Traversarea muntilor Bucegi si Leaota; Din Busteni – jud. Prahova, la Cetateni – jud. Arges (Partea I)

Am traversat muntii pe directia visata de unii dintre noi inca de mici, cum auzisem si noi ca faceau cei mai batrani, in alte vremuri. Excursia a durat 3 zile si 2 nopti. Planificarea excursiei data de luni bune, insa datorita unor probleme diverse, in special a vremii schimbatoare, nu am reusit sa plecam decat joi, 9 iulie, din Busteni.

A fost un traseu deosebit, de facut asa, la cativa ani. Un traseu lung, greu, in care ai nevoie de echipament adecvat, conditie fizica, psihic bun si experienta montana. Din cati au vrut sa vina, din cati s-au crezut foarte initiati in mersul pe munte, din cati au aratat spre echipamentul foarte scump, spre diferite premii, din cati au vorbit ca stiu si fac… la Cetateni, localitate plina de istorie, am ajuns… doar 4 persoane 🙂

Restul? Pe acasa, pe la Padina, prin Runcu, baruri, na, depinde… de orientarea fiecaruia. Bineinteles ca astfel de insuccese previzibile cand esti mult prea arogant si le stii pe toate, nu le voi prezenta. Este totusi destul de trist sa primesti o lista cu ce trebuie sa ai la tine si sa o ignori pe motivul ca tu sti cel mai bine. Muntele cand iti da o palma, poate fi destul de serioasa si atunci iti dai seama ca fiecare element de pe lista iti poate salva viata. Dar, na, intr-un fel se vede muntele cand de o viata mergi pe el si in alt fel, cand crezi ca banii, echipamentul, smecheria, alunga norii, frigul, cainii de la stane sau cine stie ce animal. Iar din salbaticia Leaotei in caz de ceva, nu are cine sa te scoata atat de repede ca in Bucegi…

Deci, aceia care au ascultat, s-au adaptat conditiilor si au ajuns cu bine in judetul Arges, trecand asadar prin zone ce tin de judetele Prahova si Dambovita.

Iata cateva imagini cu mentiunea ca excursia aceasta va constitui un capitol aparte in amintirile celor care au realizat-o:

1La aceasta ora am plecat de acasa spre locul de intalnire. Se vad Bucegii pe care trebuia sa-i traversam.

2Parcul din Poiana Tapului, locul de plecare in aceasta traversare a muntilor. In astfel de cazuri, al excursiilor serioase, ajung primul la locul de intalnire…

I-am asteptat pe prietenii din copilarie si am plecat. Fiecare ducea un rucsac cu strictul necesar pentru 3 zile, adica undeva pe la 25-30 kg cam avea fiecare. In opinia mea, 30 kg pentru un om de munte nu este chiar cine stie ce. O sa detaliez ce era in rucsacul meu: o trusa de prim ajutor ce continea de la fasa elastica, folie de supravietuire la lanterna, hartie, bricheta etc, pelerina de ploaie, haine de schimb, hanorac, sac de dormit, vesela individuala, plicuri cu ciocolata, 4 doze bere cu lamaie, ceai si ibric, izopren, cort, caciula, binoclu, aparat foto, radio cu baterii, 2 cutii energizant, 3 franzele feliate „faina din macinis integral”, cascaval, batoane de salam uscat, cutii de conserve, apa cu magneziu, oua fierte, un borcan de ciocolata, fructe, cartofi… si cine mai stie ce mai era prin rucsac 🙂 Deci indeplineam conditiile de a ramane in orice conditii pe munte pentru cateva zile.

Cam la fel aveau toti, dar in asa fel incat sa nu transformi excursia intr-un mars chinuitor. Fiecare a dus cat a putut duce. Altii nu pot duce 10 kg pana la Cascada Urlatoarea si noi am trecut muntii cu astfel de greutate… nu mi se pare cine stie ce 🙂

3Pe la ora 8 am intrat in padure. Aici suntem in Poiana Stanei Regale.

4Imagine de pe Piciorul Pietrei Arse spre versantul Jepilor Mari

5Pe Platoul Bucegilor privind spre o ploaie ce cadea prin Valea Ialomitei

6Paraul Izvorul Dorului traversat de noi in directia Padurii Laptici

7Cabana Padina… in acest timp prin Valea Prahovei ploua si unii au avut impresia ca si pe noi ne ploua. Doar ca nu avea cum sa ploua peste tot, deci nu ne-am intersectat cu ploaia.

Trecem paraul Valea lui Serghei cu o apa limpede, iesim in drumul ce duce spre Pestera Ialomitei si privim cum arata Ialomita:

8Undeva plouase bine de tot. Mi s-a parut demn de subliniat cum doua ape aflate la mica distanta una de alta se prezinta diferit. Dar explicatia este simpla, a fost o ploaie pe o suprafata restransa, probabil spre Horoabele-Pestera.

Ne-am oprit la cabana Padina sa ne strangem cu totii dar sa si mancam. Am luat diverse de pe acolo. Iata si meniul lor:

9

Apoi am plecat spre Saua Strunga, unii mai in fata, altii mai in spate:

10O turma mare de oi

11O constructie destul de impozanta se ridica langa cabana Diana

12Stana

13

14

15Indicatorul si marcajul banda rosie spre cabana Leaota. Aici eram in Saua Strunga, unde sufla un vant rece si vremea parea destul de schimbatoare. Chiar tuna inspre Bran. Pana la urma, consecvent principiului ca orice pas inainte ne apropie de destinatie, am reusit sa mobilizez pe mai multi si sa continuam spre Leaota. Inca 3 ore de mers s-ar fi cunoscut 🙂 Altora li s-a parut mai confortabil si mai sigur refugiul din Saua Strunga… nici nu ne-au mai ajuns din urma ulterior…

16Unul dupa altul spre Saua Strungulita de unde se trece in masivul Leaota

17Refugiul din Saua Strunga lasat in spate, vremea mie mi s-a parut buna pentru continuarea excursiei 🙂

18Iata aici cel mai bun exemplu despre ce face specia Veratrum album. Ocupa o intreaga pajiste, inlocuieste orice alta planta… deci, ce vedeti este o pasune lipsita de valoare.

19In opinia mea, aceasta parte din Parcul Natural Bucegi este o zona degradata, fiind o pasune ce nu poate fi folosita.

Acum poate intelegeti de ce in anii anteriori am atras atentia ca asa se va intampla si la Poiana Stanei Regale. In timp, specia aceasta ocupa tot. Si de la an la an in acea poiana superba, apar tot mai multe plante Veratrum album. Este greu observabil acest lucru pentru ca ne-am obisnuit sa vedem cam la tot pasul in Poiana Stanei Regale aceasta specie. Insa ea de la an la an, este mai numeroasa. Cei care merg de mai multe ori pe an pe acolo stiu ce zic.

Pentru ca traim mereu prezentul nu stim sa organizam viitorul… Au mai incercat institutii din domeniu sa opreasca raspandirea acestei specii in Poiana Stanei, altii au zis ca este normala prezenta ei… si cam atat. Singura solutie, desi nimeni nu o agreaza pentru ca inseamna munca multa, este sa chemi voluntari si cu cazmale sa o scoti primavara din Poiana Stanei. Va dura o saptamana, vor trebui vreo 50 de persoane sau mai multe, dar daca nu se vor lua masuri, in niste ani, si nu multi, asa va arata acea rezervatie, ca pasunea din imaginile de mai sus.

20Pasind pe muntele Leaota

21Stanele, turmele de oi si vaci sunt peste tot prezente in acest munte intens pasunat. Mie, Leaota mi s-a parut in pofida acestor turme de animale, un munte salbatic, vast, un loc unde foarte greu ajunge cineva la tine in timp util in caz de accident. Destul de rar ai semnal la telefon, turistii nu prea parcurg pe aici trasee turistice… nu am intalnit un turist pe aici 🙂

De altfel, nu exista marcaje dese, indicatoare, daca nu cunosti, te pierzi prin paduri, vai, cine stie pe unde nimeresti. Mai ales pe ceata. Marcajul banda rosie l-am intalnit cand si cand, apoi a disparut cu mult, mult timp inainte de ajunge la cabana Leaota. Bine, noi nici nu mergeam la acea cabana parasita, nefiind in traseul nostru.

22

23Primele 2-3 ore au fost stalpi si marcaje. Asta o spun asa pentru cine ar vrea sa mearga pe aici. Desi pare lejera parcurgerea acestui munte, nu este chiar asa 🙂

24Ca pitoresc, nu ai cuvinte de exprimare… Leaota are de toate. La telefon ni s-a spus ca plouase torential prin Valea Prahovei si Brasov, insa pe aici noi nu intalnisem o picatura. La un moment dat, am traversat o zona cu ceata rece, cu ceva umezeala si am crezut ca vine ploaia… dar ne-am inselat.

25In spate, abruptul vestic al Bucegilor… am mers ceva in 2 ore 🙂

26Pe acolo este una dintre portile de intrare/iesire in/din Bucegi… Saua Strungulita.

O vreme am stat la soare, apoi studiind zona, am gasit un loc excelent de amplasat corturile. Un izvor pe care l-am curatat chiar acolo la locul de iesire din pamant, ne-a asigurat apa necesara pentru masa, spalat…

Cu aceasta ocazie trebuie stiut ca pe acest munte, este o problema cu apa. 99% din izvoare sunt murdare pentru ca sunt calcate de oi, vaci… cel mai bine este sa ai in rucsac cata apa crezi ca ai nevoie 🙂 Pana la urma au dus baietii din imagini baxuri de bere 🙂 🙂 deci nimic nu este imposibil.

Am pus corturile cam pe la 1750 metri altitudine, pe un teren plat, intins, presarat cu arbori din specia molid, un peisaj asemenea unui parc amenajat prin oras. Te plimbai prin iarba, printre copaci, izvorul era aproape… in multe locuri molizi uscati de ani de zile si cazuti. Nu a trebuit decat sa ne punem mintea si puterile noi, baietii, cu niste trunchiuri si gata focul si stocul de lemne.

27Ca sa nu ne consumam energia am pus trunchiurile intregi 🙂 Cand se ardeau la jumatate se rupeau singure si atunci doar le impingeam in flacari. Asa este frumos, sa fie totul organizat, sa mergi la drum cu oameni care stiu ce sa faca. O parte din noi stiau, altii nu. Intr-o jumatate de ora, aveam si corturile montate, focul aprins…

28Era faina basca aia, dar in noaptea urmatoare am parlit-o pe la foc…

Pentru a ne feri cat de cat de ploaie, am pus corturile sub un molid cu crengi groase. Unii au zis ca nu este bine, eu am zis ca este bine, pentru ca pe munte, la altitudine, ploua tare. Nu aveam chef sa aud zgomotul continuu al picaturilor de ploaie sau al vreunei grindine. Inainte de a pune cortul am studiat toata zona… nici printre copacii cazuti si nici printre cei aflati in picioare nu exista vreun semn de trasnet. Deci nu era o zona in care cad trasnete, altfel de ani de zile de cand sunt copacii aceia pe acolo, am fi vazut un semn, ceva. Apoi, eram si destul de jos fata de creasta.

Dupa masa, am trecut la desertul meu favorit cand merg pe munte cu cortul: ciocolata si bere cu lamaie. Toti au zis ca nu merge combinatia, eu sunt dovada ca functioneaza:

29Pe izopren, pe iarba, sprijinit de un trunchi de copac care ardea…

30Pe la ora 2 ne-am retras spre corturi, evident dupa ce a ramas cineva de paza. Nu poti sa stii niciodata, noaptea, pe munte, ce se poate intampla. Pe la ora 3 am fost treziti ca vine ploaia. Intreg muntele era un spectacol… tuna, fulgera, se ilumina mult si departe. Pentru cei neobisnuiti cu aceasta voce a muntelui era ingrozitor 🙂 Am pus repede peste corturi si foliile din plastic, le-am ancorat, multe lemne pe foc si ne-am bagat in sacii de dormit. Eu, bineinteles, la usa cortului, sa vad peisajul 🙂

Initial, desi tuna de mama focului, nu a plouat. Tot se invarteau norii de colo-colo si ploua prin vai si pe creasta, dar nu pe la noi.

31O placere sa privesti cortul, focul, sa stai la povesti 🙂

32

Cum spuneam, pe la 3 ne-am pregatit bine in asteptarea ploii care nu mai venea. Peste vreo 20 minute era insa peste noi cu intreg arsenalul. Cuvantul torential parea expirat, natura era dezlantuita… Pana la ora 6 a fost urgie, zeci si zeci de tunete, lumini 🙂 Ma uitam pe o crapatura lasata prin fermoarul cortului cum este afara. Molizii parca dansau in vant, perdeaua de apa era foarte deasa, focul nostru puternic a rezistat pana pe la 6 fara ceva, apoi a fost efectiv strivit de apa, inundat, facut praf.

Pe la ora 7 erau semne ca se va potoli furtuna, dar cine mai indraznea sa iasa afara? 🙂 Ma si gandeam ca vom sta prinsi in cort o zi intreaga. Pana la urma s-a potolit si cand am dat sa ies din cort, deja focul era reaprins 🙂 Prietenii astia din copilarie cu care am facut atatea, nu asteptau sa le zici ce sa faca, stiau, nu se codeau, nu lasau pe altii sa faca si ei sa vina mai tarziu. Apoi am mai pus lemne, am facut ceaiuri, ciocolata calda, cappucino, am mancat, strans corturile. Imediat dupa ploaie, pe la 7:30, de prin ceata rece a aparut un cioban cu o turma de oi, cred ca sa vada daca mai traim 🙂 Ne vazuse de seara dupa alt versant.

In toiul noptii, ii auzisem si noi cum strigau, cainii latrau, cred ca aveau musafiri la stana, adica animale salbatice 🙂 Inca un motiv in plus sa ai foc cand mergi pe munte cu cortul si sa fii vigilent toata noaptea.

Pe la ora 9 am ridicat tabara si am reluat traseul pe directia Varful Leaota- Cetateni. In prima zi, asadar, am trecut Bucegii si am innoptat pe Leaota.

Maine partea a II-a.

Anunțuri

5 răspunsuri

  1. Ce locuri frumoase! Şi ce minunate sunt aceste drumeţii în sânul naturii. Sper să reuşesc cât mai repede să „evadez” din „închisoarea” oraşului, spre răcoarea munţilor şi a pădurilor.
    Numai bine şi o săptămână minunată! 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Foarte frumoase, Alex. Avem atatea bogatii si fie nu le vedem, fie le vindem pe nimic. Neaparat trebuie sa te tratezi cu o baie de aer montan 🙂 Pentru ca unele lucruri daca nu le faci la timpul lor, nu le mai faci…
      Multumesc foarte mult si tu sa ai o saptamana cu bucurii 🙂

      Apreciat de 1 persoană

      • Of, treaba asta cu vândutul pe nimic este foarte tristă. Păcat că unii oameni şi mai ales „conducători”, nu înţeleg că ţara asta, cu tot ce are ea, este o bogăţie şi o moştenire de care trebuie să avem mare grijă, căci vom lăsa toate aceste comori mai departe, celor ce vor veni după noi. Aşa cum şi noi le-am primit de la înaintaşi.
        Sigur voi ajunge pe la munte în vara asta, căci este mare nevoie de „încărcarea bateriilor”. Şi bine ai zis despre lucrurile făcute „la timpul lor”!
        Numai bine îţi doresc cu drag! 🙂

        Apreciază

  2. Da, am vazut si eu planta asta pe clabucetul taurului, destul de multa, pacat ca nu o mananca niciun animal

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: