Evenimente…

La frigul care este prin Valea Prahovei, mare mirare de nu o fi nins pe munte. Deocamdata nu se vede din cauza plafonului… sa speram ca vine octombrie cu plafon de nori peste Valea Prahovei si cu soare pe munte, sau cu zile senine, fara nicio urma de nor. Este mai buna ultima varianta.

Sambata ploaie, duminica ploaie, luni ploaie, marti mai putina ploaie, dar frig. Luni si marti chiar a fost frig. Pe multi pe care i-am auzit spuneau ca nu se mai fac ciupercile din cauza frigului. Cred ca daca ar fi o saptamana de soare, dupa ploile acestea, ies o multime de ghebe 🙂 Si ma gandeam eu asa… pe timpuri, cand nu se taia padurea, oare se faceau atatea ciuperci ca in prezent? 🙂 Ghebele le gasesti mai ales pe buturugi…

Cu evenimentele:

La Sinaia, acum spre sfarsitul lunii, s-au implinit 20 de ani de la infratirea statiunii cu orasul Athis-Mons. Pentru a sarbatori acest moment 9 ciclisti francezi, dintre care 8 erau pensionari au venit pe bicicleta pana la Sinaia. Adica au parcurs 2582 km. Francezii au plecat pe 8 septembrie si au ajuns fara incidente pe 24 septembrie la Sinaia. Intreaga delegatie, ca au mai fost si altii care au facut deplasarea, dar nu pe doua roti, a fost intampinata de oficialitatile orasului. Iata o imagine cu indraznetii ce au strabatut Europa:

1

In perioada 2-4 octombrie, Casa Arhitectilor Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, organizeaza la Sinaia evenimentul: „Sfantul Ilie. Cartierul meu”. Acesta face parte din proiectul „Locul meu, un loc Altfel 2015”, finantat de Ordinul Arhitectilor din Romania „în cadrul sesiunii de finanţare 2015 din timbrul de arhitectură pentru proiectele culturale ale asociaţiilor şi fundaţiilor şi este realizat în parteneriat cu Filiala Prahova a OAR și cu Primăria Sinaia” – ca sa citez complet de pe site-ul Primariei Sinaia.

Iata si afisul:

2

Vazusem pe site-ul descopera.ro, o gaura neagra gigantica 🙂 Oare chiar asa arata, mereu m-am gandit la asta, este foarte interesant…

4

Intr-o zi, aud un suierat puternic, ma uit spre gara si constat ca locomotiva unui Regio plecase singura, iar vagoanele ramasesera pe loc 🙂

5

6

7Aici incerca sa o cupleze iar de vagoane… ce or fi zis si oamenii aceia de prin vagoane? 🙂

8I-a luat cam 20 de minute sa plece… intreg.

Mai toata luna septembrie la Predeal, coroanele au stat la monument. Adica au stat cat trebuie, pana s-au uscat:

9Intr-o zi disparusera… adica azi au fost depuse si maine le-a luat cineva si le-a aruncat. Si dintre „depunatori” nu a avut nimeni curajul sa intrebe ce a patit coroana lor sau toate. Nu a fost deloc rau ca am intrebat…

Iata si turma de porci a celor de la cabana Gura Diham, frumos cum zburdau purcelusii pe Valea Cerbului:

10

11

O sa inchei cu 3 imagini ale d-lui Silviu Manciulea realizate in iunie 1976, pe Izvorul Dorului si Coltii lui Barbes:

12

13

14Multumesc d-lui Silviu Manciulea pentru poze.

Povesti cu morti prin Bucegi, Baiului si Susai… si o actiune de salvare pe timpuri

Cica despre morti doar de bine… dar parca tot mai multi vin prin zona asta animati de cararile spre o alta lume. Ca noi cica nu murim, trecem asa, dintr-o lume in alta. Cand nu ai ce face, o iei de la capat in alta lume 😉

Bun! Il gasira prin zona Jepilor Mici, pe socrul care isi omorase ginerele. Murise si el. Stai sa vad cum ii cheama pe raposati… socrul este Epaminonda Burchel si ginerele Mihail Balasescu. Sau erau. Parca de la avere, bani si alte nimicuri, unul la trimis inainte de vreme pe celalalt in alt univers. Epaminonda si-a mai vazut de viata vreo 2 saptamani… ce prenume avea si omul asta, de general din antichitate.

Si a venit nenea acesta pe la Busteni, dupa uciderea ginerelui… si intr-o zi il aflara niste turisti spanzurat pe o poteca, pe Braul lui Raducu din ce auzisem. S-a spanzurat la inaltime si la propriu si la figurat! Fir-ar sa fie, parca de morti numai de bine! S-au chinuit salvamontistii nu stiu cate ore sa aduca trupul decedatului in oras. Altii zic ca la brau avea un pistol, un pistol cu gloante ca sa fiu mai explicit si… ca bine ca nu s-a intalnit cu cineva pe traseu ca ar fi impuscat pe oricine. Eu parca nu as crede ca era genul sa traga in stanga si in dreapta. Zic unii ca ar fi fost sinucis. Posibil si asta. Dar nu va cerceta nimeni pentru ca e prea greu, se pleaca de la premisa ca nu a mai rezistat „presiunilor constiintei”. Cine stie care o fi adevarul… Astia doi or fi umblat la banii altora si apoi nu au mai avut solutii…

Saptamana aceasta aflu de o noua „descoperire” macabra. Bine, acum nu vreau sa fac o enumerare de evenimente de acest gen dar acestea trebuie expuse si pe la mine, pe la noi, pe aici…

Pe Valea Tufei in muntii Baiului, un cioban a zarit un schelet de om care mai avea doar pantalonii. Au plecat jandarmii si salvamontistii intr-acolo, omul murise asa pe o parte, a venit si Politia, au ridicat totul si acum urmeaza sa afle cine era decedatul. Se presupune ca a murit prin primavara. Scheletul a incaput intr-un sac si cantarea vreo 15 kg.

Luna trecuta citeam cu interes cum niste pasionati, folosind detectoarele de metale au gasit pe langa cabana Susai o groapa/transee din care au scos osemintele a 4 soldati români morti in Primul Razboi Mondial. Felicitari acelor descoperitori dar si celor care au adus cu ei niste lumanari si le-au aprins pentru a-i comemora.

Sunt ostasi din Regimentul 73 Infanterie, batalionul II sau Regimentul 10 Vanatori… ei au ocupat pozitiile din muntele Susai in toamna lui 1916. Primii, comandati de maiorul Cristodulo au fost aproape spulberati de artileria germano-austro-ungara cu transee cu tot in ziua de 12 octombrie. Cei care au mai ramas teferi au respins cu baionetele, pentru o vreme, asaltul trupelor Puterilor Centrale. Seara, batalionul II a trebuit sa se retraga de pe pozitie intrucat mai avea 10% din efective si dusmanul a ocupat intreaga linie de pe acest munte. A doua zi, un atac soldat cu sute de morti si de o parte si de alta, a readus trupele romanesti pe Susai. Era vorba de Regimentul 10 Vanatori care pana pe 23 octombrie 1916 a fost decimat si el. Susaiul intr-o zi era la noi, in alta la dusman, si tot asa…

Sunt multe astfel de povesti tragice prin aceste locuri in care au murit mii de soldati romani. Povesti necunoscute dupa care trebuie sa sapi si in alt mod…

Bine ca le mai scoate cate cineva oasele de prin paduri pentru a fi depuse in locuri unde sa fie omagiati cum se cuvine. Au murit saracii… pentru ca niste nenorociti de urmasi sa poata vinde si distruge tara aceasta…

Recent, adica saptamana aceasta, au fost mai descoperite osemintele a 7 soldati romani, morti tot in 1916, dar in zona muntelui Diham. Pozele de mai jos apartin d-lui Florin Burlacu, unul dintre descoperitori:

1

2

….

Acum nu vreau sa fie un articol morbid, dramatic, de aceea voi reda o actiune de salvare citita in al treilea Anuar al Bucegilor, aparut in anul 1928. Acea actiune starneste ilaritate vazuta peste atatea decenii. Au plecat niste soldati sa salveze niste persoane degerate. In prima zi au plecat din Sinaia si au dormit la Stana Regala. A doua zi au urcat pe Piciorul Pietrei Arse pentru a ajunge la Cantonul Jepi pentru a-i recupera pe imprudenti. Pana acolo au avut numai necazuri care au culminat cu caderea sefului formatiei de salvare intr-o prapastie de unde l-au scos subalternii. Au plecat apoi de la canton si iar s-au intors, au cazut cu persoana ce trebuia salvata, ajungand sa se duca unul pe altul in spate… un circ total daca privim cu ochii de astazi. Evident au dormit iar la Stana Regala 🙂 Actiunea detaliata in presa a fost foarte apreciata la acea vreme.

O sa selectez cateva pasaje din povestea aceasta, aflata la paginile 168-169:

„Din cauza timpului noros si a zapezei care era foarte moale, a trebuit sa ne oprim din loc in loc pentru a scutura skiurile de zapada din care cauza serg. instr. Mihaila i s-a rupt un bat iar mie rondeaua de la bat…

Pe muntele Piatra Arsa, sus la panta periculoasa am cazut cu skiurile in prapastie, de unde am fost tras de ceilalti…

…si la ora 12:35 am plecat impreuna cu civilii spre Sinaia punand pe cel degerat pe targa, parcurgand distanta de 200 m; ne mai putand merge cu targa am fost nevoiti a-l pune intr-o albie pe care am luat-o de la Casa din Jepi si am continuat drumul mai departe aproximativ 500-600 metri de unde nu s-a mai putut merge cu albia fiind stufis de brad (adica jnepenis). De aci inainte pe o distanta de 200 metri l-a dus in spate Plut. Paun Marin pana cand am esit din stufis unde l-am pus din nou in copae, si am continuat drumul pana la panta unde am cazut cu skiurile…

La aceasta panta, fiind foarte repede, Plut. Paun a alunecat si a cazut cativa metri in prapastie (scrantindu-si piciorul) impreuna cu cel din albie; ne mai fiind cu putinta a-l duce, l-am luat pe jos pana cand am trecut de panta, punandu-l iarasi in albie am continuat drumul spre Stana ajungand la orele 19:30…”.

Deci cam asa se muncea la o actiune de salvare pe acele timpuri. Prima data cand am citit articolul m-a luat un ras care mi-a alungat toata starea negativa… Mi s-a parut ceva de cascadorii rasului. Dar pe atunci nu se vedeau asa lucrurile 😉

….

Sa inchei cu o melodie frumoasa, aparuta acum cateva luni:

Buburuze atacand inaltimile; Poiana Stanei Regale, Schitul Sf. Ana, capat de linie: Terasa „La Sami”

Pe la 2000 de metri altitudine, adica erau sigur 2000 metri, stateam intr-o zi la poze. Si tot bazaia ceva prin jurul meu. Cand ma uit, ba o buburuza pe mana, alta prin par, inca una pe tricou, ma uitam la una, venea alta… ca sa descopar ca langa mine avea loc un mare simpozion al acestor zburatoare 🙂

1Aici se intalnisera, cred eu, peste 150 de buburuze

2Asa arata un grup

3Grupurile comunicau deplasandu-se pe o stanca, adica se vizitau 🙂

4Mare mister ce facea atat popor bubuzaresc…

Mi-am amintit de anul 2012, cand fugeam eu pe Bucegi sa prind din urma niste prieteni. Ei erau pe varful Laptici, eu la Cota 2000. Alerg eu, ii ajung in vreo 20 de minute parca, merg un pic pe varf si deodata ma trezesc acoperit de zeci si zeci de gâze. Stateau asa de la varf in sus, spre inaltimi, ca un nor. Eu intrasem intr-un astfel de nor. Am scapat greu de ele 🙂

Apoi prin Poiana Stanei Regale am stresat putin un paianjen care parea inert, nu s-a miscat deloc timp de 2 ore:

5Ne-am asezat nu departe de el, si din cand in cand ma uitam la el. Dar, degeaba, statea incremenit 🙂 Era destul de mare 🙂

5bIn Poiana s-a cosit pe o portiune foarte mare, mai ramasese o claie mica de fan. S-au dus copiii si au sarit in ea pana au daramat-o, apoi si-au facut paturi ca sa doarma. Zic si eu, ca sa stie oamenii de pe acolo, pe cine sa injure. Nu i-am oprit, ca imi placea cum sareau in fan 🙂 Au sarit pana au facut-o una cu pamantul…

Asa procedam si eu cand facea d-l Contes fanul prin poienile din zona Ceair-Poiana Tapului; astazi aceste poieni sunt toate pline de vile. Bine, nu doar eu ii stricam căpiţele, mai erau si alti copii. Stateam in marginea padurii si cand angajatii lui sau membrii familiei sale terminau treaba si plecau, noi ieseam din padure chiuind si luam toate capitele la rand. Uneori se mai intorcea si ne vedea, sa te tii atunci cros, ca nu fugeam acasa, ci prin alte curti. Cand se trezeau oamenii cu noi prin curtile lor, ne alergau si aia cu strigate… ce mai, deseori ne opream la vreun kilometru de casa. A doua zi uitam si iar ne duceam sa sarim in fan. Deci eu de mic am avut probleme cu d-l Contes. Ani de zile i-am tavalit iarba prin poieni dupa fluturi si flori, cand facea fanul, hop si eu l-a daramat claile de fan. Mai imi luam bataie pe acasa din cauza asta, dar era prea fain. Ce mai, sunt un cosmar pentru omul acesta… 🙂 Pacat ca nu a ramas cu acele poieni, mai bine sareau copiii prin capite decat sa fi aparut zecile de vile de astazi…

Mai departe,

Urcand spre Schitul Sf. Ana, ne iese parintele staret Nicolae in drum. Dupa „Saru-mana”, ne pofteste in interior la un desert special: chec cu smantana. Nu mai mancasem vreodata combinatia aceasta, dar a fost foarte buna.

6Si checul foarte bun, nu stiu cine l-a facut, dar era adevarat 🙂 Buna ideea parintelui de a le combina.

7Cu aceasta ocazie mi-am amintit ca nu am facut niciodata o poza cu parintele, ca vazusem pe altii ca fac 🙂

8Interior Schit

Traseul avea capat de linie la Cota 1400, la terasa „La Sami”, unde am stat vreo ora:

9

Initial am vrut sa fac un articol sub forma unui traseu turistic, dar ar fi iesit un modest traseu turistic, care nu ar fi facut casa buna cu ce este pe aici. Ce traseu este asta? Urcam la Poiana Stanei-Cota 1400 si inapoi 🙂 …un traseu de clasele I-IV.

Traseul turistic: Cota 2000 – bucla Varfului cu Dor – Valea Izvorul Dorului – Tintarul Hotilor – Cota 1400 – Sinaia

In acest week-end, in muntii Sinaiei!

Ne-am gandit la un traseu pitoresc si un altul mai potrivit parca nu era… bucla Varfului cu Dor. I-am dat denumirea aceasta pentru ca traseul inconjoara muntele Varful cu Dor. Oricum imi trebuiau anumite poze din zona Coltilor lui Barbes, asadar…

Ca sa castigam timp, am urcat cu telecabina la Cota 2000 si ne-am indreptat spre formatiunea stancoasa Masa Ciobanului, situata mai jos de Varful cu Dor.

1Se vad varful in dreapta si „Masa” in stanga

2In Saua Varfului cu Dor gasim 3 marcaje. Noi am urmarit punctul galben. In cel mult 2 ore se inconjoara muntele si se ajunge la cabana Valea Dorului. O sa vedeti pe la sfarsit la cat am ajuns din nou la acest panou.

3Un decupaj in patura ierboasa, ca o sageata… descoperire a unuia dintre copii.

4Masa Ciobanului ce seamana cu un altar

5Imagine de pe Varful cu Dor spre statia de telecabina de la Cota 2000

6Aici… a fost una dintre surprizele acestui traseu. Acest domn, aflat la o varsta venerabila, pe la 80 de ani, daca am inteles eu bine, este din Bucuresti, a venit periodic prin Bucegi, scrie la o carte nu stiu despre ce, de vreo 3 ani cauta o brana ce trece pe la poalele unor stanci inalte, pe care a mai fost in urma cu 20 de ani. In fotografie el urca pe Varful cu Dor. Ne-a mai spus ca il cheama Dan Oprescu si ca a fost arhitect.

Eu il vazusem de mai jos, tot respectul pentru oamenii de varsta lui care mai gasesc puterea sa mai ajunga pe munte. Zic eu ca unele trasee nu mai pot fi abordate ca in tinerete. Evident, d-l arhitect cauta brana de sub Coltii lui Barbes. Dumnealui urcase destul de greu spre Masa Ciobanului si Varful cu Dor, realitatea era ca nu ar fi reusit sa ajunga sub Coltii lui Barbes si sa se mai si intoarca.

7Pe acolo se coboara de la Masa Ciobanului pe marcaj punct galben

8

9

10

11

12Cand am privit in spate, am vazut un parapantist

14

15O poiana superba inconjurata cu un brau verde. Exact pe acolo trece traseul turistic marcat cu punct rosu, care porneste din Drumul de Vara, trece pe sub Coltii lui Barbes, urmareste albia Izvorului Dorului si ajunge in Valea Soarelui, la telescaun.

16Model de adaptare la viata de altitudine

17Foarte des si intepator… prin acest molid mic stau tot felul de vietuitoare ce se adapostesc in special de pasari pradatoare

18

19De unde am venit

20

Curand am ajuns intr-o „lume de piatra”:

21

22

23

24

25

26

27Pe o poteca in aceasta „lume”

28

29

30Si de aici am iesit din „lumea de piatra” 🙂

31Unde se vede albia paraului Izvorul Dorului, ne intalneam cu traseul marcat cu punct rosu si pe care ulterior am continuat spre Valea Soarelui-Valea Dorului.

32

1Turma de oi de la stana din Vanturis

34

35

36

37Pe acest parau gasim primavara o salba de lacuri mici, temporare. Noi am gasit acum in toamna… urmele acelor lacuri mici 🙂

38

40Alte oite dupa apa

41

42O superba piatra, banuim ce ar fi, dar mai bine o sa-l intreb pe Alexandru-Fosile

43

44

45

46Si am ajuns in Valea Soarelui, vedeti marcajul turistic in dreapta

Tot pe drum de data aceasta, am trecut de Valea Dorului si am ajuns in Saua sau Curmatura Vf. cu Dor.

47Din nou la panou 🙂 dupa  4 ore si 50 de minute 🙂 timp in care am cascat gura la peisaje, am facut popasuri pentru mancare, multe poze, fiind cu copii, ne-am coborat la nivelul lor si m-am bagat cu ei intr-un lac… am urcat greu din Valea Dorului si sus, nu departe de acest panou, am facut un alt popas 🙂

Am continuat pe directia Drum de Vara, o oprire la Tintarul Hotilor, apoi Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia… pe la 20:30 eram la gara si ne suiam in Regio 3009 spre Busteni.

48Tintarul Hotilor

Arhitectura: balcoane, verande si terase; Un tunel si transporturi lemnoase

Mai multe poze, mai putine cuvinte 🙂 Frumosul, in viziunea mea, se mai traduce si prin anumite aspecte ca acestea de mai jos:

7

8

9

10

11

12

13

14

15

16

17

Tunelul:

1

2

Ieri, prin centrul Predealului, sosind dinspre Cioplea… 3 transporturi lemnoase:

3

5Unul dupa altul

6Trebuie vazut, cred ca se defriseaza ceva de anvergura…

Traseul turistic: Busteni – Sfinx – Pestera Ialomitei – Babele din Plaiul lui Pacala – Piatra Arsa – Cota 1400 – Drumul Vechi al Cotei – Sinaia

Motto: „Tot verdele și sălbăticia naturii te învață mai mult decât toate sistemele umane. Evident, când ai ochi, minte și suflet pentru Natură” – Cezar Partheniu

Asadar un nou traseu de week-end prin Parcul Natural Bucegi.

Mai intai am urcat cu telecabina din Busteni la Babele si ne-am indreptat spre Sfinx:

1

Pe marcaj cruce albastra am coborat spre Pestera Ialomitei, recent modernizata si deschisa turistilor:

2Turisti cu un copil mic ce urcau spre Babele

3Valea Sugarilor pe dreapta cum se coboara de la Babele

4Scorusi plini de fructe

5

6Privire inapoi spre Babele si Sfinx

7Statia de telecabina de la Pestera… langa ea un punct de informare, pensiunea Piciorul Babelor si refugiul Salvamont Dambovita

8

9Sediul Salvamont

10In spatele acelei cladiri este pestera Ialomitei

11Bisericuta din pestera

12Aici este punctul unde se plateste biletul de intrare: 10 lei/adult si 5 lei/copil. Excelent comportamentul doamnelor de la casierie.

13Privire inapoi, pe unde intrasem

Mai departe spre interiorul pesterii:

14

15Aici este zona „La lacuri”

16

17

18

19Grota Ursilor

20

21

22Formatiune „Piele de leopard”…am observat decat intr-un singur loc

23In capatul vizitabil al pesterii, punctul „La Altar”

24Pe acolo se continua pestera…

Acum inapoi 🙂

25

26O replica ce infatiseaza un craniu de urs al cavernelor

Din pestera ne-am intors spre curtile calugarilor si ne-am oprit la troita recent restaurata:

27

28

29Foarte frumos pictata si restaurata. In interior nu era insa nicio cruce la data la care am fost noi. Cel mai probabil, a fost amplasata una chiar de Ziua Crucii.

30Deisis

Am ajuns la telecabina de la Pestera si am urcat la Babele. Pret cartele: 20 lei/adult, 10 lei/copil. Apoi am mers pe drumul de pamant spre intersectia cu DJ 713. La un moment dat am facut dreapta pe o poteca, pentru a ajunge la Babele din Plaiul lui Pacala.

31

32

33Mi-a placut mai mult aceasta poza neclara decat aceea clara. Pe fundal, complexul de la Piatra Arsa.

34Babele nu se ating, de fapt 🙂

35De la acele Babe si pana la Piatra Arsa sunt circa 30 de minute de mers pe jos

36Complexul cuprinde circa 10 constructii… fiecare cu alta forma. Bine, serviciile am observat ca sunt bune, dar acest amalgam nu pare deloc estetic.

37Sfinxul Pietrei Arse

Excursia a continuat pe sub varful Furnica pe Drumul de Vara, Cota 1400, Drumul Vechi al Cotei, Sinaia… si s-a derulat in intervalul orar 10-19. S-a mers usor, cu popasuri, cu copii, traseul nu are vreun grad de dificultate…

Hramul Manastirii Caraiman din Busteni si deschiderea anului scolar la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia

De Ziua Crucii, zi de post, s-au sarbatorit 87 de ani de la ridicarea/inaugurarea Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. Tot in aceasta sfanta zi este si hramul Manastirii Caraiman din Busteni, in opinia mea, cel mai cautat si vizitat asezamant religios al Vaii Prahovei.

Asteptam de mult timp sa spun niste lucruri despre acest loc. Lucruri bune, evident! Pentru ca prea este la moda scandalul, derizoriul, facilul si alte chestii de nimic, care ne preocupa viata si timpul.

Toata vara la aceasta manastire au fost sute si sute de copii in tabara. Toata vara au alergat copii fericiti prin curtea manastirii, au participat la focuri de tabara, au cantat, au invatat. Am vazut deseori o atmosfera impresionanta. Ce pacat ca astfel de lucruri nu sunt mai mult prezentate opiniei publice, ca sa se vada si rolul Bisericii in societate. Multe-multe lucruri frumoase s-au intamplat in aceasta vara la manastire, dar, din modestie, personalul monahal nu s-a falit cu acestea. Inteleg ca nu este bine a vorbi, ca nu cumva sa sune a lauda si sa nu-i placa Lui. Insa, pe fondul unor consideratii despre Biserica, multe din asemenea lucruri trebuie, poate, devoalate.

La aceasta sarbatoare au fost prezenti stareti si starete din Arhiepiscopia Bucurestilor, iar din partea Patriarhiei a fost staretul Manastirii Radu-Voda, parintele arhimandrit Nectarie.

11Cuvantul rostit de Staretul de la Manastirea Radu-Voda

12Parintele Staret David al Manastirii Caraiman

14

15

17Reprezentantii Politiei Statiunii Busteni

18Aici, cand vorbea Parintele Staret David… acesta are o voce care rascoleste, cuvintele sale vin cu o anumita evlavie, este ceva aparte si multi care l-au auzit inteleg la ce ma refer.

Nu puteau lipsi Staretul Manastirii Sinaia si Parintele Protopop Costica Dumitru. Pe acesta din urma, l-am surprins de mai multe ori, in timp ce vorbea Staretul David, privind concentrat spre Crucea de pe muntele Caraiman:

19

20Printre cei prezenti l-am remarcat si pe city-managerul orasului Busteni, d-l Marian Ilie

21Staretul David prezinta Primarului realizarile copiilor care au stat la manastire

22Arhimandritul alege o lucrare facuta de mainile nevinovate ale unui copil

23Pentru a putea participa la hramul manastirii, oficialitatile locale au deschis anul scolar mai devreme decat in alti ani.

24Si d-l Primar alege tot o cruce

25D-l Viceprimar, tot o cruce

Iata si ce frumuseti au realizat acei copii:

26

27Bisericuta din lemn… Staretul David a multumit tuturor acelora care au contribuit de-a lungul anilor la construirea manastirii

28Un alt parinte din obstea Manastirii Caraiman impartea iconite celor prezenti

29

30

31

32Cam asta s-a intamplat toata vara la manastire. Ce au facut cei de aici pentru sute de copii este un lucru atat de minunat. Acesta nu poate fi deslusit si inteles decat atunci cand vezi si simti bucuria sufletelor celor mici.

Chiar sunt o multime de lucruri pe care le putem face pentru cei din jurul nostru. Daca am fi atenti si la altceva, nu doar la tendinte si realitati false, cu care suntem intoxicati zilnic, am vedea ce se intampla de fapt cu oamenii, cu lumea asta. Din cate s-au spus, mi-au ramas mai pregnant in minte, si nu doar, cateva cuvinte: „Daca pe aproapele nu reusim sa-l vedem, sa-l iubim, cum oare putem spune ca-L iubim pe Dumnezeu cel nevazut?”

33

34

Acum despre inceperea anului scolar si cum a fost la Colegiul „Mihail Cantacuzino” din Sinaia:

25 clase de „boboci” de clasa a IX-a

3Slujba tinuta de preotii de la Parohia 2 Sinaia, adica de la biserica din cartierul Platou Izvor

4Profesorii

5Reprezentantii Politiei, Colegiului, Primariei

6Clopotelul

7D-l Codrut Telegescu de la Politia Sinaia

8D-na directoare… a prezentat foarte frumos colegiul, a vorbit de exigente, de faptul ca aceasta unitate de invatamant a avut un procent de promovabilitate la BAC de 84%… aici a inmanat clopotelul pentru a suna inceperea anului scolar unui baiat, daca am inteles bine… pe nume Victor Ghioca. Posibil sa fie ruda cu marele matematician Adrian Ghioca, fost director al colegiului, in memoria caruia Primaria organizeaza, an de an, un cros al orasului.

9O sala de clasa… acum 20 de ani incepeam si eu cursurile liceale. Nici nu stiu cand au trecut 20 de ani… aceia au fost cu siguranta cei mai frumosi ani de scoala, sunt niste ani in care se leaga cele mai frumoase si mai durabile prietenii.

10Nu, nu este un orar scris pe o pagina dintr-un caiet. Asa se scrie acum la tabla, adica la tabla se scrie cu un marker. Nu mai exista tabla de altadata si nu se mai scrie cu creta… viata curge, noi ramanem cu amintiri care nu peste mult timp vor parea niste ciudatenii…