Antologie: Poiana Braşov, turist atacat de caini in Bucegi, expoziţie şi zmeură

Dupa excursia de vis din Postavaru cand nu am avut niciun obiectiv serios, poate ca trebuia sa postez ceva mai serios, macar indicatoarele cu trasee turistice. Poate cine stie, interesa pe cineva. Poate!

Insa mai am si alte poze:

casa postavaruO casa superba langa cabana Postavaru

biserica poianaBiserica Sf. Ioan Botezatorul din Poiana Brasov

interior restaurantInteriorul unui restaurant din Poiana Brasov

Adevarul de Targoviste scrie ca un turist a fost muscat de caini pe muntele Dichiu in Bucegi si ca a fost salvat de jandarmii montani.

http://adevarul.ro/locale/targoviste/turist-maghiar-atacat-caini-muntii-bucegi-1_55b9aa35f5eaafab2c150d06/index.html?ref=yfp

Cand mai spun eu ca in Bucegi primul pericol sunt cainii de la stana, la multi nu le vine sa creada 😉 Ursul chiar este cu totul altceva, o chestie mult mai inteligenta care nu ataca omul din senin, cand il vede. Dar, indiferent de animal, siguranta omului trebuie sa fie prioritara.

Practic, turistul se plimba, facea poze si de pe langa o stana au tabarat cainii pe el. Nu pot posta astfel de imagini, este de ajuns link-ul. Dar cine nu stie ce pericole poate ascunde un munte superb, sa stea acasa, muntele este altceva… este forta bruta. Nu face el ca tine, tu te dai dupa el. Ca mai sunt cate unii care merg pe munte doar pentru ca si altii merg. Deci nu este cine stie, daca mai merg si altii 🙂 🙂

O expozitie interesanta va asteapta la Sinaia:

afis expozitiePacat ca este doar in cursul saptamanii.

Daca vedeti pe calea ferata, masinaria de mai jos, pozati-o pentru eternitate, zilele-i sunt sigur numarate:

utilaj de intretinere

Iata si 2 imagini cu dulceata mea de zmeura. Nu inainte de a povesti un pic. Merg sa adun zmeura cand am timp. Nu prea am dar mai reusesc sa rup vreo 2-3 ore, dupa amiaza, cand si riscul este pe masura. Deoarece nu adun de pe la marginea padurii. Ma duc acolo unde intra mai intai ursul ca sa faca poteca prin vegetatie, altfel greu razbesti prin tufisuri 🙂

Intr-o zi am vazut ca a facut ursul poteca 🙂 Ursul mananca si el, si tot colinda zmeurisul de jos pana in varful versantului. Nu mananca nici macar 0,5% din zmeura 🙂 dar face poteca. In alta zi am fost sa adun. Strangeam si aud mai sus de mine, dar prin padure, trosnete de crengi. Cum gasisem zmeura foarte multa si cum zgomotele se tot mutau cand in dreapta cand in stanga mea, mi-am zis ca ursul dadea tarcoale. De cand l-am auzit aveam timp sa plec dar nu am vrut. Si m-am apucat sa-i strig: „Ba’ du-te de aici, mai sus, ca eu nu plec”. Buuun! Si peste cateva minute se aud zgomotele din ce in ce mai sus. Atunci m-am simtit foarte bucuros. M-am uitat eu sa vad animalul dar ce sa vezi, era jungla, nu se vedea nimic. Partea interesanta stiti care este???

Putin mai sus s-a pornit ursul sa fluiere o melodie lautareasca 🙂 Deci mai avea unul curaj sa se bage pe acolo, prin vegetatie 🙂

Tot vorbeam cu cineva despre culesul zmeurei. Evident i s-a parut ceva lesne de facut 🙂 Cand auzi asa ceva mori de ras. Orice este foarte simplu. Adica nu trebuie sa faci cine stie ce, stai si culegi. Daca ar fi atat de simplu… a, daca vrei doar sa aduni 2-3 pumni ca sa mananci nu este greu. Dar sa asezi cateva kilograme, implica si altele. Zmeura cu bob mic, o fi ea cu bob mic, dar fiind la soare este mai dulce decat aceea de la umbra, care uneori are bob mare. Of, tot felul de chestii plictisitoare. Ca si retetele, plin netul, nu? Insa este foarte important in ce recipient pregatesti zmeura. Altfel nu iese asa:

zmeura 1Nu as putea spune cat de buna poate fi… 🙂

Cu atentie, si la cules si acasa la pregatirea ei, iese ceva ca lumea. Noi, pe aici pe la munte, culegem zmeura de mici copii, asistam de o jumatate de viata la pregatirea dulcetei si vin cate unii care nu au cules in viata lor zmeura, sa spuna ca totul este foarte simplu. Ca si mersul pe munte… ca mai merg si altii 🙂

La zmeura te uiti unde calci pentru ca deseori poti pune piciorul pe cate un musuroi de furnici rosii, mari, care pisca bine 🙂 urzicile sunt cat tine de mari, deci cand te atinge una pe la obraz nu stiu cat de placut este, sa nu mai punem tantarii care stau cu duiumul la umbra, printre frunzele de zmeur… te duci cu un anumit recipient, nu cu punga. Daca iei dupa tine un astfel de om care le stie pe toate, este un dezastru. Nu va strange nimic pentru ca nu a ascultat ce i-ai zis si se va supara ca tu ai strans si el nu 🙂

Apoi mai este o chestie, zmeura nu se spala. Unii o spala ca nu o aduna ei. O aduna tot felul de persoane. Dar, pe aici este regula ancestrala, zmeura nu se spala!

zmeuraAm pozat dintr-o parte ca sa se vada ca dulceata are o crusta, luceste… asta depinde in ce o faci, cat de mult ai atins-o, la ce foc o tii, cat zahar adaugi… Mai avem prieteni, vecini care vin la noi sa le facem dulceata asta, ca nu le iese, din diferite motive. Bine, este si o mica satisfactie cand vezi dulceata unei gospodine trecuta de 55 de ani, in care indoi lingurita 🙂 De regula nu prea sunt cooperant din lipsa de timp si-i pasez sotiei. Ca la inceput nici ea nu stia „mecanismul”,  dar se invata. Bine, eu am invatat de la mama si de alte femei care aveau barbatii mari iubitori de munte. Astia chiar erau oameni harnici, adunau intr-o zi pe la 15 kg 🙂 🙂 Ceva astronomic pentru mine si acum… le lua toata ziua, se intelege…

Si, mai este ceva, cica am promis unei fete aici pe blog ca merg sa adun zmeura cu ea, sau merg sa-i adun zmeura. I-auzi! Asa de nebun sa fi fost? 🙂 Chestia ar fi veche de cativa ani. Cred ca a uitat si ea si eu. Dar nu au uitat altii 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Aoleu ,ai necaz pe mine, piteste pozele cu dulceata ca numai pot, pai imi facea bunica o peltea de nu puteai sa bagi lingura in ea, s-au dus vremurile alea cand aveam toata iarna borcane mari cu compot la beci 😦

    Apreciat de 1 persoană

    • A ajuns numai in borcane de 800 g, deci a fost ceva. Dupa ce am scris, l-am luat pe Andrei si am plecat sa mai strangem un pic. El sa-si faca pofta 🙂 Totusi, a reusit sa adune jumatate de kilogram si sa zica ca nu mai poate vorbi din cauza la cat a mancat 🙂 Tot e ceva si asta. L-am motivat cu stransul spunandu-i ca ale mele ajung dulceata… si cat strange el atat mananca Rares. Altfel nu ar fi strans nimic 🙂
      De fel, nu merg sa fiu heirupist, adun 2-3 kg, spun ca ajunge si plec. Nici nu ma obosesc, ma relaxez. Nu as putea niciodata sa strang 15 kg, nici daca as dormi acolo. Oamenii astia cu care mergeam cand eram mic, erau foarte de treaba dar si foarte strangatori, nu le scapa nimic. Daca versantul era plin de zmeura, pana nu-l lasau fara nu plecau 🙂 Erau ceva de groaza. Eu adun mai incet pentru ca intai adun boabe mici, dulci, apoi mai pun si mari, caut un anumit soi, ma uit la ele sa nu aiba insecte, etc, sa nu cada frunze, paie peste zmeura. Acasa doar le pregatesc… pentru ca pe drum ele se mai bat si daca acasa mai bag ceva prin ele ca sa le aleg, le-am facut praf 🙂 Asa ca, le adun curate, mai putine dar sunt sigur de ce am strans. Nu am mers niciodata pe munte sa luam cat putem duce. Ma refer la mine. Ca altii da se chinuiau si mie imi placea cand ii vedeam asa prosti 🙂 Iar daca aveam o ocazie le mai strecuram si cate un bolovan pe furis, in rucsac. In ideea ca poate cine stie, se vor satura. Si la ciuperci era la fel, de aceea eu nu mai strang decat foarte rar, cand vedeam rucsaci plini si grei ma gandeam „ce or face frate cu atatea ciuperci, doar nu le-or manca pe toate”. Bine, ideea cred ca era de a face impresie ca sunt mari ciupercari. Si de mult mi s-a facut lehamite de ciuperci.
      Iar daca mananc zmeura, nu ai sa vezi asa ceva 🙂 Ma uit la fiecare bob, important este sa am acel confort psihic ca nu am mancat si zmeura si insecte 🙂 🙂 Pe zmeura pot fi cel putin 10 vietuitoare, accidental sau voit ajunse si la 50 de boabe nu ai cum sa nu inghiti una. Daca te uiti, arunci boaba si gata 🙂 Nici nu am auzit sa fi patit cineva ceva ca a mancat un astfel de amestec 🙂 Dar mi se pare mie confortabil. De multe ori, cand au vazut faza, prietenii s-au prapadit de ras, dar na, asta este… fiecare cu fixurile lui.
      Batranii de altadata s-au cam dus, noi nu prea am invatat ce stiau ei, poate ca azi suntem mai comozi pentru ca gasim orice pe piata, desi nu este acelasi lucru… Eu cu astia mici ai mei fac tot felul de experimente, niciodata nu-i las prea mult in pace, in ideea ca trebuie sa stie sa faca diverse.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: