Drumetie scurta prin zapezi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Vf. Furnica – Cota 2000 – Cota 1400 – Schitul Sf. Ana – Sinaia

14 februarie. Ziua indragostitilor iremediabil de munte. Acelasi… dar mereu diferit. Semet… si plin de cuvinte care tac, neavand nevoie de rostiri.

M-am gandit eu ad-hoc sa merg pe munte. Nici prea departe si nici prea aproape. Nici singur dar nici cu multi insotitori. O zi in care am considerat ca este mai bine sa pun in alt loc, trandafirul rosu… aidoma rubricilor acelea din acte… „Nu este cazul!” 🙂 Si pornim… stangul, dreptul… doar sunt stangaci, se vede doar in toate cele…

zapada 1Neaparat prin padure

zapada 2

zapada 3

SAMSUNGIn Poiana Stanii Regale

zapada 4De unde incepe lumea… de aici se da ora exacta 🙂 🙂

SAMSUNG

zapada 5Din Poiana Stanii am mers pe o poteca bine conturata. Logic! Inaintea noastra erau o gramada de entuziasti ai muntelui… pana la iesirea din padure i-am depasit pe toti. Cred ca noi eram cei mai entuziasti, de fapt! 😉 Grupul cel mai numeros ocupa insa banca de la marginea padurii 🙂 Nu era nicio problema, muntele este atat de mare… A fost chiar bucurie ca mai departe nu era nicio urma si zapada se prezenta neatinsa…dupa cum se vede mai sus.

Soarta insa le-a fost „potrivnica” multora dintre cei care au venit dupa noi… pentru ca dupa primul se iau toti. Si cum primul eram eu, am mers pe unde mi s-a parut mie mai bine. In niciun caz pe poteca! Mi s-a parut mie 😉 ca este mai groasa si mai moale zapada pe poteca decat pe pante… deci m-am dus de-a dreptul, printre molizi si alta vegetatie de altitudine…tot la deal.

zapada 6In stanga, sus, este Vf. Furnica

SAMSUNGPriviri pana hat-departe

SAMSUNGDe aici vedeam tot Piciorul Pietrei Arse… nu a fost o fericire pentru toti cei care veneau dupa noi…sa mearga pe urmele noastre, dar era cea mai buna varianta. Am vazut ca unii au abordat totusi poteca dar cand au reintalnit urmele noastre au continuat pe ele… de, nu devenim destepti peste noapte, ci in timp. Pe panta, zapada era mai mica, mai stabila, mai bine urcai mai accentuat si se cunoastea ca urci, decat sa mergi in reluare pe loc drept si sa nu mai ajungi.

Aici, este o zona clasica de avalanse… na, nu a fost sa fie! 🙂 next time… ma refer la foto de sus.

zapada 7Nu am mai urcat si acest colos alb, l-am ocolit pe la baza… ma asezam eu odata, langa unul asemanator, ca sa mai stau un pic, sa privesc peisajul. Si cum m-am asezat, s-a auzit un bubuit mare si un suier… dar placa de zapada de pe versant s-a miscat un pic si atat! Parca era prin 2010…

Dar nu de avalansa mi-era mie… ci, ca, ajunsi sus pe varf, am fi mers pe loc drept si cred ca ar fi fost zapada moale.

zapada 8Asa ca am venit foarte bine pe aici… pe munte mergi sa te chinui doar daca vrei. Eu voiam liniste, soare, aer, nu afundari prin zapada pana la genunchi

zapada 9In traseul ce leaga Cota 2000 de complexul Piatra Arsa

zapada 10Vf. Furnica in fata… nu exista bucurie mai mare prin aceste locuri… decat sa te uiti la figurile celor care sunt constienti ca pe acolo vor trebui sa urce 🙂 🙂 Tot urci abrupt si nu mai ajungi… o placere se citeste atunci pe chipurile celor din apropiere. Sunt cei mai fericiti oameni din lume! 🙂 Dar, daca nu s-ar mai concentra atat la obstacolul fizic, s-ar putea bucura de acel urcus…pe bune!

zapada 11

SAMSUNGBucati din Fagaras…departe

zapada 12Fereastra clasica spre muntii Baiului

zapada 13Hopa-sus, trecuti de varful Furnica 🙂

zapada 14Din Drumul de Vara o privire spre partia Papagal… adica panta aceea ce se vede

zapada 15Privire de la Cota 1500 spre Cota 1400… Nu pot sa nu ma refer la cabana Valea cu Brazi de la Cota 1500, inchisa… trist! Unii nu inteleg cu ce se mananca turismul… trebuie sa faci altceva decat se face la Cota 1400, ca sa urce cineva la tine…

zapada 16Privire de mai jos de Schitul Sf. Ana spre Piciorul Pietrei Arse. Era ora 15:06 si, acolo, sus, cand ma gandeam la avalansa, era 12:57. Pe la 10 fara ceva plecasem de acasa… la 11 eram in Poiana Stanei Regale… la 13:50 pe Vf. Furnica, prin Sinaia eram la ora 16.

O excursie micuta dar placuta… si incheierea trebuie sa fie la fel 🙂

Anunțuri

14 răspunsuri

  1. Salutare,
    Ma bucur sa fac cateva legaturi, adica acel grup care „ocupa banca” 🙂 a venit pana la Babele (prietenii mei), dupa care a doua zi au mers spre Omu, Malaiesti si apoi pana in Busteni. Se pare ca nu erai singur, insa s-au spus laude la adresa ta, a voastra 🙂
    Eu eram sus, pe la Omu, m-am intalnit cu „acel grup” seara la Babele, apoi eu duminica am coborat pe Jepii Mari, fara a trece pe la Canton Jepi.
    Si cand te gandesti ce mica este lumea … 🙂
    Cu bine, Andrei

    Apreciat de 2 persoane

    • Salut, Andrei

      In padure, am depasit niste baieti care mergeau destul de greu… cred ca au ajuns epuizati la Piatra Arsa si destul de tarziu. Grupul de la banca era alcatuit din baieti si fete, cred ca erau 10 persoane sau mai multe. Cand am ajuns la momentul 12:57, am vazut 2-3 baieti care iesisera si ei la gol alpin, pe unde urcasem noi de-a dreptul. Sincer, stiu ca multi au injurat, dar uita-te la timp, am urcat ca si cum ar fi fost vara 🙂 Chiar nu mergea sa tii traseul turistic, mai pierdeam cel putin o ora si efortul era si mai mare. Apoi cand am ajuns pe varful Furnica, am vazut cateva persoane sus pe la varful Piatra Arsa, cu binoclul i-am vazut 🙂 Altii nu se prea vedeau si m-am gandit ca nu a fost o bucurie pentru multi… urcusul acela 🙂 Totul este sa nu te gandesti la efort ci sa incerci sa te bucuri, sa iei totul cum vine… eu ma bucur de fiecare pas, cum o fi el, important este ca sunt acolo 🙂
      Oricum, au facut un traseu frumos. Trebuie sa ajung la Malaiesti si la Omu, pentru anumite poze, sper sa ajung luna asta 🙂
      Pai nu avea rost sa te mai afunzi prin jnepenii de la Canton, asa ca ai iesit in traseul de pe Jepii Mari, chiar acolo unde ei se termina… nu departe de „La Scari”, de inceputul vaii Urlatoarea Mare si langa o stanca mare pe dreapta, care poarta la cativa metri de sol, o cruce ruginita… aminteste de o aniversare a Republicii Populare Romane.
      Asa zic si eu… este mica lumea…daca nu am merge pe munte, nu am avea astfel de povesti si atatea frumuseti de purtat in suflet si in gand.
      Multumesc, Andrei… toate gandurile bune 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Invidie la cote maxime! 🙂 Cum o fi sa poti porni „ad-hoc” direct pe munte si nu prin vreun parc oarecare? Ma roade invidia! 🙂
    Indragostitii -cei de munte- nu au nevoie de cuvinte, ci doar de simturi ascutite si peste toate-un dram… de minte… 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Nu cred ca este vorba de invidie. Este un fel de a zice 🙂 Ai fi vrut sa faci aceasta alegere oricand ai avea chef. Sa stii ca mai sunt si situatii in care muntele este atat de aproape si totusi nu ai cum sa ajungi pe el… din cauza unor obligatii. Si atunci este mai rau, ca il vezi 🙂 Da, cuvintele pe munte nu vin in rostiri…

      Apreciat de 2 persoane

  3. M-am mai bucurat o data privind prin ferestrele deschise spre locurile de unde… „se da ora exacta”

    Apreciază

  4. Buna, Adrian
    Mi-a facut o deosebita placere sa te revad. Chiar daca motivul a fost unul nefericit pentru tine. Ma bucur ca ai iesit bine la radiografie. Sper sa ne mai vedem. Alexandra Paun

    Apreciază

    • Saru-mana. Si mie mi-a parut bine sa te vad si nu stiam ca lucrezi acolo. Na, si tu, ce este nascut stramb, stramb ramane. Eu nu vreau sa ne revedem in astfel de conditii, ma intelegi 🙂 …desi a fost ok, d-na doctor de treaba… Multumesc 🙂

      Apreciază

      • E foarte de treaba sefa, a spus ca unul ca tine te baga in pacat in pragul postului =)) A simtit furnicaturi la mana cand te-a palpat =((

        Apreciază

        • A, da? Pai exista explicatii suficiente. In fiecare dimineata sau na, aproape in fiecare dimineata, pentru ca uneori ma trezesc in forma, ma duc la o priza defecta. Nu o repar niciodata pentru ca ma mai incarc eu de acolo cateodata. Doar de la un fir… ma incarc de la nul 🙂 🙂 🙂 De aceea… Eu am zis ca mi-am rupt 2-3 coaste sigur, dar nu a fost sa fie 🙂
          Sau poate mi se trage de la Vf. Bucura unde sunt tot felul de energii. Ma duc deseori pe acolo si iau cate un sac… de energie. Grija maxima, ca revederea poate sa nu mai fie atat de placuta 🙂 Pragul postului? Nu a inceput?

          Apreciază

          • Era un compliment, Adrian. Poate se ia sotia ta de mine 🙂 Sa inteleg ca ai cazut la vf. Bucura?
            Adrian, Postul Pastelui incepe de luni – 23 febr si tine pana duminica – 12 apr. Ai inceput mai devreme?

            Apreciază

            • Stai linistita, cu sotia mea lucrurile sunt perfecte 😉 A zis ca sunt tare dificil, ca i-am mancat zilele si ca este timpul sa le mananc si pe ale altora. In curand, nu stiu cat de curand, a zis ca ma scoate pe OLX. Posteaza anunt ca ma da… la cutie, cu fundita. Dar zicea ca nu va avea succes pentru ca nicio femeie nu o sa vrea sa ma ia… deoarece cand va vedea ca trebuie sa platesc pensie alimentara copiilor, se va lecui 🙂 Nu, nu am cazut la Bucura ci mult mai aproape. Si visasem in noaptea precedenta ceva pe aceeasi linie… urcam pe valea Malaiesti sau Tiganesti si era zapada, eu pe o stanca uriasa aproape de iesirea din vale. Apoi stanca de vreo 20 mp s-a miscat si a cazut. Eu dupa ea… inainte de a ateriza pe un prag de piatra cu zapada, parca priveam de undeva din lateral acest peisaj al caderii. Ca si cum nu cadeam eu… Intai corpul a facut contact cu acel prag si apoi tot prin aer am cazut intr-o imensitate de zapada care s-a fisurat si asta a fost. Apoi cu 2 baieti si 2 fete cautam ce mai ramasese… am gasit bete de schi rupte, rucsacul si apoi corpul sectionat in doua, de la bazin in sus 🙂 Apoi corpul l-am pus intr-un rucsac mare si l-am luat eu…. Pe drum ma intrebam ce-i voi spune unei cunostinte… cine sunt eu? Clona sau originalul 🙂 Asa ca ieri am fost atent, foarte atent la tot ce fac, dar ceasul rau.
              Multumesc de informatia cu postul.Trebuie sa corectez intr-un articol recent, am scris parca de duminica 23 februarie. Deci maine este in 22, trebuie sa modific. Da, am inceput cu mult mai devreme, nevoit, de prin iulie anul trecut… nu este dupa mine.

              Apreciază

              • Presupun ca sotia vrea sa se distreze pe seama ta. Da-i cu par de urs, am vazut ca ai in agenda.

                Apreciază

                • Nu mi-am pus problema cum este, am atatea de facut, nu de chestii din acestea imi arde mie. Care este faza cu parul de urs?? Stai sa caut pe net… se foloseste la descantece de frica, inteleg ca atunci cand ti-e teama le tii in mana 🙂 naiba stie, ce prostie… Dar nu este par de urs ce ai vazut tu, sunt fire din parul unei zane. Stii, Nestor Urechia, un mare impatimit al Bucegilor, scria acum 110 ani, o carte, „Zanele din Valea Cerbului”. Era prima lui carte… Spunea acolo de zane de prin Bucegi, care colinda, strabat, povesti… Intr-o zi, am intalnit o astfel de zana, statea la confluenta vaii Cerbului cu valea Morarului. Ca in poveste, eu i-am pastrat firele de par… ea a zis ca sunt exagerat, dar astfel o am cu mine peste tot. Uite, cu ocazia asta, poate d-na doctor mai are vreo colega, alta specializare, ca poate am gresit cabinetul 🙂

                  Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: