Descoperiti Brasovul! Istoria veche si recenta a Brasovului (VII)

Un nou episod din acest serial inceput in toamna lui 2013. Cum mai trec prin Brasov, cum mai fac niste poze. Frumos oras!

1

2

3

4Biserica evanghelica Sf. Martin, ridicata in 1795

5

7

8

9

11

12

13Pe una din case am zarit si aceasta tablita

14

15

16Cetatuia

17

18

19Singurul ghiveci cu muscate rosii care a mai rezistat 🙂

20Trifoi cu patru foi

21

22

23

24

26Casa in care au stat imparatii

25

27

28

29

30

31Fosta casa a Domnitei Balasa

32

33Casa unde venea familia Brukenthal

35Este vorba de troita lui Ilie Birt, de mai jos:

36

34Conacul lui Constantin Brancoveanu, din pacate el nu a mai reusit sa se refugieze aici.

37Biserica Sf. Nicolae din Schei

38

40Intrare in cimitirul de langa biserica

42

43

44

45

46Hanul „La Vulturul de Aur” a fost in cladirea din fata.

47

48Eroii Revolutiei din 1989

49

La Stancile Sfanta Ana si prima zapada cazuta pe Bucegi

A plouat duminica mai toata ziua la Sinaia. Trebuia sa ajung la aceste stanci sa ma uit de ceva 🙂 Cand iti vine asa cate o idee din aceasta, nu mai stai, mergi sa vezi cu ochii tai, parca nu mai conteaza cum este vremea. Te duci azi, ca sa nu mai stai cu gandul ca trebuie sa faci acel lucru maine.

Mai exact, gasisem pe acasa, prin niste albume mai vechi, niste poze din 2 mai 2003, in care erau niste curiozitati sa le zic, care se vedeau mai bine acum, dupa… 12 ani, 6 luni si 20 de zile 🙂

Inainte, adica pe vremea aceea, rar facea cineva alpinism pe la aceste stanci… inca domnea linistea, parintele Ioanichie era undeva la 1 km de aceste stanci, lucrand la un schit. Adica pe dinafara acestuia si la imprejurimi, ca schitul intr-o forma mai mica era ridicat dinainte de 2003. Evident ca nici jandarmii montani nu erau prezenti, pentru ca nu erau infiintati… Centrul de Pregatire si Perfectionare de la Sinaia a fost infiintat in anul 2004.

Tot prin 2003 s-a constituit si Administratia Parcului Natural Bucegi, care dupa vreun an, doi, a intrat mai bine pe teren. Deci in afara de turisti ocazionali si de cate un calugar ce se retragea intr-un adapost situat deasupra Stancilor si transformat in prezent de ilustri necunoscuti ai muntelui, nu prea vedeai pe altcineva. Nu mai stiu cu exactitate cand am fost la aceste Stanci… in primii ani de dupa Revolutie, mai mult ca sigur. La fel, de nu stiu cate ori, ne-am speriat de calugari ce umblau pe acolo in liniste, si cand ii vedeai de la distanta in negru, ziceai ca este vreun urs.

Stancile Sfanta Ana reprezinta cel mai vechi loc religios ortodox din Valea Prahovei, schitul ce se afla la baza stancilor fiind atestat la 1453.

aIn grota din stanca, cineva aprinsese o lumanare cu o zi inainte, sambata

bStand pe o bancuta in acea grota si privind la ploaia mocaneasca de afara

Insa cum este sa stai in Grota Pustnicului de la Stancile Sf.Ana si sa te uiti la niste poze cu acest loc, din 2003? Intr-o poza este grota in care stai in prezent, in 2015, si te uiti la o imagine facuta tot de tine in 2003 :))

cUn detaliu foarte important… nu era icoana aceea, din lemn aurit, in fereastra metalica. Desi se spune ca prin 1999 a fost pusa, de fapt, cred ca a fost vorba de o cu totul alta icoana. Cea din lemn, disparuta probabil pentru ca era deteriorata, undeva prin 2014, a fost adusa prin 2003-2004.

dEste bine sa pozam periodic locurile pe unde trecem si care inseamna ceva pentru noi. Ulterior, peste niste ani, se pot observa niste diferente majore… de exemplu, unele inscriptii s-au cam dus… si aveau o foarte mare importanta. Sau, desi se bate toba ca schitul Sf.Ana a fost ridicat in 2008, existand si o placa pe acolo care mentioneaza ca niste cetateni au construit locasul, realitatea este putin diferita.

Actualului staret, parintelui Nicolae, i-am si dat o imagine veche cu schitul, asa cum il ridicase parintele Ioanichie prin anul 1995. Schitul era mai mic ca actualul si avea altarul orientat spre sud, totusi, se tineau acolo slujbe. Prin 2007 s-au apucat niste binevoitori sa ridice o constructie mai mare, integrand in ea micul schit. Dupa care a aparut la intrarea in schit si pe pisanie ca ei sunt ctitorii 🙂 In opinia mea, pentru respectarea adevarului, ar trebui data jos placa de la intrare in schit sau pusa alta in care sa se mentioneze ca, de fapt, a fost o redimensionare a schitului intamplata in 2007-2008, urmata de o sfintire facuta de I.P.S. Varsanufie Prahoveanul, coordonata de actualul Patriarh… si nu o ridicare totala din pamant.

Daca pe la poalele muntelui a plouat, pe creste a nins:

eSi, din ce se vede acum, de dimineata, sufla si vantul

f

Pe la Şimon… peisaje, biserici şi Mănăstirea Bran

Frumoasă zona Branului… liniste, peisaje, animale pascand pe pantele dealurilor, oameni harnici, comunitati inchegate, case frumoase…

Cateva imagini:

1

2

3Casa lui Valer Puscariu

4

5Prima biserica a satului are hramul Sf.Cuv. Parascheva

6

8

9Aici sunt cinstiti eroii locului, adica in biserica

10

11Superb acest loc… am vazut si o vedere veche cu aceasta cruce

12

13Localnici ce se uitau de pe un deal la biserica

peisaj 1

14

panouSa iei bani ca sa amenajezi niste drumuri pentru a putea apoi sa tai mai lesne padurea, sa transporti lemnul mai repede… altul nu poate fi scopul.

drumSpre Manastirea Bran

15Biserica manastirii

istoric 1

istoric 2Istoric manastirea Bran

19

20

21

22O casa veche excelent restaurata. Se observa lemnul vechi.

24

25

26A doua biserica a Simonului… are hramul Sf. Ierarh Nicolae

27

28

atelajTaxi local

taxi branIn zona Branului, nu poti incepe o drumetie pana nu ai si niste numere de telefon. Ca sa ai o siguranta ca ajungi in timp util la cursele de autobuz Moieciu-Brasov.

La Castelul Iuliei Hasdeu

Un articol K-Turistul, cum imi place sa mai zic, cand ma aplec oarecum superficial asupra unor lucruri; si asta pentru ca au spus altii mult mai bine decat mine niste chestii; si pentru ca unele subiecte nu prea ma pasioneaza… asadar le abordez doar cu o anumita curiozitate, sa vad si eu despre ce este vorba.

La acest muzeu al Iuliei Hasdeu, situat in Campina, am fost cand eram pe la liceu. N-am inteles mai nimic. Pe 14 noiembrie 2015 s-au implinit 146 de ani de la nasterea acestui copil genial, al carui tata a fost cunoscutul Bogdan Petriceicu Hasdeu.

Intelegeti ca nu vreau sa tin prelegeri pe aici, sa repet ca si cum stiam deja despre tot ce inseamna cele 2 personalitati si castelul lor. Povestea in linii mari o stie, cred, oricine de prin aceasta zona. Iulia Hasdeu a murit la varsta de 19 ani, de TBC, adica in anul 1888, iar parintii sai nu s-au impacat cu aceasta pierdere niciodata. Tatal i-a cladit un castel la Campina, alcatuit dupa niste rigori de inspiratie spiritista, dorind sa se intalneasca si altfel cu fiica sa. Intregul castel este construit in acest sens, spiritul Iuliei patrundea printr-un turn in care se afla o scara interioara, pe care se afla o statuie a Mantuitorului, apoi intra pe o gaura intr-o camera unde se intalnea cu parintii sai. Cam asa este povestea…

1Bogdan Petriceicu Hasdeu, un mare istoric de altfel…

2Castelul de la Campina

iulia hIulia Hasdeu, un copil cu multiple talente

4

Acest muzeu este administrat de niste persoane inimoase, dedicate total, constiente de misiunea lor. Pana si paznicul, un domn pe nume Cristi, poate fi un ghid excelent, intelegand tot ce s-a intamplat la acel castel de-a lungul timpului. Iar directoare este d-na Jenica Tabacu, de vreo 20 de ani „in relatie” cu acest castel, fiind una dintre cele mai cunoscute personalitati culturale prahovene:

20D-na Jenica Tabacu

Pe 14 noiembrie 2015 cei de la muzeu au sarbatorit cei 146 de ani de la nasterea Iuliei Hasdeu. In aceeasi zi, ca o coincidenta, era si ziua unui prieten bun din perioada liceului si nu numai, Florin Istodor. Cu el, cu varul sau George Olescu si cu Mishu Blaga alcatuiam un grup de „istorici” ai liceului. De atunci, dupa cum spune d-l profesor Radu Gheorghe, din 1999-2000 nu a mai avut elevi ca noi. Impreuna cu Florin am facut multe excursii pe munte in acea perioada, cu el am trecut prima oara pe la confluenta vailor Cerbului si Morarului, cu el am urcat ambele vai, pe firul apei, cu el am fost la Omu, pe Obarsia Ialomitei… bine, alaturi de Razvan, George, Miki Kelemen, Marius EuroTuristul, mai faceam si alte expeditii. Faine vremuri! Intr-o zi, in perioada facultatii, prin 2000 si un pic, Florin si-a lasat chitara unei colege si de atunci nimeni nu a mai auzit de el. Noi ne propusesem cand vom fi mai mari 🙂 sa mergem in Peru… pasionati de cultura inca, Cuzco, Machu Pichu, sau ultimul rege Atahualpa. El isi dorea cel mai mult, probabil acolo s-a si dus. Deci i-am zis la multi ani, in gand.

Evenimentul de la muzeul Iuliei Hasdeu s-a desfasurat in parcul din spatele castelului.

15Locul evenimentului

Iata si ce mai este prin parc:

10Expozitia „Copiii Soarelui”… si incasii se considerau fii ai Soarelui

11

12

13

14Vedem si Romania Mare

Sa ne apropiem insa si de eveniment. Acesta a avut loc intre castel, casa in care a murit Bogdan Petriceicu Hasdeu si parc:

16Aici a murit B.P.Hasdeu

8

9

17Din pacate, nu se viziteaza aceasta portiune a castelului pentru ca ar fi in reparatii. Eu unul nu mi-am dat seama ce reparatii se fac, ca nu am vazut ceva care sa-mi induca aceasta idee 🙂

23Printre altele, d-na Jenica Tabacu a spus ca dupa o munca intensa, a reusit, alaturi de alti colegi, sa adune epistolele Iuliei Hasdeu catre tatal sau, intr-o carte.

epsitoleCartea

Apoi, au luat cuvantul si cativa invitati:

18Prof. dr. I. Oprisan, editorul cartii, a citit despre conceptul de „Materie Magica”, de pe vreo 15 pagini. A citit vreo 30 de minute, frumos, nu zic, dar noroc ca era soare, bine, si ciripit de pasarele. Toata ziua am avut in cap numai materie magica.

19Prof. Dr. Stancu Ilin a vorbit si dansul despre Caragiale, Moliere, presarand accente umoristice. A fost si dansul beneficiarul a vreo 10 pagini, cred.

22Prof. dr. Crina Bocsan, dansa a vorbit despre epistolele Iuliei, traduse din franceza in romana. Nu a vorbit chiar asa de mult 🙂

Apreciez faptul ca acesti oameni de cultura si-au scris de mana discursurile, nu le-au copiat de undeva… adica este frumos sa constati ca mai sunt astfel de oameni dedicati. Sa nu care cumva sa se inteleaga ca eu am stat cuminte sa ascult. Doamne, cat m-am mai foit pe scaun 🙂 Mie imi place cultura, imi plac astfel de evenimente, dar asa, cu portia…

La discursuri s-a incadrat cu brio si d-na Monica Davidescu, actrita de la Teatrul National din Bucuresti. Tot vedeam eu ca pune semne multiple la carte… si asteptarile nu mi-au fost inselate. Prea statea ea cuminte, draguta, in banca ei 🙂

24Avea nu stiu cate semne la carte, a citit si dansa vreo 20 minute. Cum ma luase o foame groaznica, dupa ce a terminat si urma o festivitate de premiere a unor copii talentati in poezie, m-am retras la umbra unui copac… pentru pranz. E clar ca trecuse ora pranzului si cum nu mancasem de dimineata…

Apoi, dupa ce am mancat si am impacat cultura (superioritatea) cu mancarea (primitivismul), am pornit la vizitarea castelului:

25Castelul este monument istoric. Demn de subliniat ca doar pe la Sinaia am vazut acest simbol obligatoriu, nu peste tot, dar este singurul loc din Valea Prahovei unde am vazut…

3Pe aici era intrarea principala in castel, azi se intra pe alta usa, prin dreapta. Vedeti si blazonul familiei Hasdeu.

5

7Aici sunt vreo 7 nume, cel mai de sus este al Iuliei… cica Iulia i le-a soptit tatalui ei. Na, trebuie sa fie o explicatie, nu? 🙂

Precum si legile de mai jos:

26

27

28Pe acolo am intrat

6Tarife

Inainte de a intra, am pozat si doi sfincsi feminini. Iata unul mai jos:

sfinx femininFiecare Sfinx sta langa o tabela cu legi

Acum cateva poze de prin muzeu:

hasdeuCel care a ridicat castelul

concertAlina Gabriela Danciu la harpa si Cristina Raducan la flaut… intr-un mic concert.

scenaMoartea Iuliei Hasdeu cum si-a imaginat-o tatal ei

spiritCalea de comunicare intre tata si fiica

29Si am plecat… deci, ati inteles, merita sa vedeti ce este cu acest castel…

Fiind complici cu totii la distrugerea Romaniei, padurile Parcului Natural Bucegi dispar legal sub drujbe! Institutiile statului avizeaza favorabil defrisarile!

Incep articolul cu 2 concluzii:

Prima: nu se taie nimic ilegal/legal in Parcul Natural Bucegi fara concursul autoritatilor!

A doua: se taie atat de mult, pentru ca sunt multi hoti, si fiecare trebuie multumit!

Contextul:

Aproape prin toate zonele tarii inca acoperite de paduri, unii oameni, mai responsabili, se mobilizeaza si cer explicatii autoritatilor: de ce se taie padurea, pana cand se va mai taia, cine a dat acte…

Ca sa scape de presiunea publica, diversi mafioti politici au gandit tot felul de legi, menite, chipurile, a controla aceste defrisari. In fapt, aceste masuri nu au nicio valoare, pentru ca nu se trezeste nimeni in toiul noptii, asa, de nebun, ca sa plece sa fure o masina de lemne… cu buldozer, drujbe, oameni. Nu este deloc important ca fura niste localnici lemne cu carutele. Pagubele sunt minore comparativ cu societatile de profil, bine inzestrate.

Padurile Romaniei sunt taiate cu acordul institutiilor statului. Degeaba dam vina pe austriacul ala nenorocit si pe diversi exploatatori de padure. Daca nu ar primi acte, nu ar putea taia! Rolul institutiilor de mediu a devenit acela de a gasi tot felul de tertipuri prin care sa se puna in valoare ce a mai ramas din zestrea verde a Romaniei.

Ca sa intram in U.E. in 2007, a trebuit sa declaram un procent din teritoriu sit Natura 2000.  O masura excelenta, care ne-ar fi ferit de hotia care ne sta in sange. Doar ca, dupa o vreme, ne-am dat seama ca ne-am pacalit, ca asa cum am declarat noi siturile, inseamna: nu mai putem defrisa deci zero bani, nu mai putem fura din proiecte iar zero bani, nu mai putem construi prin urmare zero spaga, tot asa…

Ca atare, am inceput sa schimbam prin legi, ce am declarat celor de la Bruxelles. In cazul Bucegilor, suprafete imense care aveau statut de protectie stricta sau integrala au fost transformate in zone de dezvoltare durabila. Iar aceasta dezvoltare durabila este acoperisul perfect sub care poti face cam tot ce vrei, cu niste conditii: sa ai un puternic sprijin politic, sa imparti si cu altii.

Cam asa stau lucrurile, cel putin in cazul Parcului Natural Bucegi.

Am vazut cazul defrisarii de pe muntele Diham. S-a taiat la ras o mare parte din padure. Pe harta din 2013 existenta la Agentia Europeana de Mediu acel loc distrus este o zona de protectie stricta. Pe hartile noastre apare altceva… adica nici nu mai conteaza ce apare cata vreme i-au permis unei societati sa taie arbore cu arbore. Desi s-a taiat ilegal, oamenii aceia sunt acoperiti de acte 🙂 Un fel de..: „daca nu se mai poate scoate masina dupa masina, tot se poate taia si va arat eu ca voi taia cu acte… nu voi mai castiga mult ca altadata pentru ca va trebui sa dau si la altii, dar un castig permanent si stabil tot voi avea”. Mai ales ca angajatii statului lucreaza pentru aceasta mafie a padurilor, cautand continuu noi si noi zone pentru „a fi puse in valoare” cu ajutorul drujbelor, acoperindu-i pe taietori permanent cu acte. Aproape ca nici nu mai are vreo valoare pacaleala aceea cu Radarul Padurilor. Ca pe mine cel putin, nu ma incanta deloc ca au fost prinsi 20 de cetateni, fiecare cu un lemn in spate sau prin portbagajul masinii, lemne luate pentru foc. Astia care sunt prinsi, sunt in procent covarsitor niste amarati. Cei care taie mii de arbori/copaci au acte… chiar daca taie o intreaga padure, ei o fac legal, pentru ca ei niste hoti sunt in cardasie cu alti hoti, de prin birourile institutiilor statului.

Asa merg lucrurile pe la noi. Romanul vorbeste de valori europene, de civilizatie, dar nu ezita sa-l fure pe cel de langa el, daca i se iveste ocazia. Tot vorbim de civilizatie, de progres… dar ne dam seama de nivelul nostru de intelegere a realitatii, a vietii, printr-o privire simpla asupra sistemului educational. Sunt convins ca ne vom reveni, cand vor muri hotii neo-comunisti, peste vreo 30 de ani.

Intrebarea care se pune este: Cum sa salvam padurile Romaniei, cum sa le pastram pentru cei care vin dupa noi, cand hotii le fura cu acte?

Nu este niciun paradox, ca hotii sa fure cu acte. Chiar daca se taie o padure cu acordul celor din institutiile statului, acea taiere tot un furt ramane, pentru ca toti autorii lucreaza pentru ei, nu pentru stat, nu pentru societate, nu pentru altii, nu pentru conservarea durabila a mediului. Sunt niste hoti in functii care gireaza alti hoti. Pana acum vreo 2 ani, se taia ilegal, toti ne agitam ca dispar padurile. De fapt, se taia pentru ca autoritatile inchideau ochii, se faceau ca nu vad. Crescand presiunea publica, aia care taiau le-au spus celor de prin birouri ca nu mai pot sa fure si sa le dea si lor. Asa ca astia de prin birouri, ca sa-si primeasca partea pe mai departe, au construit un cadru legal si cu acte in regula toti sunt multumiti. Si nu ai ce sa le faci! Tu spui ca defriseaza, fura, fac si dreg, aia care vin in control zic ca sunt/exista acte… Deci?!

Cred ca DNA-ul si alte institutii anticoruptie trebuie sa dezvolte niste compartimente cu o asemenea problematica. Plecand de la ideea ca legislatia comunitara primeaza asupra legislatiei nationale, orice initiativa a autoritatilor de mediu de a ajuta cu acte pe exploatatori, schimband asadar prevederile comunitare, ar trebui concretizata prin arestarea tuturor celor implicati. Progres nu inseamna taierea padurilor si constructii prin toate partile muntelui.

Sunt 2 cazuri pe care doresc sa le tratez in acest articol:

DEFRISAREA DE PE MUNTELE DIHAM

Am spus ca pe harta Agentiei Europene de Mediu apare ca zona in care s-a facut taierea de arbori este o zona de protectie stricta. In actele romanesti, exploatarea este in afara Parcului Natural Bucegi, la limita acestuia (asadar Administratia Parcului trebuia sa-si exprime acordul/dezacordul fata de o asemenea activitate!), intr-o zona inclusa in situl Natura 2000 Bucegi dar totusi in care se pot face activitati diverse. Adica asa au considerat ai nostri ca trebuie facut. Raportam ceva la Bruxelles si pe aici facem altceva.

Iata ce spun cei de la Garda de Mediu Brasov, rezultand clar ca oamenii astia nu au ce sa faca, cata vreme exista acte:

act GNMBVOcolul silvic pentru a ajuta exploatatorul, a gasit chestia cu „taieri rase in parchete mici”. Parca 2 hectare la ras, nu prea pare mic deloc. Mai ales intr-un sit Natura 2000.

dAspect defrisare muntele Diham

Foarte important este ca nu s-au depistat cioate nemarcate. Nici nu aveau cum sa fie… i-au stampilat pe o suprafata de 2 hectare toti arborii si respectivul exploatator i-a taiat pe toti. Toate cioatele au fost marcate.

eTaiere la ras cu „acte in regula” intr-un sit comunitar. Se poate spune fara niciun dubiu ca Ministerul Mediului taie padurile din Bucegi!

DEFRISAREA DE PE MUNTELE DICHIU

Daca astia la Diham taiau prin vara, cei de la Dichiu au inceput sa taie acum toamna. Au ras si acestia o padure intreaga, defrisarea, asa cum se vede de pe muntele Zanoaga-Podu cu Florile, deci de la peste 10 km distanta, induce ideea unui dezastru: incendiu, bombardament…

Circa 2 saptamani, cei de la Dichiu au taiat nederanjati de nimeni. Cand un cetatean a plantat in Bucegi cateva sute de puieti, ca asa i-a trecut lui prin minte, dorind sa faca un lucru bun, toate institutiile cu atributii in acea zona l-au vazut si l-au luat la intrebari, ca de ce face asta? Va spun eu ca nu l-au amendat fiindca l-au crezut nebun. Cand astia au taiat pe Dichiu, nu i-a intrebat nimeni. Mai mult de atat, ca sa scoata lemnul mai repede, foloseau DJ 713, desi nu au voie pe acolo astfel de transporturi. Dar cine sa-i prinda, cine sa-i intrebe, daca toti sunt angajati in astfel de operatiuni?

Au taiat sute de copaci si au plecat. Foarte interesant este raspunsul Garzii de Mediu Dambovita, care a facut o treaba foarte utila, dar fara efect in planul real. Se invarte mult prea bine in teren triunghiul: angajati Romsilva-exploatatori-angajati ai M.A.I. Totusi, macar sa stim cu totii cine sunt aceia care taie si aceia care construiesc, ce acte sunt emise. Mai intai cateva imagini de pe Dichiu:

1

2

3Asa arata muntele Dichiu, chelit de padure… cu acte, cu avizele celor din Ministerul Mediului.

Nici macar un singur copac nu este marcat. Unul singur nu am vazut. In afara Parcului trebuie sa marchezi orice copac, in mijlocul lui, unde este si mai imperios necesar sa o faci, nu trebuie sa marchezi 🙂 Intelegeti? Exploatatorul s-a dus acolo si a taiat ce a vrut el, cei responsabili nu au mai marcat nimic. Lasa sa taie tot, ca stie el ce face…

Este si o prevedere legala, ca la rasinoase cioatele se decojesc, pentru a nu se adaposti acolo peste iarna gandacii de scoarta si alti daunatori. Dar nici asta nu trebuie facuta. Cu cat mai multi gandaci, cu atat mai multa padure de taiat. La anul vor pune piesa cu gandacul de scoarta si mai taie o bucata din acest Parc…

Ati vazut poze cu defrisarea de pe muntele Dichiu, o taiere la ras, facuta in inima Bucegilor, cu niciun arbore marcat, realizata prin complicitatea institutiilor subordonate Ministerului Mediului, care au asigurat un climat de legalitate. Deci, poti taia de oriunde vrei in tara asta. Daca ai bani, poti modifica statutul oricarei zone, poti obtine acte pentru orice. Si daca te ia la intrebari cineva de la Politie, tu ii arati actele si nimeni, absolut nimeni, nu are ce sa-ti faca! Este vorba de o legalizare a furtului de masa lemnoasa la nivel national de catre institutiile statului.

Prin urmare, a adresa petitii si reclamatii acestor institutii este timp pierdut. Cel mai bine, in loc sa comentam pe Facebook si in diferite grupuri, ar fi sa adresam multiple reclamatii si petitii Comisiei Europene si institutiilor acestora. Statul roman prin institutiile sale de mediu a fost de acord sa asigure integritatea retelei Natura 2000 pe teritoriul sau. De fapt, a implementat legislatia comunitara ca sa se vada ca si actioneaza in aceeasi directie. Utilizand un standard dublu, a dat insa si o serie de legi care contrazic prevederile comunitare, permitand tot felul de actiuni cu impact negativ. Deci nu ai cum sa zici azi ca in zona X sunt nu stiu ce habitate prioritare si maine sa schimbi din pix statutul acelei zone, ca de fapt, nu mai este nimic pe acolo si se poate taia sau construi.

Ati vazut imagini de pe muntele Dichiu, padure taiata la ras, in mijlocul Parcului Natural Bucegi si al sitului comunitar Natura 2000 Bucegi. Am intrebat Ministerul Mediului despre astfel de defrisari si despre noile constructii din Valea Ialomitei. Toata lumea are acte, totul este legal. Adica este legal ca ei decid ce este legal si ce nu este:

aLa fel, taiere rasa in parchete mici. Clasica poveste. Din ce am vazut, taierea aceasta pare de aceeasi marime ca aceea de pe muntele Diham. Nu mi se pare deloc ca ar fi un hectar de padure. Taierea de la Diham avea marcaje pe fiecare cioata si era in afara Parcului. Aceeasi taiere se repeta in interiorul Parcului si nu exista nicio marca. Mai mult de atat, exploatatorul notifica Agentia pentru Protectia Mediului Dambovita ca a incheiat lucrarea. Nici Agentia si nici Garda, desi institutii de mediu, nu cunosc faptul ca de pe cioate trebuie data scoarta jos, sa nu stea daunatorii. Nici macar atat nu stiu sau nu-i intereseaza. Cei de la Parcul Natural, care cunosc bine aceasta prevedere, nu au trecut pe acolo, aceasta reiese foarte clar. Nu ai cum sa lupti cu sistemul din interior… ca sa-si pastreze jobul, nimeni nu vede, nu aude, isi ia concediu, nu poate fi peste tot in acelasi timp, nu exista nu mai stiu ce…

Cine stie cu cine este in legatura exploatatorul? Poate cu un director Romsilva. Sau cu vreun director din minister. Si tu il sesizezi pe cale ierarhica si ala sub pretextul eficientizarii si protejarii mediului te da afara chiar pe tine.

bCa sa niveleze drumul de exploatare i s-a fixat termenul de 7 decembrie 🙂 Intre noi fie vorba, exploatatorul a lucrat atat de bine incat este o joaca de vreo ora-doua ca sa niveleze.

c

In domeniul mediului este nevoie de o resuscitare de la Bruxelles, astfel nu se va intampla nimic bun cu padurile noastre. Si pentru ca unor autoritati le place dublul standard, o astfel de resuscitare fara controale si monitorizare, chiar nu merge!

Dimineata la Busteni, la pranz pe Vf. Moldoveanu, seara pe acasa

Trebuie sa notez si ziua aceasta undeva. Aici 🙂 Pe 12 noiembrie am plecat in muntii Fagaras, sa urc pe Vf. Moldoveanu si sa ma intorc seara acasa. Cum a fost? Cam asa…

Intai am stabilit cu Razvan, prietenul meu de alergat pe munte, ca e timpul sa mai ajungem si noi pe Vf. Moldoveanu. Eu nu am mai fost de prin 2007… Traseul? Pe la Sambata de Sus. Intrebam pe unul, pe altul, ne uitam pe net si concluzia a fost ca ne descurcam noi, totul este sa fie timp frumos.

Mai vorbim in cursul zilei de 11 despre prognoza meteo si asta a fost. A ramas sa ne vedem intr-o parcare la gara din Brasov, la 7:15. Urmand sa lipsesc toata ziua de joi, a trebuit sa lucrez pana pe la 1 noaptea si in final sa adorm pe la 2. Pun ceasul la 5 sa sune, ca sa-mi pregatesc un pic rucsacul… si ce sa vezi? Ceasul nu suna, dar cumva ma trezesc si vad ca este 5:43. Ma imbrac cu viteza supersonica, indes in rucsac mancare, haine, aparat foto si fuga la gara. Imi iau si bilet, prind si trenul de 6:05 si iata-ma la drum.

Pana la Brasov imi dau seama ca am uitat o gramada de lucruri, trusa de ajutor/supravietuire, paine, bonul cu codul de reincarcare a cartelei telefonice, ceva de aprins focul, servetele nazale… Stateam si ma gandeam asa: uite cum plecam in teren necunoscut, fara sa stim traseul, fara tot ce aveam de obicei in rucsac, doar bazandu-ne pe noi. Noroc ca m-a sunat Razvan, ca altfel ar mai fi asteptat putin pana imi luam eu alta cartela. In gara Brasov iau repede bricheta, servetele, paine, alta cartela si purced in parcare. Ne suim in masina si plecam spre cartierul Bartolomeu, de unde trebuia sa mai luam pe cineva… pe Teo Spiru de la CPNT. Pana la locul de intalnire, il vedem pe Cornelus de la CPNT intr-o statie, ii facem semn, claxonam, dar cu masini pe benzile din preajma noastra, nu ne vede.

Oprim in alta parcare, apare Teo, ies repede sa iau ceva de la o patiserie. Ma asez la rand si ma hotarasc ce sa iau atunci cand sunt aproape de vanzatoare. Numai ce aud ca tipul din fata mea cere strudele cu mere, si vanzatoarea il intreaba daca le incalzeste, ca o si intind de acolo. Pai daca la 7 dimineata nu ai strudele proaspete inseamna ca le ai de cine stie cand. Mai era o patiseria acolo, la gara Bartolomeu. Ma duc si la aceea, ma asez la alta coada. Imi dau seama ca deja le scot peri albi celor care ma asteapta in masina, dar na, ce sa fac… Stau la rand fara sa stiu ce sa iau… cand o vad pe o tanti ca arata spre niste placinte cu branza dulce si stafide. Cum le vad, gata, vreau si eu. Pana i le da d-nei dinaintea mea, eu ma uit… si constat ca vanzatoarea ii pune fiecare placinta intr-o punga mica de hartie. Daca ar fi comandat 20 de placinte, iar fi trebuit 20 de pungi 🙂 Jale mare, o mie de ani!

Ii cer 3 placinte vanzatoarei, ea se uita la mine si ma intreaba: „Impreuna?” Ma uit si eu la ea si o intreb: „Impreuna cu ce?” Ma lamureste ca este vorba de placinte. Ii spun ca da, si ea incearca sa bage 2 intr-o punga mica, ii iese treaba si uite-ma cu 2 placinte intr-o punga mica si cu inca una intr-o punga la fel de mica. Noroc ca au fost foarte bune placintele si ca am un reper cand mai trec pe acolo.

Plecam si noi in final din Brasov. Pe drum, pentru ca doar mergeam pe Moldoveanu, am dat drumul la muzica. De-astea:

Nu mai ajungem la nicio Sambata de Sus, pentru ca tatal Teodorei ii spusese acesteia de un traseu direct spre varf. Mie nu-mi suna bine, pentru ca un urcus direct inseamna o panta foarte inclinata. Dar pana la urma, toti fiind destul de priceputi in a merge pe munte, am luat-o in alta directie, ca sa abordam acel traseu. Ce mai conta pe unde urma sa ajungem pe varf? Este munte, este perfect. O luam spre orasul Victoria, apoi spre satul Vistisoara. Drumul dintre cele doua localitati este praf. Ajungem pana la marginea padurii si lasam masina. Marcajul nostru il zarisem pe un copac… triunghi rosu. La 9:35 plecam, dupa ce imi iau in rucsac haina cea mai groasa. Mai bine sa o car dupa mine decat sa-mi fie frig si haina sa stea in masina. Cred ca as fi aruncat-o ulterior 🙂

1Parcam si plecam

Deci urcam pe valea Vistea Mare, urmam un forestier, nu dam de niciun marcaj la inceput, dar cum curgea apa pe langa noi, deducem ca acela este paraul Vistea, care nu avea de unde sa izvorasca decat din muntele Vistea…

2

3

4

5Un alt indicator

Pana la urma descoperim un reper si apoi marcaje mai dese. Ma gandeam asa: „sa vezi vale, sa vezi drum fara sfarsit”. Intalnim un indicator care ne linisteste… pana la Moldoveanu: 6 ore si jumatate 🙂 Clar ca noi aveam sa facem 4 ore. Incepem sa mergem sustinut, intr-un ritm cam alert, dupa cum mi se pare mie, asa ca raman in urma, ocazie cu care mai fac si niste poze. Se termina forestierul chiar la indicatoarele din imaginea de mai sus, cred ca are vreo 4-5 kilometri si poteca urca pe langa parau, pe care il traverseaza de 3 ori pana la iesirea din padure. Evident, pe niste podete tare alunecoase.

6Tot felul de urme pe o suprafata mica

7

8

9

10

12Splendid!

13Dupa o ora si 30 de minute de la intrarea in traseu, iesim din padure, nu inainte de a trece pe langa un refugiu:

14Refugiul Izvorul Vistei

15La traversarea unui podet, pozez pleiada de picaturi de apa si iata-ne pe pajistile vaii…

16

17Trecem si pe langa un adapost improvizat

18Un fel de bordei, pe la care am vazut ca nu trece ursul sau vreun animal. Erau urme de animale la vreo 300 metri, dar niciunul nu s-a apropiat de adapostul acesta… Concluzie desprinsa, pentru ca era mancare mai veche risipita pe jos, in fata intrarii si in interior.

19

20

21Vanatori, cel mai probabil, pe un versant

22Si cam de pe aici, incepe un urcus accentuat spre creasta, iesind in aceasta prin Portita Vistei.

23

24Acolo este Portita si langa ea varful Vistea Mare

26Aici eram in creasta… am facut 2 ore de la iesirea din padure

27Un refugiu alpin se afla la 10 minute de Portita, pe creasta, pe traseul cu banda rosie… daca veneam de la Sambata, am fi trecut pe langa acesta.

28Urcare pe varful Vistea Mare… aici ne-am intersectat cu 4 polonezi

29Varful Moldoveanu… ne-am dat seama imediat ca va fi greu de ajuns, din cauza mantiei albe

30Varful Vistea Mare, aflat la 2527 m altitudine… am ajuns destul de repede si pe el. Al treilea varf din tara.

31Segmentul dintre cele doua varfuri, aveam sa constatam ca are mai multe portiuni periculoase. Vazand zapada, m-a luat frigul si mi-am luat geaca pe mine. Pana atunci mersesem atat de bine intr-o bluza cu maneci lungi…

32Peisaje superbe… ne-am uitat si noi, dar in afara de Moldoveanu, niciun munte/varf nu mai prezenta gheata/zapada 🙂

33Se poate spune ca era mortal de frumos. Precum caprele, am mers din piatra in piatra, evitand sa calcam gheata. Cine vrea sa mearga pe acest varf in aceasta perioada… ii trebuie neaparat o coarda/cordelina si coltari. Ne-a dat cateva emotii si varful asta 🙂 Vara este mult mai usor.

Si am ajuns pe varf pe vreme buna. In 2007, cand am fost ultima oara, era ceata:

34M-am uitat la ceas, era 13:43… am urcat in 4 ore si 8 minute de la marginea padurii.

35Aici gasim cartea varfului Moldoveanu. O idee exceptionala… cineva a carat o cutie metalica si o carte groasa, unde sa-ti treci gandurile/impresiile. Pe cutie mai scrie „cine a ajuns aici, este un invingator”… dar intr-un elan de modestie, am zis ca probabil se refera si la altii, noi am fost mereu asa ceva :))

36Vanatorii de munte au fost pe 3 noiembrie a.c., chiar de ziua lor 🙂

37Ne uitam la plafonul de nori, parca venea cam repede spre munte

38Cartea este cat Evanghelia de la biserica, am scris si noi in ea, pentru ca se impunea si am pus-o la loc intr-o punga si in cutie.

39

40Teo si Razvan

41

42Ce repede au sosit norii 🙂 Bine, plafonul era sub noi.

43Dupa sedinta foto am plecat… pozand un pic si zona din apropiere, ca sa se vada ca este periculos in aceasta perioada. Ai alunecat, ai zburat in vale… Oricum, in poza pare mai plat decat este in realitate, dar nu este asa. Noi am mers din piatra in piatra, a fost si fain, dar ne-au mai tremurat si „stiksurile” 🙂

44Inca o privire spre „Acoperisul Romaniei”, care in acest an ne-a asteptat cu un covor alb, nu cu unul rosu 🙂

45

4647Lacul de sub varful Moldoveanu, mai exact din Valea Rea, pe acolo continua traseul nostru initial, marcat cu triunghi rosu. Poza aceasta am facut-o cand ne-am intors iar la Portita Vistei. Am mers pe 3 marcaje: din marginea padurii si pana in creasta Fagarasilor pe triunghi rosu, din creasta si pana la varful Vistea Mare pe banda rosie, de la acest varf si pana pe Moldoveanu pe marcaj punct rosu.

La 14:47 am inceput coborarea tot pe unde venisem.

48

49Privire inapoi spre podetul de la marginea padurii, situat la cateva minute de refugiul Izvorul Vistei.

Pe un astfel de traseu, pe care nu ai mai fost, trebuie sa-ti iei niste repere, sa te poti orienta… niciodata nu stii cand poate aparea ceva neprevazut. Cum pleci din marginea padurii, dupa vreo 2 km cel mult, este o captare de apa si sunt cateva cladiri, drumul forestier este marginit si de o padure de amestec, in care gasesti mult fag uscat pentru foc, apa curge pe langa drum si pe langa poteca. Sunt trei podete in padure si unul la iesire. Exista un refugiu bun aproape de limita superioara a padurii. Un bordei situat la circa 35 de minute (in urcare) de refugiu, un refugiu situat la 10 minute de Portita Vistei. Important este sa stapanesti asezarea in teren 🙂 Deci… repere cate vrei!

La 15:45 intram in padure, depasindu-i pe polonezi, mai inainte de bordeiul cu acoperis albastru, si gasindu-i pe vanatori la refugiul Izvorul Vistei, acestia din urma destul de surprinsi, spunand ca am mers foarte bine… Desi masinile lor, si ale polonezilor si ale vanatorilor, erau la capatul drumului forestier, nu ne-au mai ajuns din urma…

50De aici incepe drumul forestier. Pentru cei obositi, daca sunt atenti, vor observa pe marginea drumului o scandura pe care este scris un nr. de taxi. Ca atare, poate veni cineva sa-i ia de acolo, ca sa nu mai mearga si pe acel drum forestier.

51Pe la 17:08 eram pe la masina, deci nu se lasase intunericul, „facand” Moldoveanu intr-o zi scurta de toamna, pe lumina.

Ne-am urcat in masina, tot cu muzica data tare, era ceva cu „return to inocence”, tot o piesa mai veche. Teodora ne povestise ca prin Victoria este un restaurant cu o ciorba sau supa excelenta din ciuperci. Trecem prin Victoria, nu prea hotarati sa oprim, in principal cred ca din cauza mea, ca eu nu mananc ciorbe si supe si continuam spre Brasov. De altfel, pe tot traseul din Fagaras, am mancat 2 placinte cu branza dulce si am baut 0,5 litri de Pepsi 🙂 Nu mi-a fost foame 🙂

Din Victoria si pana in Brasov sunt 92 km, mai punem si distanta de la Vistisoara si cred ca sunt 100 km. Asa ca fara graba, ajungem la gara Brasov la 19:20, ma sui in trenul ce pleca la 19:35 spre Busteni si pana in ora 21 eram acasa… La ora 6 plecasem, la ora 21 eram inapoi, am fost asadar un pic pana pe Moldoveanu 🙂

Castelele Pelisor si Bran, intr-un episod prelucrat din povestea fascinanta a Reginei Maria

… un articol si de pe colo, si de pe dincolo, o ciorba, asa… desi mie unul nu-mi place felul acesta de mancare. Chiar ieri ma intreba cineva cand am mancat ciorba… cine mai stie? 🙂 Probabil dinainte de 20 octombrie 🙂 Una sau doua portii lunar, este deja suficient, mult, evit pe cat posibil sa ma intersectez cu acest fel de mancare. Sa revin la articolul acesta… ciorbesc :)))

Am fost pe la Castelul Pelisor sa vad si eu locul in care se afla inima reginei Maria. Adica in Camera de Aur. Biletul? 20 lei. Nu este nici mult, nici putin, este o taxa de vizitare normala, zic eu! Intai am cascat ochii, toate cele, pe terasele de la Castelul Peles, castel care este in curatenie, adica inchis. Mereu este inchis in luna noiembrie. Ocazie cu care recomand pezevenghiului ala batran, cum il cheama ca mereu imi scapa numele dumnealui… Il cheama si pe dansul intr-un fel! Mi-aduc eu aminte mai tarziu… ca trebuie sa trimita un zidar, sa repare putin pe langa statuia reginei Elisabeta:

1Uite, sunt niste placi de marmura desprinse, nu-ti trebuie vreun aviz ca nu-i faci mare lucru, pui niste placi la loc.

D-l director, pus politic de catre PSD, poate ca nu trebuie chiar sa ceara aprobare pentru orice lucru. Dar bine, stim toti ca acestia nu fac nimic de capul lor, altfel nu ar fi pusi. Stau cuminti! Sau mai baga cate o manipulare, gen „m-am zbatut sa aduc inima Reginei Maria” 🙂 Si Casa Regala imi spune ca „decizia… a apartinut Majestatii Sale…dupa o lunga chibzuire, fara sa fie influentat de nicio autoritate a Statului, administrativa sau politica”. Cat pot sa minta cate unii :))

Pentru cine doreste sa vada cum s-a produs scanteia cu inima Reginei si sosirea la Pelisor, mai poate citi si aici:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2015/03/01/1-martie-inima-reginei-maria/

Deci m-am dus pe la Castelul Pelisor, mi-a placut profesionalismul angajatilor, asta sau aceasta trebuie spus mai intai de toate. Mie imi place termenul „asta”. Nu trebuie sa fie totul neaparat ca la carte ca sa ne placa.

Am vizitat pe acolo, am vazut ce m-a interesat. Inima Reginei este intr-un cufar mic de lemn… bine, m-am dus mai mult sa ma documentez pe niste subiecte, nu dadeam eu aiurea 20 lei 🙂 doar la Pelisor mai intrasem. Pentru cei pasionati merita platita taxa foto de 32 lei, pentru ca in Camera de Aur mai intra niste raze de soare si creaza un efect special, inima este pe un piedestal in mijlocul camerei. Inima a fost adusa la Pelisor in data de 3 noiembrie 2015.

De la Pelisor am fost la Bran, sa vizitez iar castelul. De cate ori am fost, nu mi-a placut acest castel. Am zis sa mai merg inca o data, poate o fi altfel de data asta. Spre deosebire de Peles si Pelisor, acolo nu ai ghid cu tine, deci poti sta toata ziua prin castel, sa te uiti la ce vrei si cat vrei. Dupa ce am bantuit pe acolo cateva ore, am iesit zapacit de cap, este un adevarat labirint de camere. Cred ca proprietarilor le lua sigur o luna de zile pana il invatau 🙂 Parca intr-o singura camera din atatea, era ceva referitor la inventia aceea cu Dracula vampirul. Deci prin castel te plimbi cat vrei, clar, nu se viziteaza totul, poti poza, filma in voie, cat doresti. Prin parcul castelului nu sta nimeni dupa tine, ca la Peles. Sunt cativa stresati pe la Peles care stau la panda printre turisti, atenti sa nu calce nimeni un centimetru in afara aleii 🙂 Ce boi! 🙂 In loc sa fie amabili cu turistii care le platesc salariile, sa le vorbeasca frumos, ii pandesc sa nu faca pasi gresiti. La Bran, pentru 10 lei in plus, stai cat vrei, pozezi, esti liber. Mie nu-mi place sa stea cineva dupa mine, sa-mi zica aici stanga, dincolo dreapta, nu aveti voie, mai sunt si alte grupuri, nu fotografiati… sa dai bani ca sa stea cineva cu gura pe tine!

Am iesit eu zapacit de la Bran, dar a fost super! Si cand plecam stateau turistii la rand la casa de bilete… deci 30 de lei este o taxa de vizitare corecta. Bine, sunt si taxe care mie mi se par incorecte 🙂 De exemplu, vine sa vorbeasca la Sinaia, luna aceasta, Radu Beligan. Ca sa-l asculti trebuie platit 50 lei de persoana. Eu nu as da niciodata, pentru niciun maestru sau actor, banii astia. Este cu siguranta un om exceptional, dar il pot aprecia si de la distanta 😉

Dupa atata vorbarie, Doamne, cat pot sa mai turui si eu 🙂 Imi place asa, sa ma ascult 🙂 sa stresez lumea… si tot nu mi-am adus aminte de numele pezevenghiului ala batran de la Peles 🙂 Gata, pozele:

3Casa aceasta se afla prin centrul Branului. A apartinut doctorului Iosif Puscariu (1889-1965), probabil ruda cu Sextil Puscariu, care are si acesta un bust pe acolo, prin parcul orasului. Pe o placa prinsa de un perete al casei, se pot citi cu ajutorul aparatului foto, urmatoarele: „Fondatorul si Fauritorul Spitalului de Ochi Brasov”. Vedeti acum legatura intre gardul proprietatii si placa pusa mai departe, la distanta, nu-i asa? Nu stau bine cu vederea clar, de mi-a trebuit aparatul foto… 😉 Si dupa moarte acest doctor celebru isi face meseria 🙂

In curtea regretatului doctor, pentru ca asa se spune, toti cei morti sunt niste regretati, am vazut cel mai batran visin observat vreodata. Ma indoiesc ca l-as fi cuprins cu bratele. Langa el un stejar ocular, pardon, secular 🙂 la fel de remarcabil… niste adevarate monumente ale naturii.

4Visinul, din poza nu se poate trage o concluzie clara… doar daca intram in curte si incercam sa-l cuprind. Poate data viitoare…

Si am intrat prin parcul castelului:

6

7Podetul, fain… poezie cu vaduri, repezi ape curg…

8Lac si insula

9Superba aceasta casuta… tot in parc, evident

10

11O intrare nesecreta in castel. De vreme ce se vede, nu este secreta.

12Casa de Ceai a Reginei Maria, in reparatii

13Au turnat ceva lat si adanc, nici nu au ajuns inca la nivel cu fundatia. Ma uit la imaginea din panou si vad ca ar mai aparea un spatiu nou… nu stiu de ce trebuie sa adaugam mereu ceva arhitectural nou la un lucru vechi. Sa coste mai mult poate…

14

15O cruce frumoasa… iar cladirea cu verde este sediul administrativ al celor de la castel. Tot pe acolo este si un sediu al jandarmilor.

Poze din interior:

16

18

19

20

aCand erau frigurile acelea groaznice, Regina se retragea pe lavita de langa foc… acolo citea, dormea…

21

22Poti sa te uiti si pe geam, sa faci poze… uitati cum trecea o limuzina cu niste fericiti-nefericiti. Era si o piesa cu acest titlu, a celor de la Compact Cluj. Sa o gasesc un pic:

„Vino, zi senina in viata lor/Vino, sa alungi cate un nor/Vino, in viata lor si in viata mea/Vino, sa schimbi cate ceva.”

Faina tare piesa asta 🙂 Cu siguranta, intr-o viata anterioara am fost un DJ concediat de la prima piesa :)) si incerc acum sa scap de frustrari, sa recuperez 🙂

23

24Parpalac de teuton 🙂 Erau mai bine imbracati ciobanii nostri…

25Un tablou in care autorul a pus picioare la cufere, capete si sabii aiurea. Oare de ce?

26

27

28Capela unde se afla inmormantat principele Mircea, mort prin 1916 parca…

29

30

31Bani pentru victimele tragediei de la Colectiv. O initiativa deosebita, cei de la Bran mentionand ca dupa ce se va umple cutia, ei vor dubla suma stransa. Un exemplu ce poate fi pus in practica si la Castelele Pelisor, Cantacuzino din Busteni, etc.

32O fosta piatra funerara

La doi pasi de castel este si Muzeul Etnografic in Aer Liber, care este inchis pentru restaurare. Dar bine, oricine poate trece de bariera si vizita pe acolo. Asa fac toti, intra, ies, fac poze sau stau pe banci. Nu iti atrage nimeni atentia ca nu e voie… pentru ca oricine este vazut ca turist, un potential cumparator al celor expuse prin acel bazar din fata castelului…

33Muzeul se deschide la anul prin aprilie… cine este nebun sa astepte pana atunci?

34

35

36O moara parasita… daca ar fi fost invartita de apa, as fi facut sigur un lungmetraj… de 2-3 minute :))