Originea vietii si… evolutia ei pe plaiurile noastre

Am citit un subiect interesant, ca mie mai imi plac… sa le zicem ciudateniile de acest gen.

Niste cercetatori de la Universitatile Sheffield si Buckingham au trimis la 27 kilometri in atmosfera, baloane meteorologice pentru a recolta microparticule provenite din spatiu. Acolo au gasit, dupa cum spune seful echipei de cercetare: „O bilă cu diametrul unui fir de păr uman, care are filamente la exterior şi material biologic în centrul ei”.

Aceasta sfera este facuta din titan, are urme de vanadiu si cercetatorii au fotografiat momentul in care expulza o substanta biologica. Aceasta sfera metalica purtatoare de ADN ar fi adus viata pe Pamant, spun acestia, fiind trimisa de o civilizatie extraterestra pentru a insamanta planeta noastra.

Se mai spune ca a avut loc un impact intre sfera si balon, iar cercetatorii au declarat: „Acest fapt dovedeşte că ea cobora pe Terra, venind din spaţiu. Un organism provenind de pe Terra nu s-ar fi deplasat cu o astfel de viteză în timp ce cădea spre Pământ şi nu ar fi provocat un astfel de impact”.

Mai departe,

fosta cabana vf. cu dorMa intrebase cineva despre fosta cabana Vf. cu Dor… aceasta a fost, din imagine. Intai a ars inainte de Revolutie, apoi au ridicat un schelet metalic… si asa a ramas pana astazi… are si un anunt pe acolo ca este de vanzare

bust nicolae balcescuUn monument din Busteni, mai putin cunoscut… bustul lui Nicolae Balcescu din curtea scolii „Nestor Urechia” din Busteni

partia nouaA treia zi cu ploaie prin Valea Prahovei… desi arata atat de bine Partia Noua din Sinaia… nu stiu cum se va prezenta in week-end

SAMSUNGDin pacate, se inchid sub diferite pretexte, multe dintre locatiile cu traditie din Valea Prahovei

fantana lacrimaFantana „Lacrima” de pe Drumul Cotei 1400

De incheiere,

Mi-a spus mie intr-o zi, cineva, despre o placa memoriala montata in anul 1909 la Pestera Ratei (cavitate cu o lungime de circa 7 km) din Bucegi. Placa amintea de regele Carol I. Am fost pe acolo prin 2007, 2011, evident nu am vazut vreo placa, si nici nu era acesta scopul. Dar daca era, as fi vazut-o. Pe blogul unui mare speolog descopăr recent informatia ca placa a disparut nu in vremuri de nenorocire pentru neamul nostru… ci prin 1995. Nici comunistii nu au dat-o jos. Zic eu ca o fi furat-o vreun prost. Nu mai bine ca ma gasesc eu sa intreb? Si nu oriunde ci la I.P.J. Dambovita. Ma gandeam eu ca ei poate stiu ce s-a intamplat. Le spun de placa, unde am citit si-i intreb daca au vreo informatie.

Trece un pic timpul si ma trezesc pe acasa cu o citatie… sa ma prezint pe 11 februarie la ora 11, la sediul Politiei Fieni, in calitate de Petent. Ce circ am putut sa fac… intai am ras, apoi m-am enervat, tot asa, cateva zile. Nu m-am prezentat nicaieri ca nu am vrut. Mi se parea absurd. Adica daca eu intrebam de o placa disparuta de pe biserica Sf. Nicolae din Darabani, judetul Botosani, ma chema pana acolo politia din Darabani? Adica eu din Busteni, judetul Prahova, sa ma duc pana in Fieni, judetul Dambovita, pentru a primi o informatie de interes public? Apoi am trimis la IPJ Dambovita ca prefer sa fiu amendat… findca eu de bunavoie nu o sa ma prezint niciodata. Mi se parea mai lesne de contestat la Judecatoria Sinaia, amenda.

Na, acum oamenii aceia nu s-au pus la mintea mea, adevarul era undeva pe la mijloc… eu le-am zis ca subcomisarul de la Fieni ma cheama deranjat ca mai primeste diverse cereri/adrese de la mine. Si asa daca ma pune pe drum, poate imi vad de treaba. In plus, le-am zis ca nu detin nicio informatie suplimentara, pentru ca daca o aveam as fi trimis-o la dumnealor. Doar ca se intamplase un lucru interesant…

Acea placa memoriala era destul de importanta… prin urmare, Politia Fieni a deschis un dosar penal pentru a se descoperi cine a furat acea placa de la Pestera Ratei si nu mai era o simpla informatie de interes public.

Deci daca prin intamplare are cineva o poza sau vreo informatie, le poate da o mana de ajutor 🙂

Pasi din priviri…

Sambata, la Sinaia, s-a desfasurat un concurs organizat de Outdoor Romania si Primaria din localitate. Cursa a fost una nocturna si a constat in alergare din centrul statiunii pana la telegondola, apoi urcare pe Partia Noua-Cota 1400-Drumul de Vara-Cota 2000 (cabana Miorita).

miroita 2015 M.A.Sosirea a fost la cabana Miorita de sub Cota 2000… poza luata de pe contul de Facebook al Outdoor Romania.

Nu stiu nume de concurenti, timpi si locuri ocupate… ca nu am participat, dar imediat ce citesc detalii, voi scrie. Mi se pare un lucru important, inca un concurs de alergare montana aparut in Bucegi, un concurs organizat de niste persoane binecunoscute in acest domeniu… Nu m-am simtit pregatit fizic si psihic, chiar daca a fost un traseu de cel mult 7 km, altfel ma inscriam eu din timp. Data viitoare! Oricum sunt foarte curios cum a decurs prima editie…

Vorbind de Cota 1400, am vazut un fel de marcare pe zapada, cam pe unde va fi statia de plecare a viitoarei telegondole ce urmeaza sa lege Cota 1400 de Varful Furnica… O sa fie destul de inghesuit pe la Cota 1400 si din ce am vazut, adica apreciind dupa urma trasata, se pare ca de la baza Salvamont nu se va mai trece cu masina. Partea buna ar fi ca nu se mai poate circula cu mijloc auto pe Drumul de Vara, accesul fiind interzis oricum prin lege… partea incomoda mi se pare ca nici la statia superioara a telegondolei Sinaia-Cota 1400, restaurantul Telefericului, terasa „La Sami”, releul de la Cota 1500, fosta cabana Valea cu Brazi, cabana Tarle, nu se mai poate ajunge cu masina… nu stiu cat de bine este pentru aceia din aceste locuri.

presupusa statiePe acolo, cu rosu, va fi statia noii instalatii ce va face legatura intre telegondola Sinaia-Cota 1400 si Telescaunul de la Vf. Furnica-Valea Soarelui. Parca nu-mi vine a crede ca nu vor lasa o cale de acces, vom vedea, trebuie intrebat…

calendarZic sa cumpar si eu un calendar din acesta, cu prima ocazie, ca vad ca nu apare actualul Patriarh

peisaj A

Peisaj B

Scriam pe 18 februarie despre troita „La Genune”… ridicata in anul 1824, pe vremea domnitorului Ion Grigore… cunoscut in istorie ca Grigore al IV-lea Ghica (1822-1828), primul domnitor roman din Tara Romaneasca… numit dupa inlaturarea domniilor fanariote. Celebra familie Ghica a dat multi domnitori… atat in Muntenia cat si in Moldova. Citeam despre acestia ca un reprezentant al acestei familii, Ion Ghica, pasoptist renumit, a fost exilat pe insula Samos fiind numit acolo in functia de bei, un fel de guvernator… ocazie cu care am gasit si o piesa muzicala specifica locului. Nu am cautat mai departe sa vad daca acela care canta este si autorul melodiei. A mai existat un domnitor, Grigore al III-lea Ghica care a fost ucis de turci in 1777, in complicitate cu austriecii. Domnitorul tot protesta impotriva anexarii Bucovinei de catre austrieci in anul 1775, asa ca…

Frumoase privelisti comparativ cu vremea de azi de pe la noi…

Mi-am propus oarecum sa ajung si la un astfel de eveniment, cum este cel de mai jos, am auzit ca este foarte interesant, dar nu am gasit timp… cred ca si ora 20 este prea inaintata pentru mine 🙂 Il trec tot la rubrica „Data viitoare”…

afis eveniment

De incheiere… vad ca ploua marunt afara, cred ca este prima ploaie din acest an cazuta pe la noi… ceata densa peste Valea Prahovei si Bucegi, nu se vede nici macar marginea padurii 🙂 …ce mai, o vreme inchisa… o veni primavara 🙂

Au trecut 3 ani… „Plecarea” parintelui Ioanichie de la Schitul Sf. Ana

Parca a fost ieri… da, exact acum 3 ani…

monumentMic monument ce aminteste de parintele Ioanichie, ridicat de actualul staret. Mai mereu arde o candela/lumanare acolo…

schitul sf. anaSchitul Sf. Ana

placaCel putin deplasat… ei au construit o mare parte din schit, nu pe tot. Si nu aminteste nimic de cel care l-a fondat… Parintele Ioanichie si acesti ctitori se regasesc insa pe pisanie… totusi, oamenii astia au simtit nevoia sa prinda o placa doar cu ei, de peretele schitului, la vedere. Cine trece sa-i vada!

Povestea nu a inceput insa o data cu ei. Prin anii 1993-1994, parintele sapa la fundatiile schitului… in acel loc era o mica poiana… constructia initiala era mult mai mica decat aceasta, evident! I-am si dat o imagine staretului Nicolae… cum arata schitul initial… imagine de prin 1997. Am si poze din interior cu parintele si niste rude, pe cand altarul era orientat spre sud.

Deci schitul Sf. Ana nu a fost construit de oamenii acestia… ei au extins o constructie existenta. Au facut un lucru bun, iar rasplata si-au asigurat-o singuri prin acea placa. Cand vrei sa faci ceva pentru Dumnezeu, le faci un pic mai discret, nu te falesti cu acestea… ca ulterior ti-ai gasit recompensa in ceea ce spun oamenii despre tine… zic si eu…

Parintele Ioanichie… a fost… si exemplul sau a ramas!

Apel la întâlnirea cu istoria… Primăria Azuga: Absent!

Sunt lucruri care te obliga ca edil… sa le faci. In primul rand este o obligatie morala. Asa zic eu… desi cum zic sau cum cred a inceput sa le displaca pana si unor prieteni. Problema lor! A mea a incetat sa mai fie. Prieteni sunt doar aceia care stiu cum esti, nu care iti vaneaza greselile, nu care iti urmaresc fiecare miscare. Nu am nevoie de astfel de prieteni, care sub identitati anonime tot se straduiesc sa afle nu stiu ce. Mai bine sa ramana fiecare cu ale lui.

Deci, zic eu, ca un edil are tot felul de obligatii morale, el fiind principalul responsabil de bunastarea comunitatii care l-a ales si transmitatorul unui patrimoniu generatiilor viitoare. Poate ca pare ciudat si subiectiv, dar scrierea unei carti despre istoria, turismul si aspectele cultural-religioase ale Vaii Prahovei si Bucegilor, in alt fel decat s-a scris pana acum, m-a pus in felurite ipostaze si am ajuns in preajma unor oameni extraordinari. Acestia au dorit sa-si rupa o clipa din timpul lor si sa spuna ce stiu ei, altii nu au simtit acest lucru. Oricum, s-a adunat un material foarte bogat, peste care se va trage linie pe 23 februarie 2015, data la care acest manual de constiinta va fi finalizat, urmand partea de corectare, design, tiparire. Pentru aceste ultime operatii nu pot avansa o data finala, deocamdata.

Nu mi-am imaginat ca va fi un asemenea volum de munca, dar totusi am incercat sa duc la bun sfarsit aceasta treaba. In paralel, am considerat util sa informez unele autoritati despre aspectele de interes general care pot fi corectate de catre dumnealor. Subliniez ca am descoperit multe lucruri noi, cat si obiective care trebuie sa devina monumente istorice, inainte de a se distruge iremediabil… Pe aceasta linie, am avansat solicitari catre Primariile din Sinaia, Busteni, Azuga, Predeal, pentru a incepe demersurile necesare clasificarii unor obiective.

Ce s-a intamplat si cum a decurs aceasta intentie de bun simt din partea mea???

Avand si sprijinul Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Prahova, solicitarile au ajuns la Primarii.

In cateva zile, Primaria din Busteni deja inaintase raspuns acestei Directii, prin adresa cu nr. 6522 din 8 iulie 2014, solicitand clasarea obiectivelor de la Busteni. Mi-a placut aceasta atitudine, dupa cum mi-au placut si toate eforturile depuse de catre aceasta administratie, in vederea reabilitarii Monumentului Eroilor de pe muntele Caraiman. S-a muncit pana noaptea tarziu la un proiect de reabilitare, s-au efectuat multe deplasari, consultari, etc… vreau sa zic ca s-a muncit foarte mult si acel proiect a fost depus. Nu conteaza ca proiectul nu a primit finantare, de finantare beneficiau doar cateva proiecte si au fost circa 200 depuse. Important este ca s-a dorit reabilitarea Crucii, un subiect des intalnit pe aici in anul 2012, cand spuneam despre nepasarea autoritatilor. Si in acest an se va cauta solutii financiare pentru reabilitarea acelui moment. Cat timp exista perseverenta sunt sigur ca si rezultatele vor aparea.

Sinaia, la fel, a aprobat lista cu obiective propuse si a trimis-o Directiei pentru Cultura si Patrimoniu Prahova, tot in luna iulie a anului 2014, pe 10 ale lunii, prin adresa cu nr. 17903. La Sinaia, ma asteptam… au reabilitat acel monument numit de mine „Cartea Americanilor”… pentru ca nu are alta denumire. Ei au continuat cu restaurarea monumentului de pe Molomat, 6 decembrie 2014.

La Predeal, oras ce tine de judetul Brasov, am gasit aceeasi intelegere. Mai mult de atat, Primaria mi-a trimis tot felul de anexe referitoare la obiectivele din orasul lor.

In schimb, la Azuga: TACERE! Nici nu ma asteptam la prea multe, domnul Primar nu are deloc aerul unei persoane fermecate de cultura 🙂 Totusi, m-am adresat in cateva randuri, rugandu-l sa se aplece putin asupra ideii. Probabil o fi vazut adresa mea si ce si-o fi spus? „Vine si asta, un prost, sa ma invete pe mine ce sa fac… in orasul meu!”. Si nu a vrut sa faca nimic!

1905 bFantana – Nestor Urechia

Iar am revenit, atasandu-i adresele de la celelalte administratii si tot la fel: TACERE! Clar, omul nu voia sa inteleaga ca bunurile comunitatii trebuie pastrate si pe viitor. Cel mai sigur nu a inteles de ce sa fie declarate monumente istorice urmatoarele: Troita La Genune ridicata in anul 1824, Monumentul Dorobantilor ridicat in anul 1904 ce cinsteste memoria eroilor de prin aceste locuri cazuti in Razboiul de Independenta, Fantana ridicata in 1906 cand dirigent la calea nationala (actual DN1) era Nestor Urechia, Banca din piatra cu acoperis din lemn ridicata la 1905 tot pe timpul dirigentiei lui Nestor Urechia si refacuta in anul 2008 de Rotary Club Valea Prahovei. Asadar 1824, 1904, 1905, 1906 sunt niste ani care domnului Primar nu-i spun nimic, din pacate.

azuga mon 1Monumentul Dorobantilor

De o jumatate de an nu am reusit sa-l conving pe acest edil ca acele bunuri trebuie conservate… nici nu am inteles ce nu intelege dumnealui. Era un simplu demers si cu asta basta. Vazand totusi ca nu reusim sa ne armonizam punctele de vedere, am sesizat Consiliul Judetean Prahova si Institutia Prefectului.

Consiliul Judetean condus de domnul Mircea Cosma, o persoana care poate a dat gres in multe domenii, un exemplu este si Bucegii… dar nu in al istoriei, dumnealui sustinand tot felul de activitati in acest domeniu, ridicand statui de voievozi romani inclusiv in afara tarii, etc… a trimis in data de 5.02.2015 o echipa de specialisti ai Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova la Azuga. Astfel domnii Sorin Lungu si Doru Mares au inventariat cele 4 monumente.

1905 dBanca 1905

La Primaria din Azuga a sosit si o adresa de la Prefectura, semnata de doamna Prefect, Rodica Paraschiv si de doamna subprefect Ioana Madalina Lupea, in care se spunea asa:

„Domnului Primar Constantin Samson… va transmitem, anexat, petitia domnului…, prin care sesizeaza faptul ca administratia publica locala nu intreprinde demersurile legale necesare pentru clasarea unor obiective de pe raza localitatii Azuga si nici nu i-ati raspuns solicitarilor anterioare, cu rugamintea de a analiza aspectele semnalate si de a dispune masurile legale in vederea protejarii patrimoniului cultural mobil. Anexat, va transmitem, adresa Directiei Judetene pentru Cultura Prahova, prin care clarifica faptul ca procedura de clasare se declanseaza numai la propunerea primarului localitatii pe al carui teritoriu administrativ se afla bunul imobil in cauza… Rezultatul analizei si masurile dispuse vor fi comunicate…” – adresa cu nr. 390/L18/0-1/D.L. din data de 05.02.2015.

Asa cum se vede, toata lumea a ajuns sa se roage de domnul Primar ca sa faca un lucru util, normal. Nu vi se pare foarte trist? Daca omul din fruntea unei comunitati nu intelege ceva pe cat de simplu, pe atat de important…

troita 3Troita 1824

Vestea buna este ca din adresa Muzeului Judetean de Istorie si Arheologie Prahova, cu nr. 554 din 16.02.2015 reiese ca Primaria Azuga a inceput procedurile de clasare pentru trei obiective si, ca, pentru a-l patrulea, procedura va fi demarata in cel mai scurt timp! Evident ca domnul Primar nu are cum sa fie bucuros, pentru el voi fi acela care l-a reclamat, care a facut si a dres 🙂 Nu-i nimic! Unul in plus sau in minus care interpreteaza gresit ce fac, chiar nu conteaza…

Valea Superioara a Prahovei se va imbogati totusi prin astfel de demersuri, de la Sinaia la Predeal, cu aproximativ 20 de monumente istorice… demersuri derivate din scrierea unei carti, care inca nici nu a aparut 🙂 Mai sunt atatea altele de facut in acest an…

Sa renunti la ideile in care crezi… inseamna sa stai cuminte intr-un rand de oameni care nu pot iesi din comoditatea mediocritatii si a egoismului. Desi doare incultura si prostia fascineaza, un drum inceput trebuie tinut pana la capat…

Drumetie scurta prin zapezi: Busteni – Stana Regala – Piciorul Pietrei Arse – Vf. Furnica – Cota 2000 – Cota 1400 – Schitul Sf. Ana – Sinaia

14 februarie. Ziua indragostitilor iremediabil de munte. Acelasi… dar mereu diferit. Semet… si plin de cuvinte care tac, neavand nevoie de rostiri.

M-am gandit eu ad-hoc sa merg pe munte. Nici prea departe si nici prea aproape. Nici singur dar nici cu multi insotitori. O zi in care am considerat ca este mai bine sa pun in alt loc, trandafirul rosu… aidoma rubricilor acelea din acte… „Nu este cazul!” 🙂 Si pornim… stangul, dreptul… doar sunt stangaci, se vede doar in toate cele…

zapada 1Neaparat prin padure

zapada 2

zapada 3

SAMSUNGIn Poiana Stanii Regale

zapada 4De unde incepe lumea… de aici se da ora exacta 🙂 🙂

SAMSUNG

zapada 5Din Poiana Stanii am mers pe o poteca bine conturata. Logic! Inaintea noastra erau o gramada de entuziasti ai muntelui… pana la iesirea din padure i-am depasit pe toti. Cred ca noi eram cei mai entuziasti, de fapt! 😉 Grupul cel mai numeros ocupa insa banca de la marginea padurii 🙂 Nu era nicio problema, muntele este atat de mare… A fost chiar bucurie ca mai departe nu era nicio urma si zapada se prezenta neatinsa…dupa cum se vede mai sus.

Soarta insa le-a fost „potrivnica” multora dintre cei care au venit dupa noi… pentru ca dupa primul se iau toti. Si cum primul eram eu, am mers pe unde mi s-a parut mie mai bine. In niciun caz pe poteca! Mi s-a parut mie 😉 ca este mai groasa si mai moale zapada pe poteca decat pe pante… deci m-am dus de-a dreptul, printre molizi si alta vegetatie de altitudine…tot la deal.

zapada 6In stanga, sus, este Vf. Furnica

SAMSUNGPriviri pana hat-departe

SAMSUNGDe aici vedeam tot Piciorul Pietrei Arse… nu a fost o fericire pentru toti cei care veneau dupa noi…sa mearga pe urmele noastre, dar era cea mai buna varianta. Am vazut ca unii au abordat totusi poteca dar cand au reintalnit urmele noastre au continuat pe ele… de, nu devenim destepti peste noapte, ci in timp. Pe panta, zapada era mai mica, mai stabila, mai bine urcai mai accentuat si se cunoastea ca urci, decat sa mergi in reluare pe loc drept si sa nu mai ajungi.

Aici, este o zona clasica de avalanse… na, nu a fost sa fie! 🙂 next time… ma refer la foto de sus.

zapada 7Nu am mai urcat si acest colos alb, l-am ocolit pe la baza… ma asezam eu odata, langa unul asemanator, ca sa mai stau un pic, sa privesc peisajul. Si cum m-am asezat, s-a auzit un bubuit mare si un suier… dar placa de zapada de pe versant s-a miscat un pic si atat! Parca era prin 2010…

Dar nu de avalansa mi-era mie… ci, ca, ajunsi sus pe varf, am fi mers pe loc drept si cred ca ar fi fost zapada moale.

zapada 8Asa ca am venit foarte bine pe aici… pe munte mergi sa te chinui doar daca vrei. Eu voiam liniste, soare, aer, nu afundari prin zapada pana la genunchi

zapada 9In traseul ce leaga Cota 2000 de complexul Piatra Arsa

zapada 10Vf. Furnica in fata… nu exista bucurie mai mare prin aceste locuri… decat sa te uiti la figurile celor care sunt constienti ca pe acolo vor trebui sa urce 🙂 🙂 Tot urci abrupt si nu mai ajungi… o placere se citeste atunci pe chipurile celor din apropiere. Sunt cei mai fericiti oameni din lume! 🙂 Dar, daca nu s-ar mai concentra atat la obstacolul fizic, s-ar putea bucura de acel urcus…pe bune!

zapada 11

SAMSUNGBucati din Fagaras…departe

zapada 12Fereastra clasica spre muntii Baiului

zapada 13Hopa-sus, trecuti de varful Furnica 🙂

zapada 14Din Drumul de Vara o privire spre partia Papagal… adica panta aceea ce se vede

zapada 15Privire de la Cota 1500 spre Cota 1400… Nu pot sa nu ma refer la cabana Valea cu Brazi de la Cota 1500, inchisa… trist! Unii nu inteleg cu ce se mananca turismul… trebuie sa faci altceva decat se face la Cota 1400, ca sa urce cineva la tine…

zapada 16Privire de mai jos de Schitul Sf. Ana spre Piciorul Pietrei Arse. Era ora 15:06 si, acolo, sus, cand ma gandeam la avalansa, era 12:57. Pe la 10 fara ceva plecasem de acasa… la 11 eram in Poiana Stanei Regale… la 13:50 pe Vf. Furnica, prin Sinaia eram la ora 16.

O excursie micuta dar placuta… si incheierea trebuie sa fie la fel 🙂

Excursie in timp prin Bucegi, cand inca nu ma nascusem! :)

Mi-am propus din lipsa de idei si alte adiacente, sa public niste imagini realizate in anul 1974, de catre un mare iubitor al muntelui, dl. Silviu Manciulea din Bucuresti. Poate pentru unii sunt doar niste imagini vechi, pentru mine sunt insa niste marturii extrem de valoroase, care trebuie sa se regaseasca si aici, pe blogul Bucegilor.

Pozele luate de pe contul de Facebook, al respectivului domn, ne poarta in alta lume, o lume care a fost pe Bucegi:

SM1

SM2

2Dl. Silviu Manciulea… pozele sunt realizate in perioada 12-13 februarie 1974

SM4

4

SM6

SM7Serpentinele acelea de pe Valea Cerbului si coltul de jos al Poienii Costilei… semnifica pentru multi niste amintiri poate unice

7

8

9

10O intoarcere prin Cheile Tatarului…

Nu am facut risipa de cuvinte pentru asemenea frumuseti! O privire in timp nu trebuie neaparat sa fie prea zgomotoasa 🙂 Superb!

O zi prin padure: animale si… animale

Dupa ce in articolul anterior „luasem calea bisericii”… fiind nebun 🙂 … este momentul sa mai arat si din nebuniile altora, ale mele mai putin…

Cu siguranta, unii oameni se nasc pentru a face bine altora… este natura lor, s-au nascut pentru astfel de lucruri. Ma refer la un prieten, un coleg… cum treceam noi in scopuri nobile, adica acestea:

hrana animale

Printr-o zi senina ca aceasta:

peisaj 1

Ascultand povesti inghetate spuse in soapte de un parau:

peisaj 2In calea noastra apare mai intai, intr-o curte, un caine… parca si vad titlul pe Facebook: „Cate like-uri poate aduna acest exemplar canin ireprosabil?” 🙂

caine 1Ce frumusete! 🙂

caine 2

caine 3Un veritabil pradator… noi nu am indraznit sa parasim masina, eu cel putin ma simteam in siguranta totala inauntru 🙂 … bine ca l-a tinut cineva la distanta, ca ne devora cu masina cu tot 🙂

caine 4Prima oara cand l-am vazut, m-am agitat in masina cuprins de frumusetea lui fermecatoare: „Uite-l ce frumos este!!” si raspunsul: „Ce ai ma’, esti nebun?” 🙂 Bietul caine, cat l-am stresat… na, o gluma proasta, dovada ca aici in imagine s-a intors sa plece… Ni s-a spus ca are 16 ani, o varsta, in opinia mea… chiar potrivita pentru a debuta in concursurile de frumusete canina. Personal, l-as cumpara doar sa ma uit la el in fiecare dimineata, dar bietul patruped ar muri probabil de suparare… asa ca ii este mai bine acolo unde s-a invatat…

Lasand gluma la o parte… sa mai ajung si la subiectul principal. Cum mergeam noi asa, printre peisaje, animati de ganduri bune, aici nu vorbesc in dreptul meu… vedem un om fugind prin nameti spre noi. Ne spune ca undeva mai sus, s-a intamplat un accident, ajungem acolo exact la timp. Si vedem asta:

accident 1Doi cai trageau un bustean de fag si au cazut cu tot cu lemn intr-o rapa adanca. Dupa cum se vede, fiind trasi de bustean la vale, au ramas agatati intre alti copaci, un cal peste altul.

Complicat tare de tot! Mureau sufocati, abia mai respirau… i-am miscat cu ajutorul masinii si cu niste corzi… putin, sa mai respire. Cei care trageau lemne… pana la urma au taiat oistea, lanturile, hamurile, rand pe rand… ca sa nu-i mai traga busteanul pe cai in jos. A durat pana cand a fost eliberat un cal…

accident 2Pana la urma, ultimul cal nu a mai reusit sa se ridice si a alunecat pana jos… dupa cateva minute s-a ridicat si a fost dus langa celalalt. Cred ca unii nu ar trebui sa aiba animale… asta este una dintre concluzii. Cel putin doua ore am stat acolo… dupa ce a alunecat calul, rostogolindu-se pe panta abrupta, a coborat unul dintre proprietari dupa el. Insa, atunci cand animalele au fost eliberate de greutatea busteanului, acesta din urma se oprise intr-un mic arbust, fiind in echilibru fragil. Cand baiatul asta a coborat dupa cal la vale, a atins acel lastar si busteanul urias a venit dupa el. Cum panta era foarte abrupta si inghetata, doar cu coarda stateai in picioare, busteanul a prins viteza imediat… evident de bustean atarnau oistea si alte acareturi… care toate i-au zburat pe deasupra capului celui care cobora. Mare minune cum a scapat! Cred ca daca nu ar fi Dumnezeu, ar muri multi din prostie…

Cam asa a fost povestea… cand ne-am intors, caii mancau fan, in picioare, acoperiti cu paturi, langa caruta… socati si avariati… si cai, si oameni.

Finalul finalului este o imagine pe care nu am stiut a o localiza, dar trebuia sa i-o arat unei persoane, care poate stie:

peisaj 3Este un drum ce trece pe langa o plantatie de ceva… cereale, porumb sau grau cred…si ajunge pe malul unui lac… se spune ca acolo pe mal ar fi o biserica. Mi-a placut mie acest peisaj… poate pentru ca este foarte frig prin Valea Prahovei si nameti uriasi prin padure…

Ce este drept, pe la noi, iarna vine devreme si pleaca tarziu, asa ca o soacra… Dumnezeu sa o ierte… ca ma considera cel mai bun dintre copiii ei…

Si mai am o piesa muzicala, foarte frumoasa… mereu fac asa… ori scriu multe, ori deloc: