Plimbare prin Valea Pelesului – Poiana Stanei Regale

O plimbare scurta, cateva imagini:

SAMSUNG

2

3

4Un barlog de urs

5Pe acolo intra

SAMSUNG

7

8

9

10Oxalis acetosella

Anunțuri

Cel mai frumos si cel mai rar iris din Parcul Natural Bucegi

Numele lui: Iris Beldie.

Descoperitor: botanistul Alexandru Beldie, cel care a inventariat mai bine ca oricine flora Bucegilor. In cinstea lui, Centrului de Vizitare al Parcului Natural Bucegi de la Busteni, i-a fost pusa denumirea de „Alexandru Beldie”.

Acum cativa ani gaseam in zona muntilor Vanturis-Coltii lui Barbes, niste irisi fara flori. I-am studiat o vreme, am zis ca pot fi din specia Iris aphilla ssp. hungarica, o specie protejata si care nu apare daca nu ma insel pe lista plantelor existente in Bucegi. Sigur nu apare insa pe site-ul Parcului, nefiind observata.

Intre timp, adica de prin 2011 si pana in prezent, am observat ca irisul adus de mine acasa a inflorit si asa am stabilit ca nu este Iris aphilla si ca este o specie diferita. Iris aphilla si ma refer la subs. hungarica este destul de rar in Bucegi, am gasit doar 2 statiuni, iar acesta, Irisul lui Beldie este si mai rar.

Bun… si a inflorit irisul, m-am uitat la floarea lui, s-a stabilit… de la an la an s-a inmultit, un ghiveci l-am dus la Agentia pentru Protectia Mediului Prahova si un altul la Centrul de Vizitare de la Busteni. Un ghiveci l-am dat si unui prieten.

In acest an, a inflorit la acest prieten. Si a inflorit mai frumos ca niciodata. Iata cateva imagini:

SAMSUNGAre 3 boboci si este foarte mica tulpina. Cel inflorit la mine era si mai mic

SAMSUNG

SAMSUNGIn acest an este programat cu cei de la Administratia Parcului… sa amenajam un pic locul unde se afla aceasta statiune.

Dupa povesti…

Continui sa ma uit dupa urme vechi, sa mai „adun” din ele… alte chestii, alt format, alte persoane. Deoarece capitolul cu noul ghid al zonei s-a incheiat de ceva vreme… si imediat ce stiu ca va intra la tipar, ar trebui sa dureze maximum o saptamana acest proces, voi anunta.

Intre timp insa, mai este loc si de altele. Iata cateva imagini… aflate prin apropiere 🙂

Intai insa, am observat ca vinde cineva o portiune de padure… o fi in Parc, nu o fi in Parc, ramane sa aflu saptamana viitoare. Mereu mi s-a parut stranie treaba asta: cum sa vinzi padure… din ce am vazut sunt cam 4000 mp, si este clar ca persoana care a postat anuntul pe arbori, are si acte, altfel nu avea cum sa vanda.

SAMSUNGPanoul cu limita Parcului, drumul forestier, peste drum parcela de padure pusa in vanzare. Anunturile sunt pe arbori.

SAMSUNG

SAMSUNGProbabil o scobitura unde punea cineva de mancare… pentru a amagi animale… vreun braconier. Din ce se vede, nu mai este folosita de ceva timp.

Mai departe si alte imagini, in acord cu titlul:

SAMSUNGUn tablou pictat, vechi cine stie de cand… mi s-a spus ca troita era si pe timpul razboiului, adica al doilea razboi mondial.

SAMSUNGSi cum primavara inainteaza din aval catre amonte, schimbari observandu-se din statiune in statiune, ma refer la Valea Prahovei… pe langa maluri de ape, vegetatia se dezvolta foarte bine… si se pare ca mai poti gasi si altceva… foarte-foarte vechi:

SAMSUNGFosile 1

SAMSUNGFosile 2

Asadar un bolovan urias, plin de urme ale trecutului. Cel putin 30 de minute am stat pe langa o astfel de minunatie… grea de circa 200 kg.

Dar si alte aspecte urmarite, nu au intarziat sa apara:

8Cruci vechi care nu au legatura cu troita de mai sus si nici una cu alta 🙂

La „masa verde”

Azi ma duc si eu dupa rezultate la niste analize. De fapt, era o repetare, care trebuia sa se produca in martie. Si cum nu mai veneam ma cauta doctorul 🙂 Asa m-am dus si eu marti, sa le repet, sa vedem cum sunt de data asta. Dupa chestia cu acul… ca si de asta nu prea merg la analize,  ca dupa jumatate de seringa se invarte universul si n-am ce face si trebuie sa opresc asistenta ca simt ca imi plesneste capul. Bun… si dupa incheierea operatiunii de recoltare, mi-e rau toata ziua. Sunt leguma 🙂 Nu am pofta de mancare, am greturi, nu sunt in stare sa merg pe jos 200 metri… cam toata ziua 🙂 Si cica sa mai donez si sange, ca am o grupa nu prea comuna 🙂 Decat analize, mi-e mult mai usor sa alerg pe jos pana la Bucuresti sau un Marathon 7500, pe toate vaile si traseele turistice din Bucegi. Este mai simplu.

SAMSUNG

Dupa chestia cu acul, dus am fost. Am cate un prieten care intelege ca poti fi barbat si cu analize si fara 🙂 De regula, ma astepta o prietena, dar nemaifiind pe aici… Bineinteles ca m-au sunat ca au sosit rezultatele, dar eu nu m-am dus dupa ele. M-am dus azi 🙂 ca m-a sunat doctorul cu care sunt prieten. El daca nu mai vin. Eu ca am uitat. El sa vin azi. Eu sa-mi spuna la telefon. El nu, sa ma duc la el. Instantaneu am uitat. Adica imediat ce am inchis. Doar ca termin treburile mai repede decat prograsem… fiind sarbatoare si multi sarbatoriti si imi amintesc. Ajung si ma ia omul in primire.

Aveam prea multa rabdare sa ma enervez si cu el… apoi ma motiva gandul: unde ai vazut doctor sa zica de bine. El vorbea, eu imi treceam mana prin par si ma gandeam la tunsoarea lui Cezar, un prieten, poate nu ar fi rau sa ma tund din nou si mai scurt… Doctorul cu anemia, cu nivelul, ca nu s-a schimbat nimic, ca lucrurile sunt foarte serioase. Ma ia cu mancarea, subiectul ce frige. Daca mananc verdeturi, ca a fost Pastele, ca este primavara si nu stiu ce… i-am zis si eu ca de Paste am mancat un ou, ca nu am avut pofta de mai multe, in rest cozonac, salata de boeuf, niste gratar.

SAMSUNG

Clar, nu am pofta de mancare. Eu mananc doar in anumite conditii si nu orice, mananc o ciorba poate de doua-trei ori pe luna, daca am pofta de ceva si se face greu, imi trece pofta, daca nu am cu cine sa vorbesc in timp ce mananc, nu mananc… mancarea trebuie sa arate nu stiu cum… este complicat. Ce sa-i zic doctorului, ca nu avea cum sa inteleaga. Mi-a dat o stiva de ceva pe o reteta 🙂 si indicatii clare, multe alimente cu fier. Ca daca nu, e ca daca nu 🙂 Deci pe mine chestiile cu „ca daca nu” ma arunca in partea opusa adica ma lasa rece. Iau reteta ca sa fac rost de bon pentru loteria viselor 🙂 cat si in ideea ca mai vand si oamenii de la farmacie niste medicamente, si le voi arunca si eu dupa vreo 3 luni cand dau peste ele accidental… Insa cum in drumul meu era si o padure, repede dupa niste urzici. Mi se pare ca suna mai familiar. Erau in voie urzici, castravan, leurda.

SAMSUNG

„Geniul” din mine gaseste repede solutia: 3 in 1. Le amestec pe toate si am fier la puterea a treia 🙂 Zis si facut. Dupa o ora de migalit, ca eu adun fir cu fir si urzicile cu mana goala… am plecat acasa. Aici alta operatiune, spalat foaie cu foaie, fir cu fir, inainte de a le pune la fiert. Pentru ca pe urzici poate sta omida unui fluture foarte frumos: Aglais Urticae… si aia nu se mananca 🙂

castravanCastravan… un fel de spanac

SAMSUNGUrzici

urzici

SAMSUNGLeurda

Pana le-am spalat si le-am pus pe foc… am constatat eu ca imi ia o gramada de timp. De o vreme, sunt panicat tare cu timpul, sa lucrez cat mai mult… am luat-o razna 🙂 Am predat stafeta la bucatarie, nu mai am pofta, mananc maine sau daca vine vreun prieten pe la mine in seara asta, poate mananc cu el. Dificila problema 🙂

Mai trebuie sa scriu ca azi a fost Ziua Internationala a Cartii si ca in parcul din Sinaia a avut loc o frumoasa actiune… niste elevi si profesori daruiau celor de pe acolo narcise, carti, semne de carte. Este foarte bine ca sunt marcate astfel de zile, ele raman in constiinta tinerilor si le incalzesc sufletele celor mai in varsta. Cat despre cartea la care am lucrat, urmariti pe aici cand voi anunta lansarea; nu mai este chiar mult. Desi eu am mai scris ce va fi si cum va fi, deocamdata nimeni nu a banuit vreun pic ce este in ea. S-a inteles ca este o simpla carte, ca toate cartile. Cei care au avut acces la rezumat sau la continut, zic eu ca le-a placut 🙂 Abia astept sa apara, ca sa putem spune ca am facut si pe asta… si sa trec la un alt nivel, la fel de calitativ dar mult mai incitant/antrenant.

Tot azi, micutul Rares a fost inscris la gradinita, pentru la toamna… si, a petrecut o ora alaturi de ceilalti copii de la gradinita. Se pare ca nu va avea probleme de adaptare… sa vedem insa ce leac gasim pentru incapatanare 🙂

Cateva repere… mai ales Radarul Padurilor

Merita mentionate cateva aspecte:

1. Zapada pe Bucegi ca la Polul Nord 🙂 Primavara o sa vina pe munte prin luna mai, in noptile trecute s-a mai depus un strat de cativa centimetri. Daca nu ploua, atunci se schiaza si de 1 Mai prin Valea Dorului.

2. Trec la Radarul Padurilor… spunea un prieten la data cand era lansata chestia asta, ca s-ar putea sa fie doar o metoda de albit banii. Cine stie? Vom vedea.

Iata insa ce spune un padurar despre mafia lemnului:

http://hotinfo.ro/cum-functioneaza-mafia-lemnului-dezvaluirile-explozive-ale-unui-fost-padurar/ si ce propune acesta:

„În maxim o lună de zile dacă in fiecare localitate, oras (în care se fac transporturi către orice mega companie din asta), ar vrea cineva cu adevărat să stopeze transporturile ilegale de material lemnos mega companiile ar rămane fără obiectul muncii. La o verificare amănunțită totul este ilegal. Nu contractele pe care le au aceste firme trebuie oprite ci trebuie avut grijă ca lemnul să fie transportat legal la aceste firme. Ar trebui sa fie in fiecare localitate, oraş, minim 2 persoane care să aiba curajul de-a suna la 112 să ceară să se verifice la fața locului de către Poliție, ITRSV, documentele de transport şi ISCTR-ului să cîntărească transportul, garantat că acel transport nu va ajunge la destinație”.

3. Am zis ca pe asta nu am vazut-o. Intre Poiana Tapului si Poiana Stanii, sambata, un urs fugea de mama focului… fugarit de o haita de caini hoinari. Vreo 6-7 caini urmareau un urs 🙂 Adica mai fuge ursul dar acesta fugea chiar bine, de frica. Cu cateva zile inainte, un urs se plimba pe str. Urlatorii din Busteni, noaptea, oamenii se uitau la el, si niciun caine nu latra. La fel, de frica 🙂

4. Cineva a avut fericita, senzationala inspiratie, de a-i muta pe aceia cu taxarea de la intrarea pe Aleea Pelesului. Care cum venea cu masina dorind sa ajunga la Castelul Peles, erau opriti de niste taxatori. Intai le spuneau ca nu este voie, apoi ii taxau. Deci era voie doar daca plateai. Cu ce ocazie, cu ce drept ingradeau ei accesul auto m-am intrebat mereu. Probabil cineva din administratia locala si-a dat seama ca este un abuz, adica si-au pus aia ghereta in drum si luau banii turistilor. De ani de zile…

SAMSUNGUnde este sageata rosie, stateau oamenii aceia cu taxa lor si cu ghereta lor

Saptamana trecuta, cineva i-a mutat de acolo, i-a dus cu cabina de paza cu tot, in parcare la hotelul Bastion si restaurantul Cutitul de Argint. Adica sa ia bani pentru parcarea de acolo. Probabil smecheria era urmatoarea: blochezi drumul, dar tu ai voie de fapt sa iei taxa doar pentru parcarea ce apartine acelor unitati turistice. Insa turistii voiau sa mearga in proportie covarsitoare la Peles nu la vreun hotel sau restaurant. Si sub pretextul ca nu este permis accesul, li se luau banii pentru o parcare situata cu mult mai jos de castel 🙂 Dupa mine, ani de zile s-a perceput ilegal acea taxa.

peles Fotograful Kurt HielscherVedere veche cu Pelesul, autor Kurt Hielscher

5. Deocamdata, castanul din curtea Castelului Peles a ramas… viu! Cat tupeu sa ai, ca sa marchezi pentru taiere un castan sanatos, tocmai la Peles? Cine trece pe acolo, il poate vedea stampilat si totusi plin de muguri. Probabil, cei de la Castel, au cerut unora sa mai toaleteze copacii. Astia au zis ca gata se face… au batut palma si s-a trecut la treaba. Asa au venit niste baietii care au ciuntit pe ici-pe colo, sa se vada ca au fost prezenti. Apoi unul mai orientat, si-a dat seama ca directorii nu prea ies de prin castel sa vada ce taie ei, si a marcat si un castan. Oricum nu se gasea o astfel de specie prin padurile zonei. Si daca tot sunt platiti pentru o treaba de ce sa nu obtina maximum? 🙂

Castanul nu avea nimic, o creanga mai groasa atarna peste aleea pe care trec turistii. Sa zicem ca din exces de zel, masuri suplimentare de siguranta s-ar fi taiat acea creanga. Dar astia intentionau sa taie tot copacul 🙂 Am intrebat si eu… se pare ca din castan se face cea mai buna sindrila. Clar… astia au vrut sa plece si cu bani si cu orice altceva poate fi sustras. Legal evident! Doar castanul are stampila.

Pe cei de la castel i-am anuntat, dar nu mi-au raspuns. Cert este ca nici castanul nu a mai fost taiat. O fi avand careva de acolo vreun aranjament cu aia care taiau. Daca am timp zilele acestea, fac o sesizare la Politie, ca miroase un pic a abuz… este culmea tupeului sa te duci in curtea celui mai vizitat muzeu din tara si sa tai tu un castan… care nu are nimic 🙂 Asta este golanie pe fata, pe ideea ca nimeni nu intreaba… oamenii de buna-credinta spun: lasa ca stiu ei ce fac, iese ceva frumos!

Daca am lasa putin buna-credinta am vedea ca nu doar pe aici, ci in multe locuri… angajatii statului nu-si fac treaba, ci fac ce-i intereseaza.

A doua zi, a treia zi

„Cat poate sa tina si Pastele acesta!” De cam vineri dupa-amiaza asa, incepe lumea sa se pregateasca. Si vine sambata, duminica, luni si marti. Miercuri se reiau treburile. Bine, pentru altii s-au reluat de ieri. Interesant mi se pare ca marea-marea majoritate 🙂 nu mai face nimic in aceste zile… doar se pregateste pentru… festin 🙂 Mi se pare foarte amuzant. Pentru mine au fost trei zile diferite dar perfecte: duminica, luni, marti. Duminica am dat Cezarului ce este al Cezarului, cum se spune, si am fost la manastirea Pestera Ialomitei… a fost o zi cum greu se poate relata. Luni… iesire la padure, socializare cu lupii 🙂 🙂 oameni si discutii intr-un cadru superb.

drum prin padure

SAMSUNG

pe langa focFestin 🙂 pe masa, pe foc, pe banci… dezordine culinara 🙂

SAMSUNGPrin iarba am descoperit sute de furnici… care nu deranjau 🙂 Deci alte vietati nu aveau cum sa mai fie prin iarba… sigur la cate musuroaie erau, furnicile acelea au capturat orice. Asa ca am stat linistiti la soare 🙂 Sub un mic arbust erau furnici mari negre si cu un pic de roscat… nu departe un musuroi cu furnici negre de talie mijlocie si la vreo 50 cm de acesta, alt musuroi de furnici mici negre… tot o ierarhie.

festin 2Cam asa s-a derulat ziua de luni… cu focuri, floricele, la soare, multa lume, distractie, festin 🙂 Ziua de marti a venit cu altceva: o drumetie prin locuri mai salbatice, cu urcat de pante inclinate, observatii faunistice, nelipsitul foc, poze, ciripit de pasarele… si liniste totala!

cursIntai urcarea s-a facut pe langa un curs de apa

SAMSUNGA fost un fag frumos…

SAMSUNGSa tot mergi prin asemenea padure

padure 1

9Am reusit sa vedem fara sa fim vazuti caprioare si mistreti… destul de departe, fara sanse pentru aparatul foto din cauza desisului. Totusi, a fost si un mistret mare care nu stiu de unde a tasnit dar a trecut ca o sageata prin spatele nostru.

pasuneAm iesit din padure… sa vedem si cum stau lucrurile pe la golul alpin. Observasem circa 12 caprioare pana la acest moment cu tot cu iezi… si in doua locuri urmele lupilor ce infruptasera dintr-un mistret, mai multe urme de cerbi.

11Urmele unui Mos Martin ce coborase agale spre padure

peisajTrebuia si noi sa ne oprim… si in acest loc am zis eu ca este cel mai potrivit. Sa stai intr-o liniste perfecta, sub crengile acestea ca niste arcade, parea foarte potrivit. In dreapta, era un fag uscat, doborat de cine stie cand, de vant. Deci peisaj era, liniste, lemne erau la indemana si nu trebuia depus mare efort 🙂

SAMSUNGFocul l-am aprins repede langa un mic lemn putred cu muschi pe el… si la vreo 2-3 metri de un petec de zapada. Prin urmare, totul era primitor, usor de controlat, de facut.

SAMSUNGAveam o pofta de mici… la cati am fost cu o zi inainte, nici nu stiu daca am facut si mici 🙂 Si am ramas cu pofta… insa, de data aceasta, a fost o prioritate… asta este o culoare care imi place, la mici ma refer. Cred ca doar eu am mancat 10 mici acolo, in ciripit de pasarele… prea era decorul primitor 🙂

SAMSUNGSi mai spre sfarsit, am pus zapada peste jar… fara bataie de cap, mai multi pumni de zapada si gata. Am parlit noi si un pic din muschiul de pe lemnul acela putrezit, dar na, a fost pentru o cauza nobila 🙂 Ce i se pare nobil fiecaruia. Oricum, focul se stinsese si fara sa mai punem zapada, insa intotdeauna doua masuri de siguranta sunt mai bune decat una.

SAMSUNG

SAMSUNGM-am intrebat deseori cat poate trai o astfel de ciuperca? Vreo 5 ani cred…

SAMSUNG

SAMSUNGPe langa apa am urcat, pe langa apa ne-am intors

20Cand s-a vazut mai bine, am facut si o poza cu partea nordica a Busteniului Au fost trei zile frumoase in felul lor… Vineri ar fi sarbatoare din nou 🙂 si vor alti prieteni sa mearga dupa coarne de cerb. Fiecare cu propriile fixuri… o sa-i duc ca le-am promis. Eu sper sa nu gasesc vreun corn, ca sa nu car de el toata padurea, neavand ce face cu asa ceva. Gasisem un corn prin muntii Baiului acum vreo 3 ani… si tot ma impiedicam de el prin casa. Il mutam de colo-colo, ma enerva ca nu se potrivea in camera… nu mai stiu pe unde este ca nu l-am mai vazut de mult timp… acum mi-am amintit, ori l-am aruncat, ori l-am dat cuiva. Mai vad pe cate un cetatean ca umbla prin oras cu coarne de cerb de vanzare… nu am reusit niciodata sa inteleg utilitatea, de ce sa cumperi, ca sa faci ce? E loc pentru fixurile fiecaruia 🙂

Completare pentru Guest, 16.04.2015:

Aveam si o poza cu ce mai fac unii, pe la noi, cu coarne de cerb. Evident ca iti trebuie foarte multe 🙂

coarne

De Paste… la Manastirea Pestera Ialomitei

Hristos a Inviat!

Lucrurile se petrec nu cum am vrea ci cum isi au rostul. Una vrei si alta se intampla. Nici nu ma gandeam eu ca voi avea o zi de Paste… prea iesita din tipar. Adica… imi inchipuiam ca voi ajunge pe la Babele si Sfinx, pe la manastire, la Pestera Ialomitei, Grota Pustnicului… apoi pe jos spre Cheile Tatarului-Lacul Bolboci-Saua Dichiului si de acolo la Sinaia. Sunt vreo 30-35 km de la Pestera la Sinaia, dar daca-i iei la pas, ai ce vedea. Din masina, peisajele trec prea repede, detaliile se pierd.

Imi inchipuiam ca asa va fi. Ajung la telecabina din Busteni care functiona de la 10:30 si asa am ajuns sus pe Platoul Bucegilor, la Babele. Bineinteles ca gardul metalic de la aceste monumente naturale era sub zapada, asa ca poti trece direct printre Babe 🙂 Am stat pe acolo vreo 10 minute spre disperarea colegului de excursie… care era deja la Sfinx. Apoi am stat si mai mult pe la Sfinx.

stalp

 

babePe langa Babe

SAMSUNG

De la Sfinx, am luat-o perpendicular, spre Pestera. Zapada este din belsug pe munte. Cum te uiti de la Babele spre Vf. Furnica nu vezi decat un mare covor alb. Jnepenii sunt sub plapuma alba, ici-colo le apar mici varfuri. Zapada insa era tare si am coborat si repede si bine, dupa ce am mai stat sa ne uitam si prin cotloanele, atat cat se mai vedeau, ale zone stancoase cunoscute sub numele ciudat de „Cimitirul Elefantilor”. Denumirea asta ma duce mereu cu gandul la filmul „Tarzan”, nu vad legatura cu Bucegii 🙂

SAMSUNGUn pic de pareidolia

ciment si baniCimentul de care mai spuneam eu acum vreo 2 ani… si bani bagati de oameni…

7Ma gandeam sa scriu la gluma ca au cimentat cate unii… ca sa nu se mai intre in Sfinx 🙂 🙂 Sper sa nu fie cineva atat de naiv ca sa si creada. Eu pariez ca sunt destui 🙂

Si cum ma uitam eu asa… vad niste urme mari undeva mai jos de noi. Ma gandeam ca o fi fost vreun urs, mi se pareau prea mari. Cand am ajuns… erau cele mai mari urme de lupi vazute de mine pana la acest moment. Doi sau trei lupi trecusera pe acolo in cursul noptii… am incercat sa-mi imaginez cat de mare o fi fost un astfel de animal. Un cioban batran imi zisese tot felul de povesti, ca au probleme cu astfel de pradatori… ca unii lupi ajung sa aiba talia unui magar. Nu prea crezusem atunci. Mi se paruse mai degraba credibila varianta ca gestionarul fondului cinegetic din Valea Ialomitei, doar scoate din paduri, nu se si preocupa de fauna intr-un sens mai larg. Asta pentru ca o spuneau mai multi. Cica porumbul pentru mistreti il vindea un angajat prin Moroieni 🙂 Ca atare, imediat ce am auzit, am anuntat Ministerul Mediului. Si problema este acum la Administratia Parcului care trebuie sa verifice si sa dispuna… dupa care trebuie sa vina un control de la ITRSV Bucuresti si cineva de la minister. Un control inopinat… au zis ca ma anunta cu o zi inainte. Doua zile stau pe Valea Ialomitei, doua pe Prahova si doua pe Brasov, verifica tot Parcul. Mi se apare o idee foarte buna.

Revenind la lupii astia, care cutreiera muntii dintr-o parte in alta, imi spunea un batran azi, ca dupa ani de ciobanie, tot nu poate spune unde stau lupii. Astia iau pe furis cate o oaie, o mananca si apoi iar vin 🙂 Presupunea ca stau prin jnepeni si ca treci pe langa ei fara sa-i vezi 🙂 Devin asa, brusc invizibili 🙂

SAMSUNG

9Aici s-au oprit lupii sa se uite spre vale

10Vedere spre zona Pestera

SAMSUNGStatia de telecabina de la Pestera… functiona astazi si acest tronson

Dupa ce am cascat gura suficient, am plecat spre manastire. Ajungem la 12 fix 🙂 taman cand personalul monahal se pregatea sa inceapa slujba. Lasam rucsacii si vorbind cu un calugar… acesta din vorba in vorba ne spune sa nu plecam, sa stam la slujba… cum asta si aveam de gand ne-a prins ora 13 acolo. Cam vreo 2o de persoane in biserica… Mi-a placut foarte mult, totul a fost asa, plin de evlavie, cu tot felul de episoade care te tineau conectat… nu se citea mecanic, se canta foarte frumos, s-a vorbit foarte frumos. Staretul Calinic spunea asa… „sangele dragostei LUI care s-a varsat sa spele pacatele noastre…si de atunci sangele Sau se varsa in altare continuu… pentru ca sfintele altare inchipuiesc mormantul Sau… nu exista credinta deplina fara intelegerea a doua lucruri: rastignire si Inviere… nu facem o comemorare… Sa-L pastram pe Hristos cu mult dor in inimile noastre, sa-I facem loc in suflet…

branduse

SAMSUNGProcesiune

Foarte frumoasa slujba… apoi s-a plecat in procesiune spre Staretie, cum se face in fiecare an. Nu am reusit apoi sa plecam pe traseu pentru ca eu aveam si o intalnire, apoi parintele staret nu a vrut sa plecam… si am stat inauntru toti cei din biserica, la vorbe si bucate vreo ora jumatate 🙂 De cand am ajuns, la ora 12, am inteles ca trebuie sa las lucrurile in voia lor sau in voia Lui. Nu mi-am mai facut nicio grija cu timpul, era mult mai important ce traiam, ce auzeam. Asa cum unii isi inchipuie, aveam mare nevoie de niste cuvinte, pareri, impresii… mai era ceva de completat in ghidul meu. Nu am avut cum, nu am avut timp pana azi. Cand lipseste o piesa anume poti sa o cauti in mii de locuri ca nu o gasesti 🙂 Trebuie sa mergi dupa ea… Asa ca nu a mai avut importanta timpul sau traseul, cumva ajungeam inapoi.

Chiar si asa, la ora 16 eram la telecabina si coboram in Busteni… la 17 eram acasa. Urcusul spre Babele a durat o ora. Nu incercati, nu este deloc lejer, este zapada mare… si la ora cand am urcat stralucea bine soarele… deci nu prea a fost o placere sa te afunzi prin zapada. Dar na, nu-mi pun eu astfel de probleme, trebuie si atat… trebuia sa prind telecabina, daca nu ajungeam la timp… mergeam spre Piatra Arsa-Poiana Stanei… si pe la ora 18 si un pic as fi fost in Poiana Stanei Regale.

SAMSUNGSub telecabina, pe Platou, un morman de baloti de lucerna. O idee neinspirata, nu mai exista in aceasta perioada vreun rumegator pe Platou, sunt tocmai jos pe la limita superioara a padurii. Dar poate sunt pe acolo din toamna si or fi putrezite.

2Din telecabina vazusem urme pe Valea Caraimanului, urcasera cativa… la cum pareau versantii plini de zapada, nici nu as fi urcat, nici nu as fi coborat pe acolo. Nu este vorba de curaj… mie mi se pare ca este un lucru cu un anume risc, o chestie care poate fi facuta doar o data si gata. Si nu asa trebuie pusa problema. Mergi in siguranta, te intorci la fel. Nici salvamontistii acestia nu inchid de nebuni traseele de abrupt in aceasta perioada 🙂

Si azi, am auzit una dintre cele mai frumoase si mai reale definitii despre Bucegi!