Comemorare I.G.Duca-2016: Pentru ei timpul chiar nu conteaza!

29 decembrie 1933. Legionarii il asasineaza pe peronul garii din Sinaia… pe primul ministru al Romaniei, I.G.Duca. Moment de trista amintire… dar parte din istoria noastra.

gara sinaiaGara Sinaia

s2

Din nefericire, foarte putini mai constientizeaza azi ca trebuie sa ne cunoastem trecutul, pentru a nu fi inselati de prezent si pentru a pasi pe un drum sanatos in viitor.

Cand am demarat proiectul „Pasi in Timp” am fost animat de ideea de a consemna intr-un tot, ceea ce era pe cale sa se uite sau sa se piarda din Valea Prahovei. Intotdeauna am sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru asemenea moment de inspiratie, pentru ca, pas dupa pas, am reusit sa gasesc si sa adun ceea ce nu mi-am inchipuit vreodata…. Valea Prahovei are o istorie si niste urme culturale unice, specifice, si cuvintele mele, aici, nu ar putea reda vreun pic ceea ce am in mine… Dupa ce le veti descoperi si dvs., altfel veti vedea aceasta zona si viata… Nu, nu este mult spus!

s4Noul mers al trenurilor

Gasiti o mare parte din descoperiri/consemnari in cartile: „100 de pasi in timp, un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi” si „Predealul prin ochii tai, o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Ar fi trebui sa anunt a treia carte, care evidentiaza trecutul, completand… dar, nu stiu cum sa va spun ca e trist…

Traim niste vremuri de maxima mediocritate si lansarea acelei carti ar compromite cele mai importante urme ale istoriei pe care le avem in zona. Cu dovezile in fata, multi specialisti  in tot felul, se uita la mine si nu stiu ce sa creada… am oare dreptate sau sunt plecat cu sorcova? Logica, bunul simt si dovezile de mai multe feluri, nu le spun prea multe. Mi-am dat seama si de ce pana la urma. Desi au zeci de ani de experienta, asa ceva ii depaseste. Nici presa nu pot sa o chem, ca pana ajung cei abilitati in locurile acelea, se duc altii mai motivati si la revedere. Avem numai idioti prin tot felul de functii. Trebuie sa gasesc o solutie cat mai buna pentru toata lumea.

Sa revin la ziua de azi, aceasta paranteza fiind necesara pentru a vedea cu cine defilam. De la Revolutie incoace, comemorarea marelui om politic a fost o chestie de obraz, o traditie. Urmaresc unele subiecte de ani de zile. Am acea perseverenta de a face aceleasi lucruri chiar daca le-am mai facut si tot asa… Cata vreme mi se pare mie ca este necesar.

Intotdeauna cu mare pompa, cu televiziuni dupa ei, liderii liberali din judetul Prahova se intalneau pe peronul garii si il omagiau pe I.G.Duca. Depuneau coroane, asa cum vedeti in imaginile din diferite perioade, atat pe blog cat si in cartea „100 de pasi in timp”. Nu a fost an in care sa nu ma intreb, daca aceasta asociere de organizatii liberale cu membrii si lideri, chiar intelegeau ce fac, ce cauta pe acolo sau cine a fost omul politic? Ma gandeam ca daca le spuneai ca I.G.Duca a fost impuscat cu un pistol cu gaze sau bile, jumatate din ei ar fi crezut.

In acest an, la ora 10 nu era nimeni pe peronul garii din Sinaia. La acea ora, de regula, se tinea un discurs, dupa care se depuneau coroanele. Orele au trecut si nici la ora 12 nu a aparut vreun liberal. Asadar, daca nimeni nu si-a amintit de acest moment, ani de zile a fost doar o chestie de imagine, de a fi filmati si de a se auzi vorbind la televizor.

s3

s5Doar plecari, nicio sosire 🙂

Insa, acum cativa ani, am descoperit ca nu doar ei depun coroane pe 29 decembrie. Mai vine cineva cu o coroana impecabila, alcatuita din trandafiri albi si rosii. Manierati, discreti, fara spectacol, acestia vin dupa ce are loc ceremonia oficiala si depun coroana lor. Pe aceasta coroana, o exprimare atrage atentia: „Pentru noi timpul nu conteaza”. Cred ca nimeni nu a sesizat astazi ce fac acesti oameni cu o coroana in maini. Pentru ca oamenii se bucura ca sunt sarbatorile la usa 😉 Traim pentru mancare si petreceri, nu pentru ceea ce este mai presus de acestea!

Felicitari, R.L. I.G.Duca pentru consecventa, gest si pentru ducerea mai departe a unei stafete care nu este pentru oricine!

s6Coroana de trandafiri… a fost mereu cea mai frumoasa. Pentru ca lucrurile importante in viata nu se fac la modul superficial, nu prin improvizatii, nu pentru imagine. Ele ies bine cand le simti, cand le dai o parte din tine!

s7

Nici la ora 14 nu au mai venit altii cu coroane. Poate merg dupa ce vad acest articol. Nu e tarziu, suntem inca in 29.12.2016!

 

Anunțuri

Dezbaterea no. 21: Ce inseamna „Sociewenecassi Wagzucha Ballarin”?!

Aceste cuvinte faceau parte dintr-o inscriptie aflata in Pestera Bogdan din muntii Bucegi.

Prima mentiune a acestei pesteri se pare ca dateaza de prin 1884, cand este semnalata de arhimandritul Nifon, staretul Manastirii Sinaia. Totusi, inscriptiile existente si astazi in pestera, arata ca era cunoscuta mai de dinainte. Sunt inscriptii vechi in principal din anul 1881. Acestea le-am postat pe 26.12.2016, aici:

https://pasiintimp.wordpress.com/2016/12/26/inscriptii-vechi-in-pestera-bogdan/

Denumirea de „Pestera Bogdan sau a lui Bogdan” este data de Mihai Haret, autorul primului ghid turistic al Vaii Prahovei (1910).

Mihai Haret, in alta carte insa, „Calator prin munti”, mentioneaza aceasta inscriptie ca existenta in capatul pesterii, sub altele care inca se vad. Probabil a spart-o cineva, a stricat-o cumva. Cred ca mai trebuie cautat, poate nu era chiar in acel loc. Haret a mai facut diferite confuzii in cartile sale.

In preajma acestor inscriptii o localizeaza scriitorul:

dscf7773

dscf7771

Sunt mentionate inscriptiile: anul 1882, cuvantul Romania, o cruce sub care se afla in stanga ‘R’ si in dreapta ‘geia’. Iar sub cruce si R+geia ar fi stat inscriptia ‘Sociewenecassi Wagzucha Ballarin”.

Acum, ce inseamna acest text misterios?

Deocamdata, nimeni nu l-a descifrat. Nici nu se stie in ce limba ar fi. Presupunerea ca in tatara a cazut aseara, cand un domn pe nume Sinan din aceasta comunitate, mi-a spus ca nu este in tatara, ci ar parea ceha sau poloneza.

Un sinaian, d-l Marius, un vechi cititor al blogului si un bun cunoscator al Bucegilor, spunea acum cativa ani intr-un comentariu, ca a copiat aceasta inscriptie si a dus textul spre traducere la Manastirea Sinaia. Cei de acolo nu i-au dat insa niciodata un raspuns. Asta se intampla in perioada comunista.

Se pot face diferite consideratii, acestea fiind adunate in cartea „100 de pasi in timp…” intr-un capitol destinat pesterilor din muntele Piatra Arsa, paginile 332-338. Insa, subiectul ultimei dezbateri din acest an este altul… intelegerea acelei inscriptii 🙂

Din inscriptie se poate intelege ca ar fi vorba de o societate. Este posibil insa si urmatorul aspect: primul cuvant sa cuprinda de fapt mai multe la un loc, si sa fi fost copiat ca intreg. Poate „cassi” inseamna „casa, acasa…”. Sau „wene” de la „a veni”. „Ballarin” este nume italian, asta e aproape o certitudine

Cine are idei, este invitat sa le scrie intr-un comentariu!

A doua zi de Craciun… pe la Pestera Bogdan!

Mereu imi propun sa spun mai multe, dar tot mereu imi spun ca nu stiu cati ar intelege 🙂 Asa ca prefer sa las ceva aici, accesibil tuturor. Desi nu era in plan sa ajung pe la aceasta pestera, s-a nimerit. Oricum, este o pestera care mereu ma va fascina. Poate si pentru ca in mentalitatea localnicilor are o alte rezonanta acest simbol…

Plecam! Printr-o mica ninsoare.

dscf7706De undeva, din vale, se auzea cum cineva taia ceva cu un topor. Dupa sunet taia dintr-un fag uscat, doborat de vant, dar inca suspendat intre alti copaci. Ceea ce nu era rau deloc, mie imi place ca mai sunt localnici care merg sa ia lemne de foc din padure. Mi se pare normal. Pentru ca oamenii acestia isi iau toporul ca pe timpuri, o franghie, taie crengi, ce gasesc, le leaga si le trag pana acasa. E chiar frumos!

Unii dintre noi, mai ales cei de pe la oras, mari montaniarzi, dar care nu sunt capabili sa faca deosebirea dintre molid si brad, au luat-o un pic pe aratura cu salvarea padurilor. Cum vad pe cineva cu un lemn, suna la 112 🙂 Nu fac diferenta intre omul de rand care sta de o viata langa padure si face ce au facut toti stramosii lui… si cel care devasteaza padurea cu tot felul de utilaje, alegand in complicitate cu padurarii cei mai frumosi arbori.

dscf7709

dscf7710Acum vreo 8 ani si ceva, montam pe aici, acea balustrada.

dscf7711Coborand spre pestera

dscf7713Dialog: „Sa le dea Dumnezeu sanatate, celor care au pus franghia asta pe aici, ca e foarte utila!”

„Nu am pus-o noi ma’, ce ai?”

„Da, stiam :)”

„Nu a luat-o nimeni!”

„Eu ti-am zis atunci ca daca nu o iei tu, nu o ia nimeni!” 🙂 Asta asa, ca sa pun gaz pe foc!

Ideea este ca de ani buni, franghia aceea a ajutat sute de maini sa coboare si sa urce. Cine ajunge acolo, nu are cum sa o ia, pentru ca isi da seama de utilitatea acesteia.

dscf7714Prapastia la doi pasi… sau hai, unul mai mare. Dar este si o balustrada pusa tot prin acele timpuri si vad ca rezista. Am facut un lucru bun 🙂 Mai trebuie la anul pusa inca una, sa fie acolo.

dscf7715In fata pesterii cunoscuta sub denumirea de „a lui Bogdan”. Chipurile, acest Bogdan era un vestit om de munte, il chema Nicolae Bogdan, si este cel care l-a adus Mihai Haret, autorul primului ghid al Vaii Prahovei (1910), in acest loc. Si cum Haret era si cu alti copii, au decis ei sa-i zica asa pesterii. Cele mai vechi inscriptii din pestera dateaza insa din anul regatului (1881), deci pestera era cunoscuta de mai mult timp, inainte sa ajunga acestia pe acolo.

dscf7716

dscf7721Frumoasa pestera aceasta, cea mai mare din partea prahoveana a Bucegilor. Eu sper sa fie prinsa intr-un proiect de amenajare, cum are in plan Primaria Busteni.

dscf7722Un capitol intreg despre aceasta pestera si nu numai, este in a doua parte a cartii „100 de pasi in timp”.

dscf7724Trepte sapate intr-o stanca dar si urmele unor gheare de urs. De cand nu am mai fost pe aici, am vazut ca a incercat cineva sa sape si el o treapta, exact acolo unde este bine conturata o urma de gheara de urs. Cu astfel de idei, distrugem tot.

dscf7729Daca tot a luat lumanarea de botez a copilului, am zis sa facem un mic artificiu. Ti-ai gasit! Mi-a murdarit cu ceara geaca, am zis ca-i dau o bataie dar am uitat 😉

Anul 1923. Sectembrie, cum se zicea pe atunci. Azi, chestiile astea amuza foarte tare. Cel putin pe mine.

dscf7734

dscf7750Aurel si Adrian Ghinescu au fost acum aproape 100 de ani prin pestera. Mai multe inscriptii gasiti pe blogul https://pasiintimp.wordpress.com

Acolo, postez ce pare mai vechi.

dscf7760Zici ca e ceva diluvian

dscf7769

dscf7771Anul 1882 in capatul pesterii. Se vede ca a fost cineva si peste 100 de ani, in 1982.

dscf7773

dscf7779In locul acesta ma pozez eu, cand ajung pe aici. Sa ma uit peste ani.

dscf7782Cartierul Cumpatu – Sinaia

dscf7783De mai departe, vazusem niste caprioare. Am zis sa ne apropiem usor, dar ne-au simtit. Totusi, nu au fugit, ca eram prea departe.

dscf7787

dscf7788

dscf7790

Cam atat! 🙂 Cateva ore de umblat prin padurile Bucegilor… Si o piesa muzicala, noua, frumoasa… cu imagini din Brasov, un oras care imi va placea mereu:

Craciun fericit…

Un colind de 5 minute cu o interpretare originala…

Sa aveti parte de un Craciun frumos si sa ajutati oamenii nefericiti care va ies in cale… in aceste zile; cine stie cui ii faceti un bine… in afara de dumneavoastra! 😉

Prin padure, pe un drum vechi, un jder…

Cam asa. Niciodata nu sti ce va fi. Cauti una, dai de alta.

Prima oara prin aceste locuri, pentru ca… asa!

1

2Urcand un versant si intersectand ce a mai ramas din vechiul drum

3

4Funicular ceva

5

6Pierzand drumul vechi dar revazandu-l din cel nou, mai jos

6bNici nu ai crede ca pe aici se urca acum 300 de ani… spre locuinte care azi nu mai exista, fiind acoperite de padure. O biserica… comunica cu un alt obiectiv prin padure…trecand pe la niste case. Nimic nu mai exista. Cine sa fi stat la casele din mijlocul padurii si de ce…

Deodata, vad ceva:

7

8Cred ca este o nevastuica… sau, mai nou 🙂 un jder

9A murit intr-un copac. Initial, ma gandisem ca simuleaza… decesul 😉

10Cel putin mie, mi se pare ca are mancate urechile…

11Dar animalul era mort. Interesant cum a murit… in copac. Poate cu ultimele puteri s-a urcat si a murit. Mi-e cam greu sa cred ca a asezat-o cineva acolo…

De incheiere… un colind si o piesa muzicala, auzite azi:

Portrete de sfinti dintr-o biserica parasita

O biserica veche si parasita, situata pe langa Ploiesti, in localitatea Puchenii Mosneni.

Aceasta biserica este monument istoric de clasa A. Din pacate, este in paragina totala.

A fost ridicata in anul 1818, fiind construita din caramida. Pictura, atat cat se mai vede, apartine pictorilor: Alecu Zugravu (1822) si Ion Anghel (1867). A avut hramul Sf. Nicolae.

dsc_6317

dsc_6318

dsc_6319

dsc_6320

dsc_6322

dsc_6323Superba in vechimea ei

dsc_6324Din ce vad, pare ca scrie Popa Petrache

dsc_6332Culori deosebite, peste timp

dsc_6337Oare o va mai reface cineva… vreodata?

Multumesc prietenului George Grigorescu… https://casaevv.wordpress.com/

Restaurarea Capelei Stirbei din Sinaia

Dupa ani de eforturi, proiecte, intalniri si tot felul de planuri, administratia locala din Sinaia a reusit un lucru extraordinar… sa restaureze o capela veche, monument istoric. Cu ajutorul …

Sursă: Restaurarea Capelei Stirbei din Sinaia