Cumul de stiri: A murit un om al muntelui – Alexandru Porancia; Vanatorii de Munte-cetateni de onoare la Busteni; Targul de Turism al Romaniei; Ieronim Sinaitul la Busteni; Trofeul

Tot felul de evenimente…unele fericite, altele mai putin.

Sambata 14 martie… stiti ca in 1881, intr-o astfel de zi Romania devenea Regat… in muntii Fagaras s-a produs un tragic accident. Imprejurarile nu le cunosc si poate nici nu as vrea. Alexandru Porancia, baiatul care ma intampina mereu cu zambetul pe buze la Padina Fest si Marathon 7500, cu intrebarea: „Ce mai faci, Adi?” …a plecat dintre noi. Desi vorbeam cu el tot felul, ca oamenii care iubesc muntele, am un regret ca nu am stat si mai mult de vorba. Cred ca asa ni se intampla tuturor. Alexandru era fiul meteorologului de la Vf. Omu, George Porancia, omul care de o viata locuieste pe cel mai inalt varf al Bucegilor. Iubea alpinismul, un sport spre care eu personal nu am simtit nicio atractie, desi am cochetat cu el. Mie imi plac lucrurile stabile, concrete, care au o baza, nu gasesc explicatia logica de a sta atarnat pe pereti in corzi. Nu stiu de ce as face asta si la ce ar conta si ce as dovedi. Nu stiu de ce ar fi interesant sa ma sui pe nu stiu pe unde, ca sa pierd timpul astfel. Mereu am urcat astfel de trasee de alpinism doar pentru a poza vreo floare rara sau pentru a ajunge la vreo grota, dar altfel, nu imi explic ce sa caut la baza unui perete si sa incep sa ma sui pe el pana la varf. Nu ma sperie greutatea traseului ci apasarea ca fac un lucru inutil. De exemplu, parcurgerea Acelor Morarului a fost o necesitate, nu o performanta, pe care nu o voi mai face prea curand pentru ca pe mine ma interesau alte aspecte… gasite printr-o carte. M-am suit pe acolo de vreo 3 ori, gata, ce sa mai caut… oricum m-am spanzurat pe acolo in corzi pentru niste fantezii…

Alexandru Porancia iubea acest sport, pentru ca fiecare ne regasim in anumite lucruri, fiecare functionam diferit… se spune ca a cazut de pe un astfel de perete. Prea tanar pentru a muri… din pacate, in acest an nu-l vom mai vedea la 7500 si la Padina Fest. Nu vreau sa ma gandesc la ce este in familia sa, in sufletele celor apropiati… uneori, privim la oamenii din jurul nostru, ne certam cu ei sau ne bucuram alaturi de acestia, vazandu-i si a doua zi, uitam ca intr-o zi s-ar putea sa nu mai fie acolo… si atunci ramane un gol pe care-l nu pot umple amintirile, pozele… suntem mult prea fragili… si nu avem niciun control asupra clipei ce va veni. Dumnezeu sa-l odihneasca!

alex poranciaMontaniard in albastrul cerului

Un eveniment fericit de data aceasta, cu destula incarcatura emotionala, a avut loc la Busteni. Cei din conducerea orasului au facut un lucru extraordinar… dupa ce l-au declarat post-mortem cetatean de onoare, pe dl. profesor Buruiana Petre, au luat o decizie demna de niste edili preocupati de oras. Toti vanatorii de munte cu domiciliul in oras si care au fost in Iraq si Afganistan au fost declarati cetateni de onoare, in cadrul unei ceremonii impresionante. Cu parere de rau, remarc faptul ca acest eveniment nu a fost promovat cum ar fi trebuit… ar fi fost principala atractie de week-end din Valea Prahovei.

Cred ca aceasta decizie a Primariei si a Consiliului Local este inegalabila pentru cetatenii orasului. Pe mine ma lasa rece, declararea de cetateni de onoare cum ar fi: Simona Halep, Ilie Nastase, etc si etc. Tot respectul pentru performantele lor, dar nu vad legatura cu Busteniul. Unii zic ca pentru promovarea orasului… asa o fi. Eu sunt cu ideea ca orasul este al celor din Busteni si imi place cand vad ca oameni care merita, devin simboluri in localitate. Au fost declarati cetateni de onoare, un numar de 22 de vanatori de munte, dintre care unul post-mortem. Nu-i cunosc pe toti si nici nu stiu daca mai stau prin Busteni, majoritatea probabil… dar ii cunosc pe aceia alaturi de care am copilarit si cu care sunt prieten.

Pozele sunt luate de pe Facebook, de la Adriana Vajeu, ofiterul de presa al Primariei, sau de la rudele celor din imagini. Nu vreau sa minimalizez pe unii, dar nu-i cunosc chiar pe toti… ceea ce nu inseamna ca nu apreciez activitatea lor.

VM4Aici sunt toti… militari si edili

VM 1Razvan Alexe, colegul meu de banca de la liceu si cel care m-a molipsit de febra alergarilor montane 🙂

VM2Ionut Triculescu… coleg de la gradinita si pana in clasa a VIII-a, alaturi de primarul Busteniului si comandantul batalionului 21 „Leonard Mociulschi”

VM 3Nicu Alexe… noi il consideram cel mai bun fotbalist la scoala, a jucat multa vreme si la echipa Caraimanul Busteni… familia Alexe este una dintre cele mai vechi din Poiana Tapului.

Felicitari administratiei locale ca au cinstit cum se cuvine eforturile acestor fii ai urbei!

Cateva cuvinte si despre Targul de Turism al Romaniei. Sinaia ca de obicei a fost in fata, are cu ce. Au cu ce si Busteniul, Azuga, Predealul, dar mi se pare ca nu exista vointa… trebuia cineva sa gaseasca o formula de asociere in vederea promovarii unitatilor turistice din Busteni. Stiu doi oameni cu experienta in turism: Cristi Achim si Mihai Totpal. Asa cum in domeniul culturii nu exista cineva care sa-l substituie pe actualul city-manager, dl. Marian Ilie. Asa cum nu poti sa vorbesti de Turism in Valea Prahovei, fara a rosti numele d-lui Paul Popa de la Centrul de Informare si Promovare Turistica din Sinaia, in opinia mea cel mai bun expert in domeniu din intreaga zona. Nimeni nu mai promoveaza zona montana ca altadata, nu am mai vazut standul Romsilva de ani de zile, nici urma de vestita Asociatie a Cabanierilor, doar pliante anoste…

Busteniul are un Centru de Informare Turistica de care abia stiu eu, bustenar, Azuga nu are niciunul, iar Predealul l-a desfiintat, transformand spatiul intr-un bar, doar pentru a primi fonduri pentru un alt centru… o constructie fara niciun Dumnezeu, acelasi model la nivel national… Sinaia s-a concentrat foarte mult pe turism si pe accesare de fonduri europene, are compartimente intregi care se ocupa de treburile acestea… bine, si la ei mai sunt unele lucruri de facut, dar sunt departe de altii.

Iata si cateva poze:

aSingurele hoteluri din Valea Prahovei care stiu sa se reprezinte an de an. Ce ar fi insemnat sa te duci cu oferte atractive ale celui mai vechi hotel din Sinaia, hotelul Regal, o unitate turistica extraordinar de bine restaurata? Un hotel care vine tocmai din secolul XIX…

bMarius, un alt prieten din copilarie

cStandul Iordaniei mi s-a parut cel mai bun stand al unei tari straine

dDragute fetele, dar nu aveau decat cateva pliante… sunt enorm de multe pretentii pentru un asemenea stand… din Busteni am vazut doar pliante cu pensiunea Bonsai. Trist… nimic despre ce are orasul, alte unitati, harti, oferte de cazare, de Paste…

eStandul Sinaiei, aranjat asa, cu simt estetic

fSi aici mi-a placut… se promovau bisericile medievale

gCate unii au venit cu traditiile dupa ei, au luat ceva de acasa, cam asa se vine, de altfel, la acest eveniment… cu ce ai pe acasa

hLa greci… m-am gandit un pic ce sa pozez 🙂 Calul acesta troian face totul…sa-l ai in casa, sa te uiti la el, parca transmite o anumita incarcatura cultural-istorica 🙂

iAu fost si cei de la Rasnov cu parcul lor cu dinozauri… o caruta de bani pentru un proiect prin padure, cu maimutoi din acestia 🙂 dar au avut cu ce sa vina

jErau romano-ucraineni 🙂

kAici m-am reintors, ca gasisem un interlocutor pe masura. Intai am facut un tur de targ, sa vad ce si cum, ce merita atentie, apoi m-am reintors acolo unde mi s-a parut interesant. Cu domnul din imagine am stat la povesti, aici am gasit cele mai calitative materiale de prezentare turistica, niste albume foto detaliate, cu flori, carti despre cultura unor zone…

lO televiziune cunoscuta pe la noi… am tot auzit de ei, nu am vazut niciodata o emisiune, deoarece nu ma uit la televizor de mult timp. Si imi este tare bine de cand am scapat de asa ceva… ce ma intereseaza gasesc pe internet. Timpul este prea scurt ca sa ascult ce mai mint unul si altul… apoi, tot te incanta cu titluri ca sa stai in fata tv-ului… nu-ti mai trebuie nimic, de ce sa mai gandesti, cand primesti totul cu lingurita 🙂

mCei de la Bran iar au stiut sa se faca remarcati…

nStandul societatii dambovitene care administreaza pensiunea Piciorul Babelor, cabana Dichiu, campingul Zanoaga… nu am vazut nimic despre cabana Podu cu Flori, un alt cimitir de bani publici. Au venit cu niste pliante si ei… na, mi se pare un pic slabut. Cum sa promovezi tu locatii turistice aflate in Bucegi, fara sa le introduci intr-un material adecvat, cu detalii si servicii integrate, oferte pentru orice categorie de turisti?… Tot este bine ca au fost si ei prezenti.

oSi aici am stat la vorbe cu dl. cu ochelari… cate mi-a povestit, cate am povestit

Deci, cine a dorit sa vada ceva interesant a avut ce vedea, la fel si cine a cautat anumite oferte… erau tot felul de evenimente, simpozioane, tombole cu sejururi… a, am mai zis eu 🙂 eu nu particip la asa ceva, de teama sa nu castig. Mie nu-mi plac constrangerile, deplasarile la termen, am mai castigat fie eu, fie sotia la astfel de tombole, sejururi prin tara, la mare sau in afara. Pe mine m-au enervat teribil, doar intr-unul, cu chiu, cu vai am reusit sa mergem… Ideea este sa pleci tu cand vrei nu cand ti se impune, ce premiu este ala? Cum ar fi sa pleci pe 19 august? Sa stii de pe acum ca trebuie in ziua aia fix, sa fii acolo? Si incepi sa-ti dai viata peste cap, sa anulezi, sa creezi, sa faci tot felul de compromisuri… astfel incat ajungi la concluzia ca-i mai mare paguba 🙂 🙂 Sa stau stresat ca daca nu ma duc la ora X, ziua Z, pierd premiul… dar nu-mi trebuie mai bine! Ca oamenii aceia care vor pleca pe Marte in 2024… ei se pregatesc de pe acum. Mi se pare total stupid. Dar na, fiecare cum vede viata 🙂 Pentru unii, este bine sa te folosesti de orice oportunitate ca o viata ai, pentru altii sunt tot felul de lucruri mai importante… Este loc pentru toata lumea 🙂 🙂

Acum cu episcopul vicar patriarhal Ieronim Sinaitul… unchiul nasei lui Rares. Bine, noi nu avem nicio treaba cu dumnealui 🙂 de abia o mai stie pe nepoata-sa 🙂  Este de inteles, i se deschid alte orizonturi, mult deasupra lumii pacatoase… imi place si mie sa fiu rau cateodata 🙂 Ieri fiind Duminica Sfintei Cruci a fost la manastirea Caraiman, care are hramul „Inaltarea Sfintei Crucii”, a tinut o predica foarte frumoasa. Dar cum eram pe afara pe o banca, cum era si frig, si cum se auzea pe partea cu o ureche cu probleme, cum mai discutam si cu niste jandarmi, am retinut doar ca predica a fost frumoasa.  Este ceva si asta.

episcop la BusteniStaretul David si episcopul Ieronim Sinaitul, bustenar la origine

Cat despre acel caprior sfasiat de caini si cu un trofeu foarte frumos, despre care am scris in articolul anterior… si-au exprimat destui optiunea de a-l naturaliza, mai putin cei in drept. Prin urmare, eu neavand vreo aplecare spre cosmetizarea de cranii si coarne, care trebuie procesate, jupuita pielea, scos creierul, fierbere, etc, operatiuni care nu-mi provoaca interesul, am zis eu ca este cel mai bine ca acel trofeu, sa ajunga la o institutie, pentru a fi expus turistilor ce vin prin Bucegi. Nici nu aveam cum sa-l iau de acolo, cu blana si oasele atarnand… iar daca mai ramanea in acel loc l-ar fi luat cainii si cine stie unde-l mai duceau. In cazuri din acestea, trupul animalului trebuie ridicat cat mai repede sau stationat in preajma pana apar iar cainii pentru a fi prinsi… cum nu a fost nimeni interesat…

Anunțuri

12 răspunsuri

  1. Nici eu nu sunt asa atras de alpinism, doar merg pe carari de munte si vreau sa-mi mai niste coltari sa pot urca si iarna..
    Sa ne gandim totusi la cei care urca pe varfurile din Himalaya, cum poti urca pe vreun varf de acolo fara sa te cateri?

    Apreciat de 1 persoană

    • Am si eu 2 perechi de coltari, dar le folosesc destul de rar… cunoscand muntele nu ma avant inutil. Este explicabil sa te cateri cand esti salvamontist, mergi pe Himalaya, ai niste planuri de acest tip sau asta implica pregatirea ta. Eu vorbeam despre mine, nu gasesc ratiunea de a ajunge la baza unui perete si sa incep pe acolo sa urc… am facut asta de mai multe ori si mi se pare la fel, ca pierd timp, ca actiunea nu produce nimic util. Cand merg pe munte, merg sa ma relaxez, sa vad ceva, nu-mi pun problema catararii nici daca sunt pe o vale, cumva urc eu, dar, de exemplu, nu am nicio aplecare spre traseele de alpinism din muntele Costila. Nu am motivatia necesara de a merge pe acolo… pentru palmares? Am lucruri mult mai importante de facut decat sa imi pierd timpul astfel.

      Apreciază

      • Salut,
        Viziunea ta asupra alpinismului lasa de dorit si gresesti spunand ca nu vezi nicio utilitate in a te catara.
        Aaaa…ca nu-ti aduce niciun beneficiu material, asta da, dar spiritual e o activitate extraordinara ce ajuta la dezvoltarea caracterului. Te determina sa gasesti o rezolvare atunci cand intampini dificultati. Te ajuta sa-ti infrunti frica. Si atunci cand esti intr-un traseu se schimba perspectiva lumii ce te inconjoara, o vezi din alt unghi , o alta perspectiva, putem spune ca si acest lucru reprezinta o utilitate a catararii. Unele lucruri nu trebuie sa aiba vreo utilitate (asa cum o percepi tu) pentru a fi un lucru interesant.
        Fiecare cu pasiunile lui. Tu de ce alergi la maratoane? Care e utilitatea acestui lucru ? Alergi poate pentru palmares? … hai sa nu mai judecam atat de aspru o activitate pe care nu vrem sa o intelegem!

        Apreciat de 2 persoane

        • Salut.
          Randurile acelea au fost scrise si sub impresia faptului ca ma deranjeaza ca acest sport produce atatea victime. Imi placea de baiatul acesta, era un om adevarat, ma atasasem de el. Nu la un beneficiu material ma refeream ci la ceva de interes general, personal mi se pare o activitate complet inutila, ceea ce nu inseamna ca ma apuc sa-i critic pe altii. Fiecare face ce doreste, am subliniat destul de clar in cuprinsul articolului. Nu inteleg punctul tau de vedere, ca te determina sa gasesti rezolvari sau ca trateaza frica dar, este al tau, il respect.
          Ba da, pentru mine fiecare lucru trebuie sa aiba o utilitate, daca nu are nu ma regasesc acolo, nu inteleg de ce sa-l fac, fiecare functionam diferit. Eu, revelatia asta cu alpinismul am avut-o in traseul Furcile sau La Furci, nu mai stiu exact cum se numeste. Ma suiam asa, suspendat in perete si priveam haul, de jur-mprejur, imi placea 🙂 Si apoi m-am gandit de ce oare fac chestia asta, ca nu realizez nimic, nici personal, nici pentru altii, nici pentru munte… doar marchez la palmares anumite trasee de acest tip. Dupa care am inceput sa-mi dau corzile si orice material de acest tip pe care-l mai aveam.
          La maratoane merg ca sa ma simt bine, sa ma bucur de atmosfera, sa stau sa privesc si sa ascult alti oameni ca si mine, pe care muntele ii uneste. Merg sa dorm in cort si sa alerg alaturi de prieteni pe care ii vad cine stie dupa cate luni de zile. Apoi mie imi place sa fiu mereu in forma fizica buna, imi place si competitia, dar prefer sa nu ma fortez prea tare, de fapt, asta spune si Razvan, prietenul de alergari, ca ma menajez prea mult. De fapt, pentru mine maratoanele inseamna o buna ocazie de relaxare, de bucurie, eu alerg sa ma simt bine, liber, in timp ce alerg admir, ma gandesc la diferite lucruri, ma uit la figurile celorlalti, unii dau totul pentru un loc cat mai in fata, uitand sa traiasca bucuria momentului. Pentru mine, putine lucruri egaleaza bucuria de a fi pe poteci de munte, in alergare, alaturi de altii ca mine. Apoi, nimeni nu moare in maratoanele montane… CEEA CE MI SE PARE FOARTE IMPORTANT… nu este ceva in care sa te duci si sa nu te mai intorci. Nu-mi permit sa mai sui peretii din Costila sau de prin alte parti, mi se pare si inutil si egoist, acasa ma asteapta niste copii, mai sunt si alti oameni care tin la mine, pentru care insemn ceva… un accident in alpinism se poate produce oricand, vreau sa ma bucur de acesti copii si ei de mine, vreau sa ma intalnesc mereu cu prietenii si cu oamenii la care tin si care tin la mine.
          Deci nu judec pe nimeni ca face alpinism, fiecare face ceea ce simte, dar am fost ani de zile prin pereti si mi-am dat seama ca, cel putin in cazul meu, nu are rost sa mai fac astfel de lucruri. Si cu cat vad cati oameni mor din cauza acestui sport, imi spun ca stau bine, in banca mea. Nu exista cel mai bun, nu poti invinge muntele intotdeauna.

          Apreciază

      • Apoi daca pt palmares ai merge la Costila … atunci n-ai invatat nimic despre alpinism, despre ce inseamna sa iti depasesti limitele … n-ai invatat nimic despre ce inseamna sa traiesti fiecare moment … ca si cum ar fi ultimul si totusi cand ajungi sus … rupt de oboseala … sa fii cu adevarat fericit si sa te intorci acasa ca sa iti incarci bateriile pentru o noua provocare.

        Apreciat de 1 persoană

        • Prietene, ma lasi 🙂 Vin tot felul de destepti din acestia ca tine, care zic si fac, nimeni ca ei, si apoi ii scoate Salvamontul de prin tot felul de buclucuri. Multi dintre voi, de prin orasele mari, veniti la alpinism pe la noi, doar pentru a va crea un prestigiu, o imagine in fata altor oraseni 🙂 Peste 20.000 de oameni au semnat petitia contra ridicarii unei biserici in Bucegi, toti se declara iubitori ai muntelui. Concret, un procent nesemnificativ au si facut ceva pentru acest munte. Tu vii sa sui niste pereti si acolo sus cand ajungi obosit esti fericit. Ti-as fi inteles bucuria mult mai bine… daca atunci cand te intorceai din acest vis trait de tine, ai fi iesit din padure cu un sac de gunoaie stranse dupa nesimtiti… pe care sa-l arunci la fel de obosit dar totusi si mai fericit, in prima pubela intalnita. Sa imbini un pic utilul cu placutul.
          Si mai citeste inca o data ce am scris eu, si ce ai inteles tu.

          Apreciază

  2. Lasa ca fac centru de informare turistica la Valea Calugareasca, probabil sa te invete sa bei vin 🙂

    Apreciat de 1 persoană

  3. Vanatorii de munte cu domiciliul in oras………………….

    Apreciază

    • Du-te ba’ baiatule si plimba-te…
      Tu nu ai inteles ce ti-am zis acum 2-3 ani. Ca nu ai de ce sa comentezi pe aici. Ti-am lasat cate un comentariu pe an, atunci cand nu avea legatura cu subiectul. Ultimul tau comentariu se referea „la Arcul de Triumf pe care-l reabiliteaza termic Oprescu” – asa ai zis. Ok, comentai despre orasul in care locuiesti ca un golan. Ca asta esti, un golan de Bucuresti, cu tot felul de impresii in cap, care vine el si ne spune noua la Busteni, in mod anonim, ce este bine si ce este rau. Tu sa stai in banca ta si sa comentezi acolo unde esti binevenit, nu aici. Nu ma intereseaza nici comentarii pozitive sau negative, nici pozitii echilibrate din partea ta, pentru ca eu cred ca ai ceva la scufita, la fel ca un altul care scria despre cum orasul Busteni trebuie sa se dezvolte dupa ce vazuse el in Austria. Ala nu stiu ce era, academician, parca… dar nu este o garantie ca esti sanatos la cap sau ca ai vreo urma de umanitate, daca detii nu stiu cate titluri. Eu stiu asa, cand ai ceva de spus, cand vrei sa misti lucrurile, pui mana pe pix si hartie sau pe tastatura si te adresezi autoritatilor. Intrebi, iti asumi ce intrebi si te lamuresti. Tu stai asa dupa un pseudonim si scrii tot ceea ce in mod normal nu ai avea curajul sa-ti asumi. De „barbati” ca tine este plina Romania. Oare cum poti trece asa anonim pe strada pe langa atatea probleme? Ca unul dintre cei multi, nu? Eu mi-am facut o multime de dusmani aici, la Busteni, dar merg cu fruntea sus, pentru ca am facut ceea ce am crezut. Si voi face mereu ceea ce cred eu ca este corect. Si nu ascuns dupa un pseudonim.

      Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: