, iti dai seama ca tot ce s-a publicat prin Valea Prahovei, este de mult depasit. Asta e alta liga, cum spunea un bun prieten 🙂

Sunt locuri in care cartile noastre stau pe mese, la dispozitia turistilor si raman oamenii zeci de minute sa le rasfoiasca. Pentru ca aceste carti au acel ceva care-i trezeste, nu sunt carti copiate dupa alte carti. De fapt, prima oara cand m-am intalnit cu celalalt autor, ea sefa de promotie, toba de calcule si de citit, chiar asa mi-a zis si ea cand i-am zis despre o carte ca nu are nimic important, fiind doar o carte copiata dupa alte carti… „ca, noi ce o sa facem, nu tot o carte dupa alte carti?” :)) Eu imi imaginam deja ce exercitiu avea ea in cautarea prin biblioteci. Prin urmare, i-am zis ca lucrurile nu vor decurge astfel, ca nu ma regasesc in asa ceva.

Cand lucram in presa, nu mai stia lumea ce sa se faca cu mine. Stilul meu prindea, fiind interesat mereu de adevar dar in acelasi timp nedorind sa fac rau cuiva. Mai veneau oameni pe la redactie, sunau, era cam greu sa ma iei de o aripa si sa ma dai afara. Si nici directorul nu voia, deci stateam bine. Dupa ce i-am facut cu capul pe toti, am intrat in zona turismului, am dus peste 5000 de turisti pe munte sau prin tara apoi m-am plictisit si de asta. O mai dadusem in bara si cu criticarea unui proiect belgian prin care se facuse o harta 3D a Bucegilor. Deci se intalneau de o vreme administratii publice, consilii judetene, salvamontisti etc, numai specialisti, scot ei harta, o prezinta ca pe un succes… si cand ma uit, era plina de greseli. Ce sa fac si eu mai bun, convins ca daca nimeni nu m-a intrebat nimic cand au facut-o, stiind ei mai bine, nici acum nu va repara nimeni ceva? Si le public greselile! Sar aia prin Jurnalul, pe la Antene in sus, alte televiziuni, si se face proiectul… praf. Ce facuse, nenorocitu’…

Bun, zic sa trec in zona mediului ca imi place muntele, ca dusmanii mediului fura si fac… Jale si aici, i-am zapacit pe toti, nu a mai inteles nimeni nimic, s-au si schimbat multe lucruri in bine… Insa, mi-am dat seama ca sunt cu niste timpi inaintea multora si ce fac azi ei vor intelege dupa trei ani. Si m-am gandit ca uite asa imi trece mie viata si o voi tine din scandal in scandal, realitatile si intamplarile din anii anteriori ma ajutasera sa-mi fac o imagine corecta asupra viitorului. Nici ei nu aveau loc de mine, nici eu de ei. Nici vreo cale de mijloc nu era, pentru ca unii stau si acum cu spaima in oase sa nu-mi bag nasul in curtea lor si sa fac cine mai stie ce…

Ok, ca atare, pasionat de istorie, cred ca la materia asta am fost mereu cel mai bun la scoala… si citind de-a lungul anilor mii de carti, zic eu ca e momentul sa trec la alt nivel. Pana in clasa a 8-a citisem o mie de carti… Si sa fac niste lucruri care sa ramana si pentru viitor. Si uite-ma scriind istoria si ce are mai valoros zona in care traiesc. Deci, dupa acestea, apare intrebarea: la felul meu de a fi, am cum sa reusesc eu sa scriu o carte dupa alte carti, vreodata?? Nici pomeneala! Pai daca ala din anul 1900 a spus o chestie si a pus punct, eu m-am dus dupa punct mai departe sa vad cum a ajuns el la concluzie, deslusind adesea un alt context. Si tot asa, si tot asa, prin orase, municipii, site-uri, arhive, bioblioteci, dupa intalniri cu fel si fel de oameni, s-au nascut cartile acestea.

Nu e fain ca in 2018 „sa ranjesc fasolea fericit” ca am 5 carti bune, serioase, inegalabile? Cu dedicatie! :)))

De la prima carte stiam ce directii voi avea la urmatoarele. Nu as vrea sa detaliez, pentru ca pe masura ce vrei sa lamuresti ceva, oamenii tind sa creada reversul sau sa te creada nebun. Acum, nu ma deranjeaza prea tare ce cred, ingloband de o vreme notiunile lor despre mine in mine si convietuind cu ele. Poate asa e, poate nu e, important este sa ajung la momentul 1 Decembrie 2018 si apoi ma gandesc cum sunt si ce mai fac. Cine stie ce naiba mai imi trece prin minte… Daca o sa castig la loto, sigur fac atatea de o sa zic ca am trait zece vieti, dar cum nu joc, nu am cum sa castig. Merg pe ideea ca pentru a castiga, trebuie sa visezi numerele. Cum nu se intampla nici visul :))

Treaba este ca autorul celalalt nu s-a plictisit deloc. Pentru ca acest stil de cercetare, deschidea o multime de usi, te tinea conectat. Si mai cred ca daca si lui Dumnezeu ii place ce faci, atunci nu ai cum sa nu reusesti. Iar demersul meu era complet lipsit de materialism si alte chestii care devoreaza omul din zilele noastre si-l departeaza de ce este important.

Daca va intrebati daca suntem cu carti la Alpin Film Festival trebuie sa va spun ca nu. Asta daca nu ati constatat deja. Dar am inteles ca mai sunt lansari sau prezentari de carti si duminica. Organizatorii ne-au invitat, au fost super de treaba, ne-au sunat de mai multe ori, numai ca… noi, autorii, nu am reusit sa ne sincronizam din cauza programelor incarcate ale fiecaruia, apoi celelalte carti cu Predealul abia azi le finalizeaza tipografia, urmand sa le ridice celalalt autor probabil luni. Deci nu ramane nimeni din cei care si-au manifestat intentia de a o cumpara, fara carte.

Bineinteles ca as putea merge doar cu cateva exemplare, unul din fiecare carte si acolo sa le prezint, cum fac si altii. Insa nu am nici timp duminica si nici nu imi place asa ceva din niste motive. Mie imi place sa vorbesc de lucruri concrete si pe lucruri concrete. Deci nu-ti arat cartea si tu ma asculti si apoi ne auzim noi. Ca nu se face asa ceva, e lipsa de bun simt. O pot face altii, eu nu.

Iar prezentarile de carte in general creaza impresia unui mare scriitor, unui mare efort, unui nu stiu ce. Lumea aplauda, copiaza dupa vecinul, si isi urmeaza aceeasi cale ignoranta niste minute mai tarziu. Vin la lansari ca sa para oameni culti, ca vecinul daca se duce trebuie sa nu fie mai prejos. As pierde timp si nu as fi eu, amestecandu-ma in asemenea spectacole. Sa ne strangem mainile si sa dam autografe. Nu stiu, poate celalalt autor desi ma cam indoiesc, dar in niciun caz eu nu o sa vin in fata unei mase de oameni sa ma laud cu ce am facut. Este o chestie normala careia eu i-am alocat mii si mii de ore, intr-o lume fara directie. Nu vreau sa obtin nimic, nici acum in prezent, nici cine stie cand. Unele lucruri se fac la timpul lor, daca le prinzi dn zbor te poarta ele, daca nu, stai asa, traiesti ca si ceilalti.

Pai, pana ajung la prezentarea celei de-a treia carti, doarme toata sala si o sa ma tina minte… ca un somn mai bun ca atunci nu au avut! :)) Deci sa doarma fiecare in patul lui! 🙂 Este o impresie falsa ca dincolo de pozele cu peisaje, glume, eu traiesc asa, nu am ce face, nu stiu ce se intampla. Ii las pe altii cu spectacolul, sa vanda „carti”, eu „vand” identitate celor interesati… din prezent si viitor. Si Slava Domnului, sunt numeroase persoanele care au citit ce scriem si asteapta si acestea anul 2018 si celelalte carti, pentru ca impreuna sa legam cu funda tricolora cele 5 carti si sa zicem, da, toti am facut cate ceva. Pentru ca fiecare persoana care a vorbit de cartile acestea sau de un episod din ele, a pus umarul la ele, este un autor al viitorului. Lumea aceasta nu se invarte doar dupa 1 si cu 1 fac doi. Cartile noastre abunda de oameni care au pus umarul prin opinii, idei, la acestea. Ele nu scot in relief si nu preamaresc pe vreun autor, asadar nu am nevoie de iesiri in spatii publice, sa dau interviuri si sa stau la poze. Eu le-am facut altora, deci stiu cum este, nu sunt curios de asa ceva. Cei care sunt interesati de carti stiu unde sa ne caute sau ii cautam noi. Cititorii noi au pagina de Facebook Pasi in Timp si alte cai de a lua legatura cu autorii, asa ca totul este simplu.

CARTEA CU POSADA

Exista posibilitatea ca aceasta carte din care am luat ieri primul exemplar, sa aiba parte de o lansare publica data fiind importanta subiectului care depaseste granitele zonei.

Nimeni nu a localizat… locul luptei din anul 1330. Istoricii nostri au propus o gramada de amplasamente. Cum eu nu vad lucrurile ca marea majoritate mi s-a parut ciudata abordarea lor. Folosirea pronumelui „eu” de atatea ori pe aici, nu inseamna o preamarire, ci o usoara ironie. Da, ma ironizez asa un pic singur 😉

Am citit ce au scris ei. Fabulatii in general si nimic concret. Am citit toate cartile si articolele si tot ce se putea despre subiectul „Posada”. Apoi, am purtat corespondenta cu autoritati, profesori, muzee etc din toate zonele presupus Posade. Si m-a luat o mama de ras, cand mi-am dat seama ca nimeni nu avea nici cea mai elementara dovada. Deci, fiecare de capul lui, o tine asa. Nu ai nimic, dar tu o tii asa, ca a zis nu stiu cine ca poate pe aici este :))

dscf8510Cartea nr. 3

O iau cu inceputul si ma lamuresc curand ca sunt niste adevaruri incomode. In carte veti gasi cum am umblat prin multe locuri din tara, ea incepe cu primii domnitori, continua cu date noi despre Drumul Prahovei, poze din belsug ca este nevoie de tot felul de probe nu doar documentare… ajungem prin cancelarii straine, carti ale autorilor straini, documentele noastre medievale, trecem prin focul luptei de la Posada, ne ducem la Brasov la o biserica veche, ne intoarcem prin alte timpuri… pentru ca dupa 100 de pagini, super-eroul din poveste sa puna lucrurile cap la cap 🙂 si sa ajunga astfel… sa se trezeasca in fata bisericii lui Basarab, ridicata in cinstea luptei din 1330. In carte nu se aude… „Baaaa, Bisericaa!!!” dar cam asa a fost! Treaba e ca bietul autor si-a dat seama ca nu e niciun super-erou, astia de genu’ sunt morti toti, si ca nimeni nu va crede. Ba mai mult, stiindu-se ca merge prin padure, se poate concluziona: a mancat ceva otravitor pe acolo si in loc sa urmeze tratament, deranjeaza oamenii.

Nu am deranjat pe nimeni, ce naiba, ma duc sa stau pe la usi ca fraierul?! Iau rucsacul, azi asa, peste alte zile tot la fel, ba zi de zi, ba 2-3 ore pe zi, uite asa dupa o luna si ceva, de sarit prin curtile oamenilor, urcat versanti, cazaturi, zgarieturi, bilete la tren si microbuze, ajung la fundatiile fostei biserici. Daca intrebi pe cineva din Comarnic de o alta biserica la Posada se uita la tine ciudat… daca observa ca nu la schitul Lespezi te referi. Gasiti momentul gasirii prin carte.

dscf8509Stiti cine este domnitorul? Era numit… de unii… Nakru fuwifuda, adica „Domnul cel negru”. In tabloul redat pe coperta are alaturat titlul: „Marele Radul Negru Voievod”. In acte, titulatura sau era de-a dreptul impresionanta. Si copiii invata la scoala ca acesta nu a existat! 🙂 Pentru ca au facut unii niste manuale subiective, in care omul asta este personaj inexistent, o legenda.

Apoi, m-am autorizat singur si am dat drumul la treaba. Ce sa chem pe cine nu ar fi venit! Toata vara trecuta si toamna am umblat pe acolo. Cand am gasit ceva de valoare si urme ale unei locuiri, am luat legatura cu autoritatile si le-am predat. Acum voi scoate cartea, le duc lor primele exemplare, le zic ca au o saptamana la dispozitie sa ia masuri, dupa care dau drumul cartii pe piata. Va dati seama ca sunt imagini cu fundatiile, cu cadrul natural, oricine o gaseste imediat. Dar statul pleaca de la avantajul acelei saptamani. Apoi ii anunt pe ceilalti, detectoristi, pasionati etc sau sunt ei pe faza de ceva vreme 🙂 Startul, soon!

Cand am anuntat autoritatile s-a confirmat ceea ce stiam demult, ca nu este nimeni interesat, ca au treaba, nu au timp. Dovezi de corespondenta cu ei am cu zecile… Tocmai de aceea nu am insistat cu specialistii care nu stiu ce fac ei, sa fie chemati. Nu ai venit dupa un timp rezonabil, adica o luna de zile, nu mai ai ce cauta! Ii aliniez la start acum daca nu s-au dus cand trebuia! Oricum, a reiesit ca singurul specialist eram eu 🙂 daca ei ar fi fost mai mari, mai buni, ar fi gasit ei biserica. Daca nici dupa ce le-am oferit mai toate detaliile, nu au priceput… Au de lucru pe acolo un an de zile…

Chiar si asa in cartile noastre, gasiti o multime de specialisti care ne-au sprijinit sa intelegem cat mai corect unele lucruri.

Toate aceste carti sunt legate intre ele, daca una are titlul de Predeal este pentru ca trateaza preponderent aspecte de acolo, de granita, de vama… insa toate au legatura una cu alta.

dscf8504Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”. Coperta arata urmele pe unde am fost!

Cartea cu Posada mai are un aspect inedit. Inainte, doar supravegheam ordinea articolelor, asezarea in pagina, pozele, propuneam coperta, neavand notiuni DTP, experienta de lucru in alte programe. Insa, stresam mult oamenii cu colo trebuie o virgula, dincolo poza mai mare, textul e nu stiu cum, asa ca pana la urma am invatat, parcurgand noaptea tutoriale si de 5 ori ca sa pricep o data. Apoi, m-au lamurit si niste prieteni, asa ca Posada, cartea cu nr. 3, este scrisa de mine si asezata de mine in pdf de printat. Daca inventam si o tipografie pe sub masa, sa o scot la mine, eram luat fortat de acasa si dus la control. Dar cred ca, daca era asa… mergeam singur ca nici eu nu ma mai suportam 😉

In mod sigur, saptamana viitoare dam ok-ul la tipografie, ca sa iasa mai multe. E posibil sa facem o lansare, ar trebui fiindca subiectul este sensibil, si asta undeva pe la Sinaia, ca este polul cultural al zonei, sa vedem insa… Trebuie sa ma gandesc la ceva simplu si eficient, sa nu fie un eveniment unde vine cine vrea ci oameni interesati, nu din astia sa sparga seminte prin sala sau sa creada ca sunt la teatru si urmeaza „La sarmale”. Cred ca am vrut sa zic „Las fierbinti” sau ceva de genul. Niciodata nu am inteles desi aud in multe locuri, ce naiba este asta „Las fierbinti”, un film, o manea, titlu de ziar. Asta pentru ca nu am cautat, mi se pare ceva lipsit de interes, stupid, dupa cum suna.

A, nu v-am zis, dupa 2018 poate ma fac profesor. Ca si asta face parte din planurile mele. Nu am zis ce fel de profesor :)) Dar cu Dumnezeu inainte…

Cand animalele cunosc mai bine locurile decat omul!

Dupa ce m-am lamurit ca sunt printre putinii din Valea Prahovei care asteapta noul sezon din Black Sails 🙂 … zic sa mergem mai departe… ca aveam niste imagini nepostate.

Tot asa, cand ideile si gandurile se bateau in capul meu incercand sa se transforme in realitati, scot eu un carnetel si notez. Rup o foaie, doua, trei etc, ca e important sa le notezi in ordine, le pui undeva si pleci mai departe ca viata se misca dupa multiple coordonate. Cand vine insa momentul, te intorci la notite si pui filmul 🙂 Doar totul vine si se face la timpul lui.

Si reusesc intr-un astfel de moment sa leg notitele si plec. Nu chiar departe, ci sa le verific in teren.

Intai sosesc aici:

dscf8420Frumoasa, parasita, cred ca de vanzare, probabil nu o cumpara nimeni ca e veche. Si cei care fac astfel de investitii, merg pe ideea ca bagi mai multi bani intr-un lucru vechi decat in unul nou.

Nu stiu daca e asa 🙂 probabil ca este, mai ales ca am atatea exemple cand s-a demolat ceva vechi, pentru ca, se spune ca era mai ieftin sa se ridice ceva nou. Parerea mea nu coincide cu directia asta, mie mi se pare ca un lucru vechi are o anumita valoare, si ca demolarea lui nici nu ar trebui luata in calcul.

De exemplu aceasta casa, realizata in cel mai pur stil arhitectural romanesc, are fara niciun dubiu 100 de ani. Parca atmosfera e alta in asemenea loc.

Dar, sa o iau din loc, mai ales ca azi altele ne sunt directiile, orientarile, principiile…

dscf8427

dscf8437Aici, un mic impas… oare era bine pe aici? Ideea era de a nu pierde timpul pe poteci aiurea, ca de ratacit nu aveai cum.

Mi-a picat fisa, tot mergand de niste minute bune, vazand si tot felul de urme de animale, ca acestea, stiu ele locurile mai bine ca oamenii… deci, nu aveam cum sa raman blocat, sa ma intorc iar sau etc. Asa ca am mers dupa acele urme care m-au eliberat de povara atentiei si am putut astfel observa mai bine locurile si lucrurile care ma interesau.

dscf8443Am mai avut timp si de cate un peisaj, doua…

dscf8464

dscf8473

dscf8475Chiar ma gandeam prin locurile acestea, ca nu vine nimeni pe aici ca nu are de ce. Tocmai pentru ca nu are de ce, trebuia sa merg.

dscf8476Animalele fac traseul acesta zilnic 🙂 La ce bun sa reinventez „roata”?..

dscf8477

dscf8479

dscf8481

dscf8482

dscf8487De aceea si merg caprioarele pe aici, dupa fan. Ca peste tot, prin padurile din Valea Prahovei, si aici am vazut caini care umblau la vanatoare.

dscf8491Nu stiu cum de s-au pastrat atat de bine. Probabil pentru ca erau in niste cutii de lemn, dupa cum am vazut in apropiere. Lemnul o fi putrezit, cutiile au crapat, s-au spart…

Casti din perioada Republicii Populare, din ebonita, produse la Buzau. Anii ’50 au trecut si ce  era bun odinioara, azi sunt gunoaie. Insa cum au ajuns chestiile astea si cutiile din lemn prin acele locuri, in conditiile in care nu ai cum sa ajungi cu masina, ramane o necunoscuta. De ce sa le transporti cu mana pana acolo si sa le arunci mi se pare ciudat. Cand pubele de gunoi sunt peste tot… In fine 🙂

dscf8494Pierdeam trenul si nu mai aveam timp de peisaje…

Chestia cu castile acelea o fi ea cum o fi 🙂 Eu m-am mirat cat de nebun sa fii, sa umbli prin niste locuri salbatice doar ca sa le arunci 🙂 Dar, am una maxima si maine o scriu.

Stiti ce calitate surprinzatoare are omul? Prostia! 🙂 Stiti cat ma straduiesc sa inteleg rationamentele unor oameni si nu reusesc deloc sa-i patrund? Chiar daca nici eu nu sunt ala stralucit si ma gandeam ca totusi se pot face niste conexiuni :)) Da’ de unde… hai ca uite asa devin invidios 😉

Deci scoate cate unul cate o perla din nebuloasa mintii… incat ramai fara cuvinte, perplex. Te uiti si te intrebi daca el a vorbit sau nu cumva ai auzit voci, poate o fi vorbit careva din spatele lui, o avea o inregistrare cu vreo gluma pe telefon si a pornit chestia neasteptat, ceva… Dar nu e nimic nici pe cer, nici pe jos, nici in buzunarul lui si constati ca nici in ochii lui. Nici nu poti sa-i zici, ba’ prietene, tu pari un pic nebun asa… Ca nu e nici nebuneala. Este o chestia nativa, naturala, originala, vine efectiv.

Mai stiam eu un cuplu, sau o definitie de cuplu 🙂 Ea cu citate din Nichita, poezii si impartasea altora ce mare dar e iubirea, indemna oamenii la iubireee, ea totusi avand niste tristeti si neimpliniri din cauza nesosirii acelei iubiri, in principal din cauza ei :)) … si dupa o vreme intalneste unul pe aceeasi lungime de unda. Gata, love forever si togheter. Dupa o vreme ii da ei, mai tarziu si lui, dar la inceput ii da ei, prostia niste ghionturi serioase. Si mi-l ia pe omul asta, si mi-l intreaba de ce o iubeste. Asta ce sa zica, el avea o mie sau mii de motive, ar fi trebuit sa vorbeasca printr-o mie de guri ca sa exprime ce simte. Se uita si el stupefiat, adica cum adica??? 🙂

Ok! Depasesc oamenii momentul, vine alta zi. Nu stiu, puneau la cale o deplasare prin Bucuresti. Pleaca ei doi, porumbeii, la drum, fericiti, dragutii de ei… ca daca stau asa si privesc lucrurile analitic, chiar se meritau unul pe altul. Ajung ei in Bucuresti, cand ce sa vezi? :))

Bufneste o data prostia si gura ei frumoasa se deschide, nu pentru pupic, stati calmi 🙂 ci pentru a-i spune: „Stii, nu e bine ce facem, e gresit, e prea multa iubire si nu e normal”. Pentru un tert asta e maxima, lesini de ras. Pentru ala de langa era alt fel de lesin. Il dusese in buricul Bucurestiului sa-i spuna asa ceva. Nu stiu cum a ajuns acasa, printr-o minune, sau alte detalii dar e clar ca prostia face ravagii.

Maximum posibil inca nu era atins, pentru ca dupa niste zile, el aflat ca era vina lui. Daca o iubeste asa de mult :)) Deci de cate ori aud episoadele astea mor :)))

Acum nu din solidaritate masculina, dar daca asta iti doreai de ani de zile, iubesti si esti iubita, cum naiba sa fie ceva mult in iubire? Astia doi au mai avut episoade din astea, eu acum ma indoiesc ca ala, tot batut la cap cu e mult, e gresit, mai e in regula cu toata mansarda… 🙂

Ea niciodata nu greseste, el greseste de fiecare data 🙂 Daca totusi se intelege cumva ca ea e de vina, el trebuie sa-si ceara scuze, ca a  inteles altceva decat trebuia :)))

Daca nu i-as cunoaste, as zice ca e un film, un basm, o emisiune regizata. Explicatia pentru mine este simpla: Prostia nativa! Cand un om primeste mai mult decat are minte sa inteleaga, face precum gaina in varful gramezii…

Mai sunt si altii care asteapta „Black Sails”, sezonul 4? :)

Ma „chinuia” acum seara, intrebarea aceasta. Orice prieten intreb, nu stie nimeni la ce ma refer? :))

Este un serial foarte interesant, cu mai multe sezoane, fiecare sezon cu episoadele lui. Parca de prin 2015 il urmaresc. Ca astia scot un sezon, are vreo 10 episoade, apoi, mai apare o serie cine stie cand.

Al 4 lea sezon si ultimul… e programat sa inceapa la sfarsitul acestei luni. Uite, ca trece timpul si… se apropie! 🙂

Acesta este trailerul:

Cred ca e cel mai bun serial pe care l-am vazut in ultimii ani.

Aici sunt toate sezoanele:

http://www.veziserialeonline.info/black-sails

Mica Unire, simboluri si in Valea Prahovei

Dragi prieteni, stiti, aceia prin 1859, intr-o astfel de zi realizau Unirea dintre Tara Romaneasca si Moldova. Va vine sa credeti in ce hal ne gasim cu sentimentele, cu valorile din noi, dupa nu foarte mult timp de la acel moment? Adica in ce mod ne-am degradat, transferand iubirea de neam, de tara, unor chestii fara valoare, gen telefoane performante care ne tin degetele lipite ca sa facem touch permanent, silicoane, masini, mancare de parca vine sfarsitul lumii, betii, minciuni, neseriozitati… Ne-am anihilat cam tot ce conta pentru viitorul tarii. Oare vom mai gasi puterea de a fi macar umbrele inaintasilor nostri??!!

Marele patriot Alexandru Ioan Cuza avea sa aseze bazele statului modern roman, opera continuata prin excelenta de cel mai mare rege al Romaniei, Carol I.

Acum, cum stiti ca se scrie pe aici, nu o sa ma apuc sa fac o cronologie si sa citez surse, si voi sa ziceti ce destept este, uite cat a citit. Mi se pare un spectacol ce ar arata de fapt cat sunt de imbecil. Ne dam destepti la ce facem noi, nu la ce au facut altii. Mie nu prea imi plac astia care umbla permanent dupa ei, cu citate la purtator, cu nu stiu cata bibliografie. Ca intr-un anume context Kafka spunea nu stiu ce, Cartarescu facea o paralela intre nu stiu cine, dar vine Balzac care nu stiu ce concluzii mai trage si asta. Ce naiba e toata prostia asta? Asta tine de cultura noastra generala, iar viata e compusa din multiple lucruri. Pe mine ma intereseaza momentul 24 ianuarie 1859, nu parerile unora spuse din cauza anumitor… resorturi.

Hai sa gasim ceva nou, sa facem noi ceva, fiecare in dreptul nostru…nu altii…

Ca atare, ce avem noi pe aici prin Valea Prahovei, legat de acest moment istoric? Acest articol e un subiect care macar nu e stupid si prins in cuie, adica „limite profesionale”.

Deci, undeva mai jos de Campina, la Floresti, gasim bustul marelui domnitor, doar stim de concentrarea armatelor din Moldova si Tara Romaneasca in acest loc, acea celebra infratire. Bun! Si cum venim mai sus, de la Comarnic incoace, gasim initiativa splendida a tinerilor din Comarnic, care au amplasat un drapel pe Varful Plesuva. Asta pentru ca francezul Vaillant amplasase in acest loc cu multi ani inainte de momentul 1859, un drapel romanesc. El ar fi vrut sa-l amplaseze si la Vf. Omu dar conditiile meteo nu au permis.

dscf8089Felicitari acelora care nu si-au stins in ei scanteia patriotismului, respectul pentru sacrificiul inaintasilor si care continua sa creada ca viata prin aceste locuri in care traim, se invarte dupa cu totul alte coordonate, nu acestea temporare in care ne iluzionam si ne pierdem clipele, ci acelea milenare care au decis atatea generatii.

Perpetuarea identitatii nationale nu este un moft sau o optiune, ci reprezinta mesajul genetic transmis din generatie in generatie; el decurge din nasterea pe aceste meleaguri, sper romanesti pentru totdeauna!

Mai incoace, gasim la Stancile Sf. Ana zugravit tricolorul. Anterior anului 1866, ca si multe alte inscriptii ce inca se mai pastreaza prin Bucegi, azi doar un ochi foarte atent il mai observa.

iImaginea apare si in cartea „100 de pasi in timp”.

Si apropo de aceasta carte… ea incepe cu singurul obiectiv din Valea Superioara a Prahovei, ce vine exact din perioada domniei lui Alexandru Ioan Cuza. Este vorba de crucea de piatra din Izvor, careia, i-am refacut istoricul alaturi de celalalt autor, cu destula greutate, dar in acelasi timp cu o exactitate ce nu poate fi pusa la indoiala. Ea fost ridicata de catre cel care avea hanul de la Setu, aflat in zona Izvorul Rece, la iesire din Sinaia, cum se merge spre Bucuresti. Hangiul se numea Duţă Burtă si a ridicat-o la intersectie de drumuri cum este obiceiul… exact in anul 1862.

Un monument unic la noi si pe care inca se mai cunoaste anul.

Un monument care a supravietuit razboaielor mondiale, comunismului si are urme de gloante pe el.

Un monument ce moare azi, in vremuri libere… Pentru ca noi am inteles ca libertate inseamna doar a te vantura de colo-colo, dupa cum ne trece prin cap.

Nu este nici macar declarat monument istoric desi foarte multi si-au luat acest angajament… Concret, nimeni nu a facut nimic. Ba de fapt au facut. Iata niste imagini de duminica:

dscf8307

dscf8309

dscf8310Au ingramadit pamant pe ea… Asta inseamna ignoranta, lipsa de educatie, necunoasterea istoriei si neasumarea unei identitati. Altii sa faca, nu noi. Cand te preocupa doar stomacul, ce obligatii sau responsabilitati serioase sa-ti iei?

Intr-o adresa a Primariei catre Directia de Cultura, Culte si Patrimoniu Prahova, apare acest obiectiv. I-am pus in legatura si pe unii si pe altii, am adresele lor si… dupa niste ani, nu au facut nimic! Mai mult de atat au si scris eronat la un obiectiv declarat de ei monument istoric, microhidrocentrala de pe paraul Peles, ca este fosta moara a Manastirii Sinaia… Care era cu totul altceva si in cu totul alta parte.

Oricat ai fabrica istoria sa sune cum vrei, adevarul va iesi mereu la iveala, ca asa e facut sa fie pe lumea asta.Nu un obiectiv am propus, ci mai multe. Nu au putut, a simti istoria este un pic mai complicat.

Si mai am exemplul unui prieten, un baiat deosebit, face diverse si, uneori, excursii pe munte… Undeva, la o stanca, el le arata turistilor chipul lui Decebal. Adica stanca ar avea un anumit profil. De fapt, cata imaginatie ai avea si cat ai fi de partea lui, in acest caz nu prea seamana cu ceva. Insa, daca privesti mai atent, cand ajungi acolo, vei vedea un text,  care e mai vechi decat Mica Unire. Asta trebuie sa le arati turistilor… cat inca se mai pastreaza! Fiindca, adesea, ce este important  se afla chiar sub ochii nostri!

Plimbare prin bazinul Vaii Largi

Am reusit sa ma surprind singur! Bine, nu pe moment, pentru ca pe moment nu am realizat 🙂 Imi venise asa, o idee, si de la un fir de ata am ajuns la un ghem. Nu de alta, dar am realizat ca torc bine :))  Cand e vorba de un subiect anume, apoi nu stiu daca imi scapa prea multe variante de abordare. Le bag asa pe toate in oala cu ciorba.

Uite asa m-am trezit azi in bazinul Vaii Largi de mai jos de Sinaia. As fi pariat cu o zi inainte ca nu am ce cauta pe acolo, prea curand. Numai ca nu stii niciodata ce iti poate aduce viitorul…

Ma intreaba de curand un prieten: „ba’ tu esti cu cercetarile, iti bagi nasul peste tot, ce crezi, pe unde ar fi ascuns Sebastian Ghita? In ce tara?”. Si imi vine si mie raspunsul, ca nu a iesit din tara, ca este ascuns la vreo ambasada. A scapat prea profi ca sa o faca el singur! Nu se agita nimeni sa-l caute pentru ca stiu ca este tot in Bucuresti, zic eu! Sau de ce sa fugi la capatul lumii, cand poti sta sub nasul lor?

Bun, si hai sa mergem la Valea Larga. Noroc ca nu mai intreaba nimeni de ce. Am zis eu ca facem o bucla pe acolo, pe drumuri forestiere. Nu era chiar simplu, pentru ca este cam mare salbaticia pe acolo, ma gandeam ca pe drum o sa fie si zapada cam mare dar nu am mai zis nimic 🙂

maineAcesta era traseul propus dar si realizat pana la urma.

Urma sa ajungem pe Platou Izvor in Sinaia, sa urmam strada cu acelasi nume si sa intram in padure. E un forestier ce trece mai sus de hotelul Mara, apoi o ia prin padure niste kilometri. Pe acolo am zis. Inainte de asta, propun sa coboram pe Malul Spitalului, alt cartier din Sinaia, sa ne oprim la o brutarie, unde fac aia pe acolo, niste cornuri bune. Nu am mai coborat! 🙂 Deoarece, pentru ca…

Cum stateam asa in maxi-taxi, vad ca se pregateste sa coboare cineva. Priveam ganditor podeaua si vad in fata doua tocuri 🙂 Imi ridic privirea si imi zic „e din filme”. Ma uit prin preajma, toti se uitau, nu doar eu :)) Imi propun sa tac, sa nu ma trezesc vorbind. Mai bine sa privesc 🙂 O data cand am vorbit, a iesit bine. Altadata, cand am zis nu stiu ce naiba, parca… „ce peisaj”, am fost intrebat daca mi-e rau. Ceea ce am si confirmat! Era atat de dezarmant adevarul ca eram la un pas sa ma faca bine cu una lovitura. „Una iti dau si popa-ti canta!”. „Una doar?” sunase intrebarea mea. Na, fiecare cu gandurile lui crestinesti 🙂 Dupa faza asta mi-a „cantat” nevasta-mea o saptamana cu nu mi-e rusine si tralala.

Acum, zic eu, crezandu-ma intre prieteni 🙂 …”cu una din asta, vii dupa trei zile acasa”. Na, Chirila a avut la dispozitie o vara intreaga sa-i spele careva blugii in mare, dar el e Tudor Chirila… trei zile nu-s chiar multe. Acasa, mai tarziu, mi-a si parvenit raspunsul ca „ha, du-te, ca dus esti!” Prietenia e o vorba, ce mai! 😉

Cu gandul la ce vazusem, am ratat statia pentru Malul Spitalului. „Ce faci, ma’? N-ai zis ca o sa coboram pe Mal?” Ma trezesc eu si ma uit pe geam. Eram pe la stadion, unde sa mai coboram… 🙂  Noroc ca am gasit un chec bun pe Platou si nu am plans prea mult dupa cornurile de pe Mal.

Pana sa intram in padure, ma trezesc vorbind intruna. La scurt timp, ies de pe langa vilele de pe acolo, niste caini care ne tot petrec latrand. Mie imi plac cainii dar nu pe la picioarele mele sau prin arii protejate. Ma fac la ei zicandu-le „valea, ca imi fac mocasini din blana voastra!”… si ma umfla rasul de prostiile debitate… :)))

Hai ca am ajuns si pe forestier, vad ca nici pe blog nu termin cu vorbaria…

dscf8313Pe drum o multime de urme, in special de caini, mistreti si caprioare.

La un moment dat, mult mai departe la vreo 4 km, vazusem urmele unui cerb mare care mersese fix pe mijlocul drumului.

dscf8315Pe sub linia de inalta tensiune, aceea care vede de pe DN1 cand te uiti spre Valea Larga. Pana aici, am vazut o haita de caini ce latra pe o panta. Alergau ceva ca asa suna latratul… era un taraboi total.

dscf8319Ma indoiesc ca stie cineva sau prea multi, ce este in poza aceasta. Poate daca s-au uitat in cartea „100 de pasi…”.

Continuam, ziua parea frumoasa, calda… O multime de urme de animale tot traversau drumul sau mergeau pe el.

dscf8320Si a inceput sa apara cate un peisaj 🙂 Mai departe venea drumul nostru inzapezit. Dar nu a fost cine stie ce, cand putine ti se par grele 🙂

dscf8321Ne mai aruncam privirile si spre cate o vagauna…

Intrasem pe drumul forestier la 9:50.

dscf8322

dscf8325Si constatarea dupa vreo 5 km: niciun urs nu sta prin barloguri! Numaram 3 ursi care trecusera drumul… venind din deal spre vale. Oare unde se duceau de coborau de la altitudine spre firul vaii?! Dupa mancare.

dscf8328Anaconda

dscf8329Pe asta nu o mai vazusem

dscf8334Un alt cerb sau un mistret mare? As zice ca mistret.

dscf8335Pe acolo au coborat mistretii.

dscf8337Pur

dscf8339Ce mi-a placut mai mult, am inramat.

dscf8341Un batalion de soareci executasera un asalt asupra lemnelor stivuite de pe marginea drumului. Cine stie cat popor soricesc se afla bagat acolo…

dscf8344

Si ajungem la o organizare de exploatare forestiera:

dscf8351Nimeni, evident.

Hai ca pana aici, am mai mers prin zapada de circa 30 cm, mai o urma, mai o poza… dar, mai departe venea o padure deasa de molid. Dupa calculele mele, pe aici le place ursilor 🙂

dscf8355Molidis din cel mai pur, imparatia ursilor 🙂

dscf8357

dscf8358Vad o gheata, fac o poza si zic „uite ce a mai ramas din el”.

Urmele de animale aproape ca disparusera, exceptand rar cate o urma de urs. Asa ca am dat mai departe drumul la poze:

dscf8361

dscf8365Ma opresc… „Se vede releul Costila tocmai din Valea Larga”. De fapt, se vedea si Crucea.

dscf8367De aici vedem bine de ce nu se schiaza pe versantul estic al Furnicii. La Sinaia tocmai s-au redeschis partiile din Valea Soarelui.

dscf8369Vanturisul, Coltii lui Barbes, Vf. cu Dor

O luam asa pe drumul ce incepuse sa coboare si ma opresc. Urmeaza o faza foarte tare 🙂 Eu: „urmele acestea de urs sunt foarte proaspete”! Si aud imediat: „Uite-l acolo in fata!” La curba drumului era un urs care se uita la noi. Scot repede aparatul si din spatele ursului iese unul si mai mare… care ne priveste si el si in secunda doi au rupt-o la fuga la deal, in padure. Na, mai fa poze! Cine e atat de nebun sa se bage dupa ursi in padure de molid? 🙂

dscf8370Aici ne uitam in spate sa vedem daca mai ies la drum. E clar ca pe aici nu trece nimeni cu lunile. De altfel, la acea amenajare de exploatare se vine dinspre Sinaia, pentru ca pe partea aceasta, unde iese drumul, in Valea Larga, sunt multe portiuni de drum surpat.

dscf8373Urmele la inca un urs 🙂

In total: 6 urme de ursi singuri, o ursoaica si cu un pui, o ursoaica si doi pui. Foarte greu as lua in calcul ca am vazut si numarat de doua ori urmele unui urs. Sa zicem 5, dar cu mare greutate.

dscf8374Mergeau paralel, isi spuneau cate ceva 🙂

dscf8375Deci cum veneau ei pe cate un rand, cei trei s-au intalnit chiar aici, in fata, unde am pozat.

dscf8376„Ne prindeau astia pe aici, sa vezi mocasini ce ieseau din noi” :))

Ideea care este? Intreaga zona era plina de ursi 🙂 Ar fi cam la 7,5 km distanta de intrarea in drumul forestier dinspre Sinaia.

dscf8377

dscf8378Un pic mai jos de aici, am vazut ca mai aveam 1,8 km pana la iesirea din padure. Ca scria pe un arbore cifra 18. Deci astia de la padure nu considera ca este un singur drum. Mai departe, in spate, ramane padurea de molid. Mai jos de aceasta, nu am mai vazut o urma de urs. Astia acolo stau… se plimba, se viziteaza, merg mai mult pe drum. Inteligenti!

dscf8383

dscf8384

dscf8386La jir! 🙂

dscf8389Mirosea puternic a sulf dar nu am vazut vreun izvor.

dscf8390

dscf8394Tablou

dscf8398Podul de la Valea lui Bogdan

dscf8399Trecem pe langa o constructie, la vreo 200 metri de intrare pe acest asa-zis drum… pentru ca a fost luat de ape.

dscf8401Gata am iesit de pe drum, aproape de halta C.F.R. Valea Larga. Ma uit la ceas… era 13:20. Bucla asta a avut vreo 14 km. Pana la tren mai erau 35 de minute. Zic sa urcam un pic si pe dealul ce se vede din halta. Sunt acolo niste constructii si mereu imi zic sa ajung pana acolo si mereu uit.

dscf8414Acolo

dscf8410Paragina totala

dscf8406

Mai era o casa mai incolo, locuita… si o droaie de caini pe langa ea. Nu stiu cum or sta oamenii pe aici, asa izolati. Este interesant pentru o vreme, apoi nu mai stiu…

De ce m-am dus prin bazinul Vaii Largi? Asa! Sa beau ceai din termos 🙂 E, nu m-am dus chiar asa, dar nici ceva ce ma preocupa nu am observat.

„Ne-a infundat prin coclauri, pe unde era ursarie la greu!” 🙂

Tot felul de evenimente in Valea Prahovei: miting la Sinaia, salvari de turisti, inaugurari, marsuri, festival…

Cand se intampla, se intampla 🙂

Nu stiu ce a fost mai intai, dar stiu ce inca nu a fost…

Aceasta insa a fost:

S-au pierdut pe la Azuga, in zona Vf. Stevia un grup de 7 turisti. Mie Vf. Stevia imi da a fi prin zona muntilor Baiului, presei si altora le da varful acesta prin Bucegi. Toata lumea comenteaza, nimeni nu observa. Dar sa nu ne incurcam in detalii cand operatiunea de salvare se termina cu un succes. Nu este totusi totuna golul alpin din Bucegi cu golul alpin din Baiului… dar Vf. Stevia este undeva intre 1800-1900 m altitudine (nu stau sa caut acum, sa nu ma pierd nici eu in exactitati! 😉 ) deci e frig tare noaptea, orice gol ar fi.

Ce cautau turistii pana acolo? S-au dus si ei, ce n-are voie omu’? Mai ales ca erau si echipati… Daca te uiti pe un site se spune ceva, pe altul altceva. Ca la noi, totul dezordonat, haotic, fiecare scrie dupa ureche, cum aude. Cei de la A.M. Press scriu ca in 3 ore salvatorii i-au si recuperat. Digi24 ii da intruna cu ratacirea prin Bucegi dar recuperarea la ei dureaza mai mult, vreo 14 ore.

Treaba este ca o echipa de salvatori nu i-a gasit, a doua insa da, fiecare cautand in locuri diferite. Treaba este ca nu i-au gasit noaptea. La ora 21 se spune ca au plecat salvatorii, eu presupun ca au plecat mai devreme. Dupa ce i-au gasit, au mai facut cu totii 10 km pe jos, pana la Azuga, deci nu s-au pierdut prea departe de oras.

Nu stiu, cand pleci intr-un traseu, te pregatesti din mai multe puncte de vedere, cunosti adaposturi, cai de retragere, variante, ai mancare, apa, elemente de aprins focul… iese foc bun si in zapada. Pe frig daca ai foc esti salvat. Totul este sa cobori cat mai jos altitudinal unde sunt lemne care au putere calorica: fag, ulm…

Interventia a fost un succes, toata lumea o spune. Eu nu am cum sa spun altceva. Ma uit doar la doua constante: 14 ore si Salvatii au venit pe picioarele lor inca 10 km. Daca mai introducem o certitudine numita temperatura egala cu -15 grade cred ca… ne complicam si mai mult 🙂 E bine cand se termina cu bine! Am inteles ca echipele de salvatori au si fost premiate pentru reusita. Nu e rau deloc! 🙂

Mai trebuie si opiniile turistilor si avem filmul intreg. Si opiniile au si sosit acum de dimineata. Mai jos sunt o serie de capturi de pe site-ul http://www.carpati.org:

carpati

carpati-2

carpati-3

carpati-4Nu-i asa ca acum se vede altfel actiunea de „salvare” de vieti 😉

Tot la Azuga, s-a inaugurat si o baza salvamont, Busteniul avea una, Sinaia la fel, Predealul are un refugiu modern la partie… era randul si statiunii Azuga. Au primit si o ambulanta noua…

Nu am urmarit videoclipul pentru ca stiu dinainte ca se va face tot ce e posibil si imposibil pentru salvarea accidentatilor. Poate sa spuna cineva altceva? 🙂 A, o secunda, cel din imagine este d-l Banu, seful Salvamont Prahova, un tip serios, responsabil, el spune sigur adevarul. Ia sa auzim… Vad ca spune ca masina este o premiera nationala. Da, asta chiar este o treaba buna!

In paralel, vanatorii de munte din Predeal au brazdat padurile muntelui Diham… in marsuri pe schiuri, pe o vreme interesanta. Am si niste poze de pe conturile lor de Facebook.

1Tare si fotograful ca a surprins asa ceva…

2Superb 🙂

3Stiti, cand mergi prin astfel de paduri, iti dai seama ce copilarie este o partie de schi. Adevaratele senzatii si povesti le traiesti prin astfel de locuri, evitand copaci, crengi, stanga-dreapta, un labirint continuu ce te tine in permanenta tensiune. O tensiune confortabila…

Sinaia a inregistrat pe 18.01. un miting… ca parca tot vorbeam eu intr-un post despre revolutionari. De data aceasta a fost un miting pasnic, mai multe sute de persoane manifestandu-si sustinerea pentru primarul orasului, d-l Vlad Oprea aflat in mijlocul unor cercetari, procese, din acestea.

p2Primarul Vlad Oprea in perioada in care Sinaia traversa alte vremuri.

Zic alte vremuri pentru ca de cand a fost luat de la butoane, nimic parca nu mai merge in orasul acesta. Nu inteleg cum se pot bucura unii de necazul prin care trece. Ma depaseste nivelul acesta de intelegere. Bine, nici sa cadem in extreme, dar a demonstrat ca poate face niste lucruri pe care predecesorii lui nu le-au avut nici macar in lista viselor. Adica nici nu au visat macar noaptea, ce a facut omul acesta in realitate! Vedem ca Sinaia, vestita Sinaia, nu a deschis pana acum sezonul de schi. Dar, cred ca din acest week-end se poate schia la Sinaia. Numirea Mariei Floricica, o persoana capabila si energica, va rezolva sigur aceasta problema spinoasa pentru turismul sinaian.

partie-sinaiaSe pregatesc partiile… Foto: Gondola Sinaia

Insa, orice se face, lipseste acela care coordona totul. O parte din sinaieni a organizat un miting, in care au cerut intoarcerea sa la primarie:

catalin-ticu-fotoFoto: Catalin Ticu

Am vazut ca la tv s-au dat imagini cu persoane care dansau pe o muzica. Unora li s-a parut ca erau sub influenta alcoolului. Ma indoiesc de asa ceva, mai degraba dansau de frig, sa se mai insufleteasca atmosfera, momentul. Nu stiu de ce, dar parca tot tindem sa ne batem joc de orice, sa gasim nod in papura peste tot.

Niste oameni cred in primarul lor, si au motivele lor. Interesant este daca d-l procuror care-l cerceteaza pe d-l primar, are ceva de spus in acest caz, al mitingului. Probabil nu! Cred… si eu spun mereu ce cred, ca d-l primar a fost sfatuit gresit de avocati. Astfel, a contestat orice solutie, decizie in orice situatie. Acest lucru a dus in opinia mea la niste neintelegeri si a starnit ceva in cei care aplica legea. Asa, a devenit un razboi al nervilor. Trebuie neaparat resetate pozitiile celor implicati, pentru ca abordarile nu sunt potrivite! Cred ca dupa ce va depasi aceste incercari, Vlad Oprea va fi un edil si mai bun, si se va pensiona din fotoliul de primar!

Si daca am presupune la modul cel mai aberant ca i se dau 5 ani de inchisoare si alti 5 de incercare, dupa 10 ani, 20 ani, oamenii il aleg din nou si o va lua de la capat. Pentru ca unii oameni sunt facuti pentru un lucru si nu ai cum sa schimbi ce trebuie sa se intample. A, bine, il poti termina psihic si se duce pe campii, dar asta nu mai e dreptate, ci altceva.

Este ca in cazul cartii mele cu Posada. Pleiade de istorici au scris despre subiectul luptei din anul 1330 in sute de carti, articole etc. Milioane de oameni au trecut prin Posada… si numai unul a gasit o biserica de care nu stie nimeni. Documentele insa spun acest lucru pe hartie, iar eu am gasit si urmele acesteia. Ceilalti nu au avut cum sa le vada. Pentru ca asa se intampla lucrurile pe lumea asta. Fiecaruia in dreptul lui ii este scris ceva, il descoperi la timp sau nu-l descoperi si te pierzi printre farfurii, masini, chefuri, alte efemeritati. Si daca aia nu e biserica lui Basarab I, eu imi schimb numele in Basarab 😉 Nu doar ca am gasit dovezile documentare dar am gasit si biserica. Un pic mai este si iese cartea cu toate detaliile. Altfel, poti sa umbli mult si bine pe acolo, ca nu vezi nimic. Dar daca vezi ca suna oamenii la politie, esti pe drumul cel bun :))

Bate la usa si a doua editie a Alpin Festival Film, cu multe evenimente, desfasurat si la Predeal si la Busteni:

prezentareRevin cu programul.