29 iunie: Peste Bucegi si inapoi

29 iunie, sarbatoare, drumetie prin Bucegi.

Stabilita inca de joi, 25 iunie, excursia aceasta a fost pretextul sa merg cu niste prieteni pe munte. Vremea a fost buna, totusi, ne-am luat si pelerinele de ploaie sa fie acolo, pentru orice eventualitate. Spre surprinderea generala, am reusit sa ajung primul la locul de intalnire… de regula, ajung penultimul sau ultimul. Pentru ca fie suna telefonul, fie ma intalnesc cu cineva care ma tine de vorba pe strada… una din acestea se intampla mereu. Destul de rar, ma intorc din drum sa iau ce mai uit pe acasa. Cu toate acestea, prietenii cred ca eu intarzii ca asa vreau 🙂 De fapt, eu plec ca sa ajung la timp, insa se mai intampla diverse. Nici nu imi place sa fug mancand pamantul ca sa ajung acolo, in termen. Merg fara graba, ca in excursie.

Intr-o vreme imi dadusem seama si ca ei veneau prea devreme… asa ca am profitat de acest lucru ca sa le spun ca nu eu am intarziat, ci ei au venit prea devreme. A tinut o perioada 🙂

De regula, cu 5 minute inainte de termenul limita, primesc sms sau telefon cu „pe unde sunt”. Iar eu sunt fie pe la rand la vreun magazin, fie casc ochii pe undeva si mai fac cate o poza, in niciun caz nu sunt la 5 minute distanta. Deci nu le raspund. Si daca sunt pe aproape tot nu le raspund.

De multe ori ei stau in capatul unei strazi lungi si ma vad. Ii vad si eu dar nu ma grabesc. Este o binecuvantare cand vad cate un caine, pana scot ceva din rucsac… ei se agita cu „hai, ba!”. Iar cand ajung, incep: „numai asa, faci”, „asta vrea sa ne enerveze tot timpul”… La mine timpul nu se masoara in ore cand este vorba de drumetie, mergem si ne intoarcem cand o fi sa ne intoarcem, plecam cand suntem toti, mai intarziem ca na, nu ne alearga nimeni, nici elvetieni nu as vrea sa fim. Le-am mai zis sa vina si ei cu vreo 15 minute mai tarziu decat ora stabilita, dar nu au astampar, ei sunt cu orele fixe.

De data asta am ajuns inaintea lor, cu toate ca am stat de vorba cu alte persoane care urcau pe munte, dar pe alte trasee. Li se parea aiurea traseul nostru. Nu a fost unul sa zica: „bai, ce misto este traseul vostru!”. Se uitau un pic ciudat. Ce sa cauti din Poiana Tapului pe la Stana Regala, sa urci Piciorul Pietrei Arse, apoi de pe Platou sa cobori la Padina, cand poti sa urci Jepii Mari, iesi la Piatra Arsa si direct la Pestera, varianta clasica?

Insa de vreun an de zile mi s-a parut mie, ca traseul pe Jepii Mari a devenit trist, monoton, multa vegetatie, putina deschidere, deci nu vezi prea mult, este lung, umbra… Asa ca mi s-a parut mai frumoasa varianta Stana Regala-Piciorul Pietrei Arse-Platoul Bucegi:

1Aici urcau… si eu radeam de ei ca au intarziat 🙂 🙂 I-am necajit o vreme… ei spuneau despre trecut, eu ziceam de prezent, ca acum plecam nu altadata… S-au obisnuit cu mine, altii ar fi fugit demult. Cred ca ei merg deoarece dupa ce-i enervez, ii fac sa rada.

Trecem paraul Piatra Arsa si urcam ditamai panta pana spre Stana Regala, la un moment dat zic eu sa dau haina jos si sa raman in maieu. Cum eram ultimul, ca deseori asa se intampla, pentru ca mai fac poze, ma mai uit pana uit pe unde sunt… ceilalti se intorc spre mine si unul dintre ei vede la vreo 10 metri in spatele meu, spre dreapta, un copac plin de ciuperci.

ciuperciNe uitam la ei, facem poze, agitatie pentru o asemenea descoperire, ce facem, ii luam, nu-i luam 🙂 Pana la urma i-am adus pe calea cea buna, ce atata fascinatie pentru niste bureti? Stam sa caram ciuperci dupa noi, sa schimbam traseul sau programul pentru a strange ciuperci… Ce naiba vedem peste tot numai mancare? 🙂 🙂

Am cazut de acord ca se fac praf prin rucsac, ca noi trecem muntele si ca sunt de ajuns niste poze, ca daca trece cineva sa-i ia bine, daca nu, sa ramana padurii. Deci i-am lasat acolo, impacand lumea cu niste nectarine, mult mai bune 🙂

nectarine

Apoi, am reusit sa iesim si in Poiana Stanei Regale, pe care pana am traversat-o a durat… este splendida poiana, plina de flori, fluturi, insecte…

2Poiana Stanei Regale

3

margarete

5Prin padurea de pe Piciorul Pietrei Arse la o ora si 20 minute de la plecarea din Poiana Tapului. In zare, Cota 1400.

6Banca realizata acum cativa ani de salvamontul din Sinaia. Trebuie alta. Pana aici am facut 2 ore fara graba si mai departe ne puteam bucura de privelisti.

7

8In 25 de minute de la banca eram foarte sus 🙂 mai aveam putin pana pe Platou.

Doar ca traseul nostru nu a fost cum se poate intelege. Cum am iesit langa albia seaca a Pelesului, am continuat pe ea intersectand traseul marcat Cota 2000 – Piatra Arsa. Asa ca nu ne-am dus inspre Piatra Arsa. Nici la Cota 2000 nu am ajuns. Am urmat o poteca conturata pana la un moment dat, coborand in… Valea Izvorul Dorului, intersectand traseul ce venea din Sinaia spre Padina, marcat cu banda rosie:

9

10Paraul Izvorul Dorului… ma uit la timp si zic ca 45 de minute din Piciorul Pietrei Arse si pana la albia acestui parau nu este chiar rau. Este un timp bun cand mergi la plimbare.

Mai departe am continuat pe traseul turistic, am traversat DJ 713, apoi am coborat prin Padurea Laptici pana la cabana Padina. De ce am umblat atat de ciudat? Pentru ca nu voiam sa mergem prin aglomeratie, masini, civilizatie, zgomot… cum este intre Piatra Arsa si intersectia DJ 713.

11Cabana Padina si oi… 1 ora Izvorul Dorului-Padina

terasaNe-am asezat la un suc, eu cu clasicul Pepsi, sucul copilariei. Stiu, e nasol, e rau, nu face bine. De acord, dar eu beau Pepsi 🙂

Am mers la Padina ca ne era sete, dar si sa vedem ce a facut pe aici Toni Bunea. A adus niste imbunatatiri vizibile, terase, termopane, mobilier… eu sunt curios daca va mai fi cautata cabana ca altadata de grupurile de montaniarzi. Pana acum am auzit ca da, la multi le place, eu nu am vazut ieri decat vreo 7 turisti. Cazarea in cladirea de langa cabana, o cladire mai noua este de 90 lei pe camera, iar in cabana fiind camere comune, patul este 30 lei.

De aici, ne-am dus la Pestera Ialomitei, sa vedem ce se mai intampla pe acolo, daca este deschis. Nu era! Ne-au zis doi muncitori ca mai dureaza putin, prin august o deschid… nu prea erau nici ei siguri.

12Cam cat a costat amenajarea pesterii

13Este un lucru bun, pare si bine facut la prima vedere

Intoarcerea a fost pe un traseu pe care nu-l mai facusem demult, la intrarea in acesta am dormit vreo 45 de minute la soare si daca mai stateam un pic, trebuia sa dormim acasa in picioare… si asa a trebuit sa facem dus cu apa rece… care tot calda parea.

Insa coborarea pe acel fir de vale salbatic a meritat… multe capre negre. Iata si 3 imagini:

15

16

17Tapul acesta avea mult curaj, suiera, statea inainte fara teama, am crezut ca urca panta pietroasa, dar el se uita dupa altceva, mai jos. Trist ca nu se temea de oameni, pana la urma l-am speriat ca sa fuga. Este mai bine sa fuga cand vede oameni.

14Jnepeni plini de conuri

Si cam asta a fost excursia in linii generale… fara dificultati, lejera.

La Centrul de Vizitare „Alexandru Beldie” din Busteni, Trenurile Soarelui, „Disparitia” bustului lui Dimitrie Ghica, Deschiderea unei Autoserviri in Sinaia, Centrul National Turistic de la Predeal

Treceri pe la unele obiective din Valea Superioara a Prahovei, observatii, imagini… cam aceste lucruri contine articolul de mai jos.

La Centrul de Vizitare „Alexandru Beldie” din Busteni, o cladire numai si numai despre Parcul Natural Bucegi:

centru 1Ca sa intri in Parcul Natural Bucegi trebuie platita o taxa la acest aparat… deci nu este o taxa pentru a se intra in cladirea Centrului, cum am fost intrebat. Trebuie citit putin pe panourile din preajma acestui aparat.

centru 2

centru 3Unii care citesc mai si inteleg, cine trece asa, in viteza, nu prea are ce sa priceapa.

centru 4

centru 5Expozitia d-lui arhitect Dan Manea

Am vazut ca C.F.R.-ul a postat diferite oferte, preturi la trenurile ce merg spre Litoral:

afis 1

afis 2… cat si inapoi.

ofertaOferta la „Trenurile Soarelui”

O observatie foarte interesanta am realizat-o la Sinaia. Am vazut ca nu mai este bustul celui care a fondat Sinaia: principele Dimitrie Ghica. Cel mai probabil va fi mutat de catre administratia locala pe un nou amplasament. Cred ca au gasit o idee mai buna de a pune in valoare bustul acestui fondator al statiunii:

loc statuie 1Acolo a fost

loc statuie 2Sa vedem unde va fi reamplasat.

O noua afacere a aparut la Sinaia… o Autoservire. Probabil din perioada comunista nu a mai fost una… se afla pe strada Aosta, langa sensul giratoriu:

str. aostaFoarte multa lume era acolo duminica.

giratoriu centru

Ma opresc putin la Centrul National de Informare si Promovare Turistica din Predeal. Ca eu tot ma gandesc cum de se pot aloca atatia bani pentru ceva foarte trist. Chioscul acesta este mic, urat, nu merge cu titlul… un centru presupune un spatiu generos pentru turisti. La nivel national s-a aprobat construirea unor asemenea constructii inestetice:

cnipt 1

cnipt 2

cnipt 3

cnipt 4Da, atat costa: 625.000 lei. Deci nici cand ai bani suficienti nu poti face lucruri ca lumea… ca decide cine stie cine ce proiect este cel mai bun. O astfel de cladire mie nu-mi spune nimic, pare lipsita de identitate. Orice om de bun simt cand va privi panoul acesta si apoi chioscul va gandi ca palaria este mult prea mare pentru ce are in fata ochilor: un chiosc denumit centru national bla-bla care va reprezenta tot turismul predelean?!?

De exemplu, Predealul, etc, alte statiuni, sunt mult prea importante in turism ca sa ridici un asemenea nimic.

Si doua poze de azi, dar restul intr-un articol mai mare, maine:

ciuperci

crinCrin de padure

De final:

Cum loveste trasnetul! Si Ziua Drapelului…

Mai intai o mica incursiune prin ziua de 26 iunie, zi in care sarbatorim si tricolorul dar mai ales pe cei care au luptat pentru el.

„Milioane de oameni au murit pentru tara asta, ca noi sa traim pe pamanturile astea si uite ce au facut astia: au furat si au vandut totul” – un prieten.

1Aceasta mi s-a parut cea mai frumoasa postata de Ziua Drapelului. Ea apartine unuia dintre marii iubitori ai Bucegilor: dl. Silviu Manciulea

Am avut intentia de posta si eu drapelul pe care-l am pe perete in camera, langa icoane, dar m-am gandit eu ca pana la urma o astfel de exteriorizare nu-si are rostul 🙂 Suntem „drapelisti” si fara sa iesim in evidenta. S-ar putea sa vorbesc asa, neuronul stingher s-o fi spanzurat de singuratate 😉

Una peste alta, am ras putin de niste glume proaste 🙂

Apoi… multa bafta celor care alearga acum la concursul „Bate Toaca” din Ceahlau, in special lui Iulica…

Astia de la timesnewroman sunt cei mai tari in domeniul umorului inteligent… anuntau ca foarte curand la Bucuresti va fi un „triathlon tiganesc”: furi o bicicleta, inoti in Dambovita si alergi urmarit de Politie pe Magheru 🙂 🙂

Voiam sa postez si niste poze de la un eveniment din Sinaia, au atras cei de acolo niste fonduri… dar cred ca o las pe luni.

Sa trec insa la subiectul principal, desi toate mi se par principale, altfel nu le scriam… na, de la nume mi se trage, se spune ca numele ne caracterizeaza. Asa o fi… trebuie sa gasim si noi cate o scuza.

Deci Salvamontul din Sibiu a deschis un subiect legat de pericolele de munte. Urmaresc postarile acestora cat si pe cele ale celor de la Dambovita. Sunt niste repere in lumea asta montana.

2Bine, in text exista o confuzie: fulgerul este lumina aceea ce se produce intre nori si trasnetul este altceva. Dar fulger sau trasnet toti stim despre ce este vorba.

Sfaturile sunt utile, voi prezenta mai jos si opiniile cele mai bune ale acelora care au comentat la acest subiect, pe pagina salvamontului sibian. Pentru a fi mai la indemana, unii nu intra pe Facebook, si apoi cand vad sute de vizitatori zilnic pe blog, mai si trebuie sa scriu si niste chestii de interes… le-am concentrat putin aici.

Parerea mea in legatura cu trasnetul… Eu cand vad o astfel de ploaie caut cel mai apropiat adapost si astept sa treaca, nu merg spre ploaie. Bine, asta cu te-a prins ploaia si esti in fata faptului se intampla ca nu asculti prognoza, nu intelegi cand vremea este pe cale sa se schimbe, ca nu ploua imediat, sunt niste semne inainte. Totusi, daca as fi surprins de o astfel de ploaie, primul loc ar fi sa parasesc rapid creasta sau zona plata. Prin padure, as merge fara nicio teama. Mai vezi pe munte oameni speriati ca tuna la Varful Omu si ei fiind la Cota 2000 fug la telecabina sa coboare repede 🙂 Decat sa mergi pe munte si sa intri in panica la fiecare pas, din necunostinta de cauza, mai bine iti gasesti o alta ocupatie… mai putin primejdioasa pentru sanatate 😉

Deci sa vedem niste pareri de luat in seama:

Dl. Calin Alexandru: „NU ALERGATI! Cand ambele picioare ating pamintul la o distanta mai mare de cativa zeci de centimetri, intre cele doua puncte exista o diferenta de potential electric de citeva sute de volti sau chiar mii !!! Ceea ce va produce un curent electric extrem de intens chiar daca fulgerul nu v-a lovit direct ci a cazut undeva in apropiere„.

Dl. Geo Luca: „Daca esti pe camp in apropiere de o linie electrica de inalta tensiune, iar aceasta din intamplare a cazut pe pamant, se intampla exact ce a zis Calin mai sus: diferenta de potential care apare prin pășire, trece prin corp, facand ravagii . Cum te deplasezi: talpile lipite una de cealalta, si cu jumatati de pas târâte si nu ridicate (lateralul talpilor sa fie tot timpul in contact), poti sa te indepartezi. Ideea este ca pe pamant sa fie doar un singur punct din corpul tau care il atinge, sa nu existe scurgere. Ca sa fie mai simplu de inteles, imaginati-va ca centrul unde a lovit fulgerul sau a cazut linia, este tensiunea cea mai mare, sa zicem 20000 v. Acum imaginati-va multe cercuri concentrice care pleaca de la acest punct. Cu cat se indeparteaza cercurile,tensiunea scade : 19000, 17000, etc. Voi ati pasit, deci un picior se afla intr-un cerc, si celalalt in altul. daca este cum am scris mai sus, atunci 2000 de volti va trece dintr-un picior in celalat prin corp, electrocutandu-va.”

Dl. Tiberiu Nyari:Un TRĂSNET….asa se numeste arcul electric care loveste pamantul ….fulgerele raman pe cer,sunt descarcari electrice intre nori….TUNETUL apare doar la trăsnet….cu cât ești mai departe de un trăsnet cu atât mai târziu vei auzii tunetul….viteza luminii este de 300.000 km/sec.,cea a sunetului 337,5m/sec.

PS. Toate măsurile de precauție se iau din timp,nu mai continuați drumul!….când deja arcul electric a pornit nu mai aveți timp să faceți nimica!….de obicei aceste descărcări electrice,trăsnetele,nu țin timp îndelungat!”

Dl. Calin Alexandru:traseul traznetului este un canal ionizat intre norul incarcat electric si pamint. punctul de pe pamint este in general orice excrescenta si mai ales cele ascutite, caz in care se manifesta asa numitul efect de varf (acumularea sarcinilor electrice in virfurile ascutite ale unui corp), efect mult mai intens manifestat la corpurile metalice. Ergo: orice obiect proeminent, metalic este un sui generis paratraznet si trebuie evitat (bete de mers legate la rucsac, vechile rucsacuri cu cadru metalic, piolet,etc).

In primul rand eu prefer sa fiu viu si ud decit mort si ..tot ud; in al doilea rand ploaia si implicit traznetele nu apar in cateva secunde, ai timp sa te retragi, sa te adapostesti si mai ales sa te imbraci cu echipamentul impermeabil pe care, nu-i asa?, se presupune ca il avem in rucsac si in consecinta nu ne afecteaza prea mult apa.”

Dl. Bercea Cornelius-Victor:In cazul loviturii de trasnet important este sa nu fi parcurs de curent, sau curentul sa fie cat mai mic. Recomand sa folositi paratrasnetele naturale. Exemplu un copac din zona. A nu se sta lipit de copac, ci in apropierea acestuia. In apropierea unui stalp electric de asemenea zona este protejata.”

SURSA: https://www.facebook.com/717509551592821/photos/a.717578078252635.1073741828.717509551592821/784445114899264/?type=1&theater

Inchei cu o piesa muzicala, peste tot prezenta. Mereu surprinzatoarea mentalitate romaneasca… „te-am invatat sa scuipi ca in Titanic” 🙂 🙂

De fapt, mai postez una superba, videoclipul se deschide cu o poza din Moeciu:

Evenimente cu masini in Valea Prahovei… si o Fosila!

In acest week-end s-au potrivit a fi trei evenimente automobiliste in statiunile din Valea Prahovei:

afis_retromobil_sinaia_500x700-215x300La Sinaia

azuga afisLa Azuga, la partia Sorica

predealLa Predeal, pe Valea Rasnoavei-partia de biatlon

Si fosila:

fosila 1

fosila 2

Ursi si oameni, convietuire interesanta la Busteni

Au iesit ursii din padure! Au mai iesit ei… dar pozele doamnei profesoare Iuliana Ciubuc, postate pe Facebook, m-au facut sa ma uit asa, mai lung. Ca la urs, adica!

Deci cum stau oamenii pe la blocuri in cartierul Silva al orasului Busteni, deschid ei usile sau ferestrele si ce vad? Ursi plimbandu-se printre blocuri si masini 🙂

O ursoaica si doi pui sfideaza orice teama si vine la pubelele cu gunoi. Gardul pare rupt tot de ursi, iar ursuletii fac echilibristica pe marginile pubelelor. Daca iesi la masina treci prin preajma familiei de ursi, daca vii din oras totpe langa ei treci. Pare ca nimeni nu are nicio treaba.

Nu stiu, ma uit asa, oare nu trebuie sa vina ocolul silvic, cei din ITRSV, din ce stiu zona forestiera tine de Azuga… ma gandesc ca poate iese vreun copil din bloc si vrea sa se joace cu ursuletii ca in desenele animate.

S-a mai vazut ca ursul sa iasa din padure, logic, noi, oamenii, i-am ocupat padurea, unde sa se mai duca si el, dar sa-l vezi asa in plina zi, navigand printre blocuri… este cam ciudat. Clar, toata familia de ursi este condamnata la relocare cine stie pe unde… mai devreme sau mai tarziu. Cu semnele de intrebare aferente.

Iata si cateva din pozele d-nei profesoare:

1

2

3

4

Subiectele de la Evaluarea Nationala, la limba si literatura romana… cat si despre Trombarul de fag din padurile Vaii Prahovei

In aceasta dimineata, absolventii claselor VIII-a au avut de sustinut o proba din Evaluarea Nationala, si anume proba la limba si literatura romana. Au avut si noroc pentru ca a fost extrasa una dintre cele mai usoare variante:

subiect 1

subiect 2Din ce am vazut, elevii spuneau ca a fost chiar mai usor decat la Simulare.

Acum, sa trec la gandacelul ce ataca frunzele de fag si care a terminat toate frunzele de fag de prin zona noastra. Mi-au zis cate unii ca-si vor reveni frunzele, dar eu ma intreb cum oare? Cresc altele? Deci nu prea cred varianta asta.

De asemenea, ca s-au luat probe si ca acestea au fost trimise la Institutul de Cercetari si Amenajari Silvice, la un laborator. Daca ne amintim, oamenii acestia, considerati specialisti trebuiau sa se pronunte si asupra jnepenisurilor ce se uscau anul trecut prin Bucegi, din motive pe care le puteau doar ei deslusi… si totusi nu am vazut vreun raspuns, ca sa stim si noi despre ce este vorba. Probabil tot au studiat problema si o mai studiaza si acum…

Daca au luat probe in prezent, adica s-au implicat in treaba cu fagii afectati de un atac al daunatorilor, cred ca s-a pus cruce problemei. O sa asteptam pana vor descoperi, candva, despre ce este vorba. Apoi, si legislatia cica nu ar permite luarea de masuri in zonele protejate, adica natura stie ea ce face, are propriile mecanisme… Corect si acest lucru, dar ce se intampla cu padurile din muntii Baiului, neprotejate? Eu ma gandesc asa, daca am un hectar cultivat cu cartofi si vine gandacul de Colorado la papat frunze, trebuie sa-l las asa pe ideea ca mananca doar frunzele?!

Tot din zona mediului mi-a venit un raspuns ca de fapt ar fi un atac al trombarului ghindei, pentru ca acesta depune oua pe stejar, apoi la maturitate se hraneste numai cu frunze de fag. Naiba stie ce o fi cu exactitate, ideea este ca autoritatile silvice sunt direct responsabile si ca ele trebuie sa decida ce masuri se vor lua si daca se vor lua.

Lucrari la noua telegondola a Sinaiei, Poze de la „Atinge Omu”, Politica, Evenimente la Busteni, Diverse…

La politica ne pricepem toti. Asa se spune. De fapt, prin politica intelegem cu totul altceva. Adica barfa, interese personale, sa vorbim ca sa ne dam analisti, minciuni, circ, burti pline. Cat despre clasa politica, aceasta tristete nationala, cu cat mai multi incap pe mana legii cu atat mai bine. Ma gandeam eu ca nici acum nu-mi pare rau ca am votat USL. Trebuia cineva sa stopeze jaful portocaliu, cat au furat astia nu o sa-i depaseasca nimeni. Acum vor iar la guvernare, crezand ca romanii au uitat ca le-au fost taiate pensiile, salariile… ca sa acopere din furaciunile lor.

PSD-ul ramas singur la guvernare, nici nu trebuie prea mult bagate in seama formatiunile satelitare bagate si ele la ciolanul guvernarii, face ce stie, ce a obisnuit de 25 de ani. Iar premierul este jalnic… aceia de pe langa el care il consiliaza l-au transformat intr-o marioneta. Daca nu era si inainte. Oricum, cand nu va mai fi prim-ministru… cariera lui politica este definitiv inchisa. Multi il critica pentru faptul ca a fost la Baku desi blocul UE decisese sa nu participe la deschiderea acelor Jocuri. El s-a dus. De ce s-a dus este intrebarea? Mi se pare simplu: pentru ca nefiind in slujba tarii si neavand vreo treaba cu valorile conglomeratului european, trebuia sa raporteze noutatile. Unde ar fi putut sa o faca mai bine? Parerea mea…

Cea mai tare gluma pe seama operatiei sale la genunchi, trecand peste prostia damboviteana ca-i vor dusmanii raul si ca el se va intoarce mai puternic 🙂 🙂  deci spicuiri din repertoriul lui Guta 🙂 … a fost una ce necesita multa inteligenta. Era „vorba” ca ar fi aparut niste complicatii la genunchiul premierului, pentru ca el obisnuit sa minta, i-a spus doctorului inainte de operatie ca-l doare celalalt picior 🙂 🙂 Mi s-a parut o gluma perfecta, foarte reusita.

Asa ca, la urmatoarele alegeri m-as orienta spre o varianta mai nationalista, gen PRU. Na, daca DNA-ul nu devine partid 🙂 Pe mine m-ar incanta si un regim dur pentru vreo saptamana care sa aresteze vreo 25.000 de puscariabili, din astia smecheri care o scalda cu avocati, mituiesc, plus diversi mafioti inchisi sau nu, sa-i ia cu ce au pe ei si sa-i exporte prin Africa sau undeva pe vreo insula. Ma refer la astia care au jefuit tara. Sa traiasca acolo asa cum vor… si cred ca asa vom avea o societate sanatoasa 🙂 Este o utopie, o jumatate de prostie ce spun, evident!

De pe la sfarsitul lunii iulie si pana la inceputul lunii octombrie, la Castelul Cantacuzino din Busteni vor fi expuse circa 200 de lucrari ale celebrului Salvador Dali… ceea ce mi se pare o mare realizare pentru oras. Nu stiu deocamdata daca se va vizita separat, adica daca va fi mai fi o taxa in plus pe langa cea de vizitare a castelului…

Tot la Busteni, mai sunt anuntate inca doua evenimente, unul pe 24 iunie, de Sanziene, la Sfinx:

afis 1

Si altul prin august:

afis2

Apropo de concerte, artisti, sa postez si o melodie frumoasa:

Cum toata lumea vorbeste despre noua instalatie de transport pe cablu de la Sinaia, si anume telegondola Cota 1400-Vf. Furnica, sa va prezint si unde va fi statia de la varf:

statie

Mai citeam ca la noi cresc spectaculos vanzarile la biciclete, ca tot mai multi prefera deplasarea cu acest sanatos mijloc de deplasare… si ca pe langa aceasta activitate s-au dezvoltat nu stiu cate afaceri mici si ma refer la ateliere de reparat biciclete 🙂

Vad ca si cel mai mic baiat al meu este pasionat de biciclete, are vreo 3… cand mi-a vazut un tricou cu o bicicleta pe el, luat de la un concurs, m-a intrebat daca il dau lui cand imi ramane mic 🙂 🙂 Iar celui mai mare i-am dat o pauza cu bicicleta fiindca zbura pe o strada in panta, se intrecea cu masini, evident el fara frane. Cand am auzit, ca m-a sunat un prieten sa-mi spuna… i-am consemnat bicicleta 🙂

Dar ce am citit cu foarte mare atentie… au fost detaliile unui experiment care demonstra ca timpul merge inapoi, ca viitorul influenteaza trecutul. Bine, multi ar spune ca sunt niste prostii, dar, totusi, astfel de experimente nu se fac prin casa sau prin curte 🙂 sunt niste specialisti…

Acestia au incercat un magnific experiment de gandire, au vrut sa demonstreze cand un foton alege sa se comporte ca o particula sau ca o unda. Au ales insa in locul fotonului un atom de heliu, pentru ca era mai masiv si au folosit doua lasere pe post de grilaje, deci puse in fata atomului. Cand laserele porneau impreuna atomul devenea unda. Atunci cand al doilea grilaj laser nu era pornit, atomul trecea prin sistem sub forma de particula.

Iata mai departe niste consideratii din acel articol:

„Ceea ce este fascinant, sau de-a dreptul înfricoșător, este că decizia privind prezența celui de-al doilea grilaj laser în sistem a fost cu totul aleatoare și din punctul de vedere al atomului de heliu care tocmai a trecut de primul grilaj, nici măcar nu s-a întâmplat încă !

Cu alte cuvinte, este ca și cum atomul de heliu ar fi putut vedea în viitor și ar fi știut dacă va exista cel de-al doilea grilaj laser chiar în timpul în care trecea prin primul astfel de grilaj. Ori cu alte cuvinte, eventuala prezență în viitor a celui de-al doilea grilaj pare să determine starea din prezent a atomului de heliu care trece prin primul grilaj laser ! Dacă atomul de heliu apare ca particulă sau ca undă este determinat cu precizie de ceva ce încă nu s-a întâmplat, ci urmează să se întâmple în viitor. Pe scurt, viitorul determină prezentul!” Articolul poate fi citit integral la: http://www.agerpres.ro/sci-tech/2015/06/17/doua-experimente-care-demonstreaza-ca-timpul-poate-merge-inapoi-si-ca-viitorul-poate-influenta-trecutul-02-15-09?ref=yfp

Am gasit si niste poze de la concursul „Atinge Omu” si le pun aici, sa stiu de unde le iau. Primele poze apartin lui Daniel Florea si sunt realizate imediat dupa start:

DSC_0225Startul din apropierea statiei de telecabina Pestera

DSC_0248

DSC_0249Fain concursul, frumoase poze 🙂

Si trei poze de la Omu:

a

bPana la urma am iesit pe locul 13, cu 2 ore si 4 secunde… fiind zi de 13 am iesit pe 13.

cDe la Omu spre refugiul Batrana… totusi nu am viteza la coborare, de aceea imi plac mai mult cursele de rezistenta 🙂 ultramaratonul din Leoata de anul trecut, lung de 55 km, a fost perfect. Cel din fata mea, din foto, Andrei Pata, a ajuns cu 6 minute inaintea mea, ceea ce este foarte mult pe 8 km cati mai erau pana la Pestera. Cred insa ca daca se realiza acel ultramaraton si nu cursa aceasta de viteza nu mai veneau atatia sportivi 🙂 pentru ca ei participa la multe concursuri si un astfel de ultramaraton ii cam epuizeaza. Deci mai bine 5 curse de viteza decat un ultramaraton. Pentru mine este invers 🙂

Mi-aduc aminte in 2014 cand am ajuns in Saua Strungulita si venea creasta Leaotei… Pe indicator scria vreo 8 ore pana la varful Leaota. Am ajuns in alergare in 3 ore, dar te termina psihic coclaurile pana acolo, dupa o culme alta culme si nu mai ajungi 🙂 Probabil daca nu ar fi greu, nu ar mai fi frumos. Organizatorii au zis ca-l vor reintroduce la anul, adica un an ultramaraton, un an cursa de viteza…

Trebuie sa mai scriu si despre cel mai scurt basm din istorie, tot pe undeva pe net citit. Chipurile un baiat intalneste o fata si o intreaba: „Vrei sa fii sotia mea?” Iar ea zice: „Nu!” Basmul se incheie asa: „Si baiatul a trait fericit pana la adanci batraneti” 🙂 🙂

O ultima piesa muzicala inainte de a trece la ultimul subiect:

Prin Bucegi, colinda, cutreiera, un mare pictor. Nu stiati! 🙂 Pentru mine este mare, pentru altii nu stiu, depinde… ma enerveaza astia cu figuri in cap, de parca exista doar Grigorescu, Tonitza, etc… adica spun si ei ce spun toti. Deci cand spunem toti asa, copiind unul pe celalalt, se creaza o interferenta ciudata, adica mama cine este ala, uau… de parca se opreste totul la acesti mari pictori. Apar altii tata, lumea evolueaza…

Este ca la facultate, cand stateam toti in sala mare si vorbea doctorul in nu stiu ce. Si cand te uitai la unele colege, mai rar si colegi 🙂 stateau asa in transa. Ascultau cu emotie. Cat ma mai amuza chestia asta. Greu ma abtineam din ras. Ca si cand a venit Michael Jackson la Bucuresti 🙂 Zbierau: Michael!!! si cadeau ca mustele direct in targile ambulantelor 🙂 🙂

La liceu era insa si mai si… proful de romana, dirigintele, avea un mare talent oratoric, captiva clasa. In unele momente se insufletea atat de tare, incat, stand la catedra, manevra catedra aia cu ambele maini, o invartea brusc, o misca in timp ce vorbea. Eu cu Razvan fiind in banca de langa catedra, muream de ras 🙂 🙂 Proful cand ne vedea dadea din mana, adica, noi eram niste d-astia, habar n-avem de cultura, etc 🙂 🙂 Cred ca nu s-a prins niciodata ca noi radeam ca se transpunea el in pielea nu stiu carui personaj sau scriitor. Altadata, tot asa, eram captivati de ce spunea si se porneste unul prin piata sa zbiere: „Teiu! Teiu!”…piata fiind aproape de liceu… o ora intreaga am ras cu lacrimi, pe banca, pe sub banca. L-am distrus psihic 🙂 🙂 Cand il auzeam pe ala cu glasul pitigaiat zbierand ca vinde tei eram lesinati. Proful saracul facea abstractie, ne ignora, i-am fi spus ca suntem prosti, radem, dar nu puteam articula o silaba.

Stiti, este nimicitor pentru un intelectual cu o foarte buna impresie despre sine sa-i faci chestii d-astea. Mai aveam un coleg care ma invitase la un concert si stateam pe langa el, la un moment dat uitasem unde ma aflu, ca ma captivase starea lui. Era dus, umbla pe alte plaiuri, nu zic ca nu erau frumoase, dar unii imbraca o stare comica. L-am necajit un pic, cu pacea care pluteste in aer si prostii din acestea… dupa care am mai fost la un alt concert peste cativa ani. Nu zic ca mi-au lipsit chiar asa de tare, dar mai trebuie si un pic de cultura la casa omului. Totusi niciodata nu trebuie sa iei viata prea in serios, ca nu te mai bucuri 🙂

Deci prin Bucegi, pictorul Sisu Vicentiu se mai plimba si dumnealui. Pe 15 iunie a dus la cabana Malaiesti un tablou. Acesta:

sisu vicentiu malaiesti 15 iunieBravo lui… pentru mine acestea sunt niste lucruri frumoase, merge omul asa prin Bucegi, picteaza, pune un tablou la o cabana… este original!

Iata si un alt tablou:

sisu vicentiuRamai si il privesti, vezi ca unei margarete din planul apropiat ii lipsesc trei petale… „ma iubeste, nu ma iubeste, ma iubeste” 🙂 Dupa trei s-a oprit, oricum matematic reiese „ma iubeste”. Deci au inflorit margaretele 😉

Mai era o casa parasita, pozata de George Secareanu pe la Sirnea. Si aia mi s-a parut o poveste frumoasa. Sa caut poza pe contul lui de Facebook, sa-l intreb daca o pot lua… ca striga acum, recent, la toata lumea: „Baaaa, nu mai furati pozee!” 🙂 🙂 🙂

casa foto george secareanuCand privesti asa, fix, casa asta, oare ce ganduri iti vin in minte? 🙂