La Biserica Lespezi din Posada

Un monument istoric… biserica are hramul Sf. Treime… ridicata putin dupa anul 1661… apartinea de fostul schit Lespezi… pictura, realizata de Parvu Mutu, este extrem de degradata.

O zi in care am asistat la slujba si cautat alte detalii. Destul de frig, ghetus pana sus, la schit, diverse intamplari, si bune, si mai putin bune…

Este clar! Daca nu vom cunoaste, nu vom sti sa pastram…

Icoana de hram este expusa la muzeul manastirii din Sinaia.

biserica lespeziBiserica fostului schit Lespezi

2Este cea mai bogata cruce pe care am observat-o in toata Valea Prahovei

3Clopotnita

pom de iarna

5Aleea catre biserica

6Claie mica de fan, ascunsa de zapada

7Inca nu gasise, turma de oi, claia de fan 🙂 Pana la urma, au gasit-o…

Imediat ce am iesit din biserica, am vazut cum fugeau de colo-colo niste oi si un berbec… frumos acest loc, mai ales vara sau toamna… preotul paroh este Iulian Enoae… spunea intr-o discutie despre istoricul bisericii ca, poate, la anul va reusi sa obtina fonduri pentru restaurarea picturii… s-au cantat si colinde, de catre enoriasi, alcatuiti din batrani si batrane. Doi copii au stat la toata slujba, peste 90% erau varstnici.

La intrarea in biserica astepta un om care cerea ajutorul altora. De-abia mergea. Cum a urcat omul acela serpentinele acoperite de gheata pana sus la schit, este un mic mister. Mi-a spus ca era pentru prima oara la acea biserica. Ma intreba si cand se termina slujba. Pe la 12, i-am zis… era in jur de 11, iesisem sa iau lumanari. Cand m-am intors, spunea ca asa cu probleme cum era, a vrut sa dea zapada cu o lopata, sa faca un culoar de trecere intre casa preotului si biserica, dar nu l-a lasat o doamna. Imi arata urmele lopetii… La terminarea slujbei era tot acolo, afara, in fata usii. Il si auzeam de dinauntru cand dadea cu bocancii in zid, inghetase, probabil… Cum a plecat, nu se stie… ca erau doar doua masini, ale unor localnici. Nici pe jos nu l-am vazut.

Cand am iesit la sosea, am vazut in statie microbuzul spre Sinaia. El fuga, eu fuga, pana la urma ne-am intalnit… soseaua era libera, toata lumea pleca spre Bucuresti, eu veneam dinspre. O alta zi plina.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. „O alta zi plina.” (Credinta ne implineste zilele vietii si ne ajuta sa trecem peste obstacole: frig, ghetus, nevoi…)

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: