Joia Mare, Vinerea Mare, intamplari, obiceiuri si nu doar…

Nu mai poti sa faci nimic cu nimeni, toata lumea umbla dupa miei… cam asa zic eu, mai spun si vreo doi prieteni…

Saptamana aceasta mi s-a parut tare ciudata. Ciudat am fost intai eu. Nu reusesc sa intru in acest mers al lumii, cu umblatul dupa carne, oua si sacose cu mancare de sarbatori. Incerc sa simulez, imi impun si degeaba… mi se pare prostesc. Scuze, nu vreau sa jignesc pe nimeni. Am o defectiune.

Imi zice un prieten, nu vii cu noi pana in… (o comuna dincolo de Brasov) sa luam miei? Eu insa nu-mi aduceam aminte cand am fost cu ei vreodata. Cum sa le zic ca sunt plecat?, m-am eschivat ca am alta treaba. Au plecat dupa miei :)) Deci nu pot sa cred asa ceva. Sa te duci vreo 130 km dus-intors sa cumperi un miel 🙂 Bine, la mine acasa nimeni nu mananca miel. Nu doar de Pasti, ci niciodata. De ce? Pentru ca… bietul miel! 🙂 🙂 In fiecare an insa, avem prieteni care iau miei mai mult decat pot sa manance sau le aduc rudele, care au stane. Si ei, oameni foarte de treaba, ma suna sa ma intrebe. Este aiurea sa refuzi, ca-i jignesti, dar decat sa ma trezesc cu carnea de miel prin casa si sa nu mai stiu cum sa scap de ea…

Nu se pune pastrama de berbec, ca asta o mai cumparam, cand mai facem un gratar. Dar masacrul acesta cu miei, mi se pare exagerat. Este asa, o stare de… intelegeti!

DSCF7553Aleea regala curatata in cadrul campaniei sinaiene „Verde Crud”

DSCF7554Nu are nicio legatura cu ce vorbesc in articol.

Deci, zilele acestea cu treaba serioasa nu alergatura dupa mancare… Mi-am propus sa postesc in Saptamana Mare, zi de zi, dar nu am reusit in nicio zi. Am uitat… eu dorm ca nu rezista organismul, altiminteri cat pot sunt de colo-colo, cu treburi. O sa stau eu la batranete sa rumeg tainele festinurilor, important este sa faci lucrurile la timpul lor.

Eram ieri in Brasov, dupa niste acte. Mi-aduc aminte ca i-am zis sotiei ca iau nu stiu ce, adica de-astea pentru Pasti. Fiind aproape de piata Dacia, zic sa arunc o privire. Si daca nu trebuie sa cumpar nimic si sunt pe langa acea piata, tot intru sa ma plimb pe acolo un pic. Miroase fain, a verdeata, e loc de cascat gura 🙂 Merg de prin 2000 cred, cine mai stie, m-am invatat acolo 🙂

Intru eu… imediat vad un sirag intreg de zeci de miei decopertati de blana, spanzurati de bare metalice… toti cu capete, ma gandesc eu ca le lasa capul jupuit ca sa vada lumea ca nu e caine 🙂 Presupun, nu stiu daca e asa 🙂

Am uitat ce trebuia sa cumpar si ies prin spatele pietei, nu inainte de a cumpara 2 kg de mere rosii, mari. Ma sui in tren ca sa cobor in Predeal. Inainte va bateam toba cu cartea 100 de pasi in timp, acum bat darabana cu alta, cu Predealul. Deci, cum e aproape de final cartea, imi spun eu sa mai verific o data, niste aspecte.  Sa sarim peste etapele cu parcursul pe jos a distantelor Timisuri-Predeal, trasee turistice, chestii, alte socoteli… Mai era ceva si zic eu sa nu ma duc prea repede acasa, sa vopsesc ouale pe care nici nu le cumparasem 🙂

In fine, ratacesc prin paduri umblate mai mult de ursi si mistreti, ca oamenii nu mai trec pe acolo, decat poate toamna dupa ciuperci… fac niste poze, verific o harta, hai ca e bine… Umblu de zapacit dintr-o vale in alta, pe care din cauza vegetatiei le incurcasem, nefiind nici poteca pe acolo pe unde umblam. Ma asez pe o buturuga sa mananc un croissant cu vanilie, luat de langa autogara Brasov, de la o patiserie… si ma gandeam ca nimeni nu ar crede pe unde sunt 🙂 🙂 Pana la urma ies din salbaticie, intru prin zone mai civilizate si ma trezesc tocmai pe la curbele de pe Timis… urma sa mai fac un ocol ca sa revin in Predeal, dar prin Poiana Secuilor.

DSCF7570Nici nu zici ca esti prin zona Predealului

DSCF7561Casa veche… am descoperit-o eu pana la urma, dar a fost inghitita de padure. La revedere… pe aici nu se mai intra decat daca faci alt drum etc.

Merg pe sosea, cu gandul ca ma vor vedea destui cunoscuti umbland brambura pe DN la 20 de kilometri de casa. Cateva claxoane, dar nu vad cine e… apoi trece un microbuz de Bucuresti-Brasov, si soferul foarte de treaba, franeaza ca sa ma sui si sa ma duca el un pic mai jos. Am reusit sa-i arat aparatul foto ca sa inteleaga repede ca am pe acolo niste treaba, ca oprea omul in curba…

Mai merg ce mai merg, si un vecin opreste mai jos intr-o parcare. Va dati seama ce se poate crede intr-o astfel de situatie? 🙂 Eu la vreo 20 km de casa, pe sosea, mergand in directie contrara locului de bastina 🙂 Vecinul, un baiat foarte de treaba, saritor, ma intreaba el ceva… eu ii dau cu niste poze si cu 1850 si ceva, el face ochii mari si ne luam la revedere 🙂

Cum sa spun ca am descoperit la Predealul acesta, lucruri despre care altii doar vorbesc si nu le-au vazut niciodata? Ori ca pauza aceasta de pe blog sau din alte activitati are o explicatie? Oricum pregatesc ceva special pentru luna care vine…

Zic sa nu mai urc pana la Poiana Secuilor si sa ma duc mai bine in Predeal pe alt traseu turistic. Mergand asa, constatand ca am pierdut si tren si autobuz, ca acestea mai vin peste vreo o ora si jumatate, ca trebuie sa iau oua etc, ca o sa pierd vremea prin Predeal, opreste alt prieten langa primarie si uite asa am ajuns la Busteni. Iau initial 30 de oua mari si uit sa cumpar varza. De regula, cumpar varza, castraveti murati, in aceasta perioada, fie de la piata Dacia din Brasov, asta daca am drum pe acolo, ca nu merg sa cumpar 2 verze 🙂 fie de la o pensiune de pe str. Caraiman.

Nu a mai fost nevoie sa cumpar, aveam acasa, ca mai am cate un prieten sau vecin care stiu ca sunt cu capul in nori. Va dati seama de unde stiu, nu de la mine evident… ca plec la piata dupa ceva, vin cu altceva, sau plec direct in vreo excursie, deci nicio baza 🙂 Ca exemplu, am fost in piata Dacia si am cumparat mere… e tragic, ce mai!

DSCF7625Poate radeti… vedeti ca eu le-am vopsit si… nu sunt toate.

Trebuie sa-mi fac de lucru zilele astea, poate merg de Pasti, la Pestera Ialomitei, la slujba, ca anul trecut. Pentru luni, daca e vreme buna m-as duce in Piatra Mare, marti la Cascada Vanturis. Imi vine sa fug de pe acum numai cand ma gandesc ca in zilele acestea se sta cu orele la masa… sau se bate bulevardul cu prietenii, familia, rudele, ca asa e traditia, ca asa se face 🙂 La cozonac m-am abonat de aseara, salata de boeuf daca ajut la pregatirea ei azi, maine dimineata sunt la atac… una peste alta, pun la cale ca in fiecare an, marea evadare de sarbatori.

Si a mai fost ceva fain… ieri sau alaltaieri. Ca de obicei, Primaria din Busteni le face copiilor tot felul de surprize frumoase, cadouri. Si vine cineva si-i spune lui Andrei ca trebuie sa fie la nu stiu ce ora, nu stiu unde. Erau 5 sau 6 persoane de fata. Il aud pe Andrei spunand ca nu crede ca ajunge si toti se uitau mirati la el. Adulti, evident! De ce nu credea ca ajunge? Ca la ora aceea este la biserica, la slujba, si nu lasa el biserica pentru niste cadouri. Andrei este un fel de ajutor al unui preot din localitate, de vreo 2 ani sau mai bine… La 12 ani tine post, se trezeste in fiecare duminica dimineata si merge la altar. Am fost singurul caruia i-a placut ce a spus 🙂 Se intelege ce s-a spus, ca din cauza mea face asa, ca face doar ce crede, adica sunt un exemplu negativ 🙂 Pai de cate ori am fost exemplu negativ, chiar nu ma mai afecteaza aprecierile de multa vreme. Pana la urma a ajuns si la cadouri dar dupa slujba.

Sa aveti niste zile senine, pline de semnificatii! 🙂

DSCF7627

Frumusetea unui limbaj si intelesurile sale: Dr. Pavel Chirila catre Gabriel Liiceanu

Nu pentru ca este Saptamana Mare postez scrisoarea d-lui dr. Pavel Chirila.

Ci, pentru ca… este atata normalitate, deci adevar, in ce spune. Pe de o parte, este un raspuns ce reprezinta legatura cu Dumnezeu si Biserica Ortodoxa, al unui om normal pentru care intelesurile vietii sunt foarte clare. Pe de alta, il scutura putin pe acest acrobat filozofic, cu fitze de intelectual. Daca ai citit mult nu inseamna ca esti si inteligent, doar culegi de colo ceva, de dincolo altceva, si incepi sa alcatuiesti o filozofie proprie. Cam acesta este stilul acestor „filozofi” post-decembristi, aparuti din neanturile gandirii, si care invata pe altii ca si cum ei le-ar sti pe toate… si universul cu totul, il tin ei ca pe un accesoriu, undeva prin buzunare. Concret, nu au produs niciun impact sau vreo modificare pozitiva prin societate. Isi pierd timpul sustinandu-si teoriile mediocre fara de care ar fi: Nimeni.

b1Bucegii vazuti de pe podul pe sub care trece Prahova, la Floresti.

Nici nu spun ca Biserica a trecut prin timp fara greseala. Dar cand ies astfel de papagali, sa combata ei intelepiunea si intelesurile Bisericii, intai te minunezi ca poate exista atata inversunare si prostie. Apoi, iti dai seama ca omul, cu cat este mai celebru, cu atat este mai plin de sine. Gabriel Liiceanu daca tacea, filozof ramanea 🙂

Cum sa combati, tu care traiesti 60-70 de ani, intelepciunea seculara a Bisericii, transmisa secole de-a randul din preot in preot, din calugar in calugar?.. traiesti prea putin ca sa vezi ce se petrece real la scara timpului si sa intelegi totul! Omul, in general, traieste prea putin ca sa inteleaga… Biserica are o mostenire ce se transmite de sute de ani, majoritatea celor care o conduc din zilele noastre, inteleg perfect timpurile actuale. Adevarurile raman aceleasi, oamenii se schimba.

b2Bucegii vazuti nu departe de intrarea in comuna Floresti Prahova

Iata scrisoarea, desi in mod sigur filozoful nu a inteles nimic… pentru ca nu a citit Biblia, sau daca a citit-o, a facut-o pentru a cauta tot felul de explicatii, in vederea sustinerii teoriilor sale… „filozofice”, lumesti:

„Domnule Liiceanu,

Am aflat cândva (și nu credeam) că filosofii vorbesc și despre ceea ce nu cunosc, și uneori și despre ceea ce nu înțeleg.

Vă ofer câteva exemple din textul Dumneavoastră pentru că am citit că nici Dumneavoastră nu puteți ațipi din cauza Catedralei:

Susțineți că personajele apărute în clipul formației Taxi sunt „vocea intelectualității”. Vă aducem aminte, – cuvântul „intelectual” în greacă înseamnă „a înțelege cu mintea”. Nu avem nicio certitudine că respectivii au înțeles ceva cu mintea.

Mai spuneți că „Iisus nu a intrat în Ierusalim cu Mercedes-ul și haine de zeci de mii de euro…”.

Bănuiesc că v-ați legat de Mercedes din cauză că Dumneavoastră aveți alte mărci.

Cât privește hainele scumpe, vă ajut să înțelegeți: Sfântul Vasile cel Mare în timpul zilei se purta foarte simplu, cu hainele uzate. În timpul Sfintei Liturghii se îmbrăca precum un prinț pentru că Îl cinstea pe Mântuitorul și voia ca poporul din biserică să înțeleagă că Hristos este Arhiereu, Împărat și Învățător.

Veșmintele scumpe la care faceți referire gândindu-vă la ierarhi, sunt chiar „pentru a intra în Ierusalim” (cine poate să înțeleagă), nu pentru a merge pe Calea Victoriei la librăria Humanitas.

În continuare încercați o definiție stupidă și surprinzătoare a trufiei și a smereniei: preoții de la oraș sunt mândri pentru că sunt de la oraș, iar cei de la țară sunt smeriți pentru că sunt de la țară și „dimineața dau covrigii săracilor”.

Mai departe înaintați în text cu reflecții teologice curajoase:

Văd că aveți probleme cu cuvântul „neam”. Mă îndoiesc că nu aparțineți niciunui neam. În Apocalipsă găsiți de mai multe ori asocierea: „popoare, neamuri, limbi” (Apocalipsă 10,11) sau „popoare, seminții, limbi, neamuri” (Apocalipsa 11,9). Există și un alt verset care ne privește pe toți (Matei 21,43) și în care noțiunea de neam are și o altă semnificație: „Împărăția lui Dumnezeu…..se va da neamului care va face roadele ei”. Să ne rugăm ca din acest neam să facem parte cu toții.

În cetatea luminată de slava lui Dumnezeu „neamurile vor umbla în lumina ei”….. „și vor aduce în ea slava și cinstea neamurilor” (Apocalipsa 21, 24-26).

Vă recomand să citiți și cap. 21 din Apocalipsă referitor la Cetatea cea sfântă, Ierusalimul. Veți găsi următoarele alcătuiri prețioase: aur curat, iaspis, safir, halcedon, smarald, sardonix, sardiu, hrisolit, beril, topas, hrisopras, iachint, ametist, mărgăritare, iar templul va fi Iisus Hristos, Mielul.

Este o descriere atât de frumoasă că niciunui filosof din lume nu i-ar fi trecut prin minte.

Domnule Liiceanu,

Vorbind împotriva Catedralei Mântuirii Neamului riscați mult, adică riscați ca lumea să nu știe dacă sunteți filosof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de înțelepciune” sau sunteți filozof ceea ce în greacă înseamnă „iubitor de întuneric”.

Hristos a înviat!”

b3Bucegii vazuti din apropiere de Paralela 45

Parerea mea este ca Biserica Ortodoxa trebuie sa iasa periodic si sa combata asemenea afirmatii. Pentru ca acesti filozofi, prin pozitia lor si prin felul cum isi strecoara parerile in mintile oamenilor, dezbina societatea. Si Romania s-a ridicat si s-a perpetuat pe niste coordonate, una dintre ele fiind Biserica. Cu voie sau fara de voie, astfel de oameni ca dl. Gabriel Liiceanu se inscriu pe o linie antinationala.

Mai bine, d-l filozof ar scrie o carte despre cum sa faca fata Biserica Ortodoxa provocarilor din prezent si viitor. Citind istoria Bisericii si alte carti scrise de martiri ai credintei, sfinti etc, cu siguranta, la pragmatismul sau ar iesi ceva util. Sa spuna el cum sa se adapteze Biserica… Cu siguranta, dupa ce va umbla prin arhive manastiresti si va intelege ca scolarizarea obligatorie a fost introdusa abia pe timpul lui Cuza, ca secole de-a randul, Biserica Ortodoxa a pastrat documentele pe care ne-am cladit istoria ca natiune, ca tot secole romanii au stat uniti cu ajutorul Bisericii… va pierde multe din dioptriile prin care priveste azi B.O.R.

Se poate si altfel: Oficiul National pentru Cultul Eroilor, Colegiul National Militar „Dimitrie Cantemir”, Centrul National de Informare si Promovare Turistica Predeal si Primaria Predeal uniti in Proiectul „Un erou, o floare”!

Scoala „Altfel”… poate cea mai asteptata perioada scolara 🙂 de catre elevi. Nu socotim vacanta, pauza mare, desenul, ora de sport…

Profitand de acest program, cei de la Cultul Eroilor au initiat o ampla actiune educativa, implicand elevi si autoritati locale… stim cu totii ca societatea are nevoie de directii sanatoase.

Imi spunea, acum o vreme, un taximetrist din Gara de Nord ca perioada comunista s-a remarcat prin multe lucruri pozitive, unul dintre acestea fiind faptul ca elevul si mai apoi adultul, avea un proiect in continuarea altuia. Terminai un plan si aveai altul, urcai o scara si te motiva acest lucru, te tinea aplecat asupra studiului si a muncii. Si i-am dat dreptate, asta ne lipseste, o ordine in viata…

In acest an, Oficiul National pentru Cultul Eroilor a reusit sa implice multi tineri in actiuni de cunoastere a trecutului istoric… si de restaurare a unor monumente inchinate eroilor romani si straini.

a

bDespre proiectul „Un erou, o floare”

c

Dupa ce v-ati facut o imagine, va invit sa vedeti ce a presupus activitatea de vineri, 22 aprilie 2016. Reprezentantul O.N.C.E. d-na Cristina Giugal, a fixat ora 9 drept ora de intalnire a celor implicati, la Cimitirul Eroilor din Valea Rasnoavei-Predeal.

Autoritatile locale au raspuns pozitiv si imediat. Ca de obicei, stafeta lucrurilor bune este preluata si dusa mai departe de echipa Centrului National de Informare si Promovare Turistica… mobilizare pe Facebook, mobilizare si in teren…

3a

14

1

2Primaria Predeal

Acestea fiind spuse, sa vedem ce s-a intamplat la fata locului:

4Refacerea scrisului pe cruci

5Nume reinnoite

6Elevele de la „Dimitrie Cantemir”

7

8Coordonati de d-na de la Cultul Eroilor

9

10

11

12

13

15Nici directorul C.N.I.P.T. Predeal nu s-a dat in laturi de la treaba

16

17

18Planul de „incercuire” a monumentului cu o esarfa tricolora

19

20

21Nu erau in program, dar au dat o nota speciala actiunii 🙂

22

23Ceremonie de inmanare a diplomelor de participare… autoritatile locale au fost reprezentate la cel mai inalt nivel, de catre primar.

3D-na Cristina Giugal de la O.N.C.E. aducand florile… pentru ca elevii sa le aseze pe crucile eroilor. Destul de rar, am vazut oameni asa de inimosi… ca acestia implicati in acest eveniment.

24

25

26

27Nici cei de la C.N.I.P.T. Predeal nu au ramas mai prejos si au impartit elevilor: harti, pliante si alte materiale de promovare a statiunii.

28Eroi straini

29Eroi romani

30In cimitirul de pe Valea Rasnoavei se afla osemintele a 145 de militari… 11 romani, 128 germani, 6 maghiari.

31

Daca s-ar face in toate localitatile, cate o actiune de acest gen, macar o data pe luna, nu neaparat la un cimitir, cu siguranta ca intr-un an de zile Romania ar arata un pic mai bine!

Traseul turistic: Sinaia – Cuibul Dorului – DJ 713 – muntele Paduchiosul – cabana Dichiu – Zanoaga – Saua Lucacila – muntele Lespezi – Pestera cu Oale … si retur!

Iesire pe munte 🙂

Sambata, intr-o statie de autobuz din Busteni. Vin ultimul ca de obicei. Nu vin ca intarzii, ci altii vin ei prea devreme 😉

Apare un microbuz de Brasov-Craiova, ne suim in el. Soferul evident nu stie unde este intersectia cu Cuibul Dorului sau Cota 1000, dar il linistim ca ii vom arata noi. El cere 6 lei de persoana, eu ii spun ca biletul este 5 lei. Ii dam 5 lei si coboram la intersectia cu drumul vechi spre Cuibul Dorului. Urcam pe drumul forestier si in vreo 10-12 minute trecem pe langa cabana Cuibul Dorului, pe poarta careia zarim „Proprietate privata”, deci adio cabana!

1Urmam DJ 713, facem poze, se anunta o zi splendida.

2Pietre cazute… sunt cu zecile insirate pe langa marginea acestui drum

3

Lasam drumul asfaltat si o poteca ne suie in poienile muntelui Paduchiosu, cu privelisti mult mai frumoase…

4

6

7

8La 9 fix eram in fata cabanei Dichiu

9

10Coboram spre Valea Ialomitei si ce vedem agatat de un molid? Un panou:

116 hectare de padure de vanzare. Poate daca ne-am asocia niste sute sau mii de cetateni si am fi toti proprietari, cumparand aceasta padure, nu s-ar mai vinde niciodata. Aplicat modelul la nivel national… vise, nu?!

12„Cabana” Podu cu Florile, cimitirul a peste 2o miliarde lei vechi. Nu era tipenie de om, nici nu are ce sa faca vreun om pe acolo…

13Finish-ul era inca departe: muntele Lespezi si Claia de Piatra

14Ajungem pe la ora 11 si pe muntele Lespezi si privim inapoi. Iata Bucegii! 🙂

15Stana de langa Saua Lucacila, peisaj surprins de pe muntele Lespezi

DSCF7151Mai multe anotimpuri

DSCF7153Si daca tot privim spre alb, sa vedem si o brandusa alba

DSCF7155Claia de Piatra

DSCF7156

Plecam spre Pestera cu Oale sau cu Oalele, aceeasi ciorba!

DSCF7162

DSCF7163

17Punct final

Am cascat un pic ochii pe acolo si am ajuns la concluzia ca trebuie schimbata denumirea. Daca oale nu mai sunt de mult, erau insa destule oase. Un ras probabil a prins un miel si l-a mancat acolo:

DSCF7169

DSCF7176

Ne asezam pe un varf ca sa mancam si sa privim o panorama cat mai mare.

DSCF7187Releul Costila vazut de pe muntele Lespezi. A doua zi, duminica, aveam sa-l fotografiez din Floresti Prahova.

Ne intoarcem ca sa nu pierdem timp, pe acelasi traseu, spre Saua Lucacila.

DSCF7192

Renuntam la drumul forestier ce trece pe langa cabana Podu cu Florile si urmarim o poteca slab conturata, care dupa 10 minute ne scoate la un fost drum de exploatare. Asa am ajuns in spatele Campingului Zanoaga:

DSCF7195

DSCF7200Acestea sunt preturile

DSCF7201Casutele…

DSCF7203Peisaj la Zanoaga… este posibil sa ma insel dar in aceeasi zi, la Zanoaga a fost si pictorul Sisu Vicentiu. Cred ca a reprodus acest peisaj, dar privindu-l ceva mai din dreapta, intr-un tablou. Am vazut azi pe Facebook… trebuie sa-l intreb. Veti gasi multe din picturile sale prin cabanele din Bucegi, daruite acelor locatii.

DSCF7205Baza Salvamont Zanoaga

Urcam pe drumul care se vede pana la cabana Dichiu. Tot pe aici si coborasem 😉

DSCF7207

DSCF7209

DSCF7211Cabana Dichiu vazuta de pe drumul vechi al Dichiului. Pe acest drum am continuat pana in padurea din apropierea fostei cabane Cuibul Dorului.

DSCF7220Mai jos de noi… noul drum al Dichiului… si asfaltat.

DSCF7221

DSCF7225

Mai facem un popas si auzim sunete scoase… nu de motoare ci de pasari. Numaram 4, 5, 6… par ulii sau soimi. Iau aparatul, fac niste poze… si prind un astfel de galagios simpatic 🙂

DSCF7226Prins in fapt! 🙂 Un adevarat rege al inaltimilor! Este ireal de frumos 🙂

DSCF7228Povestile din stanci… am mai vorbit despre ele…

DSCF7235Poienile de pe Paduchiosu

DSCF7240Cota 1400… departe Susaiul si Piatra MareDSCF7242De-ale berbecilor

DSCF7246La intalnirea cu asfaltul zarim asta…

Fiind prinsa bine, ne uitam, pozam si plecam!

DSCF7248La scurt timp ne intalnim cu inginerul silvic Radu Bratu, cateva vorbe si povesti, si gata am ajuns in Sinaia. La ora 18 eram acasa, la Busteni!

Atractia Cantonului Schiel

Ieri, pentru ca deja este trecut de miezul noptii, am realizat un traseu din Busteni peste muntii Dichiu, Podu cu Florile, pana la extrema sudica a Bucegilor, muntele Lespezi. Am plecat pe la 7 dimineata si la ora 18 eram acasa. Zic sa aleg din poze si sa le pun pe blog intrucat a fost o zi splendida.

Doar ca… s-a intamplat ceva. Intreb unde este juniorul. Cica la un meci de fotbal, printr-un parc. Cum mi se paruse ca dura de ceva vreme acel meci, ii spun sotiei sa-l cheme acasa… era plecat de pe la ora 14, ceasul arata ora 19. Si nu mai venea!

Pana la urma de voie, de nevoie, a spus copilul adevarul. El si alti trei prieteni au plecat sa vada Cantonul Schiel si i-a prins noaptea pe drumul de intoarcere… adica pe Jepii Mari.

cantonCantonul Schiel, imagine realizata luna trecuta

Nu stiu pentru altii din Busteni, dar pentru cei din cartierele Poiana Tapului sau Zamora, acea constructie asezata pe marginea muntelui, atrage ca un magnet. Dupa ce te-ai nascut, trec un an, doi, trei si intr-o zi cand privesti spre munte vezi Schielul. In mod inconstient iti doresti sa ajungi acolo, gandul lucreaza. Vin sute de dimineti si de cate ori te trezesti si iesi in curte sau la geam, privesti spre munte. Cantonul efectiv te provoaca, te atrage… deja ai in minte tot felul de interpretari si planuri.

Iata ce spune scriitorul Gheorghe Niculescu, in cartea sa „Valea Prahovei”, aparuta in anul 1984:

„Imi amintesc cu nostalgie de verile anilor 1935-1938, cand, de la fereastra unei casute pitulate la poalele Zamorei, priveam cu ochi de copil pantele stancoase ale Bucegilor, iar prin binoclu urmaream bustenii ce coborau piezis abruptul pe linia funicularului Schiel, azi disparut, sau minuscula casuta de pe Jepi, azi Casa naturalistilor. De la aceeasi fereastra priveam muntii semeti pe care nu o data i-am desenat stangaci, cu creioane colorate, in micul caiet adus de acasa.”

Acestea cred ca sunt gandurile multor persoane care au copilarit la poalele Bucegilor. Multi au desenat muntii, multi au dorit sa le cerceteze misterele…

Pe d-l Niculescu am avut onoarea sa-l cunosc in acest an, discutand pe marginea cartii mele, care a fost dusa de dansul peste ocean, la o comunitate romaneasca… loc in care se afla si dumnealui acum.

dlNCu d-l Niculescu la o discutie. Cu 40 de ani de experienta in domeniul scrisului… este un interlocutor captivant.

Si in cartea „100 de pasi in timp – un alt fel de ghid despre Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi” este o referire la Cantonul Schiel:

„Imaginea cu muntele vazut de la fereastra camerei parintilor este prima pe care o am in minte, atunci cand ma gandesc la Bucegi. Prima oara cand am vazut Cantonul Schiel, am crezut ca pe acolo merg masinile, intrucat mie cantonul imi semana cu un camion. Am si intrebat ce este cu acel camion pe munte, dar desi mi se spunea ca este o cabana, eu pastram ideea ca este un camion. Credeam ca actuala anexa a cantonului este cabina soferului.”

Revenind…

Copiii au plecat la un meci de fotbal. Acolo s-au organizat, si-au cumparat mancare si cu ce aveau pe ei au plecat sa vada Cantonul Schiel. Au urmat traseul turistic spre Cascada Urlatoarea si mai departe triunghiul albastru ce suie muntele Jepii Mari. Apoi au depasit toate obstacolele, vaile mici cu zapada, zona abrupta „La Scari”, au ajuns la canton, au intrat prin el…

Apoi au coborat… Cum plecasera pe la ora 15, la intoarcere i-a prins intunericul. Un timp au mers cu lanternele la telefoane, apoi s-au panicat, s-au inzapezit, au facut niste traversari ce s-au contabilizat cu julituri… dupa care si-au sunat parintii, parintii au sunat la 112 si la Salvamont. Initial am inteles ca pleaca din Parcul Schiel din Busteni spre casa, numai ca pustii veneau „pe Schiel” spre casa.

Toti parintii erau agitati, copiii la telefon nu puteau furniza detalii exacte, vreun reper in teren. Le spun sa ramana pe loc cand intalnesc o traversare pe zapada, pentru ca fiind noapte, ei in adidasi, pot aluneca in vreo vale. Salvamontistii le dau si ei tot felul de sfaturi…

Ma imbrac repede, iau diverse la mine, doua perechi de incaltaminte, haine mai groase, ciocolata, apa, trusa de prim ajutor… Sun un prieten sa ia o coarda si lanterne. Era si un pic de lumina de la Luna, prin padure, pana la Cascada Urlatoarea nu am avut nevoie de lanterna. Din ce am reusit sa intelegem de la ei, erau in zona „La Scari”.

Cei patru copii cu varste in jur de 12 ani au fost recuperati destul de repede… parinti si salvamontisti, plus protagonistii acestei aventuri incheiate cu bine, ne-am indreptat in miez de noapte spre case.

Echipa Salvamont a fost compusa din George Cotinghiu, seful echipei Salvamont Busteni ce tine de Consiliul Judetean si de un alt salvamontist cu experienta, Claudiu Vasilescu. Ambii locuiesc in Poiana Tapului. Claudiu Vasilescu este mentionat si in cartea „100 de pasi in timp” cu o acvila pitica salvata, mentiune intalnita la capitolul cu „Intoarcerea vulturului in Parcul Natural Bucegi”.

Pe drum, copiii povesteau cum au inceput sa planga toti 🙂 apoi s-au incurajat si urmand marcajul, au coborat incet-incet. De la Cascada Urlatoarea, salvamontistii i-au coborat pe copii cu ATV-ul si i-au dus acasa.

Inca o data ma conving de faptul ca totul in viata copiilor trebuie sa vina cu un echilibru… nu il tii de o parte de tehnologie, nici nu il lasi excesiv, sa si invete dar sa si-l apropii de natura. Oricum, noi i-am gasit dupa ce depasisera toate obstacolele de pe traseu, aproape de Valea Urlatorii Mici. Mergeau din marcaj in marcaj… este un avantaj sa te nasti langa munte. Oameni in toata firea ar fi ramas pe loc, pana ar fi fost recuperati, copiii acestia au avut un pic de… atitudine 🙂

Nu prea imi vine sa cred ca patru copii de 12 ani au urcat pe munte sa vada Cantonul Schiel… dar uite ca s-a intamplat!

Vrand-nevrand am fost intr-o zi de doua ori pe munte! 🙂 Urmeaza sa prezint maine traseul spre Lespezi.

Neprevazut, scene de aici si de departe

Nici nu banuiesti pe unde poti ajunge, pe neasteptate… Intai am trecut cu o masina pe langa biserica aceasta. Prea expresiva si cu o anume atmosfera ca sa nu revin. Am regasit-o repede peste cateva ore. Intru prin curte, in pridvor era o schela pentru muncitori, biserica deschisa, totul vechi.

Era biserica domnitorului Radu Leon (1664-1669), cu hramul Sf. Dumitru, cunoscuta in istorie sub numele de Slobozia, din cauza ca nu trebuia sa plateasca nimic, fiind scutita de taxe.

bis1

bis2

bis3

bis5Pisania pusa de Constantin Mavrocordat la data de 8 septembrie 1743.

bis6

bis6Piatra de mormant care sigur nu se mai stie a cui a fost

Deci, din intamplare, ca nu mi-am fixat sa ajung vreodata la aceasta biserica… am ajuns la cel mai vechi monument din Bucuresti:

mon1Aceasta cruce a fost ridicata pe locul unei lupte din 23 august 1631. Niste boieri si armata lor au incercat sa-l dea jos de pe tron pe Leon Tomsa, tatal viitorului domn Radu Leon. Actiunea a esuat insa, din lupta iesind invingator domnitorul Leon Tomsa.

mon1Crucea este pe o mica inaltime sub care sunt osemintele protagonistilor acelei lupte, ridicata de catre Leon Tomsa.

mon3

mon4Acesta este hrisovul ridicarii bisericii, scris in piatra si asezat in apropierea crucii… care este cel mai vechi monument al Bucurestiului.

De retinut, ca acel monument este ridicat in timpul lui Leon Tomsa (1629-1632) si biserica in timpul domniei lui Radu Leon.

O alta cruce tot prin curtea bisericii:

mon6

mon7Scrisul se va pierde in curand

mon8Multe urme istorice prin aceasta curte a bisericii.

Altele…

21Un covor intins de macrisul iepurelui (Oxalis acetosella)

22

23

p2„Explozie de lumina”

p3

p5

p5

Tot mergand, ce sa vezi…

p6Asta nu am stiut-o 🙂

p7Daca o sti si pe asta 🙂

O coincidenta frumoasa, ca au fost cateva intr-o astfel de zi.

Decoruri…

1Stanci, conifere si ceaţă

2„Ganditorul” de pe Muchia Lunga

3„Cuibul salamandrelor”

4

5

6Vechi pastrat

7

8DN 1 la Predeal

9Nou in decor

10

11Decor verde… covor de leurda printre fagi

12

Piesa de final nu se putea numi decat… tot la fel 🙂