1 Mai… la mintea copiilor

Ieri a fost mai bine decat azi din punct de vedere meteorologic. A plouat destul de slab si s-a mai aratat si soarele. La prognoza meteo ascult mereu cu o ureche, de regula cred in prognoza mea, ma uit dimineata spre munti si trag concluzia.

Pentru 1 Mai aveam mai multe planuri dar iar s-au deteriorat „ambasadele” 🙂 Cam toate… si fiecare dintre prieteni avea altceva de facut, sau probleme, sau stateau in tacere. Pe mine treaba asta cu tacerea ma enerveaza, adica… doar acestia oamenii superiori tac cu un scop, ei sunt tacere, si vorbeste tacerea in locul lor. Mie mi se pare o prostie dusa la extrem dar na, fiecare este cum doreste, nu cum mi se pare mie.

Faza cea mai tare, mortala, care pe mine ma amuza foarte tare  este ca un bun prieten merge periodic in parc la Sinaia, sa dea de mancare la porumbei 🙂 „Mai are un pic si se pocaieste”- spunea alt prieten. Tot asa, un prieten pe care eu il stiam prin alte zari parca mai apropiate, ma suna din Delta. Dupa vreo 10 minute de discutii cu umor, imi spune ca de fapt, el se afla intr-o barca, pe un canal, si mai sunt si alte doua persoane cu el… care pescuiesc. Nu prinsesera nimic… daca tot vorbeau, ei intre ei, el cu mine 🙂

Deci, unele lucruri le faci doar cu anumite persoane, doar cu aceia alaturi de care esti pe aceeasi lungime de unda. Oricat ai vrea sa le faci cu altii, nu ies. Cum mai imi zice sotia, ca noi ne-am intalnit doar sa facem niste copii 🙂 Daca eu ii zic sa mergem la un concert ca este nu stiu cine care canta superb la vioara, zice ca nu sunt sanatos, daca ea imi zice sa mergem cu alte perechi, familii, la vreun restaurant sau sa ne plimbam toti cu alaiul pe strada, ma uit ca la film. Mi se pare timp pierdut, umblu asa de nebun pe strada si la restaurant ce sa vorbim? Oricum ne mai intalnim si in alte zile, deci nu stiu ce am putea sa vorbim nu stiu cat timp pe strada sau intr-un spatiu inchis… mergem doar sa mancam? Cum sa mergi undeva doar sa mananci… mi se pare un lucru de nimic.

Si din cate planuri aveam, am constatat ca nu avea aplicabilitate nici unul 🙂 Dar am mers inainte si cu parti din acestea. Am luat copiii la o mica expeditie: Directia Stancile Sf. Ana-Schitul Sf.Ana. Ei faceau deja parte din fiecare plan, dar mai erau si alte lucruri in program. Imediat ce le-am zis, sareau prin casa, spiritul salbaticiei si aventurii se trezise 🙂

Bineinteles ca ei intrebau daca se vor intalni cu un alt prieten de-al lor, cu care mai ieseau. Dar acesta nu putea veni. Rares facea cu mana la fiecare tren credea ca daca nu in primul, atunci in al doilea tren se afla si prietenul lor 🙂 Au mai pastrat o vaga speranta ca vor intalni acest prieten si familia lui prin padure, prin locurile in care am mai fost cu ei. Pana la urma si copiii acestia se simt bine cu prietenii lor 🙂

SAMSUNGRares fuga-fuga sa vada cine sta in acea grota

SAMSUNGIcoana veche de la Stancile Sf. Ana. Intai de toate, am facut tur istoric, sa mai inteleaga si copiii acestia cate ceva. Apoi, i-am lasat de capul lor pe acolo… bine, este un fel de a zice, ca eram cu ochii pe ei.

SAMSUNGO poza cand urcam. Greu i-am prins pe copii… seriosi in vreo poza. Se strambau, alergau, nu aveau stare… scoate-i de prin crengi, de prin noroaie, scoteau broscute de prin ochiuri mici de apa. Rares era cu batul dupa ele…

SAMSUNGAici, Andrei ii explica lui Rares cum sarea el si cu prietenul comun… din acel loc pe bara pusa de jandarmi

SAMSUNGExplorare… poza aceasta este facuta inainte de aceea de mai sus. Rares este nedespartit cand pleaca de acasa, de acel rucsacel.

grota 3In cealalta grota

rares4Strigate razboinice

9M-a chemat repede sa sapam, ca descoperise ceva 🙂 I se paruse dar dadea cu un bat de zor

icoana nouaIcoana noua

SAMSUNGAici eram la Schitul Sf. Ana… unde am ramas uimit. Andrei are de cativa ani o chemare spre Biserica. Uimirea consta in faptul ca atunci cand vezi un copil trezindu-se la ora 8 sa plece la biserica, si nu vrea sa manance pentru ca el trebuie sa ia anafura, ramai asa un pic pe ganduri. Si el nu se plictiseste niciodata… in fiecare duminica sau zi de sarbatoare are acelasi program. Cand eram mic si eu stateam pe la manastiri dar parca nu eram chiar asa 🙂

Si aici, la Schit, nu stiu ce i-a venit ca m-a intrebat cand il las si pe el o zi-doua. A intrat in vorba cu parintele. Afara i-am spus: Cum sa stai aici, nu te plictisesti, poate ti-e urat… dar el mi-a zis asa: „Nu, ca ma rog la Dumnezeu”. Uneori, mai deseneaza pe acasa, oameni in genunchi care se roaga in timpul rastignirii lui Iisus si tot felul de chestii. Se simte el in bine in spatiul acesta al Bisericii si ii fac mereu pe plac, il las oricand sa plece la slujbe, unde vrea. Este ceva foarte interesant. Mie, initial, mi s-a parut o curiozitate pur copilareasca, dar tot trecand timpul… 🙂

lumanari 2Rares sa aprinda si el o lumanare, adica el de ce nu 🙂 Mai apoi aveam sa urcam spre Cota 1400 unde el la telescaun ii spunea megascaun, a dat mana cu un politist, de fapt jandarm montan, pe care il chema Andrei, a vazut o doamna cu umbrela si uitandu-se la ea m-a intrebat: „aia de ce are umbrela?” 🙂 Si doamna auzindu-l, a venit repede spre el sa-i sopteasca razand „pentru ca ploua”. Lui nu i se parea 🙂 Prin padure, la intoarcere fugeau cum vazusera ei ca fuge infanteria stelara 🙂 🙂 I-am adus acasa ca pe niste purcelusi… cu betele dupa ei.

Rares fiind mai mic dar si mai rau 🙂 i se parea ca trebuie sa ne oprim in diverse locuri sa sapam, a vazut un copac pe drum si apoi arata spre altii ca vor cadea si ei tot pe drum si ca de ce nu i-a lipit cineva pe toti 🙂 La un moment dat i-am spus ca nu stiu cu cine seamana atat de zbuciumat si de incapatanat dar el avea lectia auzita si mi-a zis: „cu tine”… asa-i zice mama-sa, cand face un lucru rau seamana cu mine, cand face un lucru bun seamana cu ea 🙂

Azi nu am plecat nicaieri pentru ca tot ploua, marunt si continuu… nu este pentru copii 🙂 Ei stau si povestesc la cine-i asculta… aventura de ieri. Dimineata voiau sa plecam iar la „Sfanta Ana” 🙂

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. Aşadar, citeşti mai mult în semnele de pe cer, ascultând de propria ta meteorologie, apoi, uitându-mă la fii tăi, simt cum mă apucă iar copilăria, de fapt pe la stâncile de la Sfânta Ana am fost de-a dreptul Rareş şi Andrei, tot aşa ca ei, şi cu aceeaşi expresie pe chip, cea de pe chipul lui Rareş, iar legat de Andrei, nu cred că e nevoie să îţi spun eu că flăcăul tău cel mare crede în ceea ce face, şi simte să facă lucrurile în care crede, va lua viaţa în serios şi nu în derâdere, Rareş tot ce va spumega va lua în râs, are spirit ludic, iar asta e cu folos când ceva te izbeşte.
    Una peste alta, ai avut un 1 mai cu multă mişcare, viaţă şi semnificaţie, asta despre nişte locuri. Prietenii ştiu de ce.

    Apreciat de 1 persoană

    • Pai este cel mai sigur. Pe aici, vremea este schimbatoare si mai bine asculti un pic pe la Meteo, te mai uiti si tu, si iti formezi o imagine mult mai corecta. La Stanci este un loc frumos, incarcat de povesti, istorie, unde copiilor le-a placut. Important este sa-i slefuim discret pe copii, in functie de cum sunt ei, sa le scoatem in relief calitatile, fiecare fiind bun la unele lucruri, nascut sa faca doar anumite chestii, nu toate.
      Stiu ca ai fost si tu la Stanci si poate mai ajungi, sigur vei vedea altceva, adica si altele.
      Nu as putea sa spun cum a fost aceasta zi, de regula am cate o definitie. Acum nu am 🙂 A fost… o expeditie 🙂

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: