De Paste… la Manastirea Pestera Ialomitei

Hristos a Inviat!

Lucrurile se petrec nu cum am vrea ci cum isi au rostul. Una vrei si alta se intampla. Nici nu ma gandeam eu ca voi avea o zi de Paste… prea iesita din tipar. Adica… imi inchipuiam ca voi ajunge pe la Babele si Sfinx, pe la manastire, la Pestera Ialomitei, Grota Pustnicului… apoi pe jos spre Cheile Tatarului-Lacul Bolboci-Saua Dichiului si de acolo la Sinaia. Sunt vreo 30-35 km de la Pestera la Sinaia, dar daca-i iei la pas, ai ce vedea. Din masina, peisajele trec prea repede, detaliile se pierd.

Imi inchipuiam ca asa va fi. Ajung la telecabina din Busteni care functiona de la 10:30 si asa am ajuns sus pe Platoul Bucegilor, la Babele. Bineinteles ca gardul metalic de la aceste monumente naturale era sub zapada, asa ca poti trece direct printre Babe 🙂 Am stat pe acolo vreo 10 minute spre disperarea colegului de excursie… care era deja la Sfinx. Apoi am stat si mai mult pe la Sfinx.

stalp

 

babePe langa Babe

SAMSUNG

De la Sfinx, am luat-o perpendicular, spre Pestera. Zapada este din belsug pe munte. Cum te uiti de la Babele spre Vf. Furnica nu vezi decat un mare covor alb. Jnepenii sunt sub plapuma alba, ici-colo le apar mici varfuri. Zapada insa era tare si am coborat si repede si bine, dupa ce am mai stat sa ne uitam si prin cotloanele, atat cat se mai vedeau, ale zone stancoase cunoscute sub numele ciudat de „Cimitirul Elefantilor”. Denumirea asta ma duce mereu cu gandul la filmul „Tarzan”, nu vad legatura cu Bucegii 🙂

SAMSUNGUn pic de pareidolia

ciment si baniCimentul de care mai spuneam eu acum vreo 2 ani… si bani bagati de oameni…

7Ma gandeam sa scriu la gluma ca au cimentat cate unii… ca sa nu se mai intre in Sfinx 🙂 🙂 Sper sa nu fie cineva atat de naiv ca sa si creada. Eu pariez ca sunt destui 🙂

Si cum ma uitam eu asa… vad niste urme mari undeva mai jos de noi. Ma gandeam ca o fi fost vreun urs, mi se pareau prea mari. Cand am ajuns… erau cele mai mari urme de lupi vazute de mine pana la acest moment. Doi sau trei lupi trecusera pe acolo in cursul noptii… am incercat sa-mi imaginez cat de mare o fi fost un astfel de animal. Un cioban batran imi zisese tot felul de povesti, ca au probleme cu astfel de pradatori… ca unii lupi ajung sa aiba talia unui magar. Nu prea crezusem atunci. Mi se paruse mai degraba credibila varianta ca gestionarul fondului cinegetic din Valea Ialomitei, doar scoate din paduri, nu se si preocupa de fauna intr-un sens mai larg. Asta pentru ca o spuneau mai multi. Cica porumbul pentru mistreti il vindea un angajat prin Moroieni 🙂 Ca atare, imediat ce am auzit, am anuntat Ministerul Mediului. Si problema este acum la Administratia Parcului care trebuie sa verifice si sa dispuna… dupa care trebuie sa vina un control de la ITRSV Bucuresti si cineva de la minister. Un control inopinat… au zis ca ma anunta cu o zi inainte. Doua zile stau pe Valea Ialomitei, doua pe Prahova si doua pe Brasov, verifica tot Parcul. Mi se apare o idee foarte buna.

Revenind la lupii astia, care cutreiera muntii dintr-o parte in alta, imi spunea un batran azi, ca dupa ani de ciobanie, tot nu poate spune unde stau lupii. Astia iau pe furis cate o oaie, o mananca si apoi iar vin 🙂 Presupunea ca stau prin jnepeni si ca treci pe langa ei fara sa-i vezi 🙂 Devin asa, brusc invizibili 🙂

SAMSUNG

9Aici s-au oprit lupii sa se uite spre vale

10Vedere spre zona Pestera

SAMSUNGStatia de telecabina de la Pestera… functiona astazi si acest tronson

Dupa ce am cascat gura suficient, am plecat spre manastire. Ajungem la 12 fix 🙂 taman cand personalul monahal se pregatea sa inceapa slujba. Lasam rucsacii si vorbind cu un calugar… acesta din vorba in vorba ne spune sa nu plecam, sa stam la slujba… cum asta si aveam de gand ne-a prins ora 13 acolo. Cam vreo 2o de persoane in biserica… Mi-a placut foarte mult, totul a fost asa, plin de evlavie, cu tot felul de episoade care te tineau conectat… nu se citea mecanic, se canta foarte frumos, s-a vorbit foarte frumos. Staretul Calinic spunea asa… „sangele dragostei LUI care s-a varsat sa spele pacatele noastre…si de atunci sangele Sau se varsa in altare continuu… pentru ca sfintele altare inchipuiesc mormantul Sau… nu exista credinta deplina fara intelegerea a doua lucruri: rastignire si Inviere… nu facem o comemorare… Sa-L pastram pe Hristos cu mult dor in inimile noastre, sa-I facem loc in suflet…

branduse

SAMSUNGProcesiune

Foarte frumoasa slujba… apoi s-a plecat in procesiune spre Staretie, cum se face in fiecare an. Nu am reusit apoi sa plecam pe traseu pentru ca eu aveam si o intalnire, apoi parintele staret nu a vrut sa plecam… si am stat inauntru toti cei din biserica, la vorbe si bucate vreo ora jumatate 🙂 De cand am ajuns, la ora 12, am inteles ca trebuie sa las lucrurile in voia lor sau in voia Lui. Nu mi-am mai facut nicio grija cu timpul, era mult mai important ce traiam, ce auzeam. Asa cum unii isi inchipuie, aveam mare nevoie de niste cuvinte, pareri, impresii… mai era ceva de completat in ghidul meu. Nu am avut cum, nu am avut timp pana azi. Cand lipseste o piesa anume poti sa o cauti in mii de locuri ca nu o gasesti 🙂 Trebuie sa mergi dupa ea… Asa ca nu a mai avut importanta timpul sau traseul, cumva ajungeam inapoi.

Chiar si asa, la ora 16 eram la telecabina si coboram in Busteni… la 17 eram acasa. Urcusul spre Babele a durat o ora. Nu incercati, nu este deloc lejer, este zapada mare… si la ora cand am urcat stralucea bine soarele… deci nu prea a fost o placere sa te afunzi prin zapada. Dar na, nu-mi pun eu astfel de probleme, trebuie si atat… trebuia sa prind telecabina, daca nu ajungeam la timp… mergeam spre Piatra Arsa-Poiana Stanei… si pe la ora 18 si un pic as fi fost in Poiana Stanei Regale.

SAMSUNGSub telecabina, pe Platou, un morman de baloti de lucerna. O idee neinspirata, nu mai exista in aceasta perioada vreun rumegator pe Platou, sunt tocmai jos pe la limita superioara a padurii. Dar poate sunt pe acolo din toamna si or fi putrezite.

2Din telecabina vazusem urme pe Valea Caraimanului, urcasera cativa… la cum pareau versantii plini de zapada, nici nu as fi urcat, nici nu as fi coborat pe acolo. Nu este vorba de curaj… mie mi se pare ca este un lucru cu un anume risc, o chestie care poate fi facuta doar o data si gata. Si nu asa trebuie pusa problema. Mergi in siguranta, te intorci la fel. Nici salvamontistii acestia nu inchid de nebuni traseele de abrupt in aceasta perioada 🙂

Si azi, am auzit una dintre cele mai frumoase si mai reale definitii despre Bucegi!

Anunțuri

3 răspunsuri

  1. Adevărat a înviat!

    Apreciază

  2. Hristos a’nviat!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: