Excursie in timp prin Bucegi, cand inca nu ma nascusem! :)

Mi-am propus din lipsa de idei si alte adiacente, sa public niste imagini realizate in anul 1974, de catre un mare iubitor al muntelui, dl. Silviu Manciulea din Bucuresti. Poate pentru unii sunt doar niste imagini vechi, pentru mine sunt insa niste marturii extrem de valoroase, care trebuie sa se regaseasca si aici, pe blogul Bucegilor.

Pozele luate de pe contul de Facebook, al respectivului domn, ne poarta in alta lume, o lume care a fost pe Bucegi:

SM1

SM2

2Dl. Silviu Manciulea… pozele sunt realizate in perioada 12-13 februarie 1974

SM4

4

SM6

SM7Serpentinele acelea de pe Valea Cerbului si coltul de jos al Poienii Costilei… semnifica pentru multi niste amintiri poate unice

7

8

9

10O intoarcere prin Cheile Tatarului…

Nu am facut risipa de cuvinte pentru asemenea frumuseti! O privire in timp nu trebuie neaparat sa fie prea zgomotoasa 🙂 Superb!

Anunțuri

11 răspunsuri

  1. Arata mai bine cabana Babele pe vremea aia. Si tata avea ranita de armata pe care am mosteni-o cateva ture dar am abandonat-o ca ma rupea la umeri si m-am pricopsit vreo cativa ani cu un rucsac cu cadru, acum am rucsaci cu fite de la Decathlon 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    • Asa am zis eu 🙂 Cred ca toti cei care au urcat de mici pe munte… au avut rucsac de la tata sau de la bunicul 🙂 Cat imi doream un rucsac albastru de armata de la un vecin…. am strans bani si i-am dat mamei sa-mi ia unul 🙂 Corect, acum sunt rucsaci de fite… bine, sunt si mai utili 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Ca si voi, si eu am fost atent la vestimentatie si echipament.
    Pe vremea aceea nu existau polare, gore-tex-uri si softshell-uri. Sau chiar daca existau, nu aveam noi acces la ele.

    Am mai observat faptul ca exista acel tipar de fotografiere a grupului, in care toti sau o parte din persoane stau pe jos. In plus de asta, nu stau lipiti unii de altii. Unii sunt mai jos, unii sunt mai sus sau unii sunt mai in spate si altii mai in fata. Asta am observat si in pozele pe care le am eu acasa din vremurile respective.

    Noi acum daca facem o poza de grup, stam toti in picioare, in linie unii langa altii.

    Mai nou a aparut genul acela de poza, in care toti sar si sunt imortalizati in aer. 🙂

    Un weekend excelent tuturor. 🙂

    Apreciat de 2 persoane

    • Nu stiu de ce, dar la multi le plac acele vremuri 🙂 Sunt incarcate de un alt aer, probabil oamenii erau mai buni, unii cu altii… si cu atitudini pozitive fata de natura. Exact la felul cum s-au pozat m-am uitat si eu… cred ca ne-a disparut seriozitatea, originalitatea… azi vrem sa fim ca in filme 🙂 Suntem smecheri, cool :)) Iar chestiile cu saritul in aer pentru poze, ar fi amuzante, infantile, daca am vorbi de persoane educate… dar asa, prostia fascineaza si in aer si pe pamant 🙂

      Apreciat de 2 persoane

  3. Multe locuri aratau mult mai bine atunci. Se vede clar deprecierea. Si orasul avea multe locuri mai frumoase decat in prezent. Se vede clar ca lipsa de gust si-a pus amprenta puternic asupra locurilor.

    Apreciat de 1 persoană

  4. Inseamna ca era fotograf profesionist.
    Nu multi faceau fotografii color pe vremea aceea.
    Faine pozele si mai ales, o apropiere a amintirilor.
    Multumesc, Adrian!

    Apreciat de 1 persoană

    • Scuze pentru raspunsul intarziat, Alexandru. Atat tie, cat si celorlalti cititori.
      Nu l-am intrebat, dar fara sa stim, tinem in maini, in noi, franturi ce vor folosi cu siguranta altora, chiar daca noi nu avem puterea de a vedea acest lucru. Ai dreptate, erau destul de rare fotografiile color. Noi faceam poze color cu un urs impaiat, purtator de palarie, prin centrul Busteniului, sau cu un caine lup la cascada Urlatoare… evident erau doi fotografi profesionisti. Ce timpuri!.. cand oamenii erau mult mai simpli si reuseau a transmite esentialul… azi sapi prin tot felul de desisuri moderne ca sa ajungi la esenta cuiva. A fost o incantare si pentru mine sa descopar aceste poze. Multumesc si eu!

      Apreciat de 1 persoană

  5. Frumoase marturii! Ma bucur sa-l regasesc aici pe Silviu… In perioada aceea eram „sub arme” si tot sub un rucsack kaki, intr-o primavara timpurie prin dealurile din Mehedinti. 🙂

    Apreciază

    • Dl. Silviu ca si dv. si altii… au prea multa energie pentru a fi doar intr-un singur loc. Frumos, Crisan… si tu ai multe de spus. Deci erai sub arme, eu oare unde eram pe atunci? In laborator? Nu cred… pe undeva pluteam si eu, asteptand chemarea tainica a Bucegilor, locul unde lumile isi dau mainile… Prin tine, urc si eu, mereu… foarte frumos. Multumesc!

      Apreciat de 1 persoană

  6. Fiecare, la vremea lui, cu-al sau urcus, urmandu-si chemarea, dupa puterea sufletului sau . . .

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: