Hramul Manastirii Caraiman din Busteni si deschiderea anului scolar la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia

De Ziua Crucii, zi de post, s-au sarbatorit 87 de ani de la ridicarea/inaugurarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Tot in aceasta sfanta zi este si hramul Manastirii Caraiman din Busteni, in opinia mea, cel mai cautat si vizitat asezamant religios al Vaii Prahovei.

Asteptam de mult timp sa spun niste lucruri despre acest loc. Lucruri bune, evident! Pentru ca prea este la moda scandalul, derizoriul, facilul si alte chestii de nimic, care ne preocupa viata si timpul.

Toata vara la aceasta manastire au fost sute si sute de copii in tabara. Toata vara au alergat copii fericiti prin curtea manastirii, au participat la focuri de tabara, au cantat, au invatat. Am vazut deseori o atmosfera impresionanta. Ce pacat ca astfel de lucruri nu sunt mai mult prezentate opiniei publice, ca sa se vada si rolul Bisericii in societate. Multe-multe lucruri frumoase s-au intamplat in aceasta vara la manastire, dar, din modestie, personalul monahal nu s-a falit cu acestea. Inteleg ca nu este bine a vorbi, ca nu cumva sa sune a lauda si sa nu-i placa Lui. Insa, pe fondul unor consideratii despre Biserica, multe din asemenea lucruri trebuie, poate, devoalate.

La aceasta sarbatoare au fost prezenti stareti si starete din Arhiepiscopia Bucurestilor, iar din partea Patriarhiei a fost staretul Manastirii Radu-Voda, parintele arhimandrit Nectarie.

11Cuvantul rostit de Staretul de la Manastirea Radu-Voda

12Parintele Staret David al Manastirii Caraiman

14

15

17Reprezentantii Politiei Statiunii Busteni

18Aici, cand vorbea Parintele Staret David… acesta are o voce care rascoleste, cuvintele sale vin cu o anumita evlavie, este ceva aparte si multi care l-au auzit inteleg la ce ma refer.

Nu puteau lipsi Staretul Manastirii Sinaia si Parintele Protopop Costica Dumitru. Pe acesta din urma, l-am surprins de mai multe ori, in timp ce vorbea Staretul David, privind concentrat spre Crucea de pe muntele Caraiman:

19

20Printre cei prezenti l-am remarcat si pe city-managerul orasului Busteni, d-l Marian Ilie

21Staretul David prezinta Primarului realizarile copiilor care au stat la manastire

22Arhimandritul alege o lucrare facuta de mainile nevinovate ale unui copil

23Pentru a putea participa la hramul manastirii, oficialitatile locale au deschis anul scolar mai devreme decat in alti ani.

24Si d-l Primar alege tot o cruce

25D-l Viceprimar, tot o cruce

Iata si ce frumuseti au realizat acei copii:

26

27Bisericuta din lemn… Staretul David a multumit tuturor acelora care au contribuit de-a lungul anilor la construirea manastirii

28Un alt parinte din obstea Manastirii Caraiman impartea iconite celor prezenti

29

30

31

32Cam asta s-a intamplat toata vara la manastire. Ce au facut cei de aici pentru sute de copii este un lucru atat de minunat. Acesta nu poate fi deslusit si inteles decat atunci cand vezi si simti bucuria sufletelor celor mici.

Chiar sunt o multime de lucruri pe care le putem face pentru cei din jurul nostru. Daca am fi atenti si la altceva, nu doar la tendinte si realitati false, cu care suntem intoxicati zilnic, am vedea ce se intampla de fapt cu oamenii, cu lumea asta. Din cate s-au spus, mi-au ramas mai pregnant in minte, si nu doar, cateva cuvinte: „Daca pe aproapele nu reusim sa-l vedem, sa-l iubim, cum oare putem spune ca-L iubim pe Dumnezeu cel nevazut?”

33

34

Acum despre inceperea anului scolar si cum a fost la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia:

25 clase de „boboci” de clasa a IX-a

3Slujba tinuta de preotii de la Parohia 2 Sinaia, adica de la biserica din cartierul Platou Izvor

4Profesorii

5Reprezentantii Politiei, Colegiului, Primariei

6Clopotelul

7D-l Codrut Telegescu de la Politia Sinaia

8D-na directoare… a prezentat foarte frumos colegiul, a vorbit de exigente, de faptul ca aceasta unitate de invatamant a avut un procent de promovabilitate la BAC de 84%… aici a inmanat clopotelul pentru a suna inceperea anului scolar unui baiat, daca am inteles bine… pe nume Victor Ghioca. Posibil sa fie ruda cu marele matematician Adrian Ghioca, fost director al colegiului, in memoria caruia Primaria organizeaza, an de an, un cros al orasului.

9O sala de clasa… acum 20 de ani incepeam si eu cursurile liceale. Nici nu stiu cand au trecut 20 de ani… aceia au fost cu siguranta cei mai frumosi ani de scoala, sunt niste ani in care se leaga cele mai frumoase si mai durabile prietenii.

10Nu, nu este un orar scris pe o pagina dintr-un caiet. Asa se scrie acum la tabla, adica la tabla se scrie cu un marker. Nu mai exista tabla de altadata si nu se mai scrie cu creta… viata curge, noi ramanem cu amintiri care nu peste mult timp vor parea niste ciudatenii…

Anunțuri

4 răspunsuri

  1. Tu in ce clasă ai intrat ? Că eu am intrat intr-an-tâi-a și a opt-a 🙂 , intrebare din cauza orarului, că nu cred că te-ai apucat de făcut poze la tablă așa… că ești tu altfel 🙂 … că m-a intrebat și pe mine cineva același lucru 🙂 … ”Iar ai venit să faci poze nașpa bă ” , răspunsul meu a fost ceva de genul TE D-U! 🙂 🙂 . Acum pe bune !

    Apreciază

    • Da, cunosc sentimentul 🙂 Deci cand te-au vazut, si-au pus mainile in cap: „Iar asta cu pozele lui?” 🙂 🙂 La mine au fost doua lucruri noi, am intrat in clasa a IX-a si la gradinita. Chestia cu tabla m-a lasat asa, in aer. Vazusem si la scoala generala, dar imi imaginasem ca la liceu se scrie inca pe genul clasic de tabla, cu creta. Na, timpul trece, oamenii se schimba, apar tot felul de noutati… 🙂 Cred ca pe la sate mai exista tabla cu creta. Si cu pozele 🙂 am fost, am pozat, am plecat 🙂

      Apreciază

  2. Scriu ceva tot de ultima parte a articolului. Despre prima parte am un punct de vedere diferit (am fost acum 3 luni la mănăstirea Caraiman și nu am simțit decât în foarte mică măsură evlavia unor adevărați oameni credincioși, în rest doar jocuri de imagine). Revenind la ultima parte, din cele 20.000 de clădiri în care se desfășoară activități didactice în România (din care 4.000 fără autorizații de funcționare – conform spuselor președintelui țării ieri), cred/sper că cel puțin jumătate încă mai merg pe sistemul vechi cu tablă și cretă, praf pe haine și tot ce ne aducem noi aminte. E vorba aici și de evoluția tehnicii, dar atunci când vezi că rezultatul acestor tehnici moderne (includ aici și televizoarele/tembelizoarele și calculatoarele folosite fără scop constructiv-educativ pozitiv) duce la o degradare a moralității, a dezvoltării complexe a copiilor/tinerilor, a inteligenței, a imaginației etc, te întrebi dacă tot modernul este bun sau nu.

    Știu că suntem pe aceeași lungime de undă, tot verdele și sălbăticia naturii te învață mai mult decât toate sistemele umane. Evident, când ai ochi, minte și suflet pentru Natură 😉

    Apreciază

    • Cel rau mai ales in astfel de locuri isi face treburile, pentru a ne distrage, pentru a crede noi ca peste tot este la fel, nicio deosebire. Eu am vazut o multime de lucruri frumoase intamplandu-se la manastire.
      Am ajuns si eu la concluzia ca nu tot ce este modern este si bun. Pentru ca sunt multe „modernisme” care proiecteaza in mintile copiilor o falsa realitate, le schimba comportamentul si sufletul. Nu mai inteleg de ce sa iubeasca natura, ce inseamna a citi o carte, a aprecia realizarile unor personalitati din trecut. Bine spus: „tot verdele și sălbăticia naturii te învață mai mult decât toate sistemele umane. Evident, când ai ochi, minte și suflet pentru Natură”. Il voi folosi ca motto in articolul urmator 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: