La 8 dimineata deja plecam din Jurilovca spre Capul Dolosman. Daca vremea nu ar fi fost rece, trebuia sa fi fost acolo din seara anterioara.
Jurilovca ramane din ce in ce mai in spate
Pe un canal vedem niste pelicani… dar si un fel de gard sau plasa pe langa stuf.
Cum mergeam noi linistiti, admirand peisajul in racoarea diminetii… auzim niste zbierete, chiote. M-am gandit ca e o nunta de tatari 🙂 Apropiind cu aparatul foto zaresc un nene langa o constructie metalica, fugind si agitandu-se pe acolo.
Noroc ca auzisem de niste ani, ca astia care au vii organizeaza astfel de spectacole ca sa goneasca graurii si alte pasari ce vin sa dea iama in struguri. Nu aveti cum sa va imaginati cum facea omul acela. Va este imposibil. Un ospiciu de glumeti nu-l egala. Bubuia in chestia metalica, sarea in sus, canta sau zbiera. Deci ala innebunea pe oricine pe o raza de minim doi kilometri 🙂
Hotelul plutitor „Bella Marina” si biserica din Jurilovca
Tot din drum, undeva departe mai vedeam si pasari pe un camp
Adica erau pescarusi. Am observat in fiecare dimineata, ca veneau in acelasi loc si stateau pe acolo.
Amenajari cu fonduri europene cand s-a accesibilizat zona Dolosman cu cetatea. Stam de vorba cu paznicul si aflam tot felul de chestii faine.
Pe marginea lacului Razelm. In sfarsit la Capul Dolosman 🙂
Plecam imediat spre cetatea Argamum:
Dupa un arbust zarim un mic monument. Probabil cenusa scriitorului Doru Davidovici a fost risipita prin aceste locuri. Acest scriitor a fost in acelasi timp si pilot militar, decedand intr-un accident aviatic. S-au prabusit cu un Mig 21. Era prieten cu niste salvamontisti sinaieni. Primii mei bani, 4 hartii de 10 lei, ii tineam intr-o carte scrisa de el. Si azi, dupa 30 de ani sunt tot acolo 🙂
Indragostitii de aceste locuri mirifice
Va dati seama ca dupa ce am amplasat cortul, am stat fara timp pe langa aceste ziduri, cascand ochii, pierzand timpul 🙂
Pana la urma:
Curios sa ma uit la fiecare piatra din zid, zaresc o piatra sparta. Separand un pic bucatile, zaresc fosila aceasta. O piatra dintr-o cetate veche de peste 2500 de ani, in ea o fosila veche de milioane de ani. Dar cum sic transit gloria mundi 🙂 am pornit mai departe… dorind sa strabatem tot promontoriul stancos de la Dolosman, lung de 2,5 km, pe la baza acestuia…
Un mic observator, pacat ca nu avea si balustrade deasupra
Fugind si pentru a gasi o cale de a cobori la malul lacului si a merge pe sub peretele stancos… dar si de bucurie.
Un alt sat ce apartine tot de comuna Jurilovca
Si gata am ajuns, expeditia poate incepe 🙂
Cred ca e frumoasa si biserica din acel sat, poate mergem la anul pana acolo si chiar mai departe spre Capul Iancina.
Am mers cand pe pamant, cand prin tufisuri, cand prin apa. Nu am vazut serpi pescari decat la Jurilovca in port.
Cum cine indrazneste mai si reuseste, am gasit un loc plin de mure mari. O jumatate de ora am mancat intruna. Cred ca daca merge cineva pe acolo strange 10 kg fara multa munca, toate sunt unele langa altele 🙂
Intai l-am indopat pe capitanul expeditiei 🙂
Ne-am suit pe orice terasa, poteca accesibila
Acesta este un fel de cuib din pamant, prins de stanca. Mie mi se pare ca e facut de vreo specie de insecta 🙂 O viespe ceva…
Mereu uit ce sunt fructele acestea…
Alte cuiburi, e clar ca de insecte.
O mica grota unde sade comoara piratilor. La anul mergem sa o luam 🙂
Cum din sit nu ai voie sa iei sau cauti, mai sunt si alte locuri. Cred ca aduni sute de bucati de ceramica veche de 2000 ani. Ar fi trebuit toata adunata si depozitata in Jurilovca, etichetata, sa fie expusa publicului.
Insula Bisericuta, rezervatie de protectie stricta unde accesul este interzis. Cuibaresc niste pasari din ce am inteles si apoi mai este si o fortificatie romana. La anul ma duc eu pana acolo, sunt destule barci in Jurilovca…
Expeditia pe sub Capul Dolosman s-a incheiat… cetatea Argamum de deasupra acestei faleze am vizitat-o… deci hai pe mica plaja a lacului Razelm.
Prima iesire pe bune la pescuit a copiilor 🙂
Gura Portitei si plasele unor pescari
Si alte peisaje de la Dolosman:
Maslinul dobrogean… poate ati auzit povestea cu aceasta specie extrem de rara si alte de-astea. Cred eu ca… realitatea ar fi ca specia nu este una autohtona. Ci a fost adusa de colonistii greci care au intemeiat cetatea. Si s-a dezvoltat pe acolo, si traieste in continuare…
Mi se pare ca suna mai frumos ca acei maslini provin din Grecia, ca s-au dus cetatea si locuitorii ei, dar ca maslinii mor si cresc mai departe… decat chestia cu super specia protejata si unica. Noi avem filme stupide in cap, cu cea mai tare, cea mai faina, singurul loc din lume, buricii pamantului… nimeni ca noi.
Parcul eolian din zona Babadag, vazut de la Cetatea Argamum
Stoluri de gaste salbatice… o macaneala sau gagaiala dificil de reprodus 🙂
Din nou satul… care se numeste Salcioara. Jurilovca mai are inca un sat, Visina. Cu acest sat v-ati mai intalnit undeva, ca mic detaliu, in cartea „100 de pasi in timp”.
In satul acesta, Salcioara, era sa se insoare Matrix. Omul e de-a dreptul socat ca i-am gasit fosta iubire sau ce o fi fost 🙂 Lumea asta e atat de mica.
Cred ca acolo ar fi Capul Iancina unde este si un turn romano-bizantin.
Cand te ia valul, te ia si nu mai ai nicio scapare 🙂 Fain!
O testoasa moarta pe langa zidurile cetatii
Si in alta zi am revenit la Jurilovca pentru a pleca in alta expeditie, alta directie, alta localitate:
Felicitări!
De data asta eşti de două ori ghid.
Odată ca tată, pentru copiluţii tăi şi a doua oară, ghid montan.Căci nu? Sinteţi printre munţii Măcinului, cei mai vechi munţi din ţară.Formaţi în urmă cu aproximativ 400 de milioane de ani, în comparaţie cu „tinerii” Carpaţi, care au început să se formeze în urmă cu aprox.65 de milioane de ani.
Normal că poţi găsi o grămadă de vestigii de toate felurile.
ApreciazăApreciază
Multumesc, Alexandru. Mai important decat orice este ca i-am dus pe cei mici intr-o expeditie asa cum si-o imaginau, cu de toate in ea. A iesit foarte bine si am colaborat cu ei perfect, fara toane, mofturi… cand a fost de mers pe jos, au mers. Bine, nu au mers cine stie ce… 4-5 kilometri sunt nimica toata. Au fost si zile cand efectiv nu au iesit din mare, adica nu au vrut decat sa se balaceasca, dar asta este alt episod. Dobrogea ca si alte locuri din tara aceasta are multe vestigii. Cum spui si tu de toate felurile. Stii care este problema? Toate sunt in paragina, parca nu ar fi ale noastre, parca nu ar apartine istoriei noastre… Stau asa, acoperite de ierburi si crede-ma ca la Dolosman si zona aferenta este de cercetat, de sapat, conservat. Acolo a fost un mare port… Pacat, ca nu stim sa facem ce trebuie cu astfel de urme, doar sa le furam fierul sau piatra pentru a le refolosi… sau a merge cu detectorul, a descoperi si a incerca sa le scoatem pe sest din tara. Nu stiu daca o alta tara manifesta un asa mare dispret fata de istoria nationala. Parca traim doar prezentul. Dar ce zic eu… nu suntem in stare sa ne respectam batranii care inca mai traiesc, ce sa vorbim de altceva… Multumesc foarte mult pentru faptul ca intri pe aici, ca adesea am invatat multe dela tine.
ApreciazăApreciază
Frumoasa calatoria. Banuiesc ca baietii au savurat-o din plin. Cel mic pare mai serios si mai implicat in tot ce face. 🙂
Toate cele bune.
ApreciazăApreciază
Da, Vali. S-au bucurat in mod deosebit. Din lipsa de timp nu am reusit sa continui relatarea, dar revin. Exact asa este, cel mic are o anumita gravitate. Multumesc mult 🙂
ApreciazăApreciază
Minunate fotografii și amintiri din locuri atât de frumoase! Mi-ai stârnit curiozitatea să aflu mai multe despre frumusețile dobrogene.
Numai bine la toată echipa voastră simpatică de exploratori! 🙂
ApreciazăApreciază
Foarte frumoasa! 🙂 Dobrogea e plina de istorie, cultura, sa nu o ratezi daca ai ocazia 🙂 Multumesc, am reusit sa terminam cu bine expeditia.
ApreciazăApreciază