Ultima zi a anului, activitati pentru sustinerea faunei

Cateva imagini de pe raza fondului cinegetic 25 Sinaia. De astazi! 🙂

Tinand cont de gerul naprasnic, au trebuit aprovizionate multe puncte de hrana de prin paduri. La astfel de temperaturi, multe animale salbatice mor, mai ales cele mai mici. Asadar, nu poti sarbatori Anul Nou fara sa rezolvi si problema aceasta urgenta.

Ultima zi din 2014… o echipa a fondului cinegetic 25 Sinaia a transportat cantitati suficiente de hrana pentru fauna de prin padurile Vaii Prahovei. Iata o parte din imagini:

hrana 1

hrana 2

hrana 3

hrana 4

SAMSUNG

masina 2

hrana 5

hrana 6

Anunțuri

Comemorarea lui I.G.Duca in 2014… nici pentru altii timpul nu a contat!

Va mai aduceti aminte de articolul din 29 decembrie 2013? Nu, nu va mai aduceti… sa va fac un scurt rezumat:

I.G.Duca, prim ministru liberal, a fost impuscat de catre legionari pe peronul garii din Sinaia, in data de 29 decembrie 1933. In fiecare an, este comemorat de catre liberali, rude, etc. In 2013, intr-o imagine, aparea primarul din Sinaia si in spatele sau mai multe coroane de flori. Trec eu la o ora tarzie si vad ca mai aparuse intre timp inca o coroana. Nimic neobisnuit! 🙂 Cand am vazut ce scria pe ea, am ramas oarecum. Adica, „Pentru noi timpul nu conteaza” suna intr-un anume fel.

Iata si articolul de anul trecut:

https://buceginatura2000.wordpress.com/2013/12/30/comemorarea-lui-i-g-duca-la-gara-sinaia-si-pentru-noi-timpul-nu-conteaza/

Asa ca, mai multi cititori, ne-am aratat curiosi… cine a pus acea coroana? Poate legionarii? Ar fi parut prea nu stiu cum…

Pana la urma, cineva cu un spirit de observatie mai ascutit :), a stabilit si ce mai scria pe panglica coroanei:

R.L. I.G. Duca – adica Respectabila Loja. Bun! Si asa s-a lamurit misterul cu depunerea ultimei coroane.

Doar ca… 🙂

Cum este oare sa astepti un an de zile pentru a vedea cine depune acea coroana? Azi am fost de dimineata prezent la gara din Sinaia. Mai departe, postez doar imagini, nu are rost sa mai scriu mult, sa nu se inteleaga gresit 😉 Treaba este ca atunci cand imi propun ceva, mai devreme sau mai tarziu, ajung si la final.

igduca1Pregatirea terenului…

2D-na Directoare de la Muzeul National Peles si dl. Primar

3Cele 6 coroane, anul acesta au fost mai putine

4Cetateni…

Comemorarea a durat foarte putin, din cauza frigului puternic.

5Gata! La fel ca anul trecut, evenimentul s-a incheiat cu depunerea coroanelor. Mie imi plac chestiile acestea, ca nu se uita trecutul… fara de care nu putem intelege prezentul si gandi viitorul.

Si toata lumea a plecat la un hotel din oras, eu mai aveam treaba 🙂 Cand vii dupa un an de zile de asteptari, cateva ore nici nu se cunosc, poate sa fie cel mai mare ger. O fi corect cel mai mare ger? 🙂 Prin urmare, m-am dat aproape de geam si stateam rezemat de o banca. Pana la urma, trebuiau sa apara si cei cu „Pentru noi timpul nu conteaza”.

Dupa o vreme, s-au adunat niste cetateni, care era clar ca nu asteptau vreun tren… ei erau 🙂

6Membrii Lojei I.G.Duca

ig duca 7

8A 7-a coroana, mult mai mare decat cea de anul trecut si cea mai frumoasa

9M-am lamurit, eu de fel sunt curios. Sper ca nu se asteapta cineva sa postez imagini cu chipurile acestor oameni 🙂 Adica, nu mi se pare in regula, nu este un blog despre senzational. Ei, daca ar fi vrut sa fie la un loc cu oficialitatile, ar fi venit o data cu acestea. Venind mai tarziu, inseamna ca au vrut sa marcheze doar ei momentul. Deci, as fi lipsit de bun simt sa-i etalez pe aici. M-a interesat cine sunt, cum aratau si atat. Nu i-am intrebat nimic, nu m-au intrebat nimic. Asta a fost, m-am lamurit eu 🙂 Asteptasem un an de zile sa o vad si pe asta…

La Biserica Lespezi din Posada

Un monument istoric… biserica are hramul Sf. Treime… ridicata putin dupa anul 1661… apartinea de fostul schit Lespezi… pictura, realizata de Parvu Mutu, este extrem de degradata.

O zi in care am asistat la slujba si cautat alte detalii. Destul de frig, ghetus pana sus, la schit, diverse intamplari, si bune, si mai putin bune…

Este clar! Daca nu vom cunoaste, nu vom sti sa pastram…

Icoana de hram este expusa la muzeul manastirii din Sinaia.

biserica lespeziBiserica fostului schit Lespezi

2Este cea mai bogata cruce pe care am observat-o in toata Valea Prahovei

3Clopotnita

pom de iarna

5Aleea catre biserica

6Claie mica de fan, ascunsa de zapada

7Inca nu gasise, turma de oi, claia de fan 🙂 Pana la urma, au gasit-o…

Imediat ce am iesit din biserica, am vazut cum fugeau de colo-colo niste oi si un berbec… frumos acest loc, mai ales vara sau toamna… preotul paroh este Iulian Enoae… spunea intr-o discutie despre istoricul bisericii ca, poate, la anul va reusi sa obtina fonduri pentru restaurarea picturii… s-au cantat si colinde, de catre enoriasi, alcatuiti din batrani si batrane. Doi copii au stat la toata slujba, peste 90% erau varstnici.

La intrarea in biserica astepta un om care cerea ajutorul altora. De-abia mergea. Cum a urcat omul acela serpentinele acoperite de gheata pana sus la schit, este un mic mister. Mi-a spus ca era pentru prima oara la acea biserica. Ma intreba si cand se termina slujba. Pe la 12, i-am zis… era in jur de 11, iesisem sa iau lumanari. Cand m-am intors, spunea ca asa cu probleme cum era, a vrut sa dea zapada cu o lopata, sa faca un culoar de trecere intre casa preotului si biserica, dar nu l-a lasat o doamna. Imi arata urmele lopetii… La terminarea slujbei era tot acolo, afara, in fata usii. Il si auzeam de dinauntru cand dadea cu bocancii in zid, inghetase, probabil… Cum a plecat, nu se stie… ca erau doar doua masini, ale unor localnici. Nici pe jos nu l-am vazut.

Cand am iesit la sosea, am vazut in statie microbuzul spre Sinaia. El fuga, eu fuga, pana la urma ne-am intalnit… soseaua era libera, toata lumea pleca spre Bucuresti, eu veneam dinspre. O alta zi plina.

Vatra romaneasca a Predealului… si zapada cat vezi cu ochii :)

Am mers la Predeal, imi propusesem de dimineata. Mai intai, trebuie sa spun ca aici este cea mai multa zapada din Valea Prahovei. Copaci incarcati, plin de lume, ce mai, un oras ca in povesti… la partie cred ca greu iti croiai drum 🙂 Sfatul meu, pentru cei care vin la Predeal de sarbatori, ar fi: renuntati la masini. Este chinul naibii, nu mai iesi de acolo. Iar pe sosea, coloana era de la Predeal spre Busteni si mai departe, spre Sinaia… si invers, bineinteles. Cumplit!

Dar, eu nu folosesc masina, evit pe cat posibil sa ma deplasez astfel. Mi se pare un handicap, sa fiu dependent de 4 roti. Pentru mine, trenul e sfant! Asa ca m-am suit frumusel in tren, fara batai de cap, cu 4 lei biletul, in vagon de clasa I, trenul de 10:45 in Poiana Tapului are cateva vagoane de clasa I… si am coborat la Predeal.tren poiana tapuluiAsa venea trenul, in el era foarte cald. Chiar era foarte cald azi 🙂

In Predeal, alta lume, adica multa zapada, doar este mai la altitudine. Si incepem periplul prin zona veche a orasului, pe la monumente si obiective turistice…

2Pe langa biserici, aici este cea catolica

zapada pe brad

4

5

SAMSUNGAsta mi-a placut, o poarta veche din stejar, pastrata de decor langa alta noua… ce frumos!!! 🙂

adapost caine 1De sub o claie de fan, a iesit un caine speriat… a latrat putin si dus a fost

adapost caine 2

SAMSUNG

vila vechevedere veche Vedere noua versus vedere veche… aceeasi vila

alta vila veche

12 Pare ca avea un avion mic in varf

V2

V3

saulescuAndrei admirand monumentul poetului erou Mihail Saulescu, l-a gasit foarte interesant, datorita aripilor alaturate chipului uman

centruCentrul Predealului

17

Biserica din centruBiserica Sf. Imparati Constantin si Elena

19In apropierea garii

20Un supermarket deschis recent, cel mai mare din oras, se observa pe partea stanga cum se vine dinspre Bucuresti

primariaSediul Primariei

SAMSUNGPorumbei zgribuliti

casa bradulBalcon Casa Bradul

V4

V5O anumita incarcatura

26Zeci de vagoane… in ele sunt padurile noastre. Trenul merge pentru a fi incarcat; fiecare container, cu busteni… apoi, directia portul Constanta. Sau daca este deja plin, pleaca spre Vest…

V6

28

manastireManastirea Sf. Nicolae

legionariMonumentul legionarilor de la manastirea din Predeal

cimitir

SAMSUNG

v7

v8

ciudatenieO ciudatenie, POZA ZILEI… un WC in curte si o afumatoare langa. Jos se vede o soba din fier, in ea se face focul si fumul pleaca pe acel burlan spre afumatoare. Langa afumatoare? WC-ul! 🙂 🙂 🙂 Bine, chestia asta este pe o strada laterala, nu ajungi asa, imediat… ceea ce este bine. Eu, cu gandul sa nu-i fure careva ideea 🙂 🙂 Totusi, ma intreb, care este logica unirii constructiilor? Doamne, cat am ras! 🙂 🙂 🙂

V9

V10

SAMSUNGVila veche. Ca peste tot, majoritatea vilelor si caselor vechi sunt fie in paragina, fie de vanzare

V11

V12

tren in gara PredealTrenul care venea si cu care ne-am intors acasa. Fara batai de cap, sa stai sa gasesti loc de parcare, in coloana cu orele…

Chiar merita sa vezi Predealul asa cum este acum, plin de zapada, sa hoinaresti pe strazi… sau pe partii 🙂

Ninge ca in povesti! Craciunul a inceput de pe 27…

Daca scriu, cica exist! 🙂 Buna chestia asta 🙂

Asadar, daca in prima zi de Craciun vremea a fost frumoasa, calda, o placere sa stai pe o banca, de exemplu, a doua zi s-a schimbat treaba. Vremea a devenit inchisa si rece, iar acum, de dimineata, cand ma uit pe geam… ninge ca in povestile de altadata cu Craciunul. Eu asa as vrea sa ninga, doar de Craciun si Anul Nou, un pic prin ianuarie si poate-poate ceva si in februarie 🙂

Oricum, nici nu am simtit prima zi de Craciun, Ajunul l-am sarbatorit prin munca… apoi, pe 25, acasa, unde m-am odihnit scriind, completand, corectand, notand diverse. Mai voiau niste rude sa vina la mine pe 25, dar ce sa faci cu mine?! Am atatea pe cap, incat nu pot sa stau in jurul unei mese la discutii. Chiar nu am rabdare, chiar nu pot pierde timpul. Cand mi-am pus ceva in cap, lucrez la acel lucru si noaptea, pana sa adorm. Asa simt eu ca traiesc viata 🙂 Ieri, nici macar nu am avut timp sa mananc sarmale acasa, de pofta… am cumparat. Singurul care cred ca a cumparat sarmale de Craciun… au fost bunicele, acasa, insa, in seara de 26, m-am abonat si eu la masa de Craciun, erau mult mai bune cele de acasa. Pana atunci, de unde timp?! Si nu as aloca niciodata timp pentru mancare, cand am altceva mai bun de facut. Dar nicio problema, ca am recuperat… pana la 12 noaptea, am pierdut numarul placintelor cu mere. Scriam… la modul, laptop deschis, de jur-imprejur carti deschise, vreo 5 foi scoase de printr-o mapa, o agenda, si ea deschisa… adunam detaliile intr-un intreg. Pe la 1 noaptea, fuga la somn, la 7 m-am trezit, gandurile nu ma lasau sa dorm 🙂 🙂

Ma uit pe geam: Superb! Deci, ce fac azi? Trebuie sa fac niste poze, sa plec din localitate, este perfect cum este afara, iau unul din baieti cu mine, un prieten sau doi… oricum, trebuie sa colind, ca tot este vremea lor, a colindelor :), si un cimitir. Caut crucea cuiva. La cate cruci am cautat, am invatat toate cimitirele din Valea Prahovei. Nu mai conteaza una…

O alta piesa care imi place, toate ciudateniile 🙂

Pe munte, adica pe trasee cu un grad oarecum ridicat de pericol, nu merg pe 27 decembrie. Era sa o patesc acum cativa ani si ma feresc sa fac trasee extreme intr-o astfel de zi. Stau in banca mea, pe trasee mai putin periculoase. Profit ca acum toata lumea are liber si ca pot sa acord mai mult timp acelei carti la care scriu. Ceea ce la inceput parea un lucru greu de realizat, cu timpul, a parut extrem de dificil, datorita multitudinii de lucruri descoperite, trebuiau scrise repede pe ceva, ca sa le iei in seama la subiecte viitoare, corespondenta cu tot felul de oameni… multi, foarte multi au pus umarul la scrierea acestei carti. A mai existat o asemenea lucrare… in 1910. Este mult prea mult ca sa pot detalia in cateva randuri. Povestea a inceput in Sinaia, in fata unei vile… care se vinde azi la un pret urias. Discutam ce stiam despre istoricul ei, in cateva zile, aflasem tot felul de detalii, ca un facut, ne cadea in mana cate o carte sau un articol pe net in care se spunea despre acea vila… apoi am gasit mormintele primilor locatari, tot intamplator. Astfel, a iesit un subiect frumos, pe care am vrut sa-l postez pe blog, pentru ca putini ar fi cunoscut toate detaliile, extrem de putini. Insa, m-am razgandit 🙂

proumbei

Vazand cate lucruri se leaga, am alcatuit o lista, am inceput sa caut prin arhive, sa intreb militari in rezerva, primari, oameni de cultura, preoti, sportivi etc, plus adrese la tot felul de institutii, vizite pe unde nu te astepti… multa munca, pentru ceva in care cred. Aceste lucruri trebuiau adunate intr-un loc… chiar daca nimeni nu mai citeste in ziua de azi carti, nu o scriu pentru cineva anume, ci pentru ca unele lucruri nu trebuie sa se piarda.  Este un mare castig daca o citesc macar copiii mei 🙂

Imi spunea un domn, care a inteles perfect ce inseamna acea carte, ca o alta, oarecum asemanatoare, dar in alt domeniu, ii luase autorului 3 ani. Estimase ca si mie imi va lua 2 ani. Dar bine, chiar daca initial am crezut ca imi va lua 6-8 luni, din lipsa de timp, trebuie sa mai facem multe altele in viata de zi cu zi, nu poti scrie doar o carte… pot spune ca abia in martie 2015 se va implini un an, iar cartea este cam la 95% gata. Mai este nevoie de putin timp pentru corecturi finale, reverificari si apoi vorbim de publicare. Mai multe nu are rost sa spun, pentru ca voi nu aveti de unde sti ce cuprinde cartea, deci va fi ceva bazat pe ce spun eu, adica… nu asa se trag concluziile 🙂 🙂 si apoi, niciun lucru nu a fost inteles cum trebuie in momentul aparitiei sale. Este nevoie de un oarecare timp pentru a fi parcurs, acceptat, inteles…

Am fost indrumat si spre diversi „barzi” ai locului si, acolo unde a fost cazul, am incercat sa vad ce cunosc ei, daca vor sa impartasim cunostintele si altora. Efectiv, multi din cei care au o istorie bogata in spate sau care cunosc niste lucruri, erau niste oameni de proasta calitate 🙂 Plini de colectii in care se regaseau, oameni la 70 de ani ce fac cu ochiul la pustoaice pe strada, pe trei sferturi nebuni, daca-i contrazici cu ceva, gata sa te ia in ras, daca incerci sa verifici vreo ipoteza… adica: niste cretini! Si eu nu bag in seama astfel de imbecili. Fiecare isi locuia o poveste, in care totul se invarte in jurul propriei persoane.  Opiniile unor astfel de persoane, oricata experienta si oricate cunostinte ar avea, trebuie tratate cu multa atentie. Sunt multe exagerari si, daca perpetuam aceleasi minciuni la nesfarsit, nu am facut nimic. Am ajuns la rezultat intr-un timp mai lung, categoric, dar am ajuns, si nu este un rezultat viciat, incarcat de subiectivism.

Un lucru de acest gen s-a petrecut de Ajun, pe 24. Intamplarea a facut ca de un grup de prieteni sa se apropie un batran. Am in minte atatea detalii, incat nu m-am putut abtine sa nu re-reverific unul dintre ele. Aveam curiozitatea de a sti exact unde a fost un cimitir american, azi disparut. Exista imagini, dar cu putin noroc, daca stii zona si mai gasesti vreun batran, poti localiza vechiul amplasament. Aflasem de multa vreme unde este, dar eu voiam sa mai verific, poate cine stie, trasesem o concluzie subiectiva. Si il vad pe batranul acesta pe 24, profit de ocazie, il trag deoparte si-l intreb. Mosul stia exact amplasamentul, care era acelasi pe care-l stiam eu. Mi-a zis exact, mi-a descris totul cum este acum 🙂 Bun pana aici. Si incepe mosul sa o ia pe campii… cum ca sa bag la cap ca americanii aia au murit in primul razboi mondial. Eu i-am zis delicat ca nu am avut noi vreo treaba cu americanii atunci. Sa-l fi vazut pe tataie cum a luat foc ca l-am contrazis, ca eu sunt un copil si el stie, a trait, a vazut, alte vremuri… Mai venisera si doua babe si un nene pe la 45 de ani semi-beat 🙂 si toti erau de aceeasi parere. Ca „taticu’ spunea ca au cazut cu avioanele”, ca nu mai stiu ce… 🙂 🙂 Initial, ma cam intepasem 🙂 dar i-am zis tartorului batran 🙂 ce incita grupul, ca americanii intrasera in primul razboi dupa scufundarea Lusitaniei, ca astia, care au fost ingropati in cimir, erau piloti care bombardau rafinariile de la Ploiesti si Campina in cel de-al doilea razboi… si au fost doborati de avioanele noastre sau de artileria romano-germana. Nu au parut prea convinsi de ce spuneam 🙂

Vad ca mai au si altii probleme cu ziua de 27 🙂

http://adevarul.ro/locale/calarasi/superstitii-sfantul-Stefan-interzise-deplasarile-zone-montane-treia-zi-craciun-1_549c6ac4448e03c0fd0b2bd8/index.html

Eroii Revolutiei de la Busteni

„Spuneti generatiilor viitoare ca noi ne-am facut datoria!”

Poate ca nu au fost uitati. Poate ca nu vor fi uitati. Si-au dat viata pentru libertatea noastra. Poate ca ar trebui sa ne amintim mai des de sacrificiul lor.

1Pilotul Chifor Ioan… al carui avion ce zbura sa aduca sange pentru ranitii Revolutiei, a fost doborat de o racheta… trasa tot de ai nostri. Vinovatii nu au fost stabiliti niciodata.

Boteanu 1Boteanu Bogdan Mihai, impuscat pe cand efectua serviciul de garda la Clubul A.S.A Brasov. Autorul a ramas necunoscut.

Boteanu 2

Boteanu 3

SAMSUNGNeagu Sebastian Catalin, militar in termen, impuscat in zona parcului 1 Mai din Brasov. Autorul a ramas necunoscut.

Neagu 2Nu sunt singurii eroi ai Revolutiei din Busteni. Insa, in cimitirul eroilor din curtea Bisericii Domnesti sunt doar ei… alaturi de militari cazuti in cele doua razboaie mondiale.

Martori, participanti si eroi ai Revolutiei mai sunt si urmatorii:

Aurel Tantu si Samoila Gheorghe din Sinaia, care, alaturi de alti cetateni, au blocat intrarile in Sinaia si au pazit castelul Peles.

Moroldi Gabriel din Poiana Tapului, plecat in Bucuresti, in acele zile, pentru a se alatura manifestantilor.

Actualul director al Telecabinei din Busteni, colonelul Panac, ranit la Brasov.

Acestia au multe de povestit…

Si altii…

Dumnezeu sa-i odihneasca pe aceia care nu mai sunt!

Top 20 Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi…oameni si fapte intr-un sit comunitar

Ne regasim in al saselea an… la a sasea editie de Top 20 🙂 Doar este Ignatul.

Sa citim putin despre ce au facut unii si despre ce nu au facut altii 🙂 Nicio editie si niciun an nu seamana…

Cea mai periculoasa actiune de salvare desfasurata in Parcul Natural Bucegi a avut loc in noaptea de 13/14 decembrie 2014, cand echipe ale formatiei salvamont din Busteni au intervenit pentru a salva doi alpinisti blocati intr-un perete din Abruptul Caraimanului. Fiind frig, sufla vantul, era gheata si zapada (in astfel de conditii, fiecare minut este important, si pentru cei accidentati, si pentru salvatori), echipa formata din Laurentiu Paraschiv si Stefan Petrut a traversat portiuni periculoase fara asigurare, riscandu-si vietile pentru a-i salva la timp pe alpinisti. O poveste tinuta sub tacere, probabil din cauza unor reprosuri ca si-au asumat niste riscuri, desi ar fi trebuit sa fie pe prima pagina…

Autoritatea locala cea mai preocupata de conservarea trecutului istoric a fost in acest an: Primaria Sinaia.  Administratia sinaiana a restaurat doua monumente importante: „Cartea Americanilor” si „Monumentul de pe Molomat”.

Nu exista concurenta pentru titlul de cea mai buna institutie culturala a zonei, deoarece a existat mult interes, multe evenimente de anvergura, multa munca, astfel ca acest binemeritat titlu ajunge la Muzeul National Peles.

Cea mai frumoasa competitie de alergare montana desfasurata in Parcul Natural Bucegi a fost… Nu, nu a fost Marathon 7500, din cauza vremii… ci Ultramaratonul Bucegi-Leaota, organizat de Salvamont Dambovita.

Cei mai buni oameni ai mediului din Parcul Natural Bucegi, pentru a nu stiu cata oara consecutiv, sunt domnii Clementin Negutescu de la Administratia Parcului Natural Bucegi si Stelian Soare, carora eu le port un deosebit respect pentru ceea ce fac. Mereu i-am vazut implicati.

Cel mai bun om al legii din Parcul Natural Bucegi, de asemenea un titlu acordat consecutiv 🙂 merge la jandarmul montan Eugen Petroiu. Cu el esti prieten pana la lege, ai incalcat legea, te-a amendat. Poti sa suni pe cine vrei, el o stie pe a lui, este pus sa reprezinte legea si sa o aplice, asa ca asta face. Din pacate, in Romania, astfel de oameni se confrunta cu diferite probleme, daca maine isi pierd serviciul, ca au deranjat nu stiu ce politician indeplinindu-si atributiile, noi nu stim sa-i aparam, nu stim sa fim de partea adevarului. Ar trebui sa nu ne mai fie frica si sa nu mai fim complici prin tacere, pe principiul ca nu ne afecteaza. Oriunde se produce o nedreptate in sistem, ne afecteaza mai devreme sau mai tarziu…

valea prahovei

Cea mai profesionista institutie de salvare montana ramane si in acest an Centrul Montan al Jandarmeriei situat in Sinaia. Efectiv, nu pot fi depasiti de nimeni instructorii montani… sunt foarte buni.

Titlul de cel mai bun salvamontist din Bucegi ajunge la Geo Badea de la Salvamont Dambovita, un om meticulos, cu actiuni concrete, eficient, serios si modest.

Pentru ca ani la randul, Consiliul Judetean Dambovita, in afara de a distruge Parcul Natural Bucegi cu tot felul de proiecte nebunesti nu a facut altceva, ei bine, in 2014 au facut primul lor lucru bun 🙂 Au reamenajat Pestera Ialomitei, cel mai atractiv obiectiv speologic din acest parc natural. Astfel ca la ei merge titlul de cea mai buna investitie efectuata in Bucegi in 2014. Trec peste faza cu urmarirea liliacului carn, specie periclitata, de interes european si alte povesti atasate… 🙂 Eu nu stiu cum de nu-i ia cineva de ghiuverca pe astfel de saltimbanci, atunci cand propun asemenea prostii… sa risipesti o caruta de bani cotrobaind prin cotloanele muntelui dupa un liliac pe care tot tu l-ai gonit din mediul sau, atunci cand ai aplicat proiecte ce nu respectau conditiile prevazute in acordul de mediu. Tot felul de oameni, de la tot felul de institutii, cautand de zor liliacul pe toate coclaurile… Asta se cheama doar prostie, cheltuieli cu scop bine tintit si demagogie. Insa Pestera au facut-o frumos… recunosc acest lucru 🙂

Cea mai stupida actiune din Parcul Natural Bucegi a apartinut celor de la Complexul Piatra Arsa. Ei au demolat cabana veche, o anexa pierduta prin niste constructii urate, fara nicio logica. De fapt, cea mai mare „tiganie imobiliara” din Bucegi acolo o gasesti. Acea anexa ce strajuia intrarea in restaurantul complexului, de fapt, era cabana originala, ridicata in anul 1935 de catre vanatorii de munte, pe cand aveau acestia cazarma la Sinaia. Incultii de azi, in loc sa integreze cabanuta intr-un proiect estetic, au pus buldozerul pe ea si au inceput sa ridice o alta constructie, chipurile mai frumoasa 🙂 Nimic nu este mai frumos ca originalul… si-au dus istoria la gunoi. Grinda principala a cabanei, carata cu spatele tocmai din Sinaia de catre vanatorii de munte, au bagat-o pe foc.

Cele mai slabe institutii in domeniul mediului din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi au fost Comisariatele Judetene ale Garzii de Mediu si subunitatile Romsilva. Nu au facut mai nimic, nu au deranjat sau doar au taiat lemne.

Cea mai mare si mai benefica realizare in domeniul turismului si al protectiei mediului apartine Administratiei Parcului Natural Bucegi… si o reprezinta ridicarea si punerea in functiune a Centrului de Vizitare al Parcului Natural Bucegi de la Busteni.

Cea mai buna institutie/organizatie implicata in domeniul protectiei mediului, prin actiuni constante, cu tone de sare introduse in habitatele caprelor negre, hranirea animalelor la timp, combaterea speciilor invazive si oprirea actelor de braconaj, este fara niciun dubiu Asociatia Hubertus, gestionarul Fondului Cinegetic 25 Sinaia.

fc25sinaia

Cele mai bune unitati turistice din Parcul Natural Bucegi, unitati cautate de oamenii de munte, unitati care stiu sa se promoveze, sunt: Cabana Bolboci si Terasa „La Sami”. In treacat, as aminti si de cabana Malaiesti, cautata de montaniarzi din cauza pozitiei sale izolate.

Surprinzator, cea mai cautata unitate turistica din Bucegi  a fost, in 2014, Terasa „La Sami”. Se promoveaza bine la festivalul Sinaia Forever, administratorii stiu sa se adapteze cerintelor, au si o pozitie buna, glume bune… Au inceput sa se contureze niste lucruri in folclorul montaniarzilor: ceaunul celui de la cabana Bolboci, pastrama lui Sorin Aldescu de la Cota 2000, ceaiul de la Diham Phoenix, micii si costita de „La Sami”, bulzul de la Stana Regala, servirea prompta a doamnelor de la cabana Omu. Nu am mai auzit nimic de cabana Poiana Izvoarelor, pentru ca o evita toata lumea… doar un hain si dusmanos element faunistic vietuieste pe acolo 🙂

sapatura

Cea mai frumoasa intentie de restaurare cultural-istorica a apartinut, in 2014, Primariei din Busteni. S-a incercat restaurarea monumentului de pe muntele Caraiman. Aceasta intentie va continua si in 2015, pana la urma, sigur se va face ceva si cu acel monument. Trebuie consemnata aceasta initiativa, pentru ca s-a muncit mult la depunerea proiectului, au fost implicati functionari, arhitecti, multi alti specialisti.

Apropo de Busteni, cel mai bun articol pe care l-am citit in acest an in zona noastra, a fost scris de Cristi Achim de la Ziar de Busteni. Bine, or mai fi fost si altele in presa scrisa sau pe la altii in domeniul virtual, trec si peste faptul ca imi place satira lui Dragos Patraru, pe la el intru ca sa rad… eu, insa, pe acesta l-am retinut 🙂 Articolul lui Cristi este Vorbe-n gura 4… are un umor aparte 🙂 http://ziardebusteni.ro/2014/11/04/vorbe-n-gura-4/

Este primul an cand vad ca Biserica se implica in diverse actiuni prin zona noastra. Vreau sa subliniez lucrurile care mi-au placut, despre cele care nu mi-au placut, de genul constructiei uriase de la Pestera Ialomitei, situata prin padure, am mai scris. Sunt tot felul de chestii pe care le face Biserica de cand Prea-Nefericitul Daniel a ajuns patriarh… care, daca nu poate inmulti painea si pestii, face ce stie mai bine: inmulteste banii 😉 Daca omul asta a ajuns sa numeroteze lumanarile, ce mai poate fi spus? Din chestii din acestea mici, iti dai seama cata avaritie are… ba’, sa numerotezi tu lumanarile, este de plansul lumii 🙂 🙂 Oamenii nu i-ai numara… si te mai miri ca au unii ceva cu Biserica. Eu, personal, nu am ceva cu Biserica, ma deranjeaza anumite chestii, imi plac altele… nici nu rezonez cu ideea petitiilor contra Bisericii. Daca oamenii ar crede in Dumnezeu, daca slujitorii Domnului ar crede in EL, astfel de lucruri nu s-ar intampla. Deci cea mai mare implicare in viata sociala din Valea Prahovei a apartinut in 2014 Bisericii Ortodoxe. S-a sfintit biserica mare a manastirii Caraiman, s-a sfintit pictura noua de la Biserica Domneasca, s-a sfintit locul unde va fi ridicata o bisericuta pe Bucegi, zona Baba Mare, desi mergea una mai degraba in soclul Crucii de pe Caraiman, s-a sfintit crucea de pe Molomat.

Ceva care imi place…

Ceea ce nu ma opreste de la precizarea ca exista un job la mare cautare in zona noastra, pentru care sunt aplicanti fara numar. Doar unul castiga, fiind doar un post. Daca va tine CV-ul si aveti cu ce 🙂 puteti incerca sa aplicati pentru jobul de Prea-Sfant Maturator de Bazin la manastirea Caraiman. Este simplu de tot, faci curat la pesti. Curat, adica strangi banii sa nu moara pestii… super job. Am aplicat si eu de vreo 100 de ori, dar concurenta este acerba, luptele seculare, probele grele, totusi, speranta moare ultima si inca nu a murit. Este o gluma, clar, dar, in opinia mea, asta este cel mai bun job din Valea Prahovei si Parcul Natural Bucegi.

Premiul pentru adanc spirit civic si pentru magnific interes dovedit in protejarea padurilor merge la comunitatile locale din Valea Prahovei si la Politia din aceste statiuni. Din data de 8 octombrie, de cand a devenit functional Radarul Padurilor, si pana in prezent, nici macar 5 cetateni nu au apelat nr. 112 sa anunte un transport de lemne observat ca iese din padure… nici Politia nu a prins pe nimeni. Exceptand amaratii prezentati drept trofee televiziunilor ca au fost capturati in fapt… pe cand luau lemne de foc din padure, sa se incalzeasca acasa 🙂 Deci, ca sa intelegeti, nu este vorba nici pe departe ca totul este lapte si miere, toata lumea este deconectata, dezinteresata, putini se mai agita sa vada cum stau lucrurile si, fiind cazuri izolate (Orasul Busteni si Hello, Busteni de pe FB), sunt catalogati nebuni, cu probleme… oamenii stau linistiti, nimeni nu vrea probleme, dar toti vor sa traiasca bine 🙂 Bine, in doua saptamani as demonstra cum stau lucrurile, de fapt, dar unii vor zice ca vreau sa ma laud, altii ca m-a pus cineva sau ca tot nebun am ramas… asa ca imi ocup timpul cu ce tine de mine, nu tine de mine sa fac si treburile altora, chiar daca le-am mai facut, am niste proiecte de finalizat, o carte de terminat, diverse… si apoi, cand vezi atatia fricosi, te intrebi pentru ce, avem soarta pe care-o meritam. Este simplu sa opresti transporturile ilegale de lemne, dar nu se vrea… sau, mai bine, sa inchei cu o replica pusa in gura lui Adrian Nastase: „Am facut puscarie pentru un partid de idioti”. Cat am ras cand am vazut chestia asta 🙂 🙂 🙂 Unii umbla dupa etnici care fura cetina de brad si altii le vantura pe sub nas tiruri de lemne…

Cea mai mare aberatie din zona noastra, ceva mai urat nici ca s-ar fi putut inventa in acest an, apartine primarului din Azuga, dl. Samson 🙂 De cand am auzit-o si de cate ori imi aduc aminte de ea, mor de ras 🙂 🙂 🙂 Omul asta…. 🙂 🙂 🙂 Deci, sa iau un ton serios, domnul edil a declarat ca face pe muntele Sorica, el-institutie si cu un libanez-societate… o statiune cu locuri de cazare… cat are tot Busteniul. Bun pana aici, omul viseaza, nu este ceva rau 🙂 Dar cand a scos perla ca va incasa de 3 ori bugetul localitatii pe care o conduce, adica 5 milioane de euro din taxe si impozite, a fost deja prea mult. Asta-i SF de la cap la coada, amice! 🙂 Pai pierzi numarul milioanelor de euro investite, nu amortizezi investitia nici in 50 de ani… Mai bine furi acesti bani, te duci la puscarie si tot iesi mai repede decat s-ar amortiza investitia.

lacat vechiIstoria consemneaza ca de pe Sorica s-a tras cu tunul la greu in primul razboi mondial, ca de, veneau invadatorii, dusmanii patriei… sa mai poti trage si in 2015, fie si cu alt tip de ghiulele, ma cam indoiesc. Cand o baga un Blitzkrieg DNA-ul, nu stiu ce se mai alege de elanul nostru patriotic. A, dar ce sa ne complicam cu de-alde d-astia, procurori, politie, ce sunt astia, ce bani au ei… doar s-au mai vazut eroi autohtoni care inconjurau de unii singuri cate o companie inamica si apoi, neavand ce face, aia tot nu voiau sa se predea, i-au lichidat pe toti… si BUUUM! Cand s-au trezit, erau toti intr-o celula la povesti… despre tunuri din sudul Libanului aduse la Sorica in varf 🙂

Ne revedem la anul, de Ignat… cu alte povesti, titluri, pamflete si elogii, dedicatii si mustrari 🙂 Sa fim sanatosi pana atunci!