Descoperiti Brasovul! Istoria veche si recenta a Brasovului (VI)

De un an si vreo 2 luni nu am mai scris un astfel de subiect. De atunci:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2014/05/18/descoperiti-brasovul-istoria-veche-si-recenta-a-brasovului-v/ Cu toate acestea, primul episod a fost acesta:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/09/17/de-ziua-crucii-plimbare-printre-cruci/ Ce vremuri frumoase! 🙂

Dar si in 2015 se poate sa adaugam un „Descoperiti Brasovul”, doar este cel mai frumos oras din Romania, in opinia mea, clar subiectiva… Cam asa, ca in piesa aceasta superba 🙂

Pasionant este subiectul troitelor din acest oras. Iata cateva pe la care am ajuns si ce am facut intr-o zi plina prin Brasov, o zi in care am avut niste scopuri clare, nu ca in excursia de saptamana trecuta din Postavaru:

ilie birt troitaTroita lui Ilie Birt din Piata Prundului, ridicata in anul 1738

biserica sf. ilieBiserica Sf. Nicolae din Schei, ridicata pe la 1495, se presupune totusi ca prima biserica din aceste locuri a fost ridicata de Negru Voda. In aceasta biserica, se afla pictat si Mihai Viteazul.

anunturiEste bine de stiut

muzeuMuzeul Primei Scoli Romanesti se afla in curtea bisericii Sf. Nicolae

drumul troitelorSe pare ca exista si o initiativa de cunoastere a acestor elemente fundamentale ale romanismului… poate la anul ne potrivim si noi cu evenimentul.

solomonRegele maghiar Solomon (1063-1074) pictat pe un fost restaurant, cu traditie in perioada comunista, nu departe de obiectivul Pietrele lui Solomon. Pictură asupra careia am zabovit cu alti cititori, mai ales la acest subiect:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/03/11/nuante/

De la an la an, pictura se sterge, devine mai neclara. Din pacate!

Aici este prima troita ce mi-a atras mie atentia:

troita de la podul cretuluiA fost ridicata in 1796 si se numeste „Troita din Podu Cretului”.

troita 2In interior este o alta cruce de piatra. I se mai spune „Troita de la Valcelu”. Probabil toate aceste denumiri apartin marelui scriitor Vasile Oltean, contemporan cu noi, o enciclopedie vie a Brasovului, cel care are grija de Muzeul Primei Scoli Romanesti, care preda la Universitate, este preot, istoric, consilier judetean, etc si etc. A scos nu stiu cate carti.

Ei bine, l-am cunoscut pe acest om si am aflat o multime de chestii interesante de la dansul. Parca in 2013 sau pe la inceputul lui 2014. Omul acesta, super pregatit, are un defect… in opinia mea. In opinia altora este perfect 🙂 Nu are niciun ucenic, nu a pregatit pe nimeni, nu a transmis nimanui ce stie. Ce a transmis a pus in carti pentru cumparat. Insa el stie cu mult mai mult de atat. Cu toate acestea, multe informatii se vor pierde atunci cand nu va mai fi… din cauza orgoliului sau a altor chestii pe care eu nu le inteleg. Dupa ce l-am intrebat si mi-a zis ca nu are pe nimeni care sa-l urmeze, nu am mai vorbit cu el. Cand stii atatea si le tii pentru tine, stiind ca ai trecut totusi de o varsta, mi se pare stupid. La anvergura lui trebuia sa aiba 3-4 ucenici… mi s-a parut si cam iubitor de bani, adica statea sa dea bilete de cativa lei la acel muzeu 🙂

troita 3Aceasta este o troita pe care noi am gasit-o intamplator in 2015. Se numeste „Troita de la Pernea” si se afla la strada Democratiei. A fost ridicata in anul 1855.

inscriptieDatorita trecerii timpului nu se mai cunoaste ce scria la baza

tr.perneaPriviti cat de bine este ascunsa

Buun! Si dupa ce am fost pe itinerariul Piata Prundului-Biserica Sf. Nicolae-Mormantul lui Nicolae Titulescu cu patrunzatorul sau testament-Pietrele lui Solomon, am zis sa urcam si pe Tampa. Cum m-am gandit eu ca nu are rost sa ne intoarcem pana in zona de unde suie „drumul serpentinelor”, am studiat putin culmile. Si mi s-a parut ca ar fi o poteca nemarcata prin padure, mi se parea logic ca aceia care locuiau pe langa padure sa aiba o carare spre Tampa. Asa, cu ochii dupa reperul natural stabilit, am intrat pe str. Curcanilor.

Pe aceasta strada, la capat, a fost amplasata acum ceva timp, cea mai veche troita din Brasov, si anume: „Troita din Cutun”. Ridicata la 1292, este in prezent amplasata in cimitirul bisericii Sf. Treime din Cetate, nu din Schei. Cat am umblat si dupa ea intr-o vreme sa o gasim 🙂 Prin 2013 sau 2014 🙂

Mai vedem o data biserica Sf. Nicolae si intram deci pe str. Curcanilor. Denumirea vine de la cei care au luptat in razboiul de independenta (1877-1878).

sf. nicolae brasov

Destul de repede gasim la o intersectie, o alta troita, de care nu stiam:

troita nr.4Este inchisa cu un sistem vechi cum am vazut prin anii 88-89, la magaziile unor vecini.

intIn interior se afla „Crucea din Grui”. A fost ridicata in anul 1781.

Sunt cateva zeci de troite prin Brasov, si zic eu, ca pe acelea mai importante le stim si noi. Am intrat in padure, pe o alee mica, pe langa o casa, ajungand intr-o poteca nemarcata. Tinand directia, adica urcand spre stanga, dupa circa 20 minute am ajuns intr-un traseu turistic:

indicator 1Adica am iesit foarte bine, aproape de Saua Tampei.

indicator 2Acelasi copac, alte sageti indicatore

indicator 3La iesirea din padure; noi veneam pe banda albastra si urmam triunghiul galben spre varful Tampa

indicator 4Sa se vada mai bine 🙂

indicator 5In Saua Tampa erau destule persoane, prin poienile de acolo, pe banci…

detaliuDetaliu la o cruce din respectiva Sa

panou cu istoricDiferite panouri vin sa spuna istoria Cetatii Brasovia. Ma intreb daca aceasta a si fost denumirea originala?!

vedereVedere asupra Brasovului, cartierul Schei

sniteleLa varf am mancat si cele mai bune snitele din ultimii ani. Adaug mentiunea aceasta, pentru ca peste ani, fiecare detaliu devine important 🙂 Chestii care acum par banale 😉

indicator 5Mai tarziu am coborat pe triunghi rosu

steagSteagul de pe Tampa

terasaTerasa, statia de telecabina, releul de pe Tampa

telecabina 1

telecabina 2Am ajuns in oras

telecabina 3Tarife si orar

Cam asa a aratat o excursie bine facuta, cu pauze, obiective, mers pe jos, am prins si trenul la intoarcere, a fost foarte bine!

Anunțuri

Antologie: Poiana Braşov, turist atacat de caini in Bucegi, expoziţie şi zmeură

Dupa excursia de vis din Postavaru cand nu am avut niciun obiectiv serios, poate ca trebuia sa postez ceva mai serios, macar indicatoarele cu trasee turistice. Poate cine stie, interesa pe cineva. Poate!

Insa mai am si alte poze:

casa postavaruO casa superba langa cabana Postavaru

biserica poianaBiserica Sf. Ioan Botezatorul din Poiana Brasov

interior restaurantInteriorul unui restaurant din Poiana Brasov

Adevarul de Targoviste scrie ca un turist a fost muscat de caini pe muntele Dichiu in Bucegi si ca a fost salvat de jandarmii montani.

http://adevarul.ro/locale/targoviste/turist-maghiar-atacat-caini-muntii-bucegi-1_55b9aa35f5eaafab2c150d06/index.html?ref=yfp

Cand mai spun eu ca in Bucegi primul pericol sunt cainii de la stana, la multi nu le vine sa creada 😉 Ursul chiar este cu totul altceva, o chestie mult mai inteligenta care nu ataca omul din senin, cand il vede. Dar, indiferent de animal, siguranta omului trebuie sa fie prioritara.

Practic, turistul se plimba, facea poze si de pe langa o stana au tabarat cainii pe el. Nu pot posta astfel de imagini, este de ajuns link-ul. Dar cine nu stie ce pericole poate ascunde un munte superb, sa stea acasa, muntele este altceva… este forta bruta. Nu face el ca tine, tu te dai dupa el. Ca mai sunt cate unii care merg pe munte doar pentru ca si altii merg. Deci nu este cine stie, daca mai merg si altii 🙂 🙂

O expozitie interesanta va asteapta la Sinaia:

afis expozitiePacat ca este doar in cursul saptamanii.

Daca vedeti pe calea ferata, masinaria de mai jos, pozati-o pentru eternitate, zilele-i sunt sigur numarate:

utilaj de intretinere

Iata si 2 imagini cu dulceata mea de zmeura. Nu inainte de a povesti un pic. Merg sa adun zmeura cand am timp. Nu prea am dar mai reusesc sa rup vreo 2-3 ore, dupa amiaza, cand si riscul este pe masura. Deoarece nu adun de pe la marginea padurii. Ma duc acolo unde intra mai intai ursul ca sa faca poteca prin vegetatie, altfel greu razbesti prin tufisuri 🙂

Intr-o zi am vazut ca a facut ursul poteca 🙂 Ursul mananca si el, si tot colinda zmeurisul de jos pana in varful versantului. Nu mananca nici macar 0,5% din zmeura 🙂 dar face poteca. In alta zi am fost sa adun. Strangeam si aud mai sus de mine, dar prin padure, trosnete de crengi. Cum gasisem zmeura foarte multa si cum zgomotele se tot mutau cand in dreapta cand in stanga mea, mi-am zis ca ursul dadea tarcoale. De cand l-am auzit aveam timp sa plec dar nu am vrut. Si m-am apucat sa-i strig: „Ba’ du-te de aici, mai sus, ca eu nu plec”. Buuun! Si peste cateva minute se aud zgomotele din ce in ce mai sus. Atunci m-am simtit foarte bucuros. M-am uitat eu sa vad animalul dar ce sa vezi, era jungla, nu se vedea nimic. Partea interesanta stiti care este???

Putin mai sus s-a pornit ursul sa fluiere o melodie lautareasca 🙂 Deci mai avea unul curaj sa se bage pe acolo, prin vegetatie 🙂

Tot vorbeam cu cineva despre culesul zmeurei. Evident i s-a parut ceva lesne de facut 🙂 Cand auzi asa ceva mori de ras. Orice este foarte simplu. Adica nu trebuie sa faci cine stie ce, stai si culegi. Daca ar fi atat de simplu… a, daca vrei doar sa aduni 2-3 pumni ca sa mananci nu este greu. Dar sa asezi cateva kilograme, implica si altele. Zmeura cu bob mic, o fi ea cu bob mic, dar fiind la soare este mai dulce decat aceea de la umbra, care uneori are bob mare. Of, tot felul de chestii plictisitoare. Ca si retetele, plin netul, nu? Insa este foarte important in ce recipient pregatesti zmeura. Altfel nu iese asa:

zmeura 1Nu as putea spune cat de buna poate fi… 🙂

Cu atentie, si la cules si acasa la pregatirea ei, iese ceva ca lumea. Noi, pe aici pe la munte, culegem zmeura de mici copii, asistam de o jumatate de viata la pregatirea dulcetei si vin cate unii care nu au cules in viata lor zmeura, sa spuna ca totul este foarte simplu. Ca si mersul pe munte… ca mai merg si altii 🙂

La zmeura te uiti unde calci pentru ca deseori poti pune piciorul pe cate un musuroi de furnici rosii, mari, care pisca bine 🙂 urzicile sunt cat tine de mari, deci cand te atinge una pe la obraz nu stiu cat de placut este, sa nu mai punem tantarii care stau cu duiumul la umbra, printre frunzele de zmeur… te duci cu un anumit recipient, nu cu punga. Daca iei dupa tine un astfel de om care le stie pe toate, este un dezastru. Nu va strange nimic pentru ca nu a ascultat ce i-ai zis si se va supara ca tu ai strans si el nu 🙂

Apoi mai este o chestie, zmeura nu se spala. Unii o spala ca nu o aduna ei. O aduna tot felul de persoane. Dar, pe aici este regula ancestrala, zmeura nu se spala!

zmeuraAm pozat dintr-o parte ca sa se vada ca dulceata are o crusta, luceste… asta depinde in ce o faci, cat de mult ai atins-o, la ce foc o tii, cat zahar adaugi… Mai avem prieteni, vecini care vin la noi sa le facem dulceata asta, ca nu le iese, din diferite motive. Bine, este si o mica satisfactie cand vezi dulceata unei gospodine trecuta de 55 de ani, in care indoi lingurita 🙂 De regula nu prea sunt cooperant din lipsa de timp si-i pasez sotiei. Ca la inceput nici ea nu stia „mecanismul”,  dar se invata. Bine, eu am invatat de la mama si de alte femei care aveau barbatii mari iubitori de munte. Astia chiar erau oameni harnici, adunau intr-o zi pe la 15 kg 🙂 🙂 Ceva astronomic pentru mine si acum… le lua toata ziua, se intelege…

Si, mai este ceva, cica am promis unei fete aici pe blog ca merg sa adun zmeura cu ea, sau merg sa-i adun zmeura. I-auzi! Asa de nebun sa fi fost? 🙂 Chestia ar fi veche de cativa ani. Cred ca a uitat si ea si eu. Dar nu au uitat altii 🙂

O excursie stupida pe muntele Postavaru

Cand ai la doi pasi Bucegii este de-a dreptul stupid sa mergi pe Postavaru. Si mai ales pe partea acestuia unde sunt numai peisaje antropizate. Trebuie fie sa nu ai nicio notiune montana, fie sa fii de la extremitatea satului din extremitatea tarii, unde nu se intampla nimic si unde vezi doar spatii largi, drepte.

Din punctul meu de vedere, nu am de ce merge pe acest munte. Poate sa mai parcurg vreun traseu prin zonele mai salbatice, de la Timisul de Jos spre varf, ceva de genul. Dupa anul 2002, am gandit niste excursii superbe spre Postavaru. Plecare din Busteni-Gura Diham-cabana Forban- DN73- fosta cabana Fraga – Trei Brazi- cab. Poiana Secuilor – Spinarea Calului -varful Postavaru- Poiana Brasov etc. Altadata din zona Spinarea Calului ne-am dus prin Cheile Rasnoavei pana in Rasnov, la cetate, apoi pe jos in Poiana Brasov – Drumul Vechi al Poienii – Brasov – gara. Excursii de o zi, cu plecare dimineata si cu punct de sosire la gara Brasov, ca sa luam trenul acasa. Deci, asa vad eu care locuiesc de cand ma stiu la poalele Bucegilor, mersul pe Postavaru.

18

Nici nu stiu cum sa incep mai bine expunerea excursiei, pentru ca ma deranjeaza foarte mult cand imi dau seama ca sunt idiot. Nu a mai contat ca pe la 6 ani urcam cu parintii pe Brana Caraimanului, ca intre 12-14 ani plecam deseori de acasa pe munte cu alti baieti de varsta mea, atrasi de vederea Cantonului Schiel sau de Crucea de pe Caraiman. Cu o harta veche si incompleta, ajungeam pe la lacul Scropoasa, fara sa fi implinit 14 ani. Practic fugeam de acasa indemnand si alti copii. Ne feream de salvamontisti, de politie, de ciobani, de oamenii mari. Acasa cand ne intorceam tocana noastra nu si-o lua nimeni. Intre 6 ani si 18 ani am stat pe langa niste oameni mai in varsta care traisera toata viata pe Bucegi. Acestia fie ploaie, soare, zapada, plecau in week-end de acasa, prin padure sau pe munte. Dormeau in padure, la cabane, la stane, adica unde se nimerea. Am fost cu ei cam prin toate cotloanele acestui munte. Plecau aparent fara notiunea timpului. Printre atatia oameni cu atata experienta, vrei nu vrei inveti o multime de chestii, te formezi ca om de munte. As povesti in sute de pagini, imi amintesc fiecare intamplare, ce haine purtau, purtam, unde mancam, ce vorbeau. Le-am inregistrat in minte pentru totdeauna. Ce stiau ei stiu si eu; de la ei.

De aceea multi zic ca sunt o persoana dificila, imprevizibila si pun diferite actiuni ale mele pe seama mai multor persoane. Nu accepta ca pot face foarte multe si cauta explicatii sau sa vada doar defectele. In plus, eu de-a lungul anilor am avut preocupari diverse, am citit mii de carti, am fost prin multe locuri din tara asta si nu numai. Deci a merge pe Postavaru, urcand din Poiana Brasov mi se pare o copilarie, ceva ce se face in perioada scolara… cand am fost cu profesorul de geografie Gherman din Azuga. Cum sa urc pe un drum, printre partii,  cu enspe instalatii de transport pe cablu, totul antropizat cand am Bucegii cu tot ce vrei atat de aproape?

19

Totusi, pentru ca au fost persoane care spun ca gata, am stabilit deci, trebuie sa fim consecventi si sa mergem, am plecat. Eu am o problema cu aceste tipuri de „consecvente” montane. Adica vorbim o saptamana cum sa ajungem de exemplu in Valea Malaiesti, pentru week-end si, dupa ce stabilim, eu vin in ultima zi si propun un traseu putin modificat spre acea vale. Ma gandesc eu bine ca tinand cont de lungimea traseului si de participanti, ar fi mai bine sa schimbam un pic traseul ca toata lumea sa fie multumita si daca se poate sa vedem si mai multe atractii naturale. Insa de data aceasta nu am putut sa schimb traseul, desi in Bucegi se intamplau o sumedenie de chestii interesante, ca doar stabilisem 🙂 Si ia, sa nu ma mai sucesc eu si sa fiu consecvent!! Ce prostie! Ca si cum ma duc sa cumpar oua mereu de la un magazin si le iau cu 1 leu bucata. Si intr-o zi, se deschide un alt magazin si ala vinde aceleasi oua cu 50 bani bucata. Iar eu ca sa fiu consecvent, trebuie sa iau tot cu 1 leu bucata. Sau imi ridic o casa si caut materiale de constructie. Vorbesc cu o firma, negociem si pana cand ajungem la bani, vine un altul cu o oferta mai buna. Pai degeaba am negociat eu cu primul, ca banii ajung la acela cu oferta mai buna. A venit X cu o oferta mai buna, la revedere cu primul. Asa si cu traseele. Mergem pe traseul cel mai bun, chiar daca este decis in ultimul moment. Si pe 300 kmp cat au Bucegii chiar ai ce face pentru toata viata 🙂 Consecventa inseamna sa te tii de un contract, de un program, de ceva batut in cuie. Nefiind asa ceva, nu vad de ce sa fiu nu stiu cum, de dragul de a vorbi.

La joburi, de-a lungul anilor mi s-a dat masina de serviciu, mi s-a promis, mi s-a aratat, s-au rugat de mine, au insistat. Nu m-a incantat niciodata. Nu pot sta in coloana, nu pot sta intr-o cutie pe roti. Pot sta milioane de oameni, mie mi se pare stupid, fara nicio legatura cu modul meu de a trai si de a intelege viata. Nu am nevoie de o masina, nu am chef sa fiu tras pe dreapta, sa prezint acte, sa umblu dupa asigurari si prin service-uri, sa bag benzina, sa salut politistii ca si cum suntem prieteni pentru a nu ma opri, deoarece eu stiu ca nu am totul in regula, sa semnalizez cu farurile ca nu stiu cine este dupa colt… ce imi trebuie mie atata nebunie si stres? De ce sa-mi complic viata cu lucruri inutile? Vreau sa merg undeva, iau trenul. Pe munte nu am cum folosi masina ca nu ma intorc pe acelasi traseu. Nu-mi place viteza, nu-mi place sa merg prin toate gropile, sa circul gandilandu-mi constiinta ca na, asa sunt drumurile la noi. Viata mea pana la 35 de ani s-a compus doar din lucruri strict necesare. Nu ma intereseaza sa ma dau mare cu nu stiu ce, nu vreau sa fiu in rand cu lumea ca sa fac nu stiu ce impresie, important este sa fac lucruri bune si sa traiesc asa cum vreau, lasand niste urme in spate, sa nu fi trecut degeaba prin viata asta. Eu zic ca muntele te face sa vezi viata asa cum este, sa-ti clarifici prioritatile, visele. In natura si nu intre betoane, viata are alte dimensiuni, aici iti gasesti echilibrul, sensul.

Am plecat spre Postavaru cu celebrul 3001, stiti, acel Regio cu care montaniarzii din Bucuresti, Ploiesti, Campina vin in Valea Prahovei. In perioada asta trenul este plin ochi cu oameni de munte. De la Azuga, am gasit loc unde sa stam jos. In Brasov, suie-te intr-un autobuz pana in Livada Postei, plin de oameni, ca sardelele. Din Livada Postei, alt autobuz pana in Poiana Brasov. La fel, plin de tot felul de oameni, cu un controlor care vorbea continuu, cu o tanti ce locuia in Poiana Brasov si facea piata zilnic din Brasov. Si isi plangea de mila. Daca iti permiti sa dai zilnic 10 lei pe transportul in comun, ca sa mergi la piata in Brasov, nu vad de ce te plangi 🙂 O baba simulanta!

Deci toate conditiile ca pe mine sa ma ia capul 🙂 In Brasov, oriunde as merge, de regula merg pe jos. Nu vreau sa ma inghesui si sa stau atarnat de o curea sau de o bara. Nici nu ma deranjeaza ca stau altii, fiecare face ce doreste.

In Poiana Brasov, stabilim sa mergem pe traseul turistic initial marcat cu cruce rosie. Bun, si??? Mergem! 🙂 Ajungem langa padure, noi pe drum, eu ultimul ca imi tuna si imi fulgera, cand apare si marcajul pe un brad. Sub marcaj o sageata rosie. Se aude: „Uitati, acesta este marcajul pe care vom merge!”. Toti ne uitam si vedem marcajul. Apoi o luam mai departe pe drum. Toti! Deci noi am pierdut marcajul inca de dinainte de a intra pe traseul turistic :))) Era clar ca excursia se desfasura sub cele mai bune auspicii. Asa se intampla cand le stii pe toate si nu-ti dai seama de niste lucruri pe lumea asta. Cand mergi degeaba pe munte si nu vrei sa asculti.

1Marcajul. Bine, nu este primul arbore de langa drum. Acesta este un pic mai sus.

Asa ceva este antologic! Sa nu realizezi ca marcajul se aplica pe arbori in asa fel incat sa-l vezi din fata. Logic ca pe cealalta parte este alt marcaj ca sa-l vezi la coborare. Dar nici nu se punea problema de logica. Sageata de sub marcaj arata clar ca trebuie sa facem dreapta, sa iesim din drum si sa intram in padure. Noi ne-am dus mai departe pe drum. Nici de antropizatul Postavaru nu eram de fapt buni. Am deschis gura sa zic ca mergem in alta directie, gresita, si am intrat astfel in traseu.

2

4Mese la cabana Julius Romer. Le-am pozat pe toate cele pictate.

5Cabana J. Romer

Mai tarziu am ajuns pe la cabana Postavaru-Julius Romer, apoi la varful Postavaru. Plin de oameni, pantofari, turisti de tot felul, sandale, tocuri, oameni cu sacose. Ne asezăm si noi pe varful imprejmuit, am vrut sa deschid gura sa zic ca varful are 1799 m si ca a fost turnata o borna special pentru a se atinge 1800 m. Dar am tacut, nu avea niciun rost. Nu dupa mult timp se aude din grupul nostru: „De aici putem tine o excelenta lectie de geografie!”. Am zis ca ma duc sa sar peste balustrada 🙂 Era exact ce scria intr-un articol pe net. In conditiile existente, noi am fi reusit foarte bine sa tinem o excelenta lectie despre prostie si obtuzitate, cat si despre imprumutarea punctelor de vedere ale altora, copierea exprimarilor acestora pentru ca noi nu suntem invatati sa spunem ce simtim. Doamne fereste! 🙂

7

6

10Preocupati cu excelenta lectia de geo-prostie nu am zarit de pe varf, schitul parintelui Onufrie. Nu stim sa ne orientam, privim ca toata lumea spre departari doar pentru ca se vede frumos 🙂 Schitul este cel cu acoperis rosu.

La coborare pentru a vedea si altceva am zis sa trecem si pe la schitul acesta:

12

13Parintele Onufrie, de vreo 20 de ani prin aceste locuri. Daca mergeti, atentie ca are o ceata de caini prin preajma schitului, dar daca te faci spre ei fug toti. Nu am apucat sa dau dupa niciunul ca a venit parintele si oricum cainii erau tupilati prin padure. Ne-a povestit cate ceva, apoi am intrat un pic si prin schit. Acolo, s-a dat si un pomelnic, pe care sper sa se fi trecut si rugamintea catre Tatal sa ne dea si noua minte. Deci: „Tata Ceresc, pentru sfintii prosti care ti-au trecut pragul… stii Tu, mai departe!.. da-ne noua ce n-avem!” :)))

Frumos locul unde este schitul. Doi porumbei albi zburau de colo-colo, ca intr-un loc binecuvantat. M-am asezat pe o piatra si am stat asa, pana au venit ceilalti, observand imprejurimile, ascultand acest loc:

15

17

16Aici si-a pregatit mormantul parintele. Dansul ne-a zis.

Din 2-3 vorbe, mi-am dat seama ca trecerea pe la schit nu a schimbat nimic in sufletele participantilor 🙂 asa ca am continuat coborarea pe drum, spre Poiana Brasov, ca berbecii. Mai intram si prin padure cand nimeream traseul turistic. Pe turnanta am prins si autobuzul spre Brasov, ne-a luat soferul banii, daca mai stateam sa fim corecti si sa luam bilete de la casa, pleca. De fapt, cand ne-a vazut ca mergem spre casa de bilete a dat sa plece, cand a vazut ca ne razgandim, a oprit 🙂 Bai, in orasele mari ai de-a face cu tot felul de oameni 🙂 Am platit pentru amabilitatea de a-l ajuta si pe el sa bage niste lei in buzunar si am stat in picioare pana in Brasov. Alaturi de alti nefericiti. Noroc ca avea o oglinda si ma uitam des in ea, sa ma vad: „Tu esti ma’?” 🙂 Macar oamenii aia din autobuz nu aveau poate alta solutie, dar noi aveam atatea. Un alt autobuz era peste 30 minute.

O clipa, sa fac o completare: intr-o zi am fost pe Tampa. Duc binoclul la ochi si naiba stie cum se face ca mi se opreste privirea la un domeniu intins cu o constructie de tip palat. De cand am scris o carte, cica saptamana aceasta este gata si chiar m-as bucura… ca m-a terminat din toate punctele de vedere 🙂 … parca ne mana ceva prin astfel de locuri. Asa ca, autobuzul din Poiana Brasov ne-a lasat din nou in Brasov. Am coborat la Livada Postei, pe la ora 18.  Ce sa facem si noi, o luam pe strazi spre domeniul acela vazut de pe Tampa intr-o zi. Bine ca nu am mers toti. Incepea o alta aventura, dupa ce mersesem ca disperatii pe Postavaru, prin soare, partii, incapabili sa facem un popas pentru masa, doar am fost in contratimp, desi nu ne alerga nimeni.

Si o luam prin curtile unor oameni care se uitau cu ochii cat cepele, ce mama naibii e cu noi pe acolo, unde naiba mergem. Inconjuram domeniul, cea mai mai mare parte prin tufisuri si padure, unde in afara de caini vagabonzi si tot felul de personaje dubioase nu are sau nu au ce sa stea, si nu vedem nimic… dar iesim la vreo 2 km de oras 🙂 Nu am gasit pe nimeni sa-si faca mila de noi, sa ne duca naibii la cel mai apropiat spital pentru controalele aferente.

20Cand ne intorceam iar la Brasov 🙂

21Am trecut si pe langa casa acestui scriitor, de care evident nu stia nimeni, bagajele culturale fiind la anumite persoane compuse doar din ce spun unii despre altii. Tipul asta a scris o carte faina, o adevarata drama, despre deportarea sasilor din Romania in perioada comunista. Nu mai stiu exact cum se numeste, dar o am si eu in biblioteca.

In timp ce coboram din nou in Brasov, trece pe langa noi soferul care ne adusese din Poiana Brasov. De data asta se intorcea in Poiana. Va dati seama ce a gandit cand ne-a vazut pe langa oras :))) „Prostii astia s-au intors ca sa vina pe jos”. A urmat o alta asteptare, sa mai luam un alt autobuz spre gara. Primul autobuz in care am reusit si noi sa stam jos, noroc cu ora mai inaintata, putin peste ora 20. Cum se dusese naibii trenul, am asteptat autobuzul spre Bucuresti care era la ora 21. Vreo 40 de minute am stat in picioare, printre altii asteptand sa ne ia si pe noi, nenea cu autobuzul, sa mergem acasa. Jale mare!!! O baba semi-nebuna ne-a impuiat capul cu tot felul de tampenii pentru ca tot noi o bagasem in seama. Nu a tacut o secunda. Cineva dintre noi, i-a dat numele si nr. de telefon pentru ca simteau probabil ambele persoane o nevoie acuta de comunicare. Ce m-as bucura sa sune baba in fiecare zi, pe la 10 noaptea. Nu ai cum sa fii atat de fraier incat sa-ti dai numele si nr. de telefon, asa, la oricine.

Prin urmare, am ajuns noaptea acasa si nu am inteles nimic din ziua aceea! Bine, ca am nimerit drumul inapoi! Vai de capul nostru! 🙂 Dar de acum inainte, fac doar trasee compuse de mintea mea, pe care le schimb cand doresc, cine mai merge bine, cine nu sa stea acasa. Dar o asemenea excursie, nu voi mai face in viata asta!

Sper sa nu citeasca despre excursia asta vreunul de la Castel Film daca mai sunt prin Valea Prahovei sau de la Hollywood, pentru ca ori vin dupa noi, ori incep sa planga de invidie! 🙂

Stiu ca finalul trebuia sa fie de genul: „si ne-am impuscat naibii, sa nu ne mai chinuim atat!” :)) dar na, cine stie, poate altadata! 🙂

Defrisarea de pe muntele Diham

In prima saptamana a lunii iulie, niste turisti care iubesc natura, -stiti ca este la moda sa fim toti eco, desi nu toti intelegem prea bine ce inseamna acest lucru si deseori intram pe un alt taram-, au postat pe Facebook imagini de la o defrisare din zona muntelui Diham… adica de pe aici din zona Bucegilor.

Concluzia: unii au taiat padurea de pe un versant si au creat un drum de exploatare. Mai departe lumea presăra cu like-uri, la ce spunea fiecare, ideea pe care eu am desprins-o este ca nimeni nu face nimic in tara asta, toti fura, autoritatile sunt mana in mana cu hotii de padure 🙂 In prezent, cum vedem o masina cu busteni spunem sau gandim ceva de genul: „au furat nenorocitii padurea noastra” 🙂 sau „uite cat au taiat!!!”.

1Dincolo de tarc, se vad crengile stranse… acolo este un versant despadurit

In afara de aceasta abordare superficiala, izvorata in principal din necunoasterea legislatiei de mediu si a efectului de turma, daca toti striga hotii trebuie sa fim si noi ca toata lumea, sa strigam si noi ca este bine, a aparut o falsa multumire de sine: postam poze de peste tot, ne aratam alarmati, suparati, altii ne consoleaza sau ne tin isonul, iar a doua zi postam altceva. In afara de poze si de starea de spirit, nimic nu se schimba 🙂 Deci, in planul real nu e nimic, ala defriseaza mai departe, masinile cu busteni ies din padure una dupa cealalta. Dar noi daca postam si strangem nu stiu cate aprecieri, suntem multumiti, am facut ceva pentru tara asta si padurile ei 🙂 🙂 Eu refuz sa fiu atat de nebun… cu toate ca o sa prezint in zilele urmatoare o excursie ca sa vedeti cat ma doare si pe mine prostia. Bine, mai mult pentru mine scriu acea excursie ca sa nu uit cumva vreun aspect, acum cat este fierbinte 🙂 Cred ca nu a existat un idiot mai mare care sa plece intr-o excursie, in fine…

2Acolo stau muncitorii care lucreaza la padure

3Arbori de molid taiati

Cand am auzit de defrisarea din Diham, o clipa, nu va obisnuiti cu introducerea de mai sus 🙂 ea nu duce unde credeti 😉 …m-am gandit si eu asa: „daca sunt hoti, nu or fi si aia atat de prosti, incat sa taie padurea chiar acolo la intersectie de trasee, unde umbla in perioada asta sute si sute de oameni saptamanal”.

Am intrebat la Directia Silvica Prahova si dl. director Dragos Ciomag in urma verificarilor a stabilit ca „aceste taieri de arbori se fac in apropiere cabanei Diham, pe un teren ce nu este pe raza de competenta a Ocolului Silvic Azuga”. O singura zi le-a luat ca sa-si dea seama, ceea ce spune ceva… ca sunt autoritati care si doresc sa clarifice niste lucruri, nu lasa nu stiu cate zile, poate avem timp sa mergem azi pe teren sau daca nu maine-poimaine.

De asemenea, Comisariatul Judetean al Garzii de Mediu Prahova a stabilit in 2-3 zile ca zona este in raspunderea colegilor lor de la Brasov, motiv pentru care i-au sesizat pe acestia. Despre ce au depistat in teren comisarii de la Brasov o sa aflu si eu si dvs in aceasta saptamana. Pentru ca pozele de pe Facebook postate de niste iubitori ai naturii, nu mi-au spus cine stie ce, si nici nu aveau cine stie ce detalii, explicatii pe unde ar fi fost facute, fiind in opinia mea doar poze de Facebook, lipsite de continut, m-am dus pana pe muntele Diham. Adica din poze se vede ca se taie, doar vedem toti ca se taie si ar cam fi de ajuns 🙂 Ceea ce nu inseamna ca avem de a face neaparat cu ceva ilegal. Dar na, nu toti stim asta. Repet: poze de Facebook si atat! Suntem ecologisti, ne pasa, prietenii vad, este perfect! 😉

4Cei cu padurea au pus jos stalpul cu indicatoare. Probabil l-a ridicat cineva si l-a sprijinit de copac, deci nu s-a intamplat nimic 😉

Care sunt concluziile dupa ce am vazut intreaga zona in care se face exploatarea:

– nu am vazut panoul de identificare, in care se spune felul exploatarii si cine taie.

– este vorba de o taiere la ras, adica se taie orice arbore.

– se exploateaza rasinoase, specia molid.

– toate crengile sunt adunate in gramezi.

– absolut tot ce se taie, a fost marcat anterior. Iar marcarea, observand stratul de rasina de peste stampila, s-a efectuat inainte de taiere, cu mult timp inainte de taiere.

5Bineinteles ca multi fac pe desteptii dar nu stiu ca in acel loc este de fapt o stampila.

6Ca sa vina cineva sa-i ia pe astia care taie, de guler, ar trebui sa nu existe nicio marca. Este intr-adevar un peisaj dezolant dar nu au taiat decat ce era marcat.

– versantul a fost despadurit de mai bine de 200 de arbori de diferite dimensiuni.

– taierea la ras se desfasoara exact la limita Parcului Natural Bucegi dar in situl Natura 2000 Bucegi, ceea ce inseamna ca detalii despre exploatare are Administratia Parcului Natural Bucegi, care deocamdata nu a dat vreun raspuns.

– accesul in zona de exploatare se face pe un drum tehnologic realizat cu aceasta ocazie, a exploatarii, insa utilajele nu folosesc acest drum decat la coborare si utilizeaza in opinia mea, ilegal, un alt drum, creat de ei prin padure. Merg spre cabana Diham, ocolesc asadar exploatarea, apoi urca prin padure, se strecoara printre arbori si ajung in zona de exploatare. Nu pot urca pe drumul nou creat pentru ca ma gandesc eu, nu au loc unde sa intoarca utilajul, panta fiind abrupta.

8

9Drum nou creat pe la jumatatea versantului defrisat

– organizarea de exploatare este exact langa drumul de acces spre cabana Diham.

– trebuie urmarit daca se va face si o impadurire dupa aceasta taiere la ras.

– suprafata pe care se face aceasta taiere in mod sigur nu apartine statului, fiind a unui ocol silvic privat, probabil Evergreen. Stiti, trenurile acelea cu containere…

– personalul lucrator in aceasta exploatare se conformeaza normelor de protectie a muncii, poarta salopete, casti…

– taierea se realizeaza intr-un perimetru strict delimitat, niciun copac in plus nu am vazut sa fie taiat in partea unde este limita Parcului Natural Bucegi, ce urmareste in teren fosta granita dintre regatul Romaniei si Austro-Ungaria.

10Hotarul si limita Parcului. Trebuie sa precizez, pentru ca am fost cu prieteni destul de des pe munte si unii dintre ei sunt paraleli cu marcajele de orice fel, ca H de culoare rosie inseamna hotar, fiind un marcaj silvic. Patratul rosu cu margini albe reprezinta limita Parcului Natural Bucegi.

Deci, cu alte cuvinte, nu ne convine/nu-mi convine, nu cred ca avem de a face cu o defrisare ilegala. Da, probabil pot fi sanctionati, daca se si vad unele deficiente, cum ar fi lipsa panoului sau intrarea in zona de exploatare pe alt itinerariu decat cel stabilit initial, dar aceste sanctiuni nu vor schimba nimic. Padurea se taie pentru ca proprietarul respectiv a primit autorizatie sa o taie. Ramane de vazut cine a aprobat taierea si cum s-a ajuns la concluzia ca trebuie facuta o taiere la ras.

As vrea sa subliniez totusi, ca un mic cunoscator al problemelor de mediu, ca astfel de postari pe FB cu iz de scandal si sesizari de dragul de a arata apoi ca facem ceva si de fapt nici nu stim sa intrebam, conduc la o solidarizare a celor implicati. Cand faci o sesizare prosteasca, adica reclami la o autoritate ca ai vazut ca taie nu stiu cine si nu stiu unde si spui ca este ilegal, autoritatile fac verificari. Acestea destul de repede stiu sa incadreze sesizarea, daca ai dreptate sau nu ai. Si mai ales sunt obligate sa mearga in teren… Iar daca tu le spui ca este ilegal si ei stiu ca exista acte, se vor uita ciudat la sesizarea ta, si ei si cei reclamati. Dau din umeri ca sunt multi ciudati pe lumea asta si vor scrie ca sesizarea nu este intemeiata. Apoi vine un altul si reclama ca se taie, si tot asa. Acest fapt conduce la o comunicare buna intre autoritate si cel reclamat. Persoana reclamata se obisnuieste ca este sesizata si ca nu i se intampla nimic, motivele fiind stupide, iar autoritatea de resort nu se mai duce in teren pentru ca a mai fost de cateva ori sesizata pe acelasi motiv. Ceea ce creaza pe de o parte siguranta persoanei reclamate… conducand astfel la schimbarea viziunii acesteia, adica poate taia ilegal pentru ca stie ca nimeni nu va mai veni sa controleze, doar isi da seama ca lumea nu stie ce sa intrebe… iar pe de alta apare dezinteresul autoritatilor care se vor orienta spre probleme mai stringente.

De aceea sunt multi care spun ca nu se schimba nimic, pentru ca nu stiu ce sa scrie in sesizari. Ei scriu ca se defriseaza, apoi tot vad ca se continua taierea si primesc raspuns in scris ca ala care taie are acte. Prin urmare, cum la ei defrisarea inseamna ilegal, nu mai pricep ce se intampla si incep sa spuna ca toti sunt hoti, sunt mana in mana, traim intr-o tara care pacat ca este locuita, viseaza asa, la un Eden total.

Cred ca asa va fi si cu defrisarea de la Diham. In opinia mea, taierea la ras de pe muntele Diham nu este ilegala fiindca toti arborii taiati au fost marcati in prealabil. Intrucat exploatarea continua desi multe autoritati au fost intrebate de catre mine, daca este in regula ce se intampla in acea zona, ma face sa cred ca nimeni nu a taiat pe acolo de capul lui.

Intrebarile care se pun sunt urmatoarele: care este scopul acestei taieri la ras, era padurea batrana, etc? Ai voie sa tai la ras intr-un sit Natura 2000? Oare se continua cu astfel de taieri si in alta parte a muntelui Diham? Ca daca se mai taie, este clar ca proprietarul privat de padure are de gand cu pasi mici sa cheleasca tot muntele, prin urmare trebuie sa vedem si noi ce-i de facut. Amenajamentele prevad si taieri la ras dar apoi se planteaza puieti, totusi, nu ai cum sa ai in amenajament prevazute taieri la ras pe tot Dihamul. Poti spune ca Romsilva inseamna Padure, dar nu poti spune ca Privat inseamna Padure, ci Afacere. Sa fim realisti…

Sfatul meu, daca nu este prea mult, ar fi sa mai si gandim cand bagam aparatul foto in ochii celor care exploateaza padurea, in ideea ca noi suntem ecologisti si ei sunt dusmanii naturii. Pentru ca sunt tot felul de exploatari autorizate si cu un astfel de comportament nu realizam ceva constructiv. Mai bine am fi preocupati sa notam nr. utilajelor, sa sunam la 112 si sa intrebam, sa adresam sesizari pe un ton normal si civilizat autoritatilor, cine taie si de ce taie, sa ne uitam daca toate buturugile au marca (stampila), daca nu cumva se exploateaza haotic: santuri, alti arbori vatamati, crengile sunt aruncate la intamplare, daca sunt gunoaie aruncate de personalul ce exploateaza padurea. Cam acestea sunt elemente de asezat intr-o sesizare ca sa se intample ceva bun… altfel ii impingi involuntar unii spre altii: „Dom’ne iar am venit, ai o sesizare la noi”… „Dom’ne, eu am acte, nu am facut nimic ilegal!”.  Pentru ca, retineti, atat autoritatile din domeniul silvic cat si exploatatorii lucreaza cu lemn. Daca nu ar fi paduri, deci lemn, acestia nu ar exista. Sa le spunem noi sa nu taie padurea? Dar ei lucreaza cu lemn 🙂 Sa le spunem ca padurile sunt plamanii tarii? Ei totusi lucreaza cu lemn si iti arata spre Codul Silvic si alte prevederi legale. Deci in Romania, vrei nu vrei, se taie padure… Daca te interesezi, afli si in ce imprejurari se taie si iti poti da seama unde se taie ilegal si unde nu. Doar asa poti actiona, daca nu cunosti, poti face mai mult rau…incercand sa faci bine.

Si Facebook-ul nu se pune, este un vis scurt, realitatea este mult mai dura!

Ce se mai intampla prin Sinaia si prin Busteni Dali?!

O vara superba. La munte este foarte bine, o vreme potrivita pentru aceasta luna 🙂

Si din punct de vedere al evenimentelor, pe aici stam la inaltime. Inainte de a trece la subiect/e, ce ziceti de aceasta imagine? Cand vezi asa ceva, te opresti un pic si te uiti… vine de ceva timp si casa aceasta 🙂

1

Iata ce este pe la Sinaia, dincolo de faptul ca orasul arata foarte bine si este plin de turisti:

bust dimitrie ghicaBustul lui Dimitrie Ghica a fost mutat in fata Casinoului, pentru ca, spun autoritatile, aici a fost prima oara amplasat. De altfel, Casinoul este ridicat pe locul fostei vile a lui Dimitrie Ghica.

Principalul eveniment din acest week-end de la Sinaia este:

3

traseu

rute alternative

Am observat ca aleea regala de prin spatele Castelelor Peles-Pelisor a fost curatata de curand:

alee

Va mai fi un eveniment specific la Sinaia, la inceputul lunii august:

7Saptamana alaptarii

Amatorii de drumetii prin padurile Sinaiei pot urca la Stana Regala, unde vor gasi o noua unitate, Maria Chalet:

10

11….

Despre Busteni nu am ce spune altceva decat ca noua lui denumire este Dali 🙂 La Castelul Cantacuzino se afla expuse 200 de lucrari ale lui Salvador Dali…

7bIn aceasta vara-toamna Busteni este Dali.

Tariful maximum de vizitare este de 35 lei, castel+expozitie. Se poate vizita insa doar expozitia si costa mai putin. La deschiderea evenimentului au participat prefectul, primarul, ambasadorul rus. Prefectul spunea ca Busteniul devine centru cultural, primarul ca vor fi zeci de mii de vizitatori. Cert este ca avem in oras cel mai important eveniment din ultimii ani…

Tot la Busteni, in zona poienilor din Valea Cerbului, se inlocuieste conducta de apa:

8

9Mergand pe acest drum, nu am zarit pubele pline de gunoaie. La Busteni, firma care ridica deseurile face o treaba de nota 10. In opinia mea, este cea mai buna de pe Valea Prahovei.

Daca totusi cautati linistea padurii, iata ce veti gasi prin aceasta, la niste priviri mai atente, mai curajoase 🙂

zmeura

13

In cautarea modelelor civice pierdute

Aproape toti criticam. Nu ne convin politicienii, nu ne convin legile date de ei, spunem ca tot pe ei ii ajuta. Mergem la serviciu unde vorbim despre meciuri, afaceri, ce a mai aparut nou, ce a scris unul despre altul. Ne interesam de meteo si de preturi. Cu gandul ca acasa ne asteapta o familie sau treburile casnice, ori si una, si alta. Aprindem televizorul sau stam cu ochii legati de telefoane, tablete, pe net. Trebuie sa trecem pe la o benzinarie, in drum este si un mall.

Cam acestea sunt coordonatele marii majoritati a romanilor. Ne invartim in niste parametri controlabili, previzibili. Ca atare, devenim o masa ciudata, incapabila de proteste sau de actiuni pentru binele altora. Nu ajuta cu nimic daca distribui o poza pe Facebook cu o persoana care are nevoie de ajutor. In opinia mea, mai degraba se propaga un efect de saturare. Intotdeauna daca vrei sa faci ceva, te implici pratic.

Va aduceti aminte, poate, despre „Povestea Coroanelor de Flori de la Predeal”, cand de Ziua Eroilor, institutiile statului, agenti economici, militari, elevi, etc au participat la un ceremonial la Monumentul Eroilor Ceferisti. Batalionul 21 Vanatori de Munte „General Leonard Mociulschi”, Politia, Liceul „Mihail Saulescu” si multi altii au depus coroane de flori pentru cinstirea eroilor.

Este obligatia noastra de a cinsti memoria celor care au murit pentru tara asta, in care azi traim si vorbim romaneste. Este o datorie morala pentru fiecare cetatean sa-si aduca aminte de eroii neamului, de a spune o rugaciune, de a ne inchina sau a trimite un gand in astfel de zile sau oricand… atunci cand trecem pe langa vreun monument sau cimitir in care dorm somnul de veci aceia care au platit cu viata pentru tara aceasta.

A doua zi dupa depunerea coroanelor de flori, a venit cineva de la Primaria Predeal si a strans coroanele. Nu cred ca pe undeva prin tara asta se poate intampla asa ceva!

De ce le-a strans? Pentru ca urma sa se desfasoare un festival cu mici si bere. Le-a luat si le-a aruncat, pentru ca Ziua Eroilor este una si Ziua Festivalului alta. Aceasta este mentalitatea pe care noi, fiecare in parte, o cultivam prin nepasare,  ne ametim constiinta cu „nu este treaba mea”.

Cativa predeleni au intrebat asa, mai cu teama, intre ei, intrigati de asemenea gest, de ce au luat coroanele de flori a doua zi dupa depunere si cine? La aceasta intrebare nu avea cine sa le raspunda. Insa atunci cand un astfel de gest trece nebagat in seama si nici macar aceia care au depus coroanele nu-si pun aceasta problema, zic eu ca ne-am obisnuit prea mult cu obiceiurile rele si ca de Ziua Eroilor, cei cu coroanele au facut doar act de prezenta.

Eu sper, daca actualul primar va pierde alegerile la anul (desi acest aspect chiar nu ma intereseaza, cine va fi primar la Predeal), ca noul primar sa fie un tip realist, sigur pe el, si care sa interzica timp de 2 ani de zile ca institutiile de forta ale statului de pe plan local: Batalionul 21 VM, Politia si Jandarmeria, sa mai depuna coroane la acel monument. Sa depuna in alta parte. Sa se duca Politia la monumentul lui Mihail Saulescu, Jandarmeria la cimitirul de pe Timis, si Vanatorii la cimitirul de pe Valea Rasnoavei, sa nu se deplaseze mult nimeni. Si Primaria si alte institutii culturale sa depuna coroane in centru, la Monumentul Eroilor Ceferisti.

In opinia mea, cand nu ai curajul sa pui o intrebare, sa pazesti acele coroane, aduceai alta si tot faceai ceva, esti descalificat total pentru alte activitati. Ca soldat, plutonier, ofiter, sunai la Primarie, te prezentai si intrebai politicos: „Unde este coroana depusa de NOI, celor care au murit aparand Predealul?”. Pentru ca ei nu au murit in afara tarii, sa necesite nu stiu ce eforturi de deplasare sau de alta natura, ci prin locurile pe unde azi pasim… Nimeni nu a avut nicio problema!

Cand calci in picioare cultura, traditiile purtate de-a lungul secolelor, eroii neamului, este clar ca nu esti educat, nu esti civilizat, nu-ti intelegi locul si rolul in societate. Nu esti roman, esti altceva. Un roman adevarat, normal, care trece pe la scoala, decent mai ales, stie ca sunt momente in viata aceasta cand te uiti inspre trecut, la ce au facut altii ca tu sa fii bine, ca tu sa traiesti in niste granite, sa ai o tara, sa vorbesti aceeasi limba cu cei din jurul tau. Depui azi o coroana si maine ti-o ia nu stiu care, pentru ca asa a vrut el… si tu te uiti lung. Tu Armata, Politie, Jandarmerie nu ai curaj sa adresezi o intrebare!!!

Pai dupa astfel de momente te duci acasa si-ti faci un dus rece. Te intrebi care este rostul tau in uniforma Romaniei??? Tu, un batalion intreg, umilit de o singura persoana!!! Sfatul meu este ca pe viitor, tinand cont de soarta incerta a coroanelor depuse la acel monument, sa se infiinteze o garda permanenta timp de o saptamana, sa fie o certitudine totusi…

Prin urmare, cum pe mine ma deranjeaza foarte tare astfel de gesturi, adica chiar asa de rataciti sa fim cu totii, sa nu mai intelegem lucrurile elementare… am facut cateva sesizari.

Iata ce a a spus Oficiul National pentru Cultul Eroilor:

” Adresa cu nr. C.R.- 91 din 12.06.2015

Stimate domnule Adrian Ciorba,

Urmare la petitia dumneavoastra adresata Secretariatului General al Ministerului Apararii Nationale si repartizata spre solutionare Oficiului National pentru Cultul Eroilor, referitoare la indepartarea a doua zi dupa ceremonie, a coroanelor de flori depuse cu ocazia Zilei Eroilor la Monumentul Eroilor Ceferisti din Predeal, in vederea desfasurarii festivalului denumit „Zilele Predealului“, va comunicam urmatoarele:

Domeniul protejarii mormintelor si operelor comemorative de razboi este reglementat de prevederile Legii nr. 379/2003 si ale H.G. nr. 635/2004, ambele modificate si completate, iar organul de specialitate al administratiei publice centrale, care coordoneaza aplicarea legislatiei in domeniu, este Oficiul National pentru Cultul Eroilor – institutie aflata in subordinea Ministerului Apararii Nationale.

Precizam faptul ca Monumentul Eroilor Ceferisti cazuti in Primul Razboi Mondial, din Predeal, este inscris in Lista Monumentelor Istorice actualizata in anul 2010, la poziţia 907, cu codul BV-III-m-B-11862, iar regimul juridic al acestuia este reglementat atat de prevederile Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, cat si ale Legii nr. 379/2003 privind regimul mormintelor şi operelor comemorative de război.

Potrivit actelor normative mentionate, conservarea integrata a fiecarui monument istoric si a cadrului sau construit sau natural se asigura prin instituirea zonei sale de protectie, iar in acest perimetru este interzisa desfasurarea in aer liber a unor manifestari care, prin poluarea sonora sau vizuala pe care o produc, pot impieta asupra respectului datorat eroilor in memoria carora a fost ridicat edificiul.

Fata de cele prezentate, mentionam faptul ca institutia noastra va sesiza administratorul monumentului  in legatura cu aspectele semnalate de dumneavoastra, in vederea evitarii repetarii acestora si a respectarii prevederilor legale in vigoare in domeniu.

……..

Cu stima,

DIRECTORUL OFICIULUI NATIONAL PENTRU CULTUL EROILOR

Colonel Ionel TALPAU ”

In acelasi timp, am sesizat si Ministerul de Interne pentru stabilirea cauzelor care au condus la disparitia coroanelor de flori, sesizarea ajungand la Politia Statiunii Predeal. Cred ca s-au bucurat foarte tare cand au vazut-o. Sa cercetezi ceva ce s-a petrecut sub ochii tai…

Iata raspunsul domnilor de la Politia Predeal:

Scan0002

Scan0003Ne dam toti seama ca problema nu este in niciun caz a timpului cat stau coroanele la un monument. Personal insa, cred ca dupa tot acest scandal, nu vor mai disparea coroanele.

De asemenea, Institutia Prefectului Brasov s-a implicat in aceasta problema:

Scan0001Am sters semnaturile ca mi s-a parut mie ca nu ar fi ok sa le las. Este interesant de vazut ce are de spus si Primaria din Predeal.

Singurul scop al acestui articol si al luarii de atitudine fata de acel gest reprobabil, este de a nu ne obisnui cu astfel de intamplari. Elevii au vazut ca nu mai sunt coroanele de flori, deci ce le transmitem noi, adultii? Ca spunem un lucru si gandim altul? Ca totul este o mascarada, ca de fapt, in spate, fiecare lucreaza pentru sine? Iar daca toti invatam sa lucram pentru sine, cum ne putem uni in fata unui dusman comun? Cum reusim sa pastram valorile comune? Militarii, politistii, jandarmii din Predeal, toti stiu ca acele coroane le-au fost luate. Ce pot gandi ei? Se uita spre sefi si zic: „Daca ei nu spun nimic, inseamna ca asa este bine!”. Si asta inseamna ca „merge si asa”, se indoaie si ei cum bate vantul, sa nu supere pe nimeni… ceea ce este foarte trist!

Nu ai voie, cand porti uniforma Romaniei, sa te faci ca nu vezi astfel de gesturi!

Deci, vedeti dvs., azi sunt exact 2 luni de zile de cand au fost depuse acele coroane. As fi putut sa stau linistit si sa-mi vad de altele, ca fiecare avem destule pe cap. Nu sunt nici naiv, ca sa nu-mi dau seama ca m-am pus rau cu toti cei de la Primaria Predeal, Politie, etc, atat eu, cat si cei 2-3 cetateni de prin Predeal… insa in fata unor astfel de gesturi nu trebuie sa stai indiferent. Macar vor lasa coroanele acolo… si, in timp, poate in constiinta fiecaruia va zvacni si altceva!

Simple acte de prezenta, in numele Culturii, la Muzeul National Peles

Spuneam deseori ca Muzeul National Peles da tonul cultural in Valea Superioara a Prahovei. Practic, faptul ca lucrezi in acest muzeu, te obliga sa ai un cu totul alt comportament. Muzeul organizeaza diferite expozitii tematice, concerte, evenimente… daca ati auzit de un mare violonist, pianist, etc, este o sansa destul de mare sa-l vedeti cantand si pe la Peles.

Nu as putea spune cand am fost prima oara la un concert la Peles, dar cred ca undeva in perioada 2007-2008, poate mai devreme. Insa, de prin 2011, merg destul de des, adica din 3 concerte/evenimente pierd 1. Din acest motiv, ma consider un bun cunoscator al derularii acestor intamplari culturale fericite.

Cu surle si trambite, s-a anuntat deschiderea evenimentului muzical EUROPAfest Summer Edition. Sambata la ora 18, cine voia, era binevenit in sala de la Castelul Peles sa asculte astfel de mari artisti. Ei bine, pana romanul nu este un pic si ROMan, nu poate trai linistit in propria piele.

intrarea liberaAfisul evenimentului, intrarea libera 😉

Care era modul de participare la astfel de concerte? Fie angajati din Muzeu iti dadeau invitatii la astfel de evenimente, fie iti luai invitatie de pe site-ul peles.ro. Completai un formular, primeai imediat pe mail invitatia, o printai si gata. Practic era o foaie cu niste randuri, este mult spus invitatie. Mai degraba, chestia asta ii ajuta pe organizatori sa aiba o statistica.

Intrucat sala nu se umple aproape niciodata, din considerente pe care le stim cu totii, nu mai avem timp si de cultura, cand atatea lucruri facile ne bat la usa, „invitatiile” acestea nu ti le cerea nimeni. Cei de la muzeu erau bucurosi ca vin oamenii. In acest context, am cunoscut oameni care sunt nelipsiti de la aceste evenimente si nici nu-si mai pun problema invitatiilor. Ei sunt de pe la Primarie, Cultul Eroilor, asociatii culturale.

In cateva imagini, va voi prezenta o organizare tipic ROManeasca. Nu este o ordine, dar orice om civilizat, educat, isi poate da seama ca acest EUROPAfest a fost mult peste puterile de orice fel ale acestei institutii culturale.

Cand si-au dat seama ca nu pot stapani fenomenul, si-au scos site-ul din functiune ca sa nu mai ia nimeni vreo invitatie:

siteSite-ul mergea foarte bine, contoriza vizitele… arata public cate persoane intrau, deci nu se pune problema unei defectiuni decat la nivel EDUCATIV.

Fiindca Sinaia era plina de turisti, si-au zis ca multi au auzit de acest eveniment si vor veni peste ei 🙂 Prin urmare, au trimis un angajat de la paza si un jandarm pistolar care nu stapanea deloc arta dialogului, sa traga o bariera si sa nu lase pe nimeni sa treaca:

Cand am vazut ce se intampla, am devenit foarte curios. Omul acesta din imagine, cat si angajatul de la Peles au spus ca fara invitatie nu se poate intra. Amatorii de cultura au precizat ca site-ul nu functiona, dar cei de la bariera dadeau din umeri. Alte persoane au trecut de bariera cu mult inainte sa fie pusa si asteptau in fata usii de acces. Multe alte persoane veneau la bariera si spuneau ca au venit pentru concert. Nenea asta din imaginea de sus le zambea si le spunea ca nu se poate.

Apoi, cand mai plecau din cetateni, el mai lasa pe cate unul-doi sa treaca, pentru ca acestia ii spuneau felurite povesti.

angajat pelesAngajatul de la Peles… el executa ordinele sefilor, cand a primit ordin sa intre toata lumea de la bariera, au trecut toti, eu nu am vrut, deoarece mi s-a parut o atitudine nesimtita. Altii, mai in varsta, s-au considerat jigniti de un astfel de tratament si au plecat direct acasa. Adica intri, nu intri, iti trebuie invitatie, nu-ti trebuie, pe Facebook si pe afise scria Intrarea Libera. Practic, la comanda stateau cativa de prin conducerea Pelesului, cum li parea lor, asa transmiteau mai departe, nimeni nu stia ce se intampla, fiecare se purta exact asa cum a fost educat.

Doar este de ajuns sa te uiti la omul in hainele statului. Jandarmul nu executa nimic, fuma, radea, avea o atitudine de smecheras de cartier. Nici macar nu pricepea ca aceia care venisera la eveniment nu erau un public de stadion, ci unul cultural. Prima impresie a oamenilor cand vad un asemenea personaj arogant, care le spune ca nu se poate intra, cu zambetul pe buze, fumand, este de… nesimtire de sus si pana jos.

l1

l2

l4Un alt angajat al muzeului le spunea ca nu este voie la un concert care avea intrarea libera 🙂 …unde de groaza sa nu vina nu stiu cat public, responsabilii din Peles au facut inutilizabil site-ul propriu si au trimis cativa oameni sa stea in dosul unei bariere. Printre ei si un jandarm cu pistol 🙂 Va dati seama ce le trece prin minte acestor oameni, care par niste exponenti ai culturii pe aici, prin zona.

Era simplu sa posteze un anunt ca sala este neincapatoare, ceva de genul acesta, decat sa scoata site-ul din functiune.

Asadar, oameni foarte multi, care au venit la concert, au fost opriti la bariera. La fel de multi asteptau in fata usii de acces. Unii trecusera de bariera pentru ca jandarmul, pe unii ii lasa, pe altii nu, dupa urechea lui. Eu am ramas acolo, pentru a studia acest fenomen ROManesc, urasc modalitatea aceasta de ajunge la ceva sunand si punand presiune, dandu-te bine pe langa cineva. Ori este corect, ori nu este corect. Nu am dorit sa trec de bariera, chiar daca mi s-a dat voie, pentru ca nu imi plac astfel de lucruri. Unii intra, unii nu, mizerii din acestea.

In fata usii erau si oameni cu invitatii, si fara. Pana la urma, cred ca nu au mai avut locuri si i-au trimis pe toti acasa: varstnici gatiti la 4 ace pentru un astfel de eveniment, functionari din Primarie, turisti veniti din orase precum Brasov, Bucuresti, Campina, etc. Acestea sunt limitele organizatorilor… trec peste supararea oamenilor, promisiuni de reclamatii si alte cele. Suntem de groaza, nu putem face nimic ca lumea, pentru ca in tot felul de posturi ajung oameni care nu stiu sa gestioneze anumite situatii.

l5Sinaieni care de ani de zile vin la evenimentele de la Peles. Mi se pare ca lucreaza pe la Primarie, oricum toti sunt oameni de cultura, i-am vazut in multe locuri. I-au trimis acasa. Este chiar penibil sa fii intors de la bariera din niste motive inventate ad-hoc si umilitor sa stai in fata unei usi, de unde o doamna striga ca „mai sunt 10 locuri in picioare pentru prietenii castelului” 😉 Pe ce criterii stabilesti cine este prieten si cine nu? Si de cand la un eveniment public exista aceasta conditie? 🙂 Eu as fi plecat imediat… dupa ce ca te lovesti de nesimtire la bariera, treci de ea pe „principii ROManesti” ca ne cunoastem, ca sunam, rugaminti pentru ceva la care are acces oricine, sa mai si ajung in fata unei usi, intr-o multime, de unde sa ne aleaga cineva ca pe cartofi in piata… pare prea mult!

Dar ne-am invatat sa acceptam orice! Personal, sper sa aiba cat mai multe reclamatii.

l6