Peisaje din anotimpul toamna-iarna

Nu de putine ori pe Platoul Bucegilor vremea este mai buna decat in Valea Prahovei. Sub plafonul ce acopera Valea Prahovei se poate desfasura in voie o ploaie zdravana, in timp ce pe Platou e liniste, soare, calm…

Intr-una din zilele trecute urcand pe Jepii Mari, (nu am gasit nicio portiune problematica, nu era nicaieri gheata), am constatat din nou acest lucru. In oras picura, sus era bine. Mai iesea soarele, vantul era slab…

dscf6219Prima raza prin padure dupa multe zile, ca apoi, dupa cateva ore, sa vina ploaia. Asta a fost joi.

dscf6222Cascada Urlatoarea, partea superioara

dscf6224

dscf6228Apoi prin ceata

dscf6231Acrobat fara voie

dscf6237De „La Scari” in sus am facut cunostinta cu „praful” de zapada…

dscf6238

dscf6240Ienupar

dscf6243Jneapan

dscf6244Canton Schiel, deci zapada nu e de luat in seama 🙂 Pe partea nordica a Bucegilor este mai multa si prin vai, pe unde nu ajunge soarele.

dscf6246

dscf6252Panou nou… acum, din ce stiu eu, timpii aceia se fac la urcare. Daca mergi asa, fara sa ai cine stie ce experienta. Posibil sa fi incurcat panourile cineva. Cred ca acesta trebuia pus la Silva, pe sensul de urcare.

dscf6254Pe la Babele era chiar bine. Aici, la Piatra Arsa, era limita plafonului.

dscf6256Am zis eu ca oamenii astia au 10 constructii de 10 feluri 🙂 Si daca vor mai face inca 5, fiecare va fi construita in alt mod 🙂

dscf6265

dscf6271

dscf6286De sub Furnica am intrat iar in ceata

dscf6290Poate sa zica oricine orice 🙂 Dar da-o naibii cu timpii astia. Cum mai, sa vii pe sub Coltii lui Barbes, sa faci lacurile si sa ajungi intr-o ora si jumatate in Valea Soarelui. Bai si daca fug tot nu cred ca ajung in 1 1/2 ore in Valea Soarelui 🙂

Chiar am cautat acest traseu, sa vad cat am facut pe el:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2011/11/07/pe-langa-coltii-lui-barbes-o-bucla-larga-in-jurul-varfului-cu-dor/

Pe 6.11.2011, la ora 9: 48 am ajuns la indicatorul care arata cat de cat un timp mai apropiat de realitate, adica 2 1/2 ore. O ora mai tarziu eram tot sub Coltii lui Barbes 🙂 Dupa o ora si 20 de minute am iesit de sub Colti. Acesta este timpul real de parcurgere a potecii pe sub Coltii lui Barbes, intre o ora si o ora jumatate. Asta daca mergi bine, fara opriri si cascat gura. Doua ore mai tarziu ne apropiam de lacuri. Si pe la un 12:40 eram in Valea Soarelui. Deci cam in vreo 3 ore parcurgi traseul acesta. Si asta sa mai si mergi ca altfel dureaza si mai mult. Niciodata nu il vei face in 1 1/2 ore, poate daca alergi ca nu ai ce face. Deci, retineti, traseul acesta se parcurge in minim 3 ore, daca vrei sa faci o drumetie. Mai adaugi ca marja de siguranta o ora pentru panorama, poze, si inca una pentru masa si in 5 ore il faci fara probleme.

Insa din Valea Soarelui, trebuie sa ai variante. Poti urca in Saua Vf. cu Dor in 20-25 de minute si de acolo fie urci in 15 minute la Cota 2000, fie cobori in 40 minute la Cota 1400. De retinut ca zona Cota 2000 nu ofera nimic primitor, restaurantul este inchis, cabana Miorita la fel, deci e mai sigura coborarea la Cota 1400. Sau, din Valea Soarelui se urmeaza drumul spre stanga, dincolo de apa, e si un marcaj, cruce galbena si se iese la DJ 713 in vreo 20 minute. Acolo poate sa va astepte un prieten, eu stiu… cineva.

dscf6291Fosile… Da, un posibil loc fosilifer pe muntele Furnica.

dscf6293Prin padure, am gasit si resturile mesei unui uliu

dscf6295

dscf6296Si o mica creasta cocosului de culoare galbena. Unii zic ca nu e comestibila, eu am pus-o mereu la tocanita, deci e poveste… se vede, nu? 🙂

dscf6308

dscf6311Peisaj necomestibil

dscf6314Bureti negri de pamant

dscf6316Creasta cocosului, alba, creste pe brad. Este una dintre cele mai sigure si mai curate ciuperci.

Nu prea am strans multe ciuperci… ca nu ma pasioneaza. Si azi trebuia sa merg cu niste prieteni la cules, dar nu am avut cum, fiind altele de facut. Dar oricum, as fi mers sa adun pentru un prieten, care mi-a zis de anul trecut si sa fac poze. Si de cate ori am mers, am venit cu cele mai putine, ca le aleg la locul faptei, le tai, daca e vreun izvor le si spal 🙂 Intotdeauna iau cate imi trebuie, adica pentru o tocanita de pofta, o data, de doua ori pe an.

Dar pentru acel prieten din Bucuresti, am un loc de unde culeg cate ii trebuie. Daca apar! Joi nu erau 🙂 Din ce vad, din cauza frigului, au aparut cu o luna mai tarziu.

93Cam asa am strans, atunci, de acolo… numai bureti negri. Anul trecut erau la fel de multi, dar nu eram cu toti boii acasa si nu am strans nici macar unul.

Dar am una tare de tot 🙂

Acum cativa ani, gasisem un ulm pe care cresteau bureti negri in spirala. Cred ca adunai un sac atat de multi erau. Si eu am cules unul, pe cel mai mare, sa-l fac tocanita. Iar la restul… ma mai uitam eu din cand in cand, ca erau superbi 🙂 Bun… si ma gandeam eu ca vin in fiecare an si pozez. Ironia era ca in timp ce unii scotocesc padurea eu ma holbam ca berbecul la copac 🙂 🙂 🙂 Ironia si mai mare a fost ca… dupa vreo 2 ani a cazut copacul :)) Am ras cu lacrimi ca a cazut copacul… Nu am fost in stare sa scriu, era mult prea tare… I-a cazut copacul nebunului! :))

Anunțuri

Gasirea prin padure a unei foste banci regale

Mergand asa intr-un traseu, azi, dar o sa-l detaliez maine 🙂 ies din poteca. Mi s-a parut mie ca daca o luam aiurea gasim si ciuperci. Eram pe traseul de intoarcere si prietenul cu care eram, voia sa caute ciuperci in vederea conservarii pentru iarna.

Aproape m-am impiedicat de un fel de piatra si cand ma uit mai bine, parca aducea a beton…

Gasisem, de fapt, resturile unei banci realizate in perioada regala, probabil in timpul lui Carol I, ca atunci s-au amenajat poteci si alte chestii prin padure.

Banca a fost la vremea ei, pana la distrugerea initiata de niste giboni, o chestie faina din ce am vazut la prima vedere. Avea si un copac modelat in ciment.

Pe sub frunze stau in prezent mai multe resturi… pana la urma m-am uitat si prin imprejurimi si am zarit si amplasamentul bancii. Merg eu intr-o zi sa dau toate frunzele si sa adun resturile, macar pentru o reconstituire cat de cat.

dscf6299

dscf6300Invelit in muschi

dscf6301Cu sageata este fostul spatar al bancii

dscf6302

dscf6304Trunchi de copac modelat

dscf6305

dscf6306Nu stiu ce bucata din banca poate fi acolo. Natura a imbracat in hainele ei ce au distrus oamenii!

Si… mai jos prin lastarisul de fag erau multi bureti negri de pamant.

Ministerul Mediului despre Planul de Management al Bucegilor, Vipera Berus in zona Cascadei Tamina, Toamna si ploaie in peisaje

Cum bine spunea cineva de pe la noi, Bucegii au devenit o marfa si multi incearca sa-si ia o felie cat mai mare. Acum care este mai puternic si mai gurmand va si reusi. Eu cred ca aproape mai toti…

Stim ca Planul de Management al Parcului Natural nu a fost supus real dezbaterii publice, adica autoritatea de resort s-a adresat doar unora care activeaza prin Bucegi. De fapt, nici acestia nu au fost toti consultati… cum ar fi: Primaria Predeal, asociatiile care gestioneaza fauna in anumite zone din Parc si altii.

In special, a lipsit consultarea cu societatea civila, cu oamenii care merg pe munte, cei peste un milion de turisti. Se intelege ca Administratia Parcului, subordonata Romsilva, nu are cum sa vada cu ochi buni, activitatea asociatiilor cinegetice care nu apartin de Romsilva dar gestioneaza fauna in baza unor contracte incheiate cu Ministerul Mediului. Aceste asociatii au tendinta de a inmulti fauna si de a combate braconajul, pentru a se ocupa de fauna doar ei. Tot aceste asociatii platesc Ministerului o suma mare de bani, anual, pentru a gestiona fondul cinegetic… dar nu au voie sa vaneze peste tot, conform zonarii Parcului. Deci ei platesc si pentru gestionarea unor suprafete mari unde niciodata nu vor face vanatoare, selectie si asa mai departe. Platesc pentru ca asa este fondul organizat prin lege de ani de zile.

Aspectul cinegetic nu am auzit sa fie pus pe masa la dezbaterea cu institutiile ce actioneaza in Busteni. Ca acestia cu asociatiile nu au fost invitati.

In Bucegi, fiecare aspect si actiune trebuie tratata distinct si integrata apoi intr-o directie generala. Acest lucru nu se intampla. Unii nu vor oi pe Platoul Bucegilor, altii vor. Sunt turisti nemultumiti, sunt ciobani nemultumiti. Ba ca au caini multi pe langa turmele de oi, ba ca tot vine ursul pe la stana si nimeni nu face nimic. Mai e si treaba cu oile care manate de ciobani iresponsabili ajung in habitatele caprelor negre. Eu am tot zis ca nu sunt sanatosi. Dar stai si te intrebi… oare daca se faceau acele insamantari de pajisti cu banii ce vin de la APIA anual, daca se reabilitau terenuri degradate, mai intrau astia cu oile peste tot? Nu stiu, poate da, poate nu! Cert este ca nimeni nu s-a preocupat de pajistile din Bucegi, nu a bagat un leu in ele, doar le-a exploatat.

Referitor la Planul de Management m-am adresat Ministerului Mediului. Ca radem, glumim, ne mai vaitam dar blogul acesta este citit pe unde nu te astepti. Pentru ca nu se minte pe aici si nu se da liber la a spune fiecare toate nebuniile si prostiile. Nu se ofera titluri pompoase articolelor care sa induca astfel oamenii in eroare. Nu sunt „executii mediatice” cu ce face unul si altul. Mi se pare ca este o chestie normala ce fac si ca acest blog este necesar pe la noi… ca sa vedem realitate si din alte puncte de vedere. Evident ca mai bat si eu campii cu sa le dam niste suturi alora care critica reabilitarea refugiului din Saua Strunga 🙂

In adresa de mai jos, veti observa ce raspunde Ministerul Mediului:

adresa-mm

Sa credeti in primul rand ca isteria cu „s-a depus planul, nu mai e timp, nu se mai poate face nimic”, este tot o tehnica de manipulare prin care s-a dorit ca lumea sa se resemneze. Nu conteaza ca ai dreptate sau nu, totul este sa stai in banca ta.

Oricum, eu m-am incadrat in acel termen limita si am depus completarile la Plan… dar observati la punctele 1 si 2 ca Planul nu s-a depus inca.

DE ASEMENEA,

la punctul 3 rasuflati linistiti. Ma refer la cei care le pasa de Bucegi si nu posteaza doar poze ca sa-i vada prietenii pe unde se plimba si ce mari cunoscatori de munti sunt. Cand Planul va sosi la Minister, va fi pus in dezbatere publica pe site-ul lor, pe bune, nu ca pe la noi. Daca nu v-ati resemnat, vizitati zilnic site-ul. Daca v-ati resemnat, mai este o sansa 🙂

La punctul 4… aici am intins putin coarda. Pentru ca… o sa va spun si dvs. ce cred. Eu cred ca… si incerc sa fiu putin voalat… in Bucegi sunt oameni cu mari interese, cu multa putere de influenta si astia pot schimba Planul cand doresc. Bine, nu schimbari majore dar aproape neobservabile pentru 99%.

Bine, orice modificare este ilegala, cum spune si Ministerul. Dar ce mai conteaza daca sti cum sa o faci in asa fel incat sa nu se prinda nimeni…

Ideea este ca de prin Minister, ca mai cunosc si eu pe cate cineva pe acolo, razbat dese nemultumiri fata de acest Plan. Pentru ca multi cetateni au reclamat acolo si nu numai, faptul ca acest Plan este partinitor, nu au fost consultati si etc. Ceea ce a creat mari batai de cap unor functionari. Sunt zeci si zeci de sesizari depuse nu doar la Minister ci si la alte autoritati. Acestea din urma cer explicatii Ministerului fiind de competenta in special a celor care reprezinta Mediul. Politia intreaba daca s-a respectat legea, de la Secretariatul Guvernului nu stiu ce, ministrul etc. Cand atatia oameni fac atmosfera, fiecare isi ia masuri de precautie, cauta sa-si faca treaba, ca nu stii cine te ia la intrebari.

Inainte de orice, este o gafa a directorului Parcului aceasta lipsa de comunicare cu publicul. Daca era intelept si bine intentionat, punea totul in online, fratilor acesta este Planul, asta vrea fiecare autoritate, asteptam sa vedem ce ziceti. Si era simplu de tot! Nu avea bataie de cap nici el si nici volum de munca aceia din Minister. Eu am observat ca nu stie sa dialogheze, sa comunice cu oamenii, sa-i uneasca in jurul unei idei de interes comun. Nici nu-i lasa pe cei din jurul lui sa-l ajute. Si sa stiti ca Administratia Parcului chiar are niste oameni deosebiti, specialisti in diverse domenii, dar daca unul le stie pe toate si a propune inseamna a-ti bate cuie in talpa, nu mai zice nimeni nimic.

In primul rand, Administratia Parcului trebuia sa aiba un om pregatit in relatia cu publicul, care sa stie ce sa spuna si care astfel sa dea un aer de legitimitate tuturor actiunilor. Faptul ca in interviuri apare doar seful Parcului, si acesta cand si cand, face ca oamenii sa nu mai creada in cei care administreaza Parcul Natural. Li se pare ca institutia nu exista. Mai ales ca in mediul virtual unde informatia circula foarte rapid, ei nu exista… sau daca exista posteaza poze cu chefuri sau peisaje, ceea ce ii descalifica fara ca ei macar sa constientizeze. Drumul spre normalitate, protectia mediului, turism si dezvoltare durabila arata insa altfel. Ce se intampla in Bucegi este cu totul alt film!

Acum cu vipera din masivul Piatra Mare. Un pasionat de munte din Brasov, dl. Radu Neda, a pozat vipera in zona traseului spre Cascada Tamina, cred ca in week-endul ce a trecut.

Pozele cu aceasta vipera berus neagra-neagra 🙂 ca sunt diverse variatii coloristice la viperele berus, le-a postat pe Facebook.

Prin Bucegi si Baiului am vazut vipere, iata ca e logic sa fie si prin Piatra Mare.

radu-neda-langa-cascada-tamina

radu-neda-2Sursa: Facebook, contul d-lui Radu Neda

Si inchei cu toamna aceasta mohorata pe care nu o putem admira ca in alti ani din cauza ploilor. O toamna cu multa umezeala la munte si cu strat alb pe cele mai inalte varfuri.

dscf6171

dscf6176

dscf6178Ce imi place peisajul acesta 🙂 Il pozez in orice anotimp, de cate ori am ocazia 🙂

dscf6191

dscf6203Un mar specific zonei de munte, pierdut printre copaci din aceia, mai salbatici.

La 7 ani de la infiintarea blogului buceginatura2000 vorbim despre… Localizarea Posadei!

Ar fi multe de spus. Ca intr-un an a fost intr-un fel, ca in altul in alt fel. Sa scriu poate si despre marsul unionist sau despre lucrurile importante care fac sa functioneze societatea noastra. Si un pic de nu ne trezim decat in situatii limita. Ceea ce e foarte trist. Ori ca astia din politica romaneasca stiu doar sa profite de orice ocazie pentru a se situa chipurile aproape de oameni, asta pana ajung in anumite functii… fiind un concurs real de care minte mai bine. Amestecandu-le, ar iesi o ciorba, poate mai buna, poate nu. Cert este ca ar cam trebui sa terminam cu vaicareala, fie ea pe bune sau nu, si sa facem fiecare acolo, in dreptul nostru cate ceva. Nu agitatie din tastatura ci in plan real. Sa facem mici lucruri, gesturi care pot schimba macar pentru un timp. Fie sa dam ceva de mancare unui amarat ce sta pe langa biserica, nu va luati dupa toti atotstiutorii de azi, ca dupa ei toti batranii sau invalizii sunt hoti sau boschetari ce dau banii pe bautura. Fie sa luam un pet de pe jos, sa cedam locul intr-un mijloc de transport in comun etc. Cat de banale par aceste gesturi pe atat sunt de necesare in societatea in care traim. As incheia mica pledoarie cu mentiunea ca la Busteni, este un tanar, are blogul Hello, Busteni… acesta intretine singur mai multe poteci turistice din Parcul Natural Bucegi. Adica le mentine curate, adunand gunoaiele aruncate de unii si altii. Este un exemplu ce poate fi copiat sub alte forme, important este sa ne pese, sa vedem dincolo de noi insine.

Dupa 7 ani de blog as putea spune multe, despre mine, despre altii, despre ce se intampla nu stiu pe unde. Mie insa imi plac lucrurile pe care le faci sa se intample, ca acestea sa fie clare, predictibile si incadrate pe un curs normal. Deci nu am sa scriu decat despre ceva ce intereseaza pe mai multi. Cred ca de aceea si sunt multi care citesc acest blog, pentru ca nu am prezentat pe aici, minciuni sau stiri cu titlu bombastic si cu continut zero. De altfel, oriunde vad titluri de genul: „Alerta, afla ce se intampla cu…”, „Declaratie neasteptata…” si alte baliverne nici nu intru. Ideea acestor site-uri este sa atraga in orice mod vizitatori. Astfel se creaza o statistica, poti creste, poti avea oferte de publicitate ca doar ai vizitatori. Real, cam toti astia care intra, sunt amagiti de titluri si nimeni nu este interesat ulterior sa se mai uite si la reclame, fiind suparati ca au fost pacaliti cu titluri de articole fara continut 🙂 Asa se face presa in ziua de azi!

Cel putin pot spune ca am pastrat directia generala a blogului, implicandu-ma pe ici, pe colo, in diferite actiuni. Este greu insa sa corectezi prostia si sa tii un echilibru. Foarte multi au filozofiile lor pana in momentul in care realitatea le bate la usa. Din cauza faptului ca iubitorii de munte/mediu/turism sunt foarte fragmentati, am evitat sa mai scriu articole de un anumit gen. Mai pun si eu paie pe foc la situatii anormale de genul: apa de la 7 Izvoare e unica in lume, a fost descoperit nu stiu ce sub munte si oculta mondiala ne ascunde, oricine ia lemne din padure sigur fura etc. Nu stiu de ce avem nevoie de tot felul de aberatii, presupun ca e ceva ce vine din comunism, cand toata lumea exagera pe toate planurile. De aceea, cum am spus si acum 7 ani, la rubrica ‘Despre mine’, a comenta pe aici nu este sinonim cu libertatea de exprimare in sensul interpretat de care cum ii convine 🙂 Au fost si sunt niste reguli de a posta comentariile, nu tine vrajeala cu dreptul la opinie injurand pe nu stiu care 🙂 Neputandu-se scrie orice prostie, da, ramane un privilegiu in a posta comentarii pe acest blog… dar inseamna si ca discutia nu va degenera si poate sta oricine linistit.

Mie imi place sa am mereu cate o tinta, cate un plan de indeplinit, ca sa pot spune la anumite perioade ca am facut ceva. Nu va ganditi ca visez cai verzi pe pereti, ci am o anumita filozofie, si eu, despre viata. Cred ca fiecare venim cu cate ceva diferit pe Pamant si ca intr-o zi, undeva, ne va trage cineva la raspundere. Merg si pe la biserici dar nici nu ma consider un credincios ad literam. Ascult, invat, dar fiecare ne cunoastem si stim ce e bine si ce e rau. Macar asa in linii mari 🙂 Zambesc ca nu ma pot abtine… am citit o stire… foarte reusita in opinia mea… „Miracol! Patriarhul Daniel are un card care lacrimeaza cand e gol!” :))) Ma gandeam ca nici Patriarhul nu se poate supara pe asa ceva! 🙂

La 6 ani de blog, vorbeam de cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi”. A fost o treaba buna, am lasat alaturi de mai multi, o urma in societate, peste timp.

Acum, la 7 ani, voi vorbi despre alte 2 carti pe care le veti vedea pe piata, pana la sfarsit de an. E vorba de o carte despre orasul Predeal ca localitate de granita, denumita „Predealul prin ochii tai – o carte despre atunci, despre acum si pentru viitor”. Multe, foarte multe lucruri inedite veti gasi in ea. Inedit nu inseamna in acest caz spectaculosul sau circul cu care suntem obisnuiti de niste ani. Ci lucruri adevarate, cercetari, imagini, lucruri folositoare si azi.

carte-ii

Am mai scris despre aceasta carte cand am luat primul exemplar, luna trecuta. Deocamdata tot il completam, il corectam, il sucim, sa-i dam o forma cat mai buna, fara interpretari, sa fie clara si simpla. Ca oamenii nu prea mai au rabdare si timp. Cartea are sute de poze si aceasta si peste 400 de pagini… e mare 🙂 Ca si articolul acesta aniversar, dar nu scriu doar pentru dvs. ci si pentru mine, sa mai citesc la anul 🙂

Despre cartea cu Predealul am mai scris aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2016/09/06/o-noua-carte-predealul-prin-ochii-tai/

Ea va fi lansata evident la Predeal impreuna cu autoritatile locale, cum e normal.

Despre a treia carte…

Aceasta este finalizata, fiind la stadiul de asezare in pagina. Are acelasi mesaj pentru prezent si viitor. Este o carte care are ceva din noi, foarte interesanta pentru cei care nu se pierd in teorii supranaturale imposibile, gen Bucegii sunt un rest din Atlantida, am iesit pe sub munte nu stiu pe unde… sau nu se limiteaza la a crede ce au copiat unii dupa altii, toti aceia de la Mihai Haret incoace, de prin 1910 asa…

Cartea aceasta s-a scris si cel mai repede, adica in sensul tehnoredactarii pentru ca adunam la ea, informatii de multi ani. Abia astept sa le am in biblioteca pe toate trei :))) Cand le-am facut pe toate? In special noaptea, animat de ideea de a face niste lucruri bune, durabile, sau ziua printre picaturi, azi putin, maine o poza, citind prin tren, vorbind singur pentru ca auzindu-te cuvintele pot avea mai multe intelesuri sau se pot desprinde in idei mai multe… :)))

Ideea este ca Valea Prahovei este plina de istorie, de cultura, de tot felul de lucruri care trebuie stiute. In general, cei care au mai citit, leaga istoria de pe aici de ridicarea Manastirii Sinaia la 1695, de venirea regelui Carol I si ridicarea Castelului Peles, ce s-a mai facut pe aici, adica DN 1 si calea ferata, niste fabrici, un pic din Primul Razboi, ceva despre legionari… si cam atat… asa in linii mari.

Aceasta a treia carte din Proiectul „Pasi in Timp”, un proiect de reconstituire istorica si promovare turistica a Vaii Prahovei si Bucegilor poarta cititorul prin multe lucruri, ii deschide o alta lume, una care a fost, cu domnitori, lupte, documente si imagini. Pentru ca la final sa-l lase pe cititor sa constate singur adevarul si sa-si insuseasca adevarul istoric asa cum a fost el.

Titlul cartii este: „Valea Prahovei, Negru-Voda si Posada – reconstituire inedita”.

Veti afla despre Drumul Prahovei si ce se intampla pe el, asa cum nu ati citit pe undeva, cum marii nostri istorici Dimitrie Onciul-Nicolae Iorga si continuand cu Constantin Giurescu l-au scos pe Radu Negru din istorie, ignorand orice tip de document istoric si situand descalecatul acestuia din jurul anului 1290 in lumea legendelor. Veti citi si de ce au facut acest lucru. Cum si in prezent se confuzeaza la greu pe marginea acestui subiect, inducandu-se ideea ca Radu Negru este totuna cu Radu I, iar acesta din urma era insa stranepotul primului. Veti vedea imagini document si tot felul de marturii istorice.

Ar mai fi si o corespondenta intensa purtata de mine cu autoritatile statului si cu institutiile aflate in zonele presupuse ca s-ar afla celebra Posada de la 1330. Stiti ca lupta din 1330 a fost situata in vreo 10 locuri 🙂 Cine a situat-o? Istoricii nostri! 🙂 Care mai de care a zis ca: uite e acolo, ba nu, e dincolo. In unele localitati, autoritatile au ridicat monumente, au sarbatori aniversare, se pun placi comemorative, se sapa dar nu se descopera nimic. Ideea este ca nicio locatie nu poate fi sustinuta ca loc de desfasurare a luptei din 1330 nici cu argumente verbale, logice, nici cu probe. Am urmarit toate descoperirile si am cerut toate inventarele… nu are nimeni nici cea mai amarata proba. Deci toate aceste localizari sunt sustinute doar de greutatea numelor celor care le-au propus. Atat!!

Am citit tot ce s-a scris despre aceasta lupta… sunt peste 100 de carti si nu stiu cate articole, sunt familiarizat cu subiectul. Daca ati citit cartea „100 de pasi in timp”, cunoasteti si capitolul 9 al acesteia. E acolo o argumentatie mai serioasa decat multe altele, dar, totusi, tot o argumentatie.

Insa, cand cred in ceva si simt ca am dreptate, caut orice pista, fac tot felul de calcule, merg pe oriunde nu ma astept eu daramite altii. Undeva trebuia sa fie o dovada, ceva care sa localizez Posada, sa fie o ipoteza serioasa pentru a veni cei abilitati sa cerceteze mai bine. Evident ca sunt dese cazurile cand ma abilitez singur, ca daca stai acum sa procedezi ca la carte nu se mai intampla nimic sau se intampla dupa ani. Si apoi ma enerveaza „doctorii” astia experti in toate si in nimic ca lumea. Papagali atotstiutori, care stiu ce e mai bine, apar pe la tv, adica sunt Cineva 🙂 Pentru mine, categoria asta este una de oameni idioti, spalati pe creier de tot felul de teorii si principii comuniste. Mie imi place ca omul sa fie si serios si pregatit, si sa glumeasca, sa mearga la biserica dar nici sa-mi tina predica permanent, si sa aiba bun simt. Poti avea 10 facultati ca nu ai ce face cu atata carte fara bun simt. Te diferentiaza bunul simt…

Cel mai probabil daca eram linistit si nu aveam atatea de facut pe alte planuri, faceam multe, cu mult mai multe. Dar viata nu e cum vrem, na! Important este sa nu-ti abandonezi planurile, visele.

Mie mi se parea imposibil sa nu existe o mentiune despre localizarea luptei din 1330, adica, chiar asa, sa fi pierdut si asta din istoria noastra? Am facut orice… si cercetare riguroasa si absurda uneori, de pagina cu pagina, si pe ghicite si apeland la rationamente logice si intuitie. Pana la urma cu ultimele doua am avut cele mai bune rezultate. E important sa gandim in tot ce facem din mai multe unghiuri.

Bineinteles, ca undeva era o dovada a luptei de la Posada. O dovada, un document care sa te duca la locul luptei. Nu la noi evident. Desi cred ca si la noi trebuie sa fie intr-un anumit loc dar nu am avut timp pentru a cerceta.

Mergeam pe mai multe piste, una era existenta bisericii ridicate de Basarab I in cinstea luptei. Intr-o zi, am gasit documentul ce atesta biserica. Mare realizare dar cine ar fi crezut? Nimeni! Adica ai cum sa te pui cu marele Iorga sau marii istorici actuali si trecuti? Nu ai! Dar bine nici nu prea ma agit eu  de ei, fiecare cu ce stie. Deci, zic eu, nu o sa ma creada nimeni din arogantii astia… ia sa o caut singur. Nu gasisem o urma ani de zile desi cautasem peste tot. Dar cum exista Dumnezeu si interesul meu nu este unul ascuns sau de alta natura, dupa o vreme, saptamani, luni, am gasit acolo unde nu te astepti primul indiciu.

Fir-ar sa fie cat am calculat, gandit, presupus, cate cautari epuizante au fost 🙂 Am sarit prin curtile oamenilor, uneori le-am cerut acordul 🙂 Am discutat cu o gramada de oameni… am luat toate cartierele Comarnicului la rand, ca doar nu credeti ca totul e asa pe tava. Dar intr-o zi am gasit locul bisericii. Este acolo unde nu te gandesti. Acum, cum puteam sa fiu sigur ca este acela? Sapand si verificand cu alte marturii, documente istorice, nu-i asa?

Le-am facut pe ambele…

Bineinteles ca am stiut de la inceput ca am ajuns exact acolo unde trebuia. Intai, am stat sa ma gandesc cum naiba voi reusi sa curăţ acel loc… Mi-a luat zile bune, veneam cand si cand. Respectivul loc era ultima mea optiune dintr-o sumedenie de alte presupuneri neconfirmate. Din acel loc comun, la indemana, iesea un colt de piatra. L-am apasat cu piciorul si nu se misca. Iau un bat si incep usor sa sap pe langa piatra, in adancime. Sub piatra inca o piatra si apoi inca piatra. Zic sa merg si in lungime. Dupa un timp, aveam o fundatie veche cu mai multe straturi. Grosimea fundatiei m-am gandit sa o masor mai tarziu, avea peste un metru.

Unele pietre din fundatie nu au putut fi aduse decat de niste barbati puternici deci, in niciun caz pe acolo nu a fost constructia unuia sau altuia. De altfel, traditia si folclorul local amintesc existenta unui schit denumit Trei Lespezi. Acest lucru a si fost consemnat de anumiti cercetatori dar din pacate sau din fericire, nu au vazut mai mult de atat.

Stiu ca va intrebati de ce nu este o stire de impact… Pentru ca tine in principal de mine. Trebuie intai sa scot cartea si sa le-o dau celor care vor cerceta situl. Am anuntat mai multe autoritati, pana se pun ei de acord, e timp sa-mi apara cartea. Probabil unii sunt si deranjati de faptul ca am propus tot felul, adica sa vin oricand pe acolo cand sapa, sa folosesc imagini din cadrul sapaturilor, de-astea… Va dati seama ca ei cred ca au de-a face cu un nebun. Nu ca ar fi prea departe de adevar dar trebuie sa ai o anumita „nebunie” ca sa iesi din tiparele clasice impuse de unii istorici si sa intelegi ca Posada nu e doar ceea ce se intelege sau un spatiu anume. Iar probele, adica documentele istorice arata fara niciun dubiu ca daca vrei sa cauti biserica lui Basarab trebuie sa incepi cu Valea Prahovei. Pentru ca aici este 🙂 Doar ca eu am identificat-o si in teren.

coperta-idee-copyIdeea de coperta a cartii cu nr. 3. Ea nu este finala.

Ok, curat eu terenul, scot la iveala o parte din fundatii… este de sapat pe acolo vreun an de zile. Probabil ca atunci cand le-am spus celor in drept cat este de sapat, nu au fost prea incantati. Adica iti dai seama ca asta implica niste resurse 🙂 Cine naiba mai are chef de treaba prin institutiile statului, lucrand pe bani putini, mai apare cate un zanatec din asta, si cine stie, mai stam naibii si prin ploaie :))

Am exagerat si eu spunandu-le ca fac o mobilizare pe Facebook, chem 100 de oameni dispusi sa scoata tot ce este in pamant pe acolo… si se rezolva problema 🙂 Bine, nu este o solutie profi dar nici nu are nimeni ce sa-ti faca. Poate vorbesc cu proprietarul terenului, ii spun ce e pe acolo si sigur pot sapa nestingherit. Deocamdata, astept sa public cartea in care sunt toate detaliate, locatia respectiva vazuta din satelit, din tot felul de unghiuri. Treaba este, dupa cum le-am spus si celor in drept, ca daca nu asiguri perimetrul nu sti cine iti vine cu detectorul si poate ca nu toti sunt de buna credinta.

Nici nu au cum sa nu tina cont de ce spun pentru ca daca lucrurile nu se desfasoara si cum doresc eu, atunci la celelalte viitoare situri, descoperite si acelea, nu mai urmez acelasi drum. Adica merg cu detectoristi, cu alte persoane poate bineintentionate, poate nu. Pentru ca in opinia mea, este nevoie de cativa ani ca sa mergi si sa scoti la iveala ce ascunde fiecare sit in parte. Stiu ca zic unii, cum naiba le-ai gasit tu, uite asa, pe toate?! E mult de vorbit pe tema asta, dar in principal folosind cercetarea arhivistica alaturi de obiectivitate si cunoasterea terenului. Cand ai minim 3 surse care spun acelasi lucru, probabilitatea de a gresi este de cateva procente.

Unii prieteni mi-au spus, ca nu e bine, ca nu trebuia sa cureti terenul, sa scoti fundatiile… ca astupa la loc :)) Adica dupa cum a citit fiecare, dupa cum a vazut sau auzit. Daca ne luam asa dupa orice si mereu ne punem bete in roate, chiar si singuri, nu mai ajungem la niciun final. Si realitatea pleca de la urmatoarele: Poate dovedi altcineva in afara de mine ca acolo a fost biserica lui Basarab I? Nu! Este sit arheologic? Nu! Si apoi mi-am zis, lasa, ca daca tot ne consultam, nu mai facem nimic! Vedem cum merg lucrurile in Romania, deci intai sa facem si apoi sa vorbim 🙂

Bun si am reusit sa stabilesc in baza celor descoperite cand a fost distrusa biserica. Imi este clar ca in cadrul acestui articol, fara multe imagini, nu aveti cum sa va dati seama ce inseamna ca stiu cand s-a distrus biserica.

O moneda otomana, singura descoperire arheologica din Valea Prahovei de multe decenii, completeaza tabloul de final al acelei asezari.

Bineinteles ca doar si asa, cu atat, si tot pot intreba: Cand a fost ultima oara cand a gasit cineva o moneda otomana in Valea Prahovei?

Probabil or mai fi si altele pe acolo, nu prea ma intereseaza pe mine chiar asa. Ideea inainte de toate este ca acestea sa devina ale statului, ale tuturor. Scopul meu este cu totul altul si nu poate fi inteles chiar de oricine, nici nu am pretentia sa-l inteleaga cineva 🙂 M-am gandit sa iau un detector, sa mearga treaba mai repede, adica reprezentantii statului vin numaidecat cand aud ca e ceva de valoare 🙂 Dar unul bun, nu gasesti sub 6000 lei. Chiar am studiat o gramada de detectoare si ce poate face fiecare precum si modalitatea de autorizare. Un prieten spunea ca aduce unul performant din America, prin primavara 🙂 Mai vedem pana atunci.

Hai ca am scris destul 🙂 Ma gandesc eu asa, ca e bine sa-ti duci toate ideile pana la capat, altfel, ramai cu nemultumirea ca nu ai incercat mai mult. Si apoi, cand ai gandul ca faci pentru mai multi, si lucrurile se intampla mai repede, se leaga. Cand actionezi egoist, doar sa te lauzi si sa te pui deasupra unora si altora, iti scapa multe din vedere. Apoi si lucrurile astea se intampla dupa anumite reguli nevazute, cand esti cu gandul la lucruri bune, reusesti sa le si faci… „conspira alaturi tot Universul” cum spunea cineva :))

Probabil va fi o conferinta de presa, o expozitie ceva, luna viitoare. Nu stiu inca, pentru ca mi se pare caraghios sa fiu eu undeva si ceilalti in alta parte ascultand. Imaginea de a sta unii de vorba ca la sfatul inteleptilor si ceilalti ascultand cuminti, mi se pare extrem de ridicola. Adica unii sunt asa, sunt Cineva, si ceilalti altceva, spectatori. Nu cred ca pot participa la asa ceva, sa ne dam mainile, autografe, felicitari 🙂 Eu cred ca trebuie sa ne revenim, sa iesim din bufonareala asta propagata de televiziunile de stiri si de promotorii de tot felul de evenimente. Ca ne creaza o imagine aiurea despre noi insine si pierdem din vedere si din noi, alte lucruri mult mai importante!

Au plantat molizi in Parcul Natural Bucegi, mai ales pe Platoul Bucegilor!?

Tot incerc sa scriu despre acest lucru de pe la inceputul lunii si neavand timp nu am reusit sa scriu.

Stirea este pentru mine ceva incredibil. Adica la cate probleme sunt in aria aceasta protejata sa plantezi niste molizi exact acolo unde nu trebuie, mi se pare si ridicol, si pierdere de timp si orice.

Nu-mi explic cine le-a dat voie la o astfel de actiune, cine i-a sfatuit. Actiunea de „protectie a mediului” s-a derulat pe la sfarsitul lunii septembrie.

In loc sa impadureasca terenuri degradate, zonele defrisate ca sunt destule prin Bucegi, cineva i-a dus pe copiii acestia sa planteze molizi pe langa DJ 713, pe pasuni… dar mai ales la Complexul Piatra Arsa.

La cateva curbe distanta de cabana Dichiu se intind cateva hectare de cioate ramase de la o defrisare. De ce nu au impadurit acolo unde se impunea si de ce au impadurit acolo unde nu se impunea?

Bineinteles ca la asemenea altitudine nu vor  rezista vantului, pe langa faptul ca sute de molizi ocupa pasunea montana. Nu stiu, acum ce facem, impadurim pasunile alpine, in loc de terenurile degradate?

Iar perdele forestiere pe marginea drumului se fac la camp, nu pe munte. Daca tot au asfaltat DJ 713 si nu exista niciun control asupra tranzitului pe acest drum, macar sutele de mii de oameni ce vin anual pe aici, sa vada peisajul… nu ca faci padure in varf de munte.

Pozele sunt luate de pe Facebook, de la o asociatie de protectie a mediului din Breaza parca:

1Spre cabana Dichiu.

2

3

5Sunt atatea locuri de impadurit de la Campina la Predeal incat ultima ta grija ar trebui sa fie… impadurirea Platoului Bucegilor.

Probabil actiunea a fost gandita de cei de la Complexul Piatra Arsa sau s-a derulat in colaborare cu ei.

Acest complex sportiv cuprinde vreo 10 constructii, fiecare de cate un fel, nearmonizate cu mediul inconjurator…

4Printre jnepenii de langa complex au plantat si molizi… altitudinea este de 1950 m.

6Au impadurit si curtea complexului 🙂 Numai jnepenis de jur imprejur ceea ce arata climatul specific.

Bine, dar noi daca ne ocupam cu protectia mediului ce naiba cautam sa impadurim curtea unui complex??? 🙂

E logic sa se intample tot felul de chestii prin acest Parc Natural, mai ales daca tinem cont de felul cum s-a alcatuit Planul de Management al Parcului Natural Bucegi. Un plan realizat intr-o totala netransparenta, in functie de interesele unor institutii.

Dar sunt prefecti si membri din comisii parlamentare care au cerut remedierea situatiilor si luarea masurilor ce se impun, vizavi de acel plan.

Totusi, intr-un context mai largit, poate vedem si de ce se intampla niste lucruri prin Bucegi, actiuni la care Administratia Parcului Natural Bucegi are din ce in ce mai mult un rol decorativ, sunt consultati asa, cand si-aduc unii aminte:

http://www.administratie.ro/articol.php?id=53212

Doua anotimpuri

Dualitate… la singular. Suntem fericiti sau nefericiti, e bine sau e rau. Ma uit la vreme… cand sunt aspecte de toamna, cand de iarna. Tot de o vreme, nu mai imi fac planuri in functie de starea vremii ci de starea mea. De mai bine de un an de zile, nu ma mai uit la meteo. Plec oriunde cand am chef, fie ploaie, fie soare. Ce daca ploua, parca nu a mai plouat…

Am observat ca ignorand stirile alarmiste cu vremea sunt mult mai linistit 🙂 De asemenea, nemaitinand cont de vreme am observat ca fac mult mai multe lucruri. Cred ca am invatat ca mult mai bine este sa faci exact ceea ce simti si sa lasi asa-zisa ratiune pe loc secund. Nu traim o vesnicie ca sa tinem cont de ce zice toata lumea. Constiinta este singurul glas autentic din noi, legatura cu Dumnezeu. Nu, nu am luat-o pe urmele d-lui Mircea Rosca care nu candideaza la parlamentare pentru ca l-a descoperit pe Dumnezeu. A facut ce a simtit! Mie mi-a placut foarte mult mesajul sau in care-L lauda pe Dumnezeu si in care subliniaza lucrurile cele mai importante pe lumea aceasta.

Ma refer la oamenii care au reconstruit refugiul din Saua Strunga-Parcul Natural Bucegi. Pe banii lor, munca lor, timpul lor, ideile si simtirile lor. Am inteles ca refugiul nu mai poarta numele „Om pe Munte” si ca literele au fost date jos de pe refugiu din cauza unor comentarii negative.

dscf5589

Stiti, cand lucrurile pe care le faci sunt si in folosul altora, se incadreaza la lucruri pozitive, adica evidenta si logica iti spun acestea 🙂 si auzi opinii negative… ai doua optiuni: ori nu-ti pasa si iti vezi mai departe de drum, ori le dai o mama de bataie celor veniti din taramul tastaturilor. Eu nu pot sa ma gandesc la o alta optiune, cum ar fi sa ma iau dupa ce zic unii si sa anulez o parte din propria munca. Dar, oamenii aceia inimosi au dat literele jos de pe refugiu… ca nu stiu pe cine a deranjat. Probabil in ideea ca acela mai destept cedeaza. Doar ca, in astfel de situatii nu este vorba de cine este destept si cine nu. E vorba de a-ti apara munca. Daca vei ceda la orice comentariu, nu mai faci niciodata nimic, pentru ca vei fi convins de inutilitatea demersului,  iti induci idei gresite ca noi stim doar sa criticam, ca nu apreciem nimic, ca nu se merita, ca nu ai cu cine 🙂

Trebuie sa intelegem ca nu putem multumi pe toata lumea si ca mereu va aparea cineva… sau mai multi care vor sa strice tot ce faci. Asculti, vezi daca poti lua ceva bun din opinia negativa, daca nu vezi nimic normal in ce zice, o ignori. Daca insista… eu ma gandesc la cazul cu refugiu, pai nu ai alta solutie decat sa le dai niste suturi din Saua Strunga pana la Padina.

Greu de tot vom ajunge la un nivel educational superior in societatea noastra. Bineinteles ca nici bataia nu este o solutie, nici pe departe, dar pe la noi se mai practica… si in cazul acelui refugiu, cred ca este un tratament grozav 🙂

Acum sa va invit pe un taram ideal, nu stiu cand vom ajunge si noi asa, dar daca ne straduim mai multi, fiecare in dreptul lui, ajungem:

Faza cum apare dirijorul, care pare un simplu trecator mi se pare superba. Pe la noi, prin multe locuri, daca plimbi o vioara fie te crede lumea profesor de muzica, fie ca o porti ca sa canti pe strada pentru bani 🙂 Adica un act cultural este sinonim cu pierderea timpului… din pacate!

Dar bine, stam perfect la falsificarea istoriei, la a acorda titluri de „valori nationale” la tot felul de tampenii. Deci chiar suntem unici si cei mai buni 🙂 Am mostenit din plin propaganda comunista. Mintim cat cuprinde si umflam lucrurile pana plesnesc. Si daca plesnesc, o intoarcem cu destinul, soarta care ne-a ales 🙂

Stiu pe cineva la o cabana pe munte. Si acesta este mare fan al luptatorului Catalin Morosanu. L-a observat in cantonament la Complexul de la Piatra Arsa, sus pe munte, si zicea ca e cel mai bun din lume sau ca na, va fi in scurt timp cel mai tare din parcare 🙂 Vreo 10 minute a vorbit intruna pana am reusit sa evadez din lumea lui. Am avut noroc!

Mie unul, nu-mi place deloc de acest sportiv si nu vad cum aceste lupte ar fi reprezentative pentru Romania. In anii trecuti, sportivul nostru facea portrete din carton cu adversarii sai si fie le taia cu drujba, fie trecea cu tractorul peste acestea. Mi s-a parut ca omul de abia a iesit de la gradinita 🙂 De altfel, si in ring se duce la bataie fara nicio tactica, nu are un stil, ceva specific. Ma gandeam ca poate le-a batut si pe vedetele acestor lupte: Badr Hari si Zabit Samedov. Mie imi place de ultimul, mi se pare ca arata cate ceva, asta cand ma uit cine stie cand… Si ce gasesc? Catalin al nostru nu s-a luptat cu Badr Hari, nu ca ar avea vreo sansa. Dar cu Samedov s-a luptat de curand. Intr-un minut Samedov l-a si umilit, l-a si invins. Nivelul sportivului nostru este mult inferior sportivilor de talie internationala. El e bun pe aici, prin Balcani… pana va gasi un antrenor care sa-l invete procedeul gandirii in teren 😉

….

Ieri au anuntat ploaie, dar pe munte a fost bine. Dupa ce s-a dus plafonul de nori, si in Valea Prahovei au fost cateva ore de soare. Daca imi anulam orice plan? Astia cu stirile lor meteo au indus o psihoza, cum e ploaie, cum sta lumea acasa 🙂 Mai vedem niste stiri cu nu stiu ce inundatii, uragane si gata, multi stau cuminti acasa. Sa nu moara probabil :))) Ca si la proteste, de ce sa iesi din casa daca ploua? 🙂 Sa faca protestul pe vreme buna 🙂

Poze de ieri:

dscf6041

dscf6042

dscf6049

dscf6051

dscf6054

dscf6058 Cineva dadea cu o pensula plina de alb peste padure…

dscf6061

dscf6065

dscf6071

dscf6077

dscf6081

dscf6087 Hotelul de la Cota 1400 si un fel de cort, ma gandesc ca a fost vreo nunta aseara.

dscf6096

dscf6099

dscf6103

dscf6105

dscf6129

dscf6131

dscf6140 Manastirea Sinaia

dscf6143

„Managementul destinatiilor: Online si Offline”, o directie de dezvoltare turistica a Romaniei, realizata de cate A.N.T. si Google Romania

Autoritatea Nationala pentru Turism a demarat din luna septembrie un program de evenimente, cu sustinerea mai multor institutii, companii etc, dedicate dezvoltarii turistice a regiunilor tarii.

In diferite orase ce acopera toate regiunile, reprezentantii Autoritatii, ai Federatiei Hotelierilor, ai Google Romania, prefecti, presedinti de Consilii Judetenea, oameni implicati in turism… se intalnesc si discuta metode si oportunitati de a dezvolta si adapta acest sector important al economiei noastre: Turismul.

dscf5941

dscf5928

dscf5929

dscf5935

Pana in noiembrie mai sunt astfel de intalniri ce pot fi urmarite aici: http://omd.romania.travel/

Pe 13 octombrie 2016 a avut loc o astfel de intalnire si la Brasov, in sala de conferinte a hotelului Kronwell. Sala a fost plina de catre cei care activeaza in turism sau au tangente cu acesta: primari, viceprimari, hotelieri, ghizi, agenti de turism etc.

Au luat cuvantul: sefa Autoritatii, d-na Anca Pavel Nedea, presedintele Consiliului Judetean Brasov, d-nul Adrian Vestea, prefectul, presedintetele Federatiei Romane a Hotelierilor, reprezentantii Google, specialisti in marketing… au fost prezentate diverse studii de caz.

Presedintele Consiliului Judetean Brasov, fost primar al orasului Rasnov, spunea ca judetul are 3 statiuni de interes national: Poiana Brasov, Predeal si Rasnov.

dscf5936Adrian Vestea

dscf5938

Ca Rasnovul in 2004 cand a venit dansul la Primarie avea vreo 20.000 de turisti, si ca in 2016 au fost deja 355.000 de turisti, fiind convins ca pana la sfarsit de an se va atinge cifra de 400.000 de vizitatori. A prezentat proiectele orasului, cu cetatea Rasnov, Dino Park-ul si acel lift ce urca oamenii din centru direct in cetate. Spunea ca 55.000 de oameni au folosit deja acel lift, investitie relativ recenta.

dscf5939

Despre alte locuri din judet nu a spus ca nu avea ce. Fiind de vreo cateva luni presedinte de consiliu judetean, probabil nu avea ce sa spuna. Sau s-a pierdut in detalii prea multe cu Rasnovul si i-a scapat ce era mai important: strategia de dezvoltare turistica a judetului. Presupunand ca exista una de care sa stie prin birourile Consiliului Judetean 🙂

Printre alte idei:

…s-a vorbit despre faptul ca invatamantul romanesc nu mai produce tineri calificati in meserii din turism… si ca neaparat trebuie reintroduse scolile de bucatari si alte meserii in turism, altfel va trebui sa ne punem problema importului de astfel de oameni din afara.

…vom avea circa 9000 de absolventi de profil turistic, din care poate 50% dintre ei sa lucreze in turism. Iar necesarul este cu mult mai mare decat cifra de 9000. Se gasesc cu greu oameni calificati: ospatari, bucatari etc.

…ca tehnologia schimba tot si ca Finlanda din cauza educatiei a fost marele beneficiar al globalizarii.

…trebuie iesit din paradigma turismului ce se facea in perioada comunista, ca nu mai vine nimeni doar pentru un pat.

…turismul genereaza si alte bussines-uri in alte domenii.

…9,2% din populatia activa a U.E. lucreaza in turism.

…consumatorii de travel cauta intai motivele pentru care sa vina intr-o destinatie si conteaza mult cum se spune povestea unui loc, unicitatea acestuia.

…ca la noi sunt 2% politicieni, 4% diverse medii asociative si 94% din cetateni stau si asteapta, nu se implica.

…desi avem multi specialisti IT, cu toate acestea nu reusim sa ne adaptam la procesul tehnologic.

…multe initiative nu se cunosc in domeniu, cu referire la strategiile din Turism, putini stiu ca Romania in cadrul Conventiei Carpatice a reusit sa deschida la Brasov un birou.

Totusi, pozele vorbesc cu mult mai mult:

dscf5950

dscf5952

dscf5953

dscf5965Reprezentanta Blue Air a venit cu studii si oferte

dscf5968

Apoi si alti experti au facut diverse prezentari:

dscf5973Cei de la Expremio

dscf5974

dscf5980

dscf5985

dscf5986

dscf5987Acestea fiind opiniile d-lui Norbert de la Tourist Informator (cele 3 poze de mai sus).

Mai jos statistici oferite de Google:

dscf5992

dscf5993

dscf5995

dscf5997

dscf5999

Adica, asa in mare, oricine isi poate da seama de utilitatea unor astfel de intalniri.